Scînteia, iulie 1958 (Anul 27, nr. 4255-4281)

1958-07-22 / nr. 4273

Br. 4279 (Urmare din pag. (I-a) luptătoare hotărîte pentru cauza pă­cii — exprim la acest miting al oa­menilor muncii din Capitală, pro­funda noastră indignare şi protestul hotărît faţă de agresiunea imperia­lismului american şi englez împotri­va Iordaniei şi Libanului, împotri­va popoarelor arabe care luptă pentru libertate şi independenţă naţională. Alături de întregul nostru popor, femeile susţin cu fermitate declara­ţiile făcute de guvernul ţării noas­tre în legătură cu acţiunile agresive ale S.U.A. şi Angliei în Orientul Mijlociu şi Apropiat, ele se alătură din toată inima luptei drepte a po-Acţiunile agresive americano-en­­gleze în Liban şi Iordania a spus tov. STANCIU STOIAN, secretar ge­­neral al Ligii române pentru priete­nie cu popoarele din Asia şi Africa, demască încă odată, caracterul pră­dalnic al imperialiştilor, care nu se dau înlături de la nici o mîrşăvie pentru a-şi înfăptui politica de în­robire a popoarelor. Aceste acţiuni constituie acte disperate ale colonia­­liştilor în faţa creşterii mişcării de eliberare a popoarelor din Orientul arab, precum şi a falimentului fai­moasei „doctrine Eisenhower“ şi a Impactului de la Bagdad“. Agresorii ar trebui să ştie că mij­loace pentru a potoli setea de liber­tate a popoarelor arabe nu există. Faptele arată că au apus pentru totdeauna timpurile cînd imperia­ A vorbit apoi studentul libanez SALIM MAR­UF, care învaţă la Insti­tutul de petrol, gaze şi geologie din Bucureşti. Dragi prieteni, în aceste zile patria mea trece prin momente grele, crea­te de invazia trupelor americane care s-au năpustit ca tîlharii asupra poporului ţării mele ce luptă pen­tru libertate şi independenţă naţio­nală. Imperialiştii nu vor să înţeleagă că popoarele mici trebuie să tră­iască aşa după cum doresc elo­­poarelor arabe pentru libertatea şi independenţa naţională. Opinia publică mondială a primit cu mare interes şi încredere mesa­jul tov. N. Hruşciov adresat preşe­dintelui S.U.A., mesaj care aduce o nouă propunere menită să înlăture primejdia unui război. Noi, femeile, mamele din R.P. Romînă, ne expri­măm profunda recunoştinţă faţă de guvernul Uniunii Sovietice pentru fermitatea cu care apără pacea, pen­tru eforturile pe care le depune pentru a asigura liniştea şi pacea nu numai în Orientul arab ci în întrea­ga lume. Noi cerem ca guvernele S.U.A. şi Angliei să dea curs propunerii fă­cute de Iov N. Hruşciov, de a se convoca de urgenţă conferinţa şefi­­lor marilor puteri. liştii puteau sugruma nestingheriţi lupta pentru libertate a popoarelor asuprite. Să ia aminte imperialiştii că orice încercări de a împiedica a­­ceste popoare să-şi dobîndească in­dependenţa sunt în zilele noastre sortite eşecului. Salutăm cu căldură mesajul a­­dresat de tov. N. Hruşciov guverne­lor american, englez, francez şi in­dian care arată calea spre înlătura­rea primejdiei de război, prin res­pectarea dreptului popoarelor din Orientul arab de a-şi hotărî singure soarta. Acest mesaj, inspirat din nă­zuinţa sinceră de pace a ţărilor la­gărului socialist în frunte cu Uniu­nea Sovietică , ne arată un lucru : că în aceste momente grele nici un om cinstit şi conştient nu poate ră­­mîne indiferent faţă de actul bandi­tesc al agresorilor. Noi nu dorim războiul, dar dacă agresorii americani ne obligă la răz­boi, vom fi mai puternici ca oricînd şi vom lupta pînă la unul pentru apărarea fiecărui metru pătrat din pămîntul patriei noastre, fiind siguri că vom cîştiga. Cu lupta dreaptă a poporului libanez sînt solidare toate popoarele arabe­ Alături de noi sînt ţările socialiste în frunte cu U.R.S.S. şi toate popoarele iubitoare de pace din întreaga lume. Ca student libanez aduc călduroa­se mulumiri poporului român şi con­ducătorilor lui pentru sprijinul fră­ţesc, dezinteresat, pe care-l acordă luptei drepte a poporului libanez pentru independenţa sa naţională, pentru apărarea păcii, pentru făuri­rea păcii, pentru făurirea unui viitor mai bun. Ultimele cuvinte ale tînărului stu­dent libanez — rostite în limba ro­­mână — au fost acoperite de o fur­tună de aplauze ale zecilor de mii de participanţi la miting Imperialiştii să nu se joace cu focul ! In numele muncitorilor din Capi­tală a vorbit tov. ION GRIGORE STAN­CU, muncitor fierar la Com­­­plexul C.F.R. „Griviţa Roşie“, care a spus: In aceste clipe grele pentru cauza păcii, Uniunea Sovietică şi celelalte ţări ale lagărului socialist s-au do­vedit din nou a fi reazemul de nă­dejde al păcii şi libertăţii popoare­lor. Salutăm cu adîncă recunoştinţă propunerea Uniunii Sovietice ca şe­­fii guvernelor U.R.S.S., S.U.A. An­gliei, Franţei şi Indiei să se întru­nească în cel mai scurt timp şi să ia măsurile necesare pentru a curma agresiunea şi a preîntîmpina izbuc­nirea unui nou război mondial, împreună cu întregul nostru po­por, noi, muncitorii din Bucureşti, cerem imperialiştilor să nu se joace cu focul, să nu uite că cine seamănă vînt culege furtună. In acelaşi timp, împreună cu în­treaga omenire progresistă, sî­item alături de popoarele arabe. Asigu­răm popoarele arabe de solidarita­te deplină cu lupta lor dreaptă pentru libertate şi independenţă na­ţională. Oamenii muncii întruniţi la miting au adoptat în unanimitate o moţiu­ne către O.N.U. prin care protestea­ză împotriva agresiunii criminale a imperialiştilor americani şi englezi îndreptată împotriva popoarelor din Liban şi Iordania, împotriva tuturor popoarelor iubitoare de pace şi li­bertate. Prin moţiunea adoptată, ze­cile de mii de oameni declară că sprijină cu căldură şi recunoştinţă eforturile neobosite ale guvernului sovietic pentru apărarea păcii şi securităţii popoarelor şi cer Organi­zaţiei Naţiunilor Unite să ia toate măsurile necesare pentru încetarea agresiunii militare din Liban şi Ior­dania, pentru respectarea dreptului popoarelor arabe la libertate şi in­dependenţă naţională. (Agerpres) a a Marele miting al oamenilor muncii din Capitală încercările de a împiedica popoarele asuprite să-şi dobîndească libertatea sînt sortite eşecului Cuvîntul unui student libanez care învaţă în ţara noastră 10 ani de la semnarea Tratatului romîno-cehoslovac Cuvintarea rostită la posturile de radio de însărcinatul cu afaceri ad-interim al R. Cehoslovace la Bucureşti Cu prilejul împlinirii a 10 ani de la semnarea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală din­tre R.P. Romînă şi R. Cehoslovacă, Vladimir Ludvik, însărcinatul cu a­­faceri ad-interim al R. Cehoslovace la Bucureşti, a ţinut în seara zilei de 19 iulie o cuvîntare la posturile noastre de radio, declarînd printre altele : La 21 iulie se împlinesc 10 ani de cînd a fost semnat istoricul Tratat de prietenie, colaborare şi a­­sistenţă mutuală dintre R. Ceho­slovacă şi R.P. Romînă, document de cea mai mare însemnătate pentru viaţa popoarelor ţărilor noastre. Prietenia dintre popoarele noastre are rădăcini vechi şi adinei ! Nu pu­tem să nu ne amintim cu acest pri­lej de preţioasa şi importanta con­tribuţie pe care au adus-o unităţile române care au luptat alături de glorioasa armată sovietică şi de uni­tăţile noastre în acţiunea de elibe­rare a Cehoslovaciei de sub jugul fascist. După eliberarea popoarelor noas­tre şi după instaurarea regimului democrat-popular, popoarele tarilor noastre, învăţînd din bogata expe­rienţă a Partidului Comunist al Uni­unii Sovietice şi a celui mai mare prieten al lor — Uniunea Sovietică — au pornit pe drumul construirii so­cialismului. Ţinta comună pe care ele şi-au propus-o împreună cu ce­lelalte ţări de democraţie populară a adîncit şi mai mult prietenia noas­tră. In aceste condiţii încheierea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală a devenit o con­secinţă logică a evoluţiei istorice şi el angajează cele două popoare prie­tene să ducă opera construcţiei so­cialiste pînă la desăvîrşirea ei cu succes. însărcinatul cu afaceri ad-interim al R. Cehoslovace la Bucureşti s-a referit apoi pe larg la dezvoltarea legăturilor de colaborare dintre R. Cehoslovacă şi R. P. Romînă în domeniul economic, pe tărîmul ştiin­ţei, tehnicii şi culturii în cei 10 ani care au trecut de la semnarea Tra­tatului. Bilanţul celor 10 ani de la încheie­rea Tratatului de prietenie, colabo­★ însărcinatul cu afaceri ad-interim al Republicii Cehoslovace la Bucu­reşti, Vladimir Ludvik, a oferit du­minică seara un cocktail cu prilejul celei de-a 10-a aniversări a Tratatu­lui de prietenie, colaborare şi asis­tenţă mutuală dintre R.P. Romînă şi R. Cehoslovacă. Au luat parte tovarăşii Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Moghioroş, Ştefan Voitec, Atanase Joja, Avram Bunaciu, Ion Pas, Aurel Mălnăşan, Vasile Dumitrescu, M. Macavei, Al. Buican, I. Jalea şi alţii. Au participat şefii unor misiuni rare şi asistenţă mutuală — a spus vorbitorul — poate fi caracterizat ca un bilanţ al unei prietenii înflori­toare şi al unei colaborări rodnice, care contribuie eficace în ambele ţări la realizarea unor succese im­portante în lupta pentru construirea socialismului, la succesul în lupta pentru ridicarea nivelului de trai al poporului şi la întărirea lagărului so­cialismului, in frunte cu Uniunea Sovietică. Ingăduiţi-mi să folosesc acest pri­lej pentru a ura din toată inima po­porului frate din Republica Populară Romînă, clasei muncitoare romíne, conducerii sale şi guvernului Repu­blicii Populare Române noi şi noi succese în munca pentru construirea Romîniei socialiste. ★ diplomatice acreditaţi la Bucureşti şi alţi membri ai corpului diploma­tic. Cocktailul s-a desfăşurat într-o atmosferă de caldă prietenie. * Cu prilejul aniversării a 10 ani de la semnarea Tratatului de prie­­tenie, colaborare şi asistenţă mu­tuală dintre R.P. Romînă şi R. Ce­hoslovacă, în cursul zilei de luni au avut loc adunări festive consa­crate acestei sărbători în mai multe întreprinderi din ţară. (Agerpres) Cu prilejul celei de-a 14-a aniversări a eliberării Poloniei Cuvintarea rostită la posturile de radio de ambasadorul R. P. Polone la Bucureşti Luni seara ambasadorul R.P. Po­lone la Bucureşti, Janusz Zambro­­wicz, a rostit o cuvîntare la postu­rile noastre de radio cu prilejul ce­­lei de-a 14-a aniversări a eliberării Poloniei, declarînd printre altele : Mă bucur că am ocazia, cu prile­jul celei de-a 14-a aniversări a Po­loniei populare, să salut pe această cale cu căldură poporul român, care ne este nouă, polonezilor, foarte a­propiat nu numai prin relațiile isto­rice, prin cultura înrudită, dar mai ales prin faptul că ne uneşte o idee comună — socialismul­ Acest factor care ne uneşte este, în perioada actuală a unei deosebite încordări internaţionale, cea mai sigură garanţie a victoriei păcii, a­­tît de necesară lumii după cele două mari războaie mondiale. La 22 iulie poporul polonez cinste­şte sărbătoarea sa — Sărbătoarea Renaşterii. In această zi se face bi­lanţul drumului străbătut din ziua cînd masele populare au luat pute­rea în mîinile lor- Poporul polonez, bazat pe efortul creator al maselor muncitoare, sub conducerea Parti­dului Muncitoresc Unit Polonez, da­torită colaborării şi ajutorului reci­proc al tuturor statelor socialiste şi în primul rînd al Uniunii Sovie­tice, a realizat succese importante. In continuare, vorbitorul s-a oprit asupra succeselor obţinute de Polo­nia nouă. Referindu-se la dezvoltarea multi­laterală a relaţiilor polono-romîne, ambasadorul R. P. Polone a spus printre altele : In ianuarie 1959 vom sărbători cea de-a 10-a aniversare a semnării Tra­tatului de prietenie, colaborare şi a­­sistenţă mutuală dintre Republica Populară Polopă şi Republica Popu­lară Romînă. In această perioadă am încheiat acorduri comerciale şi cultu­­rale, se continuă schimbul de expe­rienţe în domeniul industriei şi a­­griculturii, se dezvoltă un larg schimb de păreri între reprezentan­ţii ştiinţei şi culturii din cele două ţări. Unul din cele mai mari eveni­mente în relaţiile dintre ţările noas­tre a fost vizita din acest an a dele­gaţiei de partid şi guvernamentale a Republicii Populare Polone în frunte cu primul secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, tovarăşul Wladislaw Gomulka, şi preşedintele Consiliului de Miniştri, tovarăşul Josef Cyran­­kiewicz. Hotărârile adoptate cu acest prilej şi cuprinse în Comunicatul co­mun dat publicităţii sunt în curs de realizare. Delegaţia noastră de par­tid şi guvernamentală a rămas cu cele mai bune impresii din vizita fă­cută în Republica Populară Romînă prietenă. Reprezentanţii poporului nostru au fost foarte emoţionaţi de primirea călduroasă şi spontană din ţara dumneavoastră. Colaborarea noastră nu se limi­tează numai la relaţiile bilaterale. Polonia şi Romînia sunt membre în Consiliul de Ajutor Economic Reci­proc, sunt membre ale Tratatului de la Varşovia. Cele două ţări colabo­rează strîns intre ele pe arena inter­naţională. Trăiască prietenia polono-romînă, trăiască pacea !“. S­C­­­H­T­E­I­A O nouă şi importanta iniţiativă de pace a U.R.S.S. PENTRU CONSOLIDAREA PRIETENIEI ŞI COLABORĂRII STATELOR EUROPENE Propunerile adresate de guvernul sovietic guvernelor statelor europene şi guvernului S. U. A. MOSCOVA 21 (Agerpres). — TASS transmite textul integral al pro­punerilor adresate de guvernul sovietic guvernelor statelor europene şi guvernului S.U.A. cu privire la încheierea unui tratat de prietenie şi colaborare intre statele europene. La 15 iulie guvernul U.R.S.S. a adresat guvernelor statelor europene şi guvernului S.U.A. note cu conţinut identic, propunîndu-le să încheie un tratat de prietenie şi colaborare intre ţările europene, precum şi pro­iectul acestui tratat. Urmează textul notei guvernului sovietic adresate guvernului Repu­blicii Franceze şi al proiectului de tratat de prietenie şi colaborare între ţările europene. Guvernul sovietic consideră ne­cesar să se adreseze guvernului Re­publicii Franceze în următoarea pro­blemă : Guvernul U.R.S.S. consideră că situaţia care se creează pe continen­tul european impune guvernelor tu­turor statelor interesate să întreprin­dă eforturi pentru a elabora măsuri comune care să oprească alunecarea Europei spre război şi să găsească căile pentru întărirea păcii pe baza întăririi încrederii reciproce şi lăr­girii colaborării multilaterale dintre statele europene. Cele două războaie mondiale prin care a trecut omenirea s-au abătut în primul rînd pe capul popoarelor europene. Nimeni nu va nega că în urma acestor războaie cele mai mari jertfe umane şi pagube materiale le-au suportat tocmai ţările din Eu­ropa. Zeci de milioane de europeni au fost ucişi pe cîmpurile de luptă, au pierit cu prilejul bombardării oraşelor paşnice, au murit de pe urma rănilor şi bolilor, au fost schingiuiţi în lagărele fasciste de concentrare. In cursul operaţiilor militare au fost rase de pe faţa pă­­mîntului multe oraşe şi aşezări, al­tădată bine amenajate şi înfloritoa­re, au fost distruse monumente uni­ce ale culturii. Cu preţul unor pierderi irepara­bile pentru fiecare naţiune, pentru fiecare familie şi cu preţul unei în­cordări fizice şi morale fără seamăn, popoarele Europei şi-au cîştigat dreptul la o viaţă de mrtă fără teamă pentru ziua de mîine, pentru soarta lor şi soarta generaţiilor viitoare. Astăzi popoarele ţărilor europene sunt nevoite din nou să trăiască în atmosfera pregătirilor febrile de război, sub ameninţarea unei catas­trofe militare şi mai îngrozitoare. Principiile colaborării in problemele internaţionale pe bază de egalitate în drepturi, despre care s-a vorbit mult în perioada luptei împotriva duşmanului comun, nu se respectă nici pe departe de toţi. Nu se poate să nu se vadă că mă­suri ca intensificarea continuă a cursei înarmărilor, în special cu arme atomice şi cu hidrogen, spo­rirea efectivului armatelor şi a chel­tuielilor militare, crearea pe terito­riile altor ţări de baze pentru arme nucleare şi rachete, încredinţarea acestor arme unor state noi şi în primul rînd Republicii Federale Germane, înseamnă de fapt pre­gătirea războiului. Acelaşi scop îl urmăreşte şi propaganda dusă în unele ţări, care insuflă oa­menilor neîncrederea în posibilita­tea menţinerii păcii, îi educă în spi­rit de ostilitate, înstrăinare şi duşmănie făţişă faţă de statele şi popoarele care se află în afara gru­părilor lor militare, au ales un alt sistem politic şi social şi îşi făuresc viaţa în conformitate cu idealurile lor. Crearea unor grupări militare de state opuse a generat pe continen­tul european o profundă neîncredere şi o atmosferă periculoasă de încor­dare. An de an devine tot mai evident că un război în Europa dacă din nefericire va izbucni şi dacă nu vor fi luate la timp măsuri speciale de interzicere sau cel puţin de limitare — va fi un război în care vor fi fo­losite mijloace nucleare şi rachetă de exterminare. Deşi Uniunea So­vietică a încetat în mod unilateral experimentarea tuturor tipurilor de arme atomice şi cu hidrogen, S.U.A. şi Anglia continuă să efectueze ase­menea experienţe, se eschivează să încheie un acord prin care să renun­ţe la folosirea lor şi în acelaşi timp atrag tot mai mult pe aliaţii lor din pactul nord-atlantic la pregătirile în vederea unui război în care să fie folosite arme atomice şi rachetă. Afirmaţiile după care, creînd şi stocînd armele de exterminare cele mai ucigătoare şi distrugătoare, o­­menirea s-ar asigura împotriva pri­mejdiei unui război in care să fie folosite aceste mijloace, apar ca o sfidare la adresa judecăţii sănătoa­se. Cu cit sînt mai multe bombe atomice şi cu hidrogen in arsenalele statelor, cu cit este mai mare nu­mărul de ţări care dispun de arme nucleare şi rachetă, cu cit sînt mai aproape, unele de altele forţele ar­mate şi punctele de sprijin ale aces­tor puteri, cu atît este mai probabi­lă izbucnirea unei explozii militare. A menţine această situaţie echiva­lează cu a ţine o făclie aprinsă lin­gă un butoi cu pulbere. Nu este greu de imaginat ce s-ar întîmpla dacă ţările participante la Tratatul de la Varşovia, în locul mă­surilor pe care le iau în vederea slăbirii încordării în Europa, ar în­cepe să acţioneze în aceeaşi direc­ţie ca şi ţările N.A.T.O. Se înţelege că primejdia unei explozii militare ar creşte de 100 de ori dacă, urmînd exemplul N.A.T.O., ele ar începe la rîndul lor să impună cursa înarmări­lor altor state, să amenajeze baze militare pe teritorii străine, mai a­­proape de centrele vitale ale state­lor participante la gruparea militară opusă, să trimită în spaţiul aerian al Europei avioanele lor în întîmpi­­narea avioanelor americane, încăr­cate cu bombe atomice şi cu hidro­gen, care se află continuu în aer. Uniunea Sovietică fiind cel mai mare stat din Europa, care în cursul vieţii unei singure generaţii a fost de două ori invadată prin frontie­rele sale de vest, nu poate, fireşte, să nu manifeste o preocupare neo­bosită pentru securitatea în Europa, care este indisolubil legată de pro­pria ei securitate. Milioanele de oameni sovietici au căzut pe cîm­purile de luptă ale celui de-al doi­lea război nu pentru ca acum po­porul sovietic să privească indife­rent cum în Europa se stochează material inflamabil pentru un nou război. Ca și celelalte state iubitoare de pace, Uniunea Sovietică a făcut şi continuă să facă tot ce depinde de ea pentru a înlătura primejdia de război şi a favoriza colaborarea paş­nică, bazată pe încredere d­intre toate statele europene, indiferent de orîn­­duirea lor socială şi d­e grupările de state din care fac parte. Uniunea Sovietică a lichidat bazele sale militare aflate pe teritoriile al­tor state. Uniunea Sovietică nu a­­menajează în afara frontierelor sale naţionale depozite de arme atomice şi cu hidrogen şi rampe de lansare a rachetelor. In ultimii trei ani efec­tivul forţelor armate sovietice a fost redus unilateral în total cu 2.140.000 de oameni. Forţele armate ale U.R.S.S. aflate în Republica Demo­crată Germană au fost reduse cu peste 90.000 de oameni. Corespunză­tor au fost reduse cheltuielile mili­­tar­e şi armamentele. La recenta se­siune a Sovietului Suprem al U.R.S.S. s-a hotărît ca Uniunea So­vietică să înceteze în mod unilate­ral experienţele cu toate tipurile de arme atomice şi cu hidrogen. La Consfătuirea Comitetului Po­litic Consultativ al statelor mem­bre ale Tratatului de la Varşovia, care a avut loc la sfîrşitul lunii mai la Moscova, s-a hotărît să se retragă în viitorul apropiat trupele sovietice din Republica Populară Romînă, care se află acolo conform acestui tratat, şi să se reducă din nou trupele sovietice aflate pe teri­toriul Republicii Populare Ungare, în dorinţa de a slăbi fricţiunile ivite şi de a exclude posibilitatea transformării într-un conflict militar a contradicţiilor dintre cele două grupări principale de state în Eu­ropa, participanţii la Consfătuire au propus încheierea unui Pact de neagresiune între statele participan­te la Tratatul de la Varşovia şi sta­tele participante la pactul nord­­atlantic. Guvernul sovietic este con­vins că încheierea unui asemenea pact de neagresiune ar fi o măsură sigură de prevedere, care ar întări pacea în Europa. Deşi un asemenea pact de neagre­siune are un uriaş rol pozitiv, nu se poate însă să nu se ţină seama de faptul că această măsură repre­zintă doar un pas iniţial, minimum din ce trebuie să se întreprindă în condiţiile existente pentru crearea în Europa a unei atmosfere de în­credere cuvenită între state. Ar fi o lipsă de neiertat dacă paralel cu aceasta nu s-ar depune eforturi de a se crea şi alte trepte de trecere de la actuala situaţie periculoasă la condiţiile unei păci stabile în Eu­ropa. Guvernul sovietic porneşte de la premiza că pacea şi securitatea în Europa nu pot fi asigurate fără ca toate statele europene să-şi unească eforturile şi să stabilească între ele o largă colaborare multilaterală. Ex­perienţa existentă în reglementarea problemelor internaţionale impor­tante arată că dacă există bunăvoin­ţa părţilor, se vor găsi întotdeauna posibilităţi şi rezerve pentru solu­ţii reciproc acceptabile în favoarea păcii. Astfel, în primii ani de după război au fost încheiate tratate de pace cu Bulgaria, România, Ungaria, Italia şi Finlanda, ceea ce a contri­buit într-o mare măsură la norma­lizarea situaţiei din Europa. O do­vadă şi mai convingătoare a aces­tui fapt este semnarea de către sta­te în 1955 — chiar şi în condiţiile „războiului rece­" şi ale neîncrederii accentuate — a Tratatului de stat cu Austria prin care a fost restabilită independenţa politică şi economică a Austriei ca stat neutru. Guvernul U.R.S.S. ştie desigur că o serie de guverne ale statelor din Europa occidentală, precum şi gu­vernul S.U.A., au alte păreri decît el în privinţa cauzelor care au dus la actuala încordare în Europa şi în privinţa mijloacelor indicate pen­tru slăbirea acestei încordări în re­laţiile dintre statele europene. Cu toate acestea însă, nu se poate contesta că situaţia din Europa im­pune guvernelor statelor europene să se ridice deasupra divergenţelor existente. Doar polemica, neîntărită prin acţiuni constructive reale, nu poate ca atare nici să oprească o bombă ce cade, nici să micşoreze puterea exploziei acesteia. Nu se poate admite ca disputele să împie­dice aprecierea lucidă a faptelor, care umrpie astăzi inimile europeni- iar de un sentiment de profundă în­grijorare, şi să lase în umbră prin­cipalul — necesitatea de a căuta cu perseverenţă şi răbdare o înţelegere asupra măsurilor concrete de natură să ducă la crearea unei păci trainice în Europa. După cum se ştie, în pe­rioada dintre cele două războaie mondiale, planurile de asigurare a securităţii în Europa şi de organiza­re a colaborării generale europene au eşuat în primul rînd pentru că nu se ajunsese la o înţelegere între statele principale, care dispuneau de cele mai puternice forţe armate şi care, dacă şi-ar fi unit eforturile, ar fi făcut cu neputinţă agresiunea. După părerea guvernului sovietic, trebuie să se ţină seamă de această lecţie a istoriei şi să nu se repete greşelile grave din trecut. Acum nu mai trebuie să dove­dim că încercările de a substitui re­zolvarea sarcinilor care stau în faţa întregii Europe prin practica creării, pe o bază îngustă, restrînsă, a di­feritelor uniuni ale unor state vest­­europene de felul Uniunii cărbune­lui şi oţelului, Pieţei comune, Eur­­atomului etc., au drept rezultat doar faptul că aceste state se opun tot mai mult celorlalte state din Euro­pa, făcind şi mai adîncă prăpastia care desparte astăzi Europa de vest de cea de est. Ideea colaborării tuturor statelor europene, a apropierii lor în intere­sul menţinerii păcii, asigurării bu­nei stări şi înfloririi Europei are rădăcini adinei în istoria şi viaţa contemporană a popoarelor europe­­ne. Atît în răsăritul cit şi în a­­pusul continentului nostru devin tot mai puternice năzuinţele spre dez­voltarea înţelegerii reciproce şi a contactului multilateral dintre sta­tele europene. Aceasta o confirmă, printre altele, faptul că la cea de-a 12-a sesiune a O.N.U. toate statele europene cit şi S.U.A. au votat pen­tru rezoluţia cu privire la relaţiile paşnice şi de bună vecinătate din­tre state. Guvernul sovietic consideră că guvernele statelor europene, ca şi guvernul Statelor Unite, dacă doresc să pună capăt evoluţiei periculoase a evenimentelor din Europa, ar tre­bui să depună eforturi pentru a ela­bora pe bază regională hotărîri cu privire la Europa, în interesul ge­neral, care să fie realizabile în mod practic încă în etapa actuală și care să poată fi acceptabile pentru toate guvernele. In legătură cu aceasta, el propune încheierea între statele europene, inclusiv S.U.A., a unui Tratat de prietenie și colaborare. După părerea guvernului sovietic îţi acest Tratat ar trebui incluse prevederi îndreptate spre preîntîm­­pinarea şi contracararea agresiunii în Europa şi întărirea securităţii tu­turor statelor europene. Totodată ar fi important ca în acest Tratat să-şi găsească reflectarea obligaţiile sta­telor europene şi ale S.U.A. de a nu acorda ajutor militar şi econo­mic sau sprijin moral oricărui stat care a tulburat pacea în Europa, independent de faptul dacă ele sunt sau nu partenere ale statului agre­sor în cadrul pactelor şi tratatelor militare în vigoare. Se ştie că ideea unui astfel de acord a fost exprima­tă în repetate rînduri în ultimii ani, inclusiv de guvernele S.U.A., An­­gliei şi Franţei. Avînd în vedere că realizarea unui acord cu privire la dezarmare este legată de greutăţi însemnate şi că eforturile depuse în decurs de mulţi ani în această direcţie s-au dus la un progres, guvernul sovietic pro­pune ca în tratat să se prevadă mă­suri care să contribuie la încetarea cursei înarmărilor şi la înfăptuirea în Europa de măsuri pentru reduce­rea efectivului trupelor organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi ale U­­niunii nord-atlantice. Iniţiativa sta­telor europene în găsirea unor astfel de hotărîri parţiale ar putea deschi­de perspectiva unor acorduri şi mai largi legate de problema dezarmării. Crearea în apropierea imediată de linia care desparte grupările milita­re existente în Europa a unei zone în care nu va fi permisă producţia şi stocarea armelor atomice, cu hi­drogen şi rachete, ar avea o impor­tanţă primordială pentru prevenirea conflictelor militare în Europa. In acest caz participanţii la Tratat şi-ar asuma obligaţia de a respecta statu­tul zonei menţionate şi de a consi­dera teritoriile statelor care fac parte din ea ca fiind excluse din sfera folosirii tipurilor menţionate de arme. Este de asemenea indicat ca în Tratat să se prevadă pentru înce­put înfăptuirea reducerii în următo­rii 1­2 ani a efectivului forţelor ar­mate străine aflate pe teritoriul Ger­maniei, în proporţie de o treime sau în altă proporţie de comun acord. In cursul înfăptuirii acestei reduceri s-ar putea ajunge la un acord cu privire la crearea sistemului cuve­nit de control şi inspecţia asupra în­deplinirii acestei obligaţii de către participanţii la acordul respectiv.­ Guvernul sovietic se pronunţă în favoarea efectuării de fotografii din avion în limitele zonei determinate situată de cele două părţi ale liniei de delimitare a forţelor armate ale statelor participante la Tratatul de la Varşovia şi Uniunea Atlanticului de Nord, în scopul prevenirii unui atac prin surprindere. Fără îndoială că la dezvoltarea economiei statelor participante la a­­cest tratat, la statornicirea unor contacte paşnice de afaceri şi a în­ţelegerii reciproce dintre ele ar con­tribui lărgirea colaborării economice reciproc­ avantajoase şi egale în drepturi, pe o bază care să excludă orice discriminare şi restricţii arti­ficiale de orice fel. Includerea în Tratat a prevederilor menţionate ar fi cu atît mai utilă cu cit stimularea comerţului mondial liber ar face un bun oficiu mai multor state în a că­­ror economie, îndeosebi în ultimul timp, se fac simţite fenomene ne­sănătoase. Guvernul sovietic este adeptul dez­voltării colaborării atît între statele europene, cit şi cu S.U.A. în vederea rezolvării sarcinii importante a folo­sirii energiei atomice în scopuri paş­nice. El consideră că este de dorit ca în Tratat să fie exprimată hotărîrea participanţilor de a face schimb de experienţă în cercetările ştiinţifice şi în aplicarea industrială a ener­giei atomice, precum şi cu materii prime, materiale şi utilaj. Eforturile unite ale participanţilor la Tratat în acest domeniu ar contribui la ri­dicarea bunei stări a oamenilor, la dezvoltarea continuă a ştiinţei şi cul­turii şi ar lărgi şi mai mult hota­rele cunoaşterii legilor naturii şi fo­losirii lor pentru binele omului. După părerea guvernului sovietic, participanţii la Tratat ar putea crea o bază mai trainică dezvoltării legă­turilor şi contactelor dintre ei, in special pe linia ştiinţei, tehnicii şi culturii, în scopul cunoaşterii reci­proce a realizărilor naţionale ale po­poarelor. Tratatul ar putea prevedea şi alte măsuri a căror înfăptuire ar contri­bui la micşorarea primejdiei izbuc­nirii unui război în Europa. Guver­nul sovietic se călăuzeşte de convin­gerea că în totalitatea lor măsurile propuse vor duce la transformarea Europei într-o zonă de pace trainică şi adevărată securitate. Ţinînd seama de considerentele expuse mai sus, guvernul sovietic prezintă spre examinare guvernului Republicii Franceze, precum şi gu­vernelor celorlalte state europene şi guvernului S.U.A., proiectul „Trata­tului de prietenie şi colaborare în­tre statele europene“ — şi îşi expri­­mă speranţa că guvernul Republicii Franceze va adopta o atitudine bine­voitoare faţă de această propunere. Pal. 3 a­ss P­ROIECT T­RATAT de prietenie şi colaborare între statele europene Părţile contractante, ferm hotărîte să contribuie prin toate mijloacele la dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare între statele europene şi să soluţioneze toate pro­blemele care se ivesc între ele numai pe cale paşnică, recunoscînd, că principala sarcină a popoarelor statelor europene este crearea unei atmosfere de încredere între ele, care să excludă posibilitatea izbucnirii pe continentul european a unui nou război, considerînd că întărirea relaţiilor de bună vecinătate şi prietenie dintre popoarele europene, independent de forma de conducere aleasă de ele, va contribui la slăbirea încordării internaţionale, încetarea cursei înarmărilor, dezvoltarea şi întărirea colaborării rodnice dintre state în domeniul politic, economic, cultural, ştiinţific şi în alte domenii, constatind că Carta O.N.U. stimulează încheierea de acorduri regionale între state, îndreptate spre menţinerea păcii generale şi a securităţii,­ călăuzindu-se de năzuinţa de a înfăptui înaltele principii ale O.N.U. şi în cadrul dezvoltării prevederilor cuprinse în rezoluţia cu privire la rela­ţiile paşnice şi de bună vecinătate dintre state, adoptată la cea de-a 12-a Sesiune a Adunării Generale a O.N.U. , au hotărît să încheie prezentul Tratat de prietenie şi colaborare între statele europene şi în aceste scopuri au căzut de acord asupra următoarelor: ARTICOLUL 1 Participanţi la Tratat pot fi toate statele europene, cit şi Statele Unite ale Americii, care recunosc ţelurile şi îşi asumă obligaţiile prevăzute in pre­zentul Tratat. ARTICOLUL 2 Părţile contractante vor dezvolta şi vor întări în spiritul colaborării sin­cere şi înţelegerii reciproce relaţiile de bună vecinătate şi de prietenie din­tre popoarele lor pe baza principiilor respectării reciproce a integrităţii teri­toriale şi suveranităţii, neagresiunii, neamestecului reciproc in treburile interne, egalităţii şi avantajului reciproc. ARTICOLUL 3 Părţile contractante se obligă să rezolve toate litigiile care se pot ivi între ele numai prin mijloace paşnice în conformitate cu principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. In cazul ivirii unei situaţii care ar putea duce la înrăutăţirea relaţiilor (Continuare in pag. IV-a)

Next