Scînteia, martie 1959 (Anul 28, nr. 4461-4486)
1959-03-01 / nr. 4461
Pag. 2 Aportul femeilor la controlul obştesc însemnări pe marginea unei consfătuiri chibzuite, harnice, femeile îşi aduc aportul nu numai la îndeplinirea sarcinilor în diverse sectoare ale economiei naţionale, ci şi la numeroase acţiuni cu caracter obştesc. Fiind antrenate de comisiile şi comitetele de femei, participarea lor la asemenea acţiuni devine tot mai activă. Numeroase gospodine din cartierele Capitalei şi-au făcut simţite prezenţa printr-o nouă acţiune : ele au început să participe la controlul obştesc organizat de sindicate asupra unităţilor comerciale. Direct interesate în buna aprovizionare a magazinelor, în respectarea calităţii şi gramajului mărfurilor, în deservirea conştiincioasă şi atentă a cumpărătorilor, în respectarea normelor de curăţenie, gospodinele au pornit serios la treabă. Rezultatele muncii unora dintre cele peste 2.000 de gospodine care fac parte din echipele de control obştesc au fost analizate zilele acestea într-o consfătuire organizată de Comitetul orăşenesc al femeilor din Capitală. Cu acest prilej a reieşit că, în sezisările lor, femeile se ocupă de aspectele cele mai variate , nu le este indiferent nici dacă un magazin este prost intretinut, nici dacă dintr-un loc sau altul lipseşte un produs, pentru că responsabilul nu s-a grăbit să se aprovizioneze la timp, nici dacă orariul de funcţionare nu este respectat. Colindînd cartierele, gospodinele au dat organizaţiilor comerciale numeroase sugestii cum să folosească mai bine, mai gospodăreşte, unele spaţii comerciale de care dispun cum să amplaseze mai bine unităţile comerciale în raport cu necesităţile cartierelor etc. In afară de faptul că contribuie la extinderea experienţei bune in organizarea activităţii magazinelor, membrele echipelor de control obştesc ajută organele comerciale să cunoască mai bine cerinţele cumpărătorilor. Ele consemnează, totodată, pe loc, lipsurile pe care le constată sezisînd şi organele de resort care au căderea să ia măsuri pentru remedierea lor. Munca acestor activiste voluntare care-şi cheltuiesc din timpul liber pentru rezolvarea unor probleme de interes obştesc, se bucură în general de stimă şi consideraţie. Cele mai multe din problemele pe care le semnalează sunt luate în studiu, cercetate de organele de resort, activitatea lor fiind socotită ca un ajutor preţios pentru îmbunătăţirea muncii, ca o formă importantă de îmbunătăţire a legăturii cu masele de cetăţeni. N-ar fi posibil ca în spaţiul restrins al acestor rînduri să ne oprim asupra tuturor aspectelor înfăţişate in consfătuire şi care-şi au, toate, însemnătatea lor. Ne vom rezuma numai la cîteva. Atlt cele două referenţe — secretarele Comitetelor femeilor din raioanele Nicolae Bălcescu şi Tudor Vladimirescu — cît si participantele la discuţii — membre ale echipelor de control obştesc de pe tot cuprinsul oraşului — au subliniat în cuvîntul lor progresul continuu înregistrat de comerţul de stat în ceea ce priveşte asigurarea unei mai bune aprovizionări a populaţiei, deservirea mai civilizată a consumatorilor. Membrele echipelor au descoperit însă şi o serie de lipsuri şi nereguli. Aşa, de pildă, una din echipele din raionul Nicolae Bălcescu, controlind unitatea de băcănie din b-dul Brîncoveanu, a constatat că localul este murdar, că responsabilul şi vînzătoarea se poartă urît cu cumpărătorii, că la unele mărfuri se dă lipsă la cîntar. Lipsurile sezisate fiind găsite juste de conducerea O.C.L.Alimentara, ambii salariaţi vinovaţi au fost sancţionaţi şi înlocuiţi. Gospodinele au atras atenţia asupra faptului că la unitatea nr. 44 Alimentara din str. Tomis domnea o mare dezordine, bidoane de ulei şi lăzi cu unt fiind aşezate lîngă soba încălzită. Ele au arătat, de asemenea, că nu peste tot se respectă orariul de funcţionare a magazinelor şi au cerut reprezentanţilor organelor comerciale să intensifice controlul în această direcţie. Cu acest prilej, vorbitoarele au sezisat şi faptul că mai sunt în comerţ salariaţi care nu primesc ca un ajutor munca echipelor de control obştesc şi nu iau măsuri pentru rezolvarea operativă a sezisărilor pe care acestea le fac. Nu este de loc un lucru de cinste pentru organizaţiile comerciale din raionul Nicolae Bălcescu, de exemplu, că din sezisările şi propunerile făcute pînă în prezent de femeile din echipele de control obştesc n-au fost rezolvate sau nu sunt în curs de rezolvare nici măcar o treime. Desigur că felul cum sunt privite aceste echipe depinde în mare măsură şi de intransigenţa lor faţă de lipsuri, de principialitatea cu care vor lucra. Această acţiune lăudabilă a maselor de femei trebuie să fie urmărită mai departe şi dezvoltată de comitetele raionale ale femeilor şi de comitetul orăşenesc. Ele trebuie, de asemenea, să ţină legături mai strînse cu secţiunile comerciale raionale şi să asigure instruirea permanentă a echipelor, urmărind totodată eficacitatea activităţii lor. MARIA CALIN -pro- Iniţiativa gospodinelor din raionul Brăila GALAŢI (coresp. „Scînteii“). Anul trecut, femeile din satele raionului Brăila au crescut peste 1.150.000 păsări şi un mare număr de porci. In raion sunt cunoscute gospodinele Ioana Bratu, Iordana Cimilenco şi Ioana Popa care au crescut cite 200—300 păsări. Zilele trecute, la o consfătuire organizată de comitetul regional al femeilor, gospodinele din comuna Osmanu s-au angajat ca în acest an să crească 70.000 păsări din care 25.000 să le valorifice prin cooperativă. Iniţiativa lor a fost urmată de numeroase alte femei din satele raionului Brăila, împreună, gospodinele s-au angajat să crească în acest an 1.800 000 păsări şi să valorifice prin cooperative o bună parte dintre ele, precum şi 18.000.000 ouă. La sfîrşitul anului, fruntaşele în creşterea păsărilor, porcilor şi viermilor de mătase vor primi diferite premii și diplome. SCÎNTEIA Colectivul fabricii „Electrobanat“-Timişoara, răspunzînd chemării celor 8 întreprinderi din Capitală, s-a angajat să economisească în acest an 550.000 lei. In lupta pentru îndeplinirea angajamentelor luate, brigada de montaj faruri condusă de tov. Ion Chie obţine succese însemnate ; ea îşi depăşeşte planul zilnic cu 20—25 la sută şi obţine importante economii. (Foto Gh. Vinţilă) -0*0- De ce nu îşi îndeplineşte obligaţiile staţia C. F. R. Turda? Staţia C.F.R.-Turda este obligată să pună zilnic la dispoziţia fabricii de ciment „Victoria Socialistă" un anumit număr de vagoane, iar aceasta este obligată să le încarce în termen. Staţia C.F.R.-Turda nu înţelege însă să-şi respecte obligaţia. Uneori repartizează fabricii un număr prea mare de vagoane care nu pot fi încărcate la timp, iar alteori un număr prea mic. Din lipsă de vagoane, în luna februarie fabrica nu a putut livra în termen peste 4.000 tone de ciment. Ce are de spus Direcţia regională C.F.R.Cluj despre felul cum işi îndeplineşte obligaţiile stafia C.F.R. Turda ? „Gospodarul“ rafinăriei Şeful serviciului administrativ de la rafinăria nr. 3 Teleajen, pe nume Vasile Petrescu, este un foarte bun gospodar. Veţi spune că insăşi funcţia pe care o deţine îl obligă să fie. Vasile Petrescu este gospodar, dar nu gospodăria sa personală, şi de multe ori în dauna gospodăriei întreprinderii. lată unele fapte: Cu un an in urmă nu mai putea bietul om să facă o baie ca lumea, căci se stricase de tot cazanul. A făcut un bon de comandă către atelierul rafinăriei si în cîteva zile a avut un cazan nou, nouț, gata montat acasă. Nu l-a costat nimic: rafinăria are doar materiale şi oameni berechet. Altădată în gospodăria personală a lui Vasile Petrescu se simţea o lipsă acută de scînduri. A Măturat lipsa luind scinduri de la rafinărie. Dar în gospodăria personală a şefului serviciului administrativ nu se simte nevoie numai de materiale, ci si de brate de muncă si mijloace de transport. In toamnă el a folosit patru salariaţi ai rafinăriei pentru a transporta cu o maşină (tot a rafinăriei) porumb si griu din comuna Berceni la locuinţa sa din Ploeşti. Oamenii au fost pontaţi insă ca fiind prezenţi la lucru. Ne oprim aici. Este nevoie ca măcar acum, cind conducerea rafinăriei a fost sezisată de aceste fapte, să ia măsurile cuvenite. Cind se va da în folosinţă clubul ? Pentru muncitorii fabricii „Refractar“Aleşd s-a construit un frumos club cu o sală de spectacole, bibliotecă sală de lectură, de şah etc. Acest club trebuia să fie dat în folosinţă de mult. Dar din cauză că T.R.C.L.Oradea n-a pardosit scena şi n-a făcut alte cîteva mici lucrări, care s-ar putea termina in cîteva zile, clubul stă nefolosit. Muncitorii fabricii „Refractar“ se întreabă pe drept cuvînt pînă cind va dura această desconsiderare pe care o manifestă conducerea trustului de construcţii din Oradea fată de munca culturală de masă. Este de datoria T.R.C.L.-Oradea să ia grabnice măsuri pentru terminarea clubului fabricii „Refractar". „Dansatoarea, gangsterul şi necunoscutul“ Una din noile lucrări dramatice originale reprezentate în actuala stagiune este „Dansatoarea, gangsterul şi necunoscutul“. Critica de specialitate a primit cu interes această piesă de debut a lui V. Bîrlădeanu. Piesa ia în dezbatere probleme actuale ale epocii noastre, punînd faţă în faţă reprezentanţi ai unor pături sociale, cu mentalitatea lor specifică. Conflictul porneşte de la o situaţie cu adevărat dramatică. In catacomba luxoasă unde locuieşte Nell — şeful unei bande de gangsteri dintr-o mare metropolă capitalistă — îşi face apariţia şomerul Luc, în braţe cu trupul inert al unei sinucigaşe pe care tocmai a salvat o de la moarte Printr-o coincidenţă, aceasta e dansatoarea Rimma, fosta iubită a lui Nell. Un schimb nervos de replici, bine condus, defineşte lapidar cele trei personaje : Nelle gangster fără scrupule, dar cu ambiţia de a părea sensibil şi filozof, partizan al „libertăţii totale“, în fond un cinic, o slugă a magnaţilor capitalişti cu care se află în strînse legături de „afaceri“ ; Luc, muncitor cu o conştiinţă înaintată de clasă, ferm, uman, inteligent; dansatoarea Rimma, obosită de înfrîngeri, deziluzionată, dar încă dornică să dăruiască oamenilor arta ei, va avea de ales între propunerile amăgitoare ale lui Nell și adevărurile simple pe care i le dezvăluie Luc. In ciocnirea acestor personaje — și în special în dialogul primului tablou, care este cel mai închegat — îşi găsesc expresia realităţi crude ale societăţii capitaliste. Abordînd o tematică ascuţit actuală, autorul a urmărit consecvent să desprindă şi să formuleze limpede un mesaj înaintat. In repertoriul Teatrului Municipal, piesa se înscrie printr-o problematică contemporană de un interes social viu, prin poziţia sa politică combativă. Scenele reuşite ale piesei sunt cele care surprind aspecte ale contrastelor zguduitoare din lumea capitalistă. Rimma are momente de emoţie sinceră atunci când evocă visurile ei zdrobite, viaţa de infern a unei tinere artiste sărace într-o lume unde stăpîneşte banul. La rîndul său, Nell pronunţă unele replici de autentic cinism scrise într-un stil publicistic demascator. Din păcate, în loc să desfăşoare acţiunea în adîncime, urmărind procesele sufleteşti ale eroilor, confruntînd caracterele, convingerile şi CRONICA TEATRALĂ fizionomia lor morală şi creînd astfel tipuri omeneşti pline de viaţă, V. Bîrlădeanu a subţiat mult substanţa reală a celor trei eroi ai săi, i-a redus la trăsături personale foarte schematice. Din această pricină, multe dintre intenţiile pozitive ale autorului nu au căpătat o puternică întruchipare artistică. Curînd după ridicarea cortinei, ne vom da seama că Luc, Rimma şi Nell nu evoluează ca nişte făpturi in carne şi oase, că ei rămîn doar exponenţii unor idei generale. In special muncitorul, purtătorul concepţiei avansate a piesei, este lipsit de o existenţă individuală, nu ia parte la conflict prin pasiunile, frămîntările şi speranţele sale proprii şi de aceea aproape tot ceea ce spune sună impersonal, rece, declamatoriu, îmbrăcate într-o astfel de haină cenuşie, ideile juste şi măreţe pe care el le exprimă riscă să piardă din prestigiul pe care-l merită. Trebuie să subliniem că nu aceasta este calea cea rodnică a întruchipării tendinţei sociale înaintate în teatru. După cum se ştie, în faimoasele lor scrisori către Lassalle Marx şi Engels s-au ridicat împotriva transformării personajelor teatrale în manechine fără viaţă, în simple „difuzoare ale spiritului vremii“. Prea vagi, abstracţi, lipsiţi de un profil propriu puternic, eroii piesei „Dansatoarea, gangsterul şi necunoscutul“ au deseori comportări căutate, care nu decurg din mersul firesc al acţiunii. Astfel, în plină grevă generală, Luc, luptător revoluţionar conştient, aleargă s-o caute pe Rimma în catacombele bandiţilor — şi asta nu pentru că o iubeşte sau pentru că ar avea motive să creadă în ea, ca individ, ci pentru că vrea să atragă Arta de partea Proletariatului. Aflînd de căderea guvernului care-l susţinea în secret, Nell vrea să fugă şi are brusc ideea de a-i propune muncitorului Luca să preia conducerea bandei. Asemenea situaţii vădit lipite, inventate, nu-1 pot tulbura pe spectator, tot astfel cum nu-1 poate convinge tabloul final cind Rimma, hotărîndu-se să treacă de partea greviștilor, execută un număr de balet în stradă, cu o exaltare nepotrivită împrejurărilor. Introducerea unor astfel de scene cam bizare vădeşte o anumită tendinţă de a stîrni curiozitatea şi uimirea prin mijloace „senzaţionale“ destul de naive. Faptul că personajele nu au suficientă viaţă, că nu sunt surprinse trăsături şi atitudini caracteristice ale indivizilor în diferite împrejurări concrete ale vieţii, duce la un anumit verbalism gol, la o gratuitate a frazelor sunătoare. Chiar şi unele scene, care se relevă prin conţinutul lor de idei, capătă o notă artificială din cauza predilecţiei pentru cuvinte mari. Dacă grandilocvenţa se potriveşte gangsterului Nell — prezentat ca un aventurier care se îmbată cu vorbe umflate — ea devine în schimb supărătoare cind îi cuprinde pe Luc şi pe Rimma. Nu este caracteristic pentru tipul muncitorului revoluţionar să vorbească sentenţios despre „adevărul adevărurilor“ şi „simburele sîmburelui“. Definirea maselor ca o „gigantică şi măiastră cutie de rezonanţă“ este bombastică, fără conţinut. Şi astfel de formule, mai mult sonore decât profunde, mai pot fi citate din abundenţă. Dialogul piesei, atrăgător la început, devine apoi monoton: aceeaşi dezbatere, aceleaşi teze sunt luate de mai multe ori de la capăt. Ca să nu se repete, autorul caută mereu altă figură de stil prin care să exprime același lucru. Dacă o dată a spus „evadare“ sau „himeră“, a doua oară va spune „miraj“, a treia oară „hipnoza depărtărilor“ sau „fata morgana“. E un adevărat balet al cuvintelor, dar oricit de înflorit ar fi acest balet, dialogul se dovedeşte totuşi sărac, pentru că el se bizuie aproape exclusiv pe ciocnirea tezelor abstracte, nu exprimă fluxul permanent al vieţii, complexitatea frămîntărilor individuale, a conflictelor dintre clase. Autorul a resimţit el însuşi această lipsă de viaţă şi a făcut efortul de a o suplini introducînd cîteva scurte scene ilustrative. De pildă, atunci cind Rimma povesteşte cum a fost fluierată de publicul burghez, într-un colţ al scenei vedem o balettistă dansînd şi auzim huiduielile cu care este întîmpinată. Cind ea își amintește că Nell era încă din adolescentă o lichea, dialogul se întrerupe și ni se arată cum junele Nell - viitorul gangster — o seduce și apoi o abandonează pe naiva Rimma — viitoarea dansatoare. De asemenea, argumentarea lui Luc este complectată prin evocarea plastică a unor momente din viaţa exploatată a muncitorilor din Antilé şi Bermude. Dar aceste scene au un caracter mai mult pitoresc, nu sunt integrate organic în acţiunea dramatică. Slabul contur pe care l-au căpătat personajele, neadîncirea acestora nu-şi poate găsi o justificare în formula simbolică adoptată. Fără îndoială că teatrul realist tinde să se ridice la generalizări, să creeze eroi tipici în împrejurări tipice, mergînd uneori chiar pînă la semnificaţii simbolice. Eroii „Azilului de noapte“, Comisarul din „Tragedia optimistă“ sau Mutter Courage a lui Brecht sunt asemenea figuri simbolice, purtătoare ale unui larg mesaj filozofic. Dar filozofia lor se întrupează în eroi concret-individuali şi este adine împletită cu dramele vieţii, cu experienţa de viaţă a oamenilor, nu este limitată la raţionamente abstracte. Metoda realismului socialist încurajează din plin căutările creatoare, nu respinge nici unul din variatele mijloace sau procedee prin care arta poate oglindi veridic realitatea, punînd însă întotdeauna aceste procedee şi mijloace de expresie în serviciul unei cît mai mari adincimi şi expresivităţi, în serviciul adevărului artistic. Tocmai legătura puternică a ideilor cu viaţa întruchiparea lor în imagini concret-individuale, dă forţă simbolurilor în teatrul realist, împiedicîndu-le să se reducă la combinaţii uscate, pur cerebrale. După cum a arătat recent şi V. Mîndra intr-un articol din „Gazeta literară“, în ultimii ani unii dramaturgi valoroşi, apreciaţi, ca Horia Lovinescu şi Al. Mirodan, îndreptîndu-se spre o simbolistică alambicată şi abstractă, au făcut în creaţia lor paşi înapoi, resimţiţi de public, de critică şi de autorii înşişi. Nu este rău că aceşti autori caută, se zbat, se frămintă — ţinem doar să amintim că frămîntările lor artistice au dat rezultate dintre cele mai bune atunci cind au fost apropiate de terenul fertil al realităţii. Dacă puternica dramă contemporană „Citadela sfărîmată“ de Horia Lovinescu s-a jucat cu un succes necontestat pe numeroase scene din ţară şi din străinătate, aceasta se datoreşte faptului că ea era mult mai plină de viaţă, mai emoţionantă decit „Hanul de la răscruce“ al aceluiaşi autor După excelenta comedie actuală „Ziariştii“, care a depăşit numai in Bucureşti 100 de reprezentaţii, spectatorii au aşteptat din partea lui Mirodan o lucrare la fel de vie şi au regretat aizîndu-i că se ocupă cu experienţe insuficient legate de realitate. Este nevoie de mai multă viaţă în teatru, de viaţa oamenilor de azi, cu frămîntările, preocupările, dramele şi bucuriile lor, cu procesele lor sufleteşti. Acest material viu va da o strălucire mereu nouă creaţiei noastre dramatice, va ajuta şi pe aceia care bat pasul pe loc să iasă din impas. E necesar un efort de pătrundere în viaţă, în realitate, efort menit să dea în permanentă dramaturgiei suflul inovator, entuziasmul descoperirilor artistice, adîncimea unor adevăruri umane mereu proaspete. Şi este firesc ca acest efort să fie aşteptat cu atît prai mult din partea acelor autori care — asemenea lui V. Bîrlădeanu — au avut din plin şi au posibilitatea prin munca lor de zi cu zi să vină într-un contact strîns cu problemele vieţii, ale actualităţii. „Dansatoarea, gangsterul şi necunoscutul“, piesă de debut, nu lipsită de calităţi, a îndreptăţit atît interesul publicului şi al criticilor, cît şi exigenţa lor, menită să îndemne la acea muncă artistică serioasă, perseverentă, ce duce spre adîncimile creaţiei. Din discuţia constructivă în jurul primei sale lucrări, V. Bîrlădeanu va trage, probabil, concluzia că însuşirile literare se pot dezvolta numai pe baza aprofundării continue a vieţii şi sub cel mai sever auto-control al bunului gust. La Teatrul Municipal, regizorul Horea Popescu a lucrat spectacolul cu multă fineţe şi pondere şi cu o pricepere scenică remarcabilă, punînd în valoare toate însuşirile piesei, tot ce era reuşit în text. La realizarea spectacolului au contribuit de asemenea decorurile simple şi sugestive semnate de Paul Bortnovski. Cu talent, cei trei interpreţi — Gh. Ionescu-Gion, Gina Petrini şi Mircea Albulescu — s-au străduit să dea cît mai multă viață și autenticitate eroilor pe care i-au avut de întruchipat. ANDREI BALEANU PE SCURT de la corespondenţii voluntari din întreprinderi • Ceferistul Dominic Vasilescu lucrează la calea ferată de 32 de ani. E lucrător principal de cale in cadrul secţiei de întreţinere-linii, Caransebeş. Fotografia lui se menţine de mulţi ani pe panoul de onoare al fruntaşilor în producţie. Pentru muncă ireproşabilă a fost distins, în anul 1957, cu „Meritul C.F.R.“. (De la GHEORGHE NICHITA, muncitor). • Sectorul de tricotaje al fabricii de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej‘‘ din Bucureşti a început, de curînd, să producă noi sortimente de tricotaje: şosete pentru copii din fire poliamidice supraelastice, şosete pentru femei, din acelaşi material, precum şi noi modele de şosete bărbăteşti, în diferite combinaţii de culori. Noile sortimente vor fi desfăcute în curînd prin magazinele comerţului de stat. (De la ELENA LAZAR, inginer). • De curînd, la îndemnul organizaţiei U.T.M., tinerii de la mina Uricani au constituit brigăzi voluntare pentru strîngerea fierului vechi. Brigada de tineri de la sectorul nr. 5 al minei, brigadă in fruntea căreia se află Marin Constantinescu, a adunat pină acum aproape 6.000 kg. fier vechi. (De la NICOLAE ROVENŢA, muncitor). • Fabricii „Industria textilă“ din Lugoj i-a fost repartizată de curînd o maşină modernă pentru vopsirea ţesăturilor. Prin punerea în funcţiune a acestei maşini, productivitatea muncii a crescut simţitor şi calitatea ţesăturilor s-a îmbunătăţit. (De la STRATON NICANOR, funcţionar). • Pentru polizatorii din secţia sculărie a Atelierelor C.F.R. „Griviţa Roşie“ era o greutate polizatul pieselor la masa magnetică de la maşinile piane de polizat datorită faptului că aceste maşini sînt acţionate cu curent continuu, iar polizoarele funcţionează cu curent alternativ. în cazul întreruperii curentului continuu, piesele aflate pe masa magnetică erau aruncate, degradîndu-se. De curînd electricianul Gheorghe Grigoriu din secţia de întreţinere a conceput şi construit un dispozitiv cu ajutorul căruia se opreşte automat, atunci cind se întrerupe curentul continuu, electromotorul de la polizorul maşinii de polizat. Neajunsul a fost înlăturat ; productivitatea muncii a crescut simţitor Inovatorul şi-a primit recompensa cuvenită (De la GHEORGHE MUȘETESCU, cazangiu). -----0*0---- Ca urmare a articolului... „Resurse există, dar nu și spirit gospodăresc“ In articolul publicat sub acest titlu în ziarul „Scihteia“ nr. 4414 a.c. erau criticate organele de stat şi de partid din regiunea Bacău pentru faptul că n-au acordat suficientă atenţie valorificării resurselor locale de materiale de construcţii. In răspunsul trimis redacţiei comitetul regional de partid arată că lipsurile semnalate în articol corespund realităţii. Pentru lichidarea lor au şi fost luate unele măsuri. Astfel, anul acesta comisia economică a comitetului regional de partid şi-a propus să studieze posibilităţile de valorificare a unor noi resurse locale de materiale de construcţii, să indice căile de mecanizare a balastierelor şi carierelor. Unităţile existente vor fi dezvoltate în aşa fel încît să se înlăture aducerea materialelor de construcții — care se pot produce pe plan local — din alte regiuni ale țării. Nr. 4401 Cooperaţia şi rolul ei în contractarea şi achiziţionarea de produse agricole (Urmare din pag. I-a) sub, numeroase unităţi ale cooperaţiei de consum au neglijat obligaţia ce le revenea de a începe din timp contractarea cerealelor şi nu au folosit pe deplin posibilităţile pe care le au. Aşa s-au petrecut lucrurile în raionul Roşiori din regiunea Bucureşti, unde pînă la începutul lunii ianuarie a.c. cooperativele nu începuseră încă să contracteze cereale. Situaţii asemănătoare au existat şi la cooperativele Fundeni, Ulmeni, Gogoşari din regiunea Bucureşti, la cooperativele Miheş, Mociu, Liţa, Buru, Plăeşti, Remetea din regiunea Cluj. Şi cum ar fi putut fi altfel cind conducerile unora dintre aceste cooperative, precum şi salariaţii acestora, în plină campanie de încheiere a contractelor, nu cunoşteau încă avantajele sistemului de contractare şi preţurile la floarea-soarelui pentru că uniunile raionale respective nu organizaseră un instructaj temeinic ? Pe de altă parte, unele conduceri de cooperative n-au luat măsuri din timp pentru organizarea unui aparat corespunzător în vederea ducerii la îndeplinire a sarcinilor importante pe care le au. Aşa, de exemplu, dintr-un control recent efectuat a reieşit că în raionul Turda 8 cooperative nu aveau nici un achizitor, iar în raionul Sărmaş — 4 cooperative. O sarcină sporită revine cooperaţiei şi în ceea ce priveşte contractarea cartofilor de toamnă, a legumelor şi fructelor, în vederea asigurării unei mai bune aprovizionări a populaţiei orăşeneşti. In acest domeniu cooperativele trebuie să-şi îndrepte în primul rînd atenţia spre unităţile sectorului socialist-cooperatist din agricultură , să le ajute să extindă aceste culturi necesare aprovizionării oraşelor şi deosebit de avantajoase. In operaţiunile de încheiere a contractelor la aceste produse s au obţinut pină în prezent unele rezultate bune. Astfel, de exemplu, la cartofi de toamnă Uniunea regională Iaşi a realizat, pînă la 20 februarie, întreaga cantitate prevăzută a fi contractată, iar regiunea Suceava — 74 la sută. La legume, tot pină la aceeaşi dată, uniunile regionale Timişoara şi Craiova au realizat şi depăşit prevederile. Totuşi, trebuie să arătăm că ritmul contractărilor în unele regiuni nu este încă satisfăcător. La cartofi de toamnă, de pildă, regiunile Baia Mare, Cluj, Oradea şi Hunedoara, iar la legume regiunile Galaţi, Bucureşti, Ploeşti, Piteşti, Stalin, Autonomă Maghiară sunt rămase în urmă. Conducerile unităţilor cooperatiste din regiunile Baia Mare, Oradea, Cluj şi Hunedoara trebuie să-şi amintească de greutăţile pe care le-au întîmpinat în anii trecuţi în aprovizionarea cu cartofi de toamnă a populaţiei şi să ia de pe acum măsuri spre a-şi realiza prin contractări necesarul de consum pentru regiunile respective, în prezent se desfăşoară consfătuiri cu producătorii şi adunări săteşti ale cooperativelor. Una din problemele care trebuie să stea în centrul atenţiei este încheierea de contracte pentru cereale, floareasoarelui, legume şi alte produse. Acolo unde s-a înţeles acest lucru s-au obţinut rezultate bune. Astfel, la cele peste 2.800 consfătuiri organizate în regiunea Galaţi pînă la sfîrşitul lunii ianuarie, s au contractat 6.054 tone cereale. In adunarea sătească de la Miersag, raionul Oradea, membrii cooperatori au constituit o asociere pentru contractarea de cereale şi pe loc, în adunare, au contractat 2500 kg. griu, 1.200 kg. porumb, 700 kg. floarea-soarelui şi alte produse. Trebuie să arătăm însă că unele consfătuiri şi adunări săteşti, datorită faptului că nu au fost temeinic pregătite, nu şi-au atins scopul. In raionul Rm. Sărat, de pildă, multe din adunările săteşti ţinute în cursul lunii ianuarie nu s-au încheiat cu rezultate concrete. Realizarea prevederilor minime de contractare în termenele stabilite depinde în mare măsură de felul cum este organizată şi cum se desfăşoară această muncă la cooperative. De aceea, fiecare preşedinte de cooperativă trebuie să ia măsuri pentru a-şi asigura un număr corespunzător de achizitori bine instruiţi şi, împreună cu ali lucrători ai cooperativei, să organizeze munca de încheiere a contractelor astfel ca să poată cuprinde fiecare gospodărie individuală, pe cît mai mulţi membri ai unităţilor din sectorul socialist cooperatist al agriculturii. La contractările de cartofi de toamnă, legume, fructe atenţia trebuie îndreptată în mod deosebit spre încheierea de contracte cu unităţile sectorului socialist-cooperatist. Preşedinţii cooperativelor, achizitorii şi toţi lucrătorii care au sarcini în această privinţă trebuie să cunoască temeinic prevederile sistemului de contractare, să discute cu producătorii şi să le arate ce avantaje au de pe urma contractărilor. Membrii consiliilor săteşti şi ai activelor pe circumscripţii trebuie, la rîndul lor, să fie atraşi în această largă acţiune de masă. In adunările săteşti cu membrii cooperatori să se arate pe larg eforturile depuse de clasa muncitoare pentru a asigura ţărănimii tot mai multe şi mai variate mărfuri industriale, să se arate că este în propriul interes al ţărănimii să valorifice prin cooperative cantităţi sporite de produse agricole, tot astfel cum clasa muncitoare ii pune la dispoziţie, prin cooperative, tot mai multe mărfuri industriale de care are nevoie, în întreaga lor activitate, unităţile cooperaţiei de consum trebuie să se bucure de ajutorul concret şi permanent al comitetelor executive ale sfaturilor populare — principalii răspunzători pentru activitatea de contractări şi achiziţii. Plenara C.C. al P.M-R. din noiembrie 1958 a pus în faţa tuturor oamenilor muncii din patria noastră sarcina dezvoltării continue a economiei naţionale, trasînd totodată sarcini concrete în domeniul dezvoltării producţiei agricole şi al asigurării cantităţilor de produse necesare fondului central al statului pe calea contractărilor şi achiziţiilor. Pentru îndeplinirea lor, unităţile cooperaţiei de consum trebuie să se bucure de sprijinul permanent al organelor şi organizaţiilor de partid. Dată fiind importanţa deosebită pe care o reprezintă contractările şi achiziţiile de produse agricole, este neîndoios că toate conducerile unităţilor cooperatiste, lucrătorii acestora, precum şi membrii cooperatori vor depune eforturi pentru a îndeplini in cel mai scurt timp prevederile de contractare, adueîndu-şi astfel contribuţia cuvenită la o cît mai bună aprovizionare a populaţiei cu alimente şi a industriei socialiste cu materii prime, la intensificarea schimbului dintre oraş şi sat. — ——O»O------ In vitrinele librăriilor OVIDIU — Metamorfoze (Colecţia „Scriitori greci şi latini“). 448 pag. — 28,10 lei.Ed. Academiei R.P. Române. M. GORKI — Opere — (în 30 volume) -1- vol. 10. Basme, povestiri, schiţe (1910—1917). 584 pag. - 20,20 lei. E.S.P.L.A. Cartea rusă. N. SCEDRIN — Opere, vol. 8. 700 pag. — 20,80 lei. E.S.P.L.A. Cartea rusă. * * * — Cintecul Nibelungilor— epopee, repovestit de Adrian Maniu. 464 pag. — 18,60 lei. E.S.P.L.A. Teatrul C. Nottara din Capitală are o nouă şi modernă sală de teatru, pe a cărei scenă va fi prezentată în curînd piesa „Hagi Tudose". Fotografia înfăţişează un aspect cd interiorului noii săli de teatru. (Foto Agerpres)