Scînteia, iulie 1958 (Anul 27, nr. 4255-4281)
1958-07-22 / nr. 4273
Br. 4279 (Urmare din pag. (I-a) luptătoare hotărîte pentru cauza păcii — exprim la acest miting al oamenilor muncii din Capitală, profunda noastră indignare şi protestul hotărît faţă de agresiunea imperialismului american şi englez împotriva Iordaniei şi Libanului, împotriva popoarelor arabe care luptă pentru libertate şi independenţă naţională. Alături de întregul nostru popor, femeile susţin cu fermitate declaraţiile făcute de guvernul ţării noastre în legătură cu acţiunile agresive ale S.U.A. şi Angliei în Orientul Mijlociu şi Apropiat, ele se alătură din toată inima luptei drepte a po-Acţiunile agresive americano-engleze în Liban şi Iordania a spus tov. STANCIU STOIAN, secretar general al Ligii române pentru prietenie cu popoarele din Asia şi Africa, demască încă odată, caracterul prădalnic al imperialiştilor, care nu se dau înlături de la nici o mîrşăvie pentru a-şi înfăptui politica de înrobire a popoarelor. Aceste acţiuni constituie acte disperate ale colonialiştilor în faţa creşterii mişcării de eliberare a popoarelor din Orientul arab, precum şi a falimentului faimoasei „doctrine Eisenhower“ şi a Impactului de la Bagdad“. Agresorii ar trebui să ştie că mijloace pentru a potoli setea de libertate a popoarelor arabe nu există. Faptele arată că au apus pentru totdeauna timpurile cînd imperia A vorbit apoi studentul libanez SALIM MARUF, care învaţă la Institutul de petrol, gaze şi geologie din Bucureşti. Dragi prieteni, în aceste zile patria mea trece prin momente grele, create de invazia trupelor americane care s-au năpustit ca tîlharii asupra poporului ţării mele ce luptă pentru libertate şi independenţă naţională. Imperialiştii nu vor să înţeleagă că popoarele mici trebuie să trăiască aşa după cum doresc elopoarelor arabe pentru libertatea şi independenţa naţională. Opinia publică mondială a primit cu mare interes şi încredere mesajul tov. N. Hruşciov adresat preşedintelui S.U.A., mesaj care aduce o nouă propunere menită să înlăture primejdia unui război. Noi, femeile, mamele din R.P. Romînă, ne exprimăm profunda recunoştinţă faţă de guvernul Uniunii Sovietice pentru fermitatea cu care apără pacea, pentru eforturile pe care le depune pentru a asigura liniştea şi pacea nu numai în Orientul arab ci în întreaga lume. Noi cerem ca guvernele S.U.A. şi Angliei să dea curs propunerii făcute de Iov N. Hruşciov, de a se convoca de urgenţă conferinţa şefilor marilor puteri. liştii puteau sugruma nestingheriţi lupta pentru libertate a popoarelor asuprite. Să ia aminte imperialiştii că orice încercări de a împiedica aceste popoare să-şi dobîndească independenţa sunt în zilele noastre sortite eşecului. Salutăm cu căldură mesajul adresat de tov. N. Hruşciov guvernelor american, englez, francez şi indian care arată calea spre înlăturarea primejdiei de război, prin respectarea dreptului popoarelor din Orientul arab de a-şi hotărî singure soarta. Acest mesaj, inspirat din năzuinţa sinceră de pace a ţărilor lagărului socialist în frunte cu Uniunea Sovietică , ne arată un lucru : că în aceste momente grele nici un om cinstit şi conştient nu poate rămîne indiferent faţă de actul banditesc al agresorilor. Noi nu dorim războiul, dar dacă agresorii americani ne obligă la război, vom fi mai puternici ca oricînd şi vom lupta pînă la unul pentru apărarea fiecărui metru pătrat din pămîntul patriei noastre, fiind siguri că vom cîştiga. Cu lupta dreaptă a poporului libanez sînt solidare toate popoarele arabe Alături de noi sînt ţările socialiste în frunte cu U.R.S.S. şi toate popoarele iubitoare de pace din întreaga lume. Ca student libanez aduc călduroase mulumiri poporului român şi conducătorilor lui pentru sprijinul frăţesc, dezinteresat, pe care-l acordă luptei drepte a poporului libanez pentru independenţa sa naţională, pentru apărarea păcii, pentru făurirea păcii, pentru făurirea unui viitor mai bun. Ultimele cuvinte ale tînărului student libanez — rostite în limba română — au fost acoperite de o furtună de aplauze ale zecilor de mii de participanţi la miting Imperialiştii să nu se joace cu focul ! In numele muncitorilor din Capitală a vorbit tov. ION GRIGORE STANCU, muncitor fierar la Complexul C.F.R. „Griviţa Roşie“, care a spus: In aceste clipe grele pentru cauza păcii, Uniunea Sovietică şi celelalte ţări ale lagărului socialist s-au dovedit din nou a fi reazemul de nădejde al păcii şi libertăţii popoarelor. Salutăm cu adîncă recunoştinţă propunerea Uniunii Sovietice ca şefii guvernelor U.R.S.S., S.U.A. Angliei, Franţei şi Indiei să se întrunească în cel mai scurt timp şi să ia măsurile necesare pentru a curma agresiunea şi a preîntîmpina izbucnirea unui nou război mondial, împreună cu întregul nostru popor, noi, muncitorii din Bucureşti, cerem imperialiştilor să nu se joace cu focul, să nu uite că cine seamănă vînt culege furtună. In acelaşi timp, împreună cu întreaga omenire progresistă, sîitem alături de popoarele arabe. Asigurăm popoarele arabe de solidaritate deplină cu lupta lor dreaptă pentru libertate şi independenţă naţională. Oamenii muncii întruniţi la miting au adoptat în unanimitate o moţiune către O.N.U. prin care protestează împotriva agresiunii criminale a imperialiştilor americani şi englezi îndreptată împotriva popoarelor din Liban şi Iordania, împotriva tuturor popoarelor iubitoare de pace şi libertate. Prin moţiunea adoptată, zecile de mii de oameni declară că sprijină cu căldură şi recunoştinţă eforturile neobosite ale guvernului sovietic pentru apărarea păcii şi securităţii popoarelor şi cer Organizaţiei Naţiunilor Unite să ia toate măsurile necesare pentru încetarea agresiunii militare din Liban şi Iordania, pentru respectarea dreptului popoarelor arabe la libertate şi independenţă naţională. (Agerpres) a a Marele miting al oamenilor muncii din Capitală încercările de a împiedica popoarele asuprite să-şi dobîndească libertatea sînt sortite eşecului Cuvîntul unui student libanez care învaţă în ţara noastră 10 ani de la semnarea Tratatului romîno-cehoslovac Cuvintarea rostită la posturile de radio de însărcinatul cu afaceri ad-interim al R. Cehoslovace la Bucureşti Cu prilejul împlinirii a 10 ani de la semnarea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre R.P. Romînă şi R. Cehoslovacă, Vladimir Ludvik, însărcinatul cu afaceri ad-interim al R. Cehoslovace la Bucureşti, a ţinut în seara zilei de 19 iulie o cuvîntare la posturile noastre de radio, declarînd printre altele : La 21 iulie se împlinesc 10 ani de cînd a fost semnat istoricul Tratat de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre R. Cehoslovacă şi R.P. Romînă, document de cea mai mare însemnătate pentru viaţa popoarelor ţărilor noastre. Prietenia dintre popoarele noastre are rădăcini vechi şi adinei ! Nu putem să nu ne amintim cu acest prilej de preţioasa şi importanta contribuţie pe care au adus-o unităţile române care au luptat alături de glorioasa armată sovietică şi de unităţile noastre în acţiunea de eliberare a Cehoslovaciei de sub jugul fascist. După eliberarea popoarelor noastre şi după instaurarea regimului democrat-popular, popoarele tarilor noastre, învăţînd din bogata experienţă a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi a celui mai mare prieten al lor — Uniunea Sovietică — au pornit pe drumul construirii socialismului. Ţinta comună pe care ele şi-au propus-o împreună cu celelalte ţări de democraţie populară a adîncit şi mai mult prietenia noastră. In aceste condiţii încheierea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală a devenit o consecinţă logică a evoluţiei istorice şi el angajează cele două popoare prietene să ducă opera construcţiei socialiste pînă la desăvîrşirea ei cu succes. însărcinatul cu afaceri ad-interim al R. Cehoslovace la Bucureşti s-a referit apoi pe larg la dezvoltarea legăturilor de colaborare dintre R. Cehoslovacă şi R. P. Romînă în domeniul economic, pe tărîmul ştiinţei, tehnicii şi culturii în cei 10 ani care au trecut de la semnarea Tratatului. Bilanţul celor 10 ani de la încheierea Tratatului de prietenie, colabo★ însărcinatul cu afaceri ad-interim al Republicii Cehoslovace la Bucureşti, Vladimir Ludvik, a oferit duminică seara un cocktail cu prilejul celei de-a 10-a aniversări a Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre R.P. Romînă şi R. Cehoslovacă. Au luat parte tovarăşii Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Moghioroş, Ştefan Voitec, Atanase Joja, Avram Bunaciu, Ion Pas, Aurel Mălnăşan, Vasile Dumitrescu, M. Macavei, Al. Buican, I. Jalea şi alţii. Au participat şefii unor misiuni rare şi asistenţă mutuală — a spus vorbitorul — poate fi caracterizat ca un bilanţ al unei prietenii înfloritoare şi al unei colaborări rodnice, care contribuie eficace în ambele ţări la realizarea unor succese importante în lupta pentru construirea socialismului, la succesul în lupta pentru ridicarea nivelului de trai al poporului şi la întărirea lagărului socialismului, in frunte cu Uniunea Sovietică. Ingăduiţi-mi să folosesc acest prilej pentru a ura din toată inima poporului frate din Republica Populară Romînă, clasei muncitoare romíne, conducerii sale şi guvernului Republicii Populare Române noi şi noi succese în munca pentru construirea Romîniei socialiste. ★ diplomatice acreditaţi la Bucureşti şi alţi membri ai corpului diplomatic. Cocktailul s-a desfăşurat într-o atmosferă de caldă prietenie. * Cu prilejul aniversării a 10 ani de la semnarea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre R.P. Romînă şi R. Cehoslovacă, în cursul zilei de luni au avut loc adunări festive consacrate acestei sărbători în mai multe întreprinderi din ţară. (Agerpres) Cu prilejul celei de-a 14-a aniversări a eliberării Poloniei Cuvintarea rostită la posturile de radio de ambasadorul R. P. Polone la Bucureşti Luni seara ambasadorul R.P. Polone la Bucureşti, Janusz Zambrowicz, a rostit o cuvîntare la posturile noastre de radio cu prilejul celei de-a 14-a aniversări a eliberării Poloniei, declarînd printre altele : Mă bucur că am ocazia, cu prilejul celei de-a 14-a aniversări a Poloniei populare, să salut pe această cale cu căldură poporul român, care ne este nouă, polonezilor, foarte apropiat nu numai prin relațiile istorice, prin cultura înrudită, dar mai ales prin faptul că ne uneşte o idee comună — socialismul Acest factor care ne uneşte este, în perioada actuală a unei deosebite încordări internaţionale, cea mai sigură garanţie a victoriei păcii, atît de necesară lumii după cele două mari războaie mondiale. La 22 iulie poporul polonez cinsteşte sărbătoarea sa — Sărbătoarea Renaşterii. In această zi se face bilanţul drumului străbătut din ziua cînd masele populare au luat puterea în mîinile lor- Poporul polonez, bazat pe efortul creator al maselor muncitoare, sub conducerea Partidului Muncitoresc Unit Polonez, datorită colaborării şi ajutorului reciproc al tuturor statelor socialiste şi în primul rînd al Uniunii Sovietice, a realizat succese importante. In continuare, vorbitorul s-a oprit asupra succeselor obţinute de Polonia nouă. Referindu-se la dezvoltarea multilaterală a relaţiilor polono-romîne, ambasadorul R. P. Polone a spus printre altele : In ianuarie 1959 vom sărbători cea de-a 10-a aniversare a semnării Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Republica Populară Polopă şi Republica Populară Romînă. In această perioadă am încheiat acorduri comerciale şi culturale, se continuă schimbul de experienţe în domeniul industriei şi agriculturii, se dezvoltă un larg schimb de păreri între reprezentanţii ştiinţei şi culturii din cele două ţări. Unul din cele mai mari evenimente în relaţiile dintre ţările noastre a fost vizita din acest an a delegaţiei de partid şi guvernamentale a Republicii Populare Polone în frunte cu primul secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, tovarăşul Wladislaw Gomulka, şi preşedintele Consiliului de Miniştri, tovarăşul Josef Cyrankiewicz. Hotărârile adoptate cu acest prilej şi cuprinse în Comunicatul comun dat publicităţii sunt în curs de realizare. Delegaţia noastră de partid şi guvernamentală a rămas cu cele mai bune impresii din vizita făcută în Republica Populară Romînă prietenă. Reprezentanţii poporului nostru au fost foarte emoţionaţi de primirea călduroasă şi spontană din ţara dumneavoastră. Colaborarea noastră nu se limitează numai la relaţiile bilaterale. Polonia şi Romînia sunt membre în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, sunt membre ale Tratatului de la Varşovia. Cele două ţări colaborează strîns intre ele pe arena internaţională. Trăiască prietenia polono-romînă, trăiască pacea !“. SCHTEIA O nouă şi importanta iniţiativă de pace a U.R.S.S. PENTRU CONSOLIDAREA PRIETENIEI ŞI COLABORĂRII STATELOR EUROPENE Propunerile adresate de guvernul sovietic guvernelor statelor europene şi guvernului S. U. A. MOSCOVA 21 (Agerpres). — TASS transmite textul integral al propunerilor adresate de guvernul sovietic guvernelor statelor europene şi guvernului S.U.A. cu privire la încheierea unui tratat de prietenie şi colaborare intre statele europene. La 15 iulie guvernul U.R.S.S. a adresat guvernelor statelor europene şi guvernului S.U.A. note cu conţinut identic, propunîndu-le să încheie un tratat de prietenie şi colaborare intre ţările europene, precum şi proiectul acestui tratat. Urmează textul notei guvernului sovietic adresate guvernului Republicii Franceze şi al proiectului de tratat de prietenie şi colaborare între ţările europene. Guvernul sovietic consideră necesar să se adreseze guvernului Republicii Franceze în următoarea problemă : Guvernul U.R.S.S. consideră că situaţia care se creează pe continentul european impune guvernelor tuturor statelor interesate să întreprindă eforturi pentru a elabora măsuri comune care să oprească alunecarea Europei spre război şi să găsească căile pentru întărirea păcii pe baza întăririi încrederii reciproce şi lărgirii colaborării multilaterale dintre statele europene. Cele două războaie mondiale prin care a trecut omenirea s-au abătut în primul rînd pe capul popoarelor europene. Nimeni nu va nega că în urma acestor războaie cele mai mari jertfe umane şi pagube materiale le-au suportat tocmai ţările din Europa. Zeci de milioane de europeni au fost ucişi pe cîmpurile de luptă, au pierit cu prilejul bombardării oraşelor paşnice, au murit de pe urma rănilor şi bolilor, au fost schingiuiţi în lagărele fasciste de concentrare. In cursul operaţiilor militare au fost rase de pe faţa pămîntului multe oraşe şi aşezări, altădată bine amenajate şi înfloritoare, au fost distruse monumente unice ale culturii. Cu preţul unor pierderi ireparabile pentru fiecare naţiune, pentru fiecare familie şi cu preţul unei încordări fizice şi morale fără seamăn, popoarele Europei şi-au cîştigat dreptul la o viaţă de mrtă fără teamă pentru ziua de mîine, pentru soarta lor şi soarta generaţiilor viitoare. Astăzi popoarele ţărilor europene sunt nevoite din nou să trăiască în atmosfera pregătirilor febrile de război, sub ameninţarea unei catastrofe militare şi mai îngrozitoare. Principiile colaborării in problemele internaţionale pe bază de egalitate în drepturi, despre care s-a vorbit mult în perioada luptei împotriva duşmanului comun, nu se respectă nici pe departe de toţi. Nu se poate să nu se vadă că măsuri ca intensificarea continuă a cursei înarmărilor, în special cu arme atomice şi cu hidrogen, sporirea efectivului armatelor şi a cheltuielilor militare, crearea pe teritoriile altor ţări de baze pentru arme nucleare şi rachete, încredinţarea acestor arme unor state noi şi în primul rînd Republicii Federale Germane, înseamnă de fapt pregătirea războiului. Acelaşi scop îl urmăreşte şi propaganda dusă în unele ţări, care insuflă oamenilor neîncrederea în posibilitatea menţinerii păcii, îi educă în spirit de ostilitate, înstrăinare şi duşmănie făţişă faţă de statele şi popoarele care se află în afara grupărilor lor militare, au ales un alt sistem politic şi social şi îşi făuresc viaţa în conformitate cu idealurile lor. Crearea unor grupări militare de state opuse a generat pe continentul european o profundă neîncredere şi o atmosferă periculoasă de încordare. An de an devine tot mai evident că un război în Europa dacă din nefericire va izbucni şi dacă nu vor fi luate la timp măsuri speciale de interzicere sau cel puţin de limitare — va fi un război în care vor fi folosite mijloace nucleare şi rachetă de exterminare. Deşi Uniunea Sovietică a încetat în mod unilateral experimentarea tuturor tipurilor de arme atomice şi cu hidrogen, S.U.A. şi Anglia continuă să efectueze asemenea experienţe, se eschivează să încheie un acord prin care să renunţe la folosirea lor şi în acelaşi timp atrag tot mai mult pe aliaţii lor din pactul nord-atlantic la pregătirile în vederea unui război în care să fie folosite arme atomice şi rachetă. Afirmaţiile după care, creînd şi stocînd armele de exterminare cele mai ucigătoare şi distrugătoare, omenirea s-ar asigura împotriva primejdiei unui război in care să fie folosite aceste mijloace, apar ca o sfidare la adresa judecăţii sănătoase. Cu cit sînt mai multe bombe atomice şi cu hidrogen in arsenalele statelor, cu cit este mai mare numărul de ţări care dispun de arme nucleare şi rachetă, cu cit sînt mai aproape, unele de altele forţele armate şi punctele de sprijin ale acestor puteri, cu atît este mai probabilă izbucnirea unei explozii militare. A menţine această situaţie echivalează cu a ţine o făclie aprinsă lingă un butoi cu pulbere. Nu este greu de imaginat ce s-ar întîmpla dacă ţările participante la Tratatul de la Varşovia, în locul măsurilor pe care le iau în vederea slăbirii încordării în Europa, ar începe să acţioneze în aceeaşi direcţie ca şi ţările N.A.T.O. Se înţelege că primejdia unei explozii militare ar creşte de 100 de ori dacă, urmînd exemplul N.A.T.O., ele ar începe la rîndul lor să impună cursa înarmărilor altor state, să amenajeze baze militare pe teritorii străine, mai aproape de centrele vitale ale statelor participante la gruparea militară opusă, să trimită în spaţiul aerian al Europei avioanele lor în întîmpinarea avioanelor americane, încărcate cu bombe atomice şi cu hidrogen, care se află continuu în aer. Uniunea Sovietică fiind cel mai mare stat din Europa, care în cursul vieţii unei singure generaţii a fost de două ori invadată prin frontierele sale de vest, nu poate, fireşte, să nu manifeste o preocupare neobosită pentru securitatea în Europa, care este indisolubil legată de propria ei securitate. Milioanele de oameni sovietici au căzut pe cîmpurile de luptă ale celui de-al doilea război nu pentru ca acum poporul sovietic să privească indiferent cum în Europa se stochează material inflamabil pentru un nou război. Ca și celelalte state iubitoare de pace, Uniunea Sovietică a făcut şi continuă să facă tot ce depinde de ea pentru a înlătura primejdia de război şi a favoriza colaborarea paşnică, bazată pe încredere dintre toate statele europene, indiferent de orînduirea lor socială şi de grupările de state din care fac parte. Uniunea Sovietică a lichidat bazele sale militare aflate pe teritoriile altor state. Uniunea Sovietică nu amenajează în afara frontierelor sale naţionale depozite de arme atomice şi cu hidrogen şi rampe de lansare a rachetelor. In ultimii trei ani efectivul forţelor armate sovietice a fost redus unilateral în total cu 2.140.000 de oameni. Forţele armate ale U.R.S.S. aflate în Republica Democrată Germană au fost reduse cu peste 90.000 de oameni. Corespunzător au fost reduse cheltuielile militare şi armamentele. La recenta sesiune a Sovietului Suprem al U.R.S.S. s-a hotărît ca Uniunea Sovietică să înceteze în mod unilateral experienţele cu toate tipurile de arme atomice şi cu hidrogen. La Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, care a avut loc la sfîrşitul lunii mai la Moscova, s-a hotărît să se retragă în viitorul apropiat trupele sovietice din Republica Populară Romînă, care se află acolo conform acestui tratat, şi să se reducă din nou trupele sovietice aflate pe teritoriul Republicii Populare Ungare, în dorinţa de a slăbi fricţiunile ivite şi de a exclude posibilitatea transformării într-un conflict militar a contradicţiilor dintre cele două grupări principale de state în Europa, participanţii la Consfătuire au propus încheierea unui Pact de neagresiune între statele participante la Tratatul de la Varşovia şi statele participante la pactul nordatlantic. Guvernul sovietic este convins că încheierea unui asemenea pact de neagresiune ar fi o măsură sigură de prevedere, care ar întări pacea în Europa. Deşi un asemenea pact de neagresiune are un uriaş rol pozitiv, nu se poate însă să nu se ţină seama de faptul că această măsură reprezintă doar un pas iniţial, minimum din ce trebuie să se întreprindă în condiţiile existente pentru crearea în Europa a unei atmosfere de încredere cuvenită între state. Ar fi o lipsă de neiertat dacă paralel cu aceasta nu s-ar depune eforturi de a se crea şi alte trepte de trecere de la actuala situaţie periculoasă la condiţiile unei păci stabile în Europa. Guvernul sovietic porneşte de la premiza că pacea şi securitatea în Europa nu pot fi asigurate fără ca toate statele europene să-şi unească eforturile şi să stabilească între ele o largă colaborare multilaterală. Experienţa existentă în reglementarea problemelor internaţionale importante arată că dacă există bunăvoinţa părţilor, se vor găsi întotdeauna posibilităţi şi rezerve pentru soluţii reciproc acceptabile în favoarea păcii. Astfel, în primii ani de după război au fost încheiate tratate de pace cu Bulgaria, România, Ungaria, Italia şi Finlanda, ceea ce a contribuit într-o mare măsură la normalizarea situaţiei din Europa. O dovadă şi mai convingătoare a acestui fapt este semnarea de către state în 1955 — chiar şi în condiţiile „războiului rece" şi ale neîncrederii accentuate — a Tratatului de stat cu Austria prin care a fost restabilită independenţa politică şi economică a Austriei ca stat neutru. Guvernul U.R.S.S. ştie desigur că o serie de guverne ale statelor din Europa occidentală, precum şi guvernul S.U.A., au alte păreri decît el în privinţa cauzelor care au dus la actuala încordare în Europa şi în privinţa mijloacelor indicate pentru slăbirea acestei încordări în relaţiile dintre statele europene. Cu toate acestea însă, nu se poate contesta că situaţia din Europa impune guvernelor statelor europene să se ridice deasupra divergenţelor existente. Doar polemica, neîntărită prin acţiuni constructive reale, nu poate ca atare nici să oprească o bombă ce cade, nici să micşoreze puterea exploziei acesteia. Nu se poate admite ca disputele să împiedice aprecierea lucidă a faptelor, care umrpie astăzi inimile europeni- iar de un sentiment de profundă îngrijorare, şi să lase în umbră principalul — necesitatea de a căuta cu perseverenţă şi răbdare o înţelegere asupra măsurilor concrete de natură să ducă la crearea unei păci trainice în Europa. După cum se ştie, în perioada dintre cele două războaie mondiale, planurile de asigurare a securităţii în Europa şi de organizare a colaborării generale europene au eşuat în primul rînd pentru că nu se ajunsese la o înţelegere între statele principale, care dispuneau de cele mai puternice forţe armate şi care, dacă şi-ar fi unit eforturile, ar fi făcut cu neputinţă agresiunea. După părerea guvernului sovietic, trebuie să se ţină seamă de această lecţie a istoriei şi să nu se repete greşelile grave din trecut. Acum nu mai trebuie să dovedim că încercările de a substitui rezolvarea sarcinilor care stau în faţa întregii Europe prin practica creării, pe o bază îngustă, restrînsă, a diferitelor uniuni ale unor state vesteuropene de felul Uniunii cărbunelui şi oţelului, Pieţei comune, Euratomului etc., au drept rezultat doar faptul că aceste state se opun tot mai mult celorlalte state din Europa, făcind şi mai adîncă prăpastia care desparte astăzi Europa de vest de cea de est. Ideea colaborării tuturor statelor europene, a apropierii lor în interesul menţinerii păcii, asigurării bunei stări şi înfloririi Europei are rădăcini adinei în istoria şi viaţa contemporană a popoarelor europene. Atît în răsăritul cit şi în apusul continentului nostru devin tot mai puternice năzuinţele spre dezvoltarea înţelegerii reciproce şi a contactului multilateral dintre statele europene. Aceasta o confirmă, printre altele, faptul că la cea de-a 12-a sesiune a O.N.U. toate statele europene cit şi S.U.A. au votat pentru rezoluţia cu privire la relaţiile paşnice şi de bună vecinătate dintre state. Guvernul sovietic consideră că guvernele statelor europene, ca şi guvernul Statelor Unite, dacă doresc să pună capăt evoluţiei periculoase a evenimentelor din Europa, ar trebui să depună eforturi pentru a elabora pe bază regională hotărîri cu privire la Europa, în interesul general, care să fie realizabile în mod practic încă în etapa actuală și care să poată fi acceptabile pentru toate guvernele. In legătură cu aceasta, el propune încheierea între statele europene, inclusiv S.U.A., a unui Tratat de prietenie și colaborare. După părerea guvernului sovietic îţi acest Tratat ar trebui incluse prevederi îndreptate spre preîntîmpinarea şi contracararea agresiunii în Europa şi întărirea securităţii tuturor statelor europene. Totodată ar fi important ca în acest Tratat să-şi găsească reflectarea obligaţiile statelor europene şi ale S.U.A. de a nu acorda ajutor militar şi economic sau sprijin moral oricărui stat care a tulburat pacea în Europa, independent de faptul dacă ele sunt sau nu partenere ale statului agresor în cadrul pactelor şi tratatelor militare în vigoare. Se ştie că ideea unui astfel de acord a fost exprimată în repetate rînduri în ultimii ani, inclusiv de guvernele S.U.A., Angliei şi Franţei. Avînd în vedere că realizarea unui acord cu privire la dezarmare este legată de greutăţi însemnate şi că eforturile depuse în decurs de mulţi ani în această direcţie s-au dus la un progres, guvernul sovietic propune ca în tratat să se prevadă măsuri care să contribuie la încetarea cursei înarmărilor şi la înfăptuirea în Europa de măsuri pentru reducerea efectivului trupelor organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi ale Uniunii nord-atlantice. Iniţiativa statelor europene în găsirea unor astfel de hotărîri parţiale ar putea deschide perspectiva unor acorduri şi mai largi legate de problema dezarmării. Crearea în apropierea imediată de linia care desparte grupările militare existente în Europa a unei zone în care nu va fi permisă producţia şi stocarea armelor atomice, cu hidrogen şi rachete, ar avea o importanţă primordială pentru prevenirea conflictelor militare în Europa. In acest caz participanţii la Tratat şi-ar asuma obligaţia de a respecta statutul zonei menţionate şi de a considera teritoriile statelor care fac parte din ea ca fiind excluse din sfera folosirii tipurilor menţionate de arme. Este de asemenea indicat ca în Tratat să se prevadă pentru început înfăptuirea reducerii în următorii 12 ani a efectivului forţelor armate străine aflate pe teritoriul Germaniei, în proporţie de o treime sau în altă proporţie de comun acord. In cursul înfăptuirii acestei reduceri s-ar putea ajunge la un acord cu privire la crearea sistemului cuvenit de control şi inspecţia asupra îndeplinirii acestei obligaţii de către participanţii la acordul respectiv. Guvernul sovietic se pronunţă în favoarea efectuării de fotografii din avion în limitele zonei determinate situată de cele două părţi ale liniei de delimitare a forţelor armate ale statelor participante la Tratatul de la Varşovia şi Uniunea Atlanticului de Nord, în scopul prevenirii unui atac prin surprindere. Fără îndoială că la dezvoltarea economiei statelor participante la acest tratat, la statornicirea unor contacte paşnice de afaceri şi a înţelegerii reciproce dintre ele ar contribui lărgirea colaborării economice reciproc avantajoase şi egale în drepturi, pe o bază care să excludă orice discriminare şi restricţii artificiale de orice fel. Includerea în Tratat a prevederilor menţionate ar fi cu atît mai utilă cu cit stimularea comerţului mondial liber ar face un bun oficiu mai multor state în a căror economie, îndeosebi în ultimul timp, se fac simţite fenomene nesănătoase. Guvernul sovietic este adeptul dezvoltării colaborării atît între statele europene, cit şi cu S.U.A. în vederea rezolvării sarcinii importante a folosirii energiei atomice în scopuri paşnice. El consideră că este de dorit ca în Tratat să fie exprimată hotărîrea participanţilor de a face schimb de experienţă în cercetările ştiinţifice şi în aplicarea industrială a energiei atomice, precum şi cu materii prime, materiale şi utilaj. Eforturile unite ale participanţilor la Tratat în acest domeniu ar contribui la ridicarea bunei stări a oamenilor, la dezvoltarea continuă a ştiinţei şi culturii şi ar lărgi şi mai mult hotarele cunoaşterii legilor naturii şi folosirii lor pentru binele omului. După părerea guvernului sovietic, participanţii la Tratat ar putea crea o bază mai trainică dezvoltării legăturilor şi contactelor dintre ei, in special pe linia ştiinţei, tehnicii şi culturii, în scopul cunoaşterii reciproce a realizărilor naţionale ale popoarelor. Tratatul ar putea prevedea şi alte măsuri a căror înfăptuire ar contribui la micşorarea primejdiei izbucnirii unui război în Europa. Guvernul sovietic se călăuzeşte de convingerea că în totalitatea lor măsurile propuse vor duce la transformarea Europei într-o zonă de pace trainică şi adevărată securitate. Ţinînd seama de considerentele expuse mai sus, guvernul sovietic prezintă spre examinare guvernului Republicii Franceze, precum şi guvernelor celorlalte state europene şi guvernului S.U.A., proiectul „Tratatului de prietenie şi colaborare între statele europene“ — şi îşi exprimă speranţa că guvernul Republicii Franceze va adopta o atitudine binevoitoare faţă de această propunere. Pal. 3 ass PROIECT TRATAT de prietenie şi colaborare între statele europene Părţile contractante, ferm hotărîte să contribuie prin toate mijloacele la dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare între statele europene şi să soluţioneze toate problemele care se ivesc între ele numai pe cale paşnică, recunoscînd, că principala sarcină a popoarelor statelor europene este crearea unei atmosfere de încredere între ele, care să excludă posibilitatea izbucnirii pe continentul european a unui nou război, considerînd că întărirea relaţiilor de bună vecinătate şi prietenie dintre popoarele europene, independent de forma de conducere aleasă de ele, va contribui la slăbirea încordării internaţionale, încetarea cursei înarmărilor, dezvoltarea şi întărirea colaborării rodnice dintre state în domeniul politic, economic, cultural, ştiinţific şi în alte domenii, constatind că Carta O.N.U. stimulează încheierea de acorduri regionale între state, îndreptate spre menţinerea păcii generale şi a securităţii, călăuzindu-se de năzuinţa de a înfăptui înaltele principii ale O.N.U. şi în cadrul dezvoltării prevederilor cuprinse în rezoluţia cu privire la relaţiile paşnice şi de bună vecinătate dintre state, adoptată la cea de-a 12-a Sesiune a Adunării Generale a O.N.U. , au hotărît să încheie prezentul Tratat de prietenie şi colaborare între statele europene şi în aceste scopuri au căzut de acord asupra următoarelor: ARTICOLUL 1 Participanţi la Tratat pot fi toate statele europene, cit şi Statele Unite ale Americii, care recunosc ţelurile şi îşi asumă obligaţiile prevăzute in prezentul Tratat. ARTICOLUL 2 Părţile contractante vor dezvolta şi vor întări în spiritul colaborării sincere şi înţelegerii reciproce relaţiile de bună vecinătate şi de prietenie dintre popoarele lor pe baza principiilor respectării reciproce a integrităţii teritoriale şi suveranităţii, neagresiunii, neamestecului reciproc in treburile interne, egalităţii şi avantajului reciproc. ARTICOLUL 3 Părţile contractante se obligă să rezolve toate litigiile care se pot ivi între ele numai prin mijloace paşnice în conformitate cu principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. In cazul ivirii unei situaţii care ar putea duce la înrăutăţirea relaţiilor (Continuare in pag. IV-a)