Scînteia, iunie 1959 (Anul 28, nr. 4538-4562)

1959-06-12 / nr. 4547

U­n om lucrează o sută de hectare La redacţie a sosit o scrisoare de la G.A.S. Cenei, raionul Jimbolia prin care tov. X. Chituleasa ne anun­ţă : „Conducerea gospodăriei noastre a mai înfiinţat în toamna trecută cinci brigăzi de mecanizare com­plectă. De ce ? Pentru că printr-o astfel de organizare a muncii avem numai avantaje: productivitatea creşte, preţul de cost se reduce, sporeşte răspunderea tractoriştilor pentru executarea mai bună a lu­crărilor şi deci producţia e mai mare. Lucrările agricole de toam­nă şi de primăvară au fost făcute mai bine ca în trecut. Culturile pro­mit acum recoltă mare. Comitetul raional de partid Jimbolia ne-a în­­mînat drapelul de gospodărie de­­­tat fruntaşă, între cele şapte din raion, în campania însămînţărilor­­de primăvară.­­ Meritul este al brigăzilor de me­ Canizare complectă unde se respectă principiul — „la 100 de hectare, un oin şi un tractor...“. Citind asemenea rînduri nu poţi să nu-ţi aminteşti de vremurile de Început ale gospo­dăriilor de stat pe care V. Em. Galan le descrie în ro­­m­anul său „Bără­gan“. Pe atunci, nenumăraţi mun­­icitori trimişi de partid din industrie în luoile gospo­dării de stat, asemenea lui Anton Fi­lip din „Bărăgan”, luptau cu greută­ţile începutului, să scoată la liman sarcina ce li se încredinţase de a da ţării mai multă pîine. Începutul a fost greu. Erau puţine tractoare. Lu­crau muncitorii din G.A.S. şi cu plu­gul tras de cai. Dacă erau un po­gon pe zi. Dragostea şi elanul oa­menilor nu erau îndeajuns ; unei a­­griculturi noi, înaintate­ îi mai tre­buia ceva tot atît de preţios : ma­şinile. Să facem tractoare — a spus par­tidul la conferinţa naţională a P.C.R. din 1945. Şi, muncitorii de la I.A.R. au pornit atunci să facă tractoare. Ce-i drept, primele mai rămâneau în brazdă, mai dădeau ne­cazuri. Erau însă primele tractoare romîneşti. Apoi din an în an, con­structorii au trimis agricultorilor tractoare tot mai bune, tot mai per­fecţionate, ajungînd din urmă nive­lul tehnicii mondiale, spre bucuria şi mîndria muncitorilor din gospo­dăriile de stat, a colectiviştilor şi în­­tovărăşiţilor. Şi, cum să nu te bucuri cînd acum ai putinţa să faci o agricultură ştiinţifică bazată pe tehnica înaintată, să salţi producţia hectarului de două şi chiar trei ori ? Fruntaşii îşi spun cuvîntul Cu timpul, s-a născut o altă pro­blemă : ce formă organizatorică este mai potrivită ca munca mecanizată să aibă un randament înalt ? Expe­rienţa celor mai buni muncitori din G.A.S. a arătat că mult mai produc­tivă, mai economicoasă este munca în brigăzi de mecanizare complectă. Cu tractoarele se poate astfel lucra mai mult şi mai ieftin, producţia sporeşte. Şi lucrul acesta apare cu atît mai important cu cit se are în vedere locul ce trebuie să-l ocupe gospodăriile de stat în cadrul creă­rii fondului central de produse agri­cole al statului. Indicaţia partidului de a se extinde brigăzile de meca­nizare complectă a însufleţit pe me­canizatori. De mult trecuse vremea cînd un om, aplecat pe coamele plu­gului, abia era un pogon pe zi. — Din rezultatele noastre de’pînă acum — îşi spuneau părerea nume­roşi tractorişti — socotim că un om poate face toate lucrările pe o sută de hectare. Cu o condiţie: să aibă maşinile potrivite. Era o propunere la care nici un plugar (dacă se putea numi aşa, pen­tru că, înainte vreme, in „România eminamente agricolă“ foarte mulţi ţărani săraci n-a­veau nici măcar un plug), n-ar fi visat la ea mai de mult. Era, in­tr-adevăr, o pro­punere îndrăznea­ţă. Dar, realistă. Dovada au făcut-o mai tîrziu nu unul, ci sute de tractorişti. (Nico­­lae Simion de la G.A.S. Ivăneşti, regiunea Bucureşti, şi alţi cîţiva mecanici agricoli lucrează sin­guri nu o sută, ci două sute de hectare, 100 cultivate cu grîu şi 100 cu porumb). Să revenim însă la micul nostru istoric. In primăvara anului 1956, au luat fiinţă, cu titlul de experi­enţă, cîteva brigăzi de mecanizare complectă pe principiul „cinci oa­meni, cu cinci tractoare, la cinci sute de hectare". Rezultatele dobîndite in primul an de activitate au entu­ziasmat şi pe cei mai neîncrezători. Numărul unor asemenea brigăzi a crescut apoi din an în an : 1957 — 129 brigăzi; 1958 — 726 brigăzi; 1959 - 819 brigăzi. Condiţii obligatorii Să lucrezi într-o brigadă de me­canizare complectă nu-i floare la ureche. Tractoristul trebuie să ştie nu numai să-şi conducă şi să-şi îngrijească bine tractorul, adică să fie un bun mecanic ci, totodată să fie şi un bun agronom. Asta-i condiţia ! Să ştie să-şi îngri­jească şi să-şi repare singur tracto­rul şi maşinile pe care le are în pri­mire, să ştie să facă lucrările agri­cole la un înalt nivel agrotehnic. Ce stă scris negru pe alb în contractul pe care-l încheie brigada de meca­nizare complectă cu conducerea gos­podăriei este literă de lege. Produc­ţia planificată trebuie neapărat realizată, cu un preţ de cost cît mai scăzut. Din sporurile de re­coltă ca şi din economiile reali­zate, tractoristul primeşte drept premiu o parte însemnată. Şi in­vers. Cei care din vina lor nu-şi îndeplinesc obligaţiile trebuie să plătească pentru paguba adusă sta­tului. Sînt doar cîţiva ani de cînd au luat fiinţă brigăzile de mecanizare com­plectă. Suficient însă ca să se acumuleze o bogată experienţă. S-a văzut, în general, că acolo unde obligaţiile asumate prin contract au fost îndeplinite de ambele părţi şi n-a lipsit munca politică de educare din partea or­ganelor şi organizaţiilor de par­tid, a crescut simţul de răspunde­re al mecanizatorilor fată de pro­ducţie si faţă de maşinile încre- EM. ALBULESCU (Continuare în pag. 1I-a, col. 1-3) Brigăzile de mecanizare complectă din G. A. S. ...........................................­ - • - Brigăzi ştiinţifice cu o bogată activitate TG. MUREŞ (coresp. „Scînteii“). In ultima vreme, casa de cultură raională din Miercurea Nirajului desfăşoară o activitate mai bogată la sate. In special activitatea celor 3 brigăzi ştiinţifice, formate din pro­fesori, ingineri agronomi etc. care se deplasează în satele raionului Tg. Murgeş este urmărită cu un viu in­teres de către ţăranii muncitori. De pildă, membrii brigăzii ştiinţifice, au vizitat recent comunele Sîntan­­drei, Dumitreni şi altele, unde au lămurit numeroase probleme de agrotehnică ridicate de localnici, au explicat unele fenomene ale naturii, combătînd superstiţiile; numeroase răspunsuri a dat brigada privitor la unele probleme internaţionale. Răspunzînd dorinţei exprimate de Săteni, în săptămâna viitoare, brigă­zile ştiinţifice se vor deplasa în co­munele Sîntana și Iobăgeni. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI-VA ! ANUL XXVIII Nr. 4547 Vineri 12 iunie 1959 4 PAGINI - 20 BANI Se ridică noi blocuri de locuinţe în Capitală a început, de curînd, construcţia a zece noi blocuri mo­derne. Acestea sunt situate pe calea Griviţei, strada Bitoliei, şoseaua Ştefan cel Mare şi calea Ferentari şi vor cuprinde fiecare cîte 54 apartamente cu 2—3 camere şi de­pendinţe. Institutul regional de proiectare Stalin a întocmit în acest an pro­iecte pentru Construcţia a 850 apar­tamente în diferite oraşe din cu­prinsul regiunii. Cele mai multe din ele sunt acum în execuţie. Pînă la sfîrşitul lunii iunie, Insti­tutul va mai preda documentaţia pentru încă 116 apartamente. La fabrica de zahăr Livezi din regiunea Craiova, s-au construit in anii din urmă multe locuinţe pentru muncitori. In fotografie, blocuri mari, cu apartamente confortabile şi luminoase, se înşiră de-a lungul unei străzi noi. :♦♦♦ e=---------------­ Contractări de cartofi In ultimele zile ale lunii mai uni­tăţile cooperaţiei de consum au încheiat contracte cu producătorii pentru cumpărarea a peste 12.100 tone cartofi de toamnă. Această ci­fră întrece cu 150 la sută cantita­tea contractată în decada ante­rioară. Cele mai mari cantităţi de cartofi au fost contractate în regiunile Iaşi, Suceava şi Bacău. Spectacol de gală al Ansamblului de stat bielorus de cîntece şi dansuri populare Joi seara, la Teatrul C.C.S. din Capitală, a avut loc spectacolul de gală al Ansamblului de stat bielo­rus de cîntece şi dansuri populare, sub conducerea artistică a lui G. I. Titovici, artist al poporului din R. S. S. Bielorusă. La spectacol au asistat tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Apostol, Constan­tin Pîrvulescu, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Şte­fan Voi­tec, Ion Gheorghe Maurer, Anton Moisescu, Mihail Ralea, membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului, Constanţa Crăciun, adjunct al ministrului învăţămîntu­­lui şi Culturii, Aurel Mălnăşan, ad­­ junct al ministrului Afacerilor Ex­terne, Petre Constantinescu-Iaşi, Oc­­tav Livezeanu, vicepreşedinţi ai A.R.L.U.S.-ului, conducători ai in­stituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti, membri ai Consiliului ge­neral A.R.L.U.S., conducători ai uniunilor de creaţie, academicieni şi alţi oameni de artă şi cultură, un numeros public. Au luat parte M. A. Minkovici, I. P. Şamiakin, V. A. Cerneavskaia, membri ai delegaţiei de oameni de cultură din R. S. S. Bielorusă, şi ceilalţi oaspeţi din R. S. S. Bielo­rusă, care ne vizitează ţara cu pri­lejul „Zilelor culturii şi artei bielo­ruse“. Au asistat A. A. Episev, ambasa­dorul Uniunii Sovietice la Bucu­reşti, şefii unor misiuni diploma­tice şi alţi membri ai Corpului di­plomatic. Programul spectacolului a cuprins cîntece şi dansuri inspirate din te­zaurul folcloric al poporului bielo­rus şi al celorlalte popoare sovie­tice. Artiştii bieloruşi au prezentat cîntece colhoznice, vechi melodii populare bieloruse, piese corale şi dansuri care au înfăţişat tablouri din viaţa, munca şi aspiraţiile po­porului, lupta sa pentru libertate, dragostea faţă de patria sovietică­în semn de prietenie, corul a in­terpretat în limbile romînă şi bielo­rusă cîntecul revoluţionar romî­­nesc ..Doina Haşului“. Unitatea de continui a întregului spectacol, măiestria interpretării, pi­torescul costumelor au făcut o pu­ternică impresie asupra asistentei, care i-a răsplătit cu vii aplauze pe artiştii bieloruşi. La sfîrşitul spec­tacolului membrilor ansamblului li s-au oferit flori. (Agerpres) Instalaţie de spălare a carbanelui la cozla Pe lingă exploatarea carboniferă Cozla a intrat recent în funcţiune o spălătorie de cărbuni cu o capaci­tate de circa 40 tone pe oră. Procesul tehnologic de spălare a cărbunelui folosit la noua instalaţie reduce de la 40 la sută la 10 la sută procentul de cenuşă al cărbunelui, care poate fi astfel folosit ca materie primă pentru fabricarea cocsului. Spălătoria de cărbuni de la Cozla este dotată cu instalaţii moderne de zeţaj şi florcaţie, realizate la uzinele­­.Unio“ din Satu Mare. (Agerpres) Un şir de întreprinderi din Capitală au trecut la Extinderea organizată a metodelor înaintate de muncă Hotărite să îndeplinească angaja­mentele de cinste pe care şi le-au luat, de a realiza in acest an cu­ mai multe economii in producţie, peste plan, co­lectivele uzinelor metalurgice „Semă­nătoarea"’ și „Tudor Vladimirescu“, al întreprinderilor textile „Filatura romînească de bumbac" și „Industria bumbacului" din Capitală au trecut la extinderea organizată a metodelor înaintate de muncă. In aceste întreprinderi, bunăoară, organele sindicale, îndrumate de orga­nizaţiile de partid, au format colec­tive permanente de muncitori fruntaşi, inovatori, tehnicieni şi ingineri. Prin­cipala preocupare a acestor colective este aceea de a studia şi de a adapta la condiţiile specifice cele mai bune metode de muncă folosite in producţie, atît în întreprinderile respective, cit şi in alte fabrici şi uzine din ţara noa­stră şi celelalte ţări socialiste, de a întocmi documentaţia tehnică şi a ajuta pe muncitori să-şi însuşească experienţa înaintată. La studierea, stabilirea şi extinde­rea celor mai bune metode de muncă şi a iniţiativelor în producţie sunt atraşi specialişti din cabinetele teh­nice şi cercurile A.S.I.T. Zilele acestea, în întreprinderile de mai sus au avut loc adunări în cadrul cărora au fost prezentate unele meto­de înaintate de muncă şi iniţiative în producţie propuse de colectivele aces­tor întreprinderi pentru a fi extinse. Au urmat apoi în fiecare întreprindere demonstraţii practice. La turnătoria uzinelor „Semănătoa­rea", de pildă, turnătorul Tudor Da­­linoiu a prezentat metoda de turnare a pieselor metalice în forme întărite cu bioxid de carbon. Prin această me­todă se scurtează timpul de uscare a formelor cu aproximativ 2 ore şi se reduce preţul de cost cu circa 2 lei la fiecare kg. de piese turnate. In sectorul montaj, lăcătuşii Panait Spiridon şi Constantin Iordache au demonstrat cit este de avantajos un nou procedeu de montare a combine­lor — montajul „pe tacte". Prin in­troducerea acestui procedeu s-a redus manopera cu mai multe ore la fieca­re combină, iar productivitatea muncii a crescut cu 9 la sută. La uzinele metalurgice „Tudor Vla­­dimirescu“, unde se produc în serie autobuse, troleibuse și alte mijloace de transport, strungarul Constantin Tudor a arătat cum reuşește el să ri­dice productivitatea muncii printr-o bună organizare a locului de muncă. Acum, intr-un singur schimb, el exe­cută 70—72 tije de piston pentru re­morci basculante, în loc de 50—55, cît realiza înainte. Totodată ciştigul său lunar a crescut cu aproape 300 de lei. Cu mult interes au fost urmărită demonstraţiile făcute de fruntaşi la fa­bricile „industria bumbacului" şi „Fi­latura romînească de bumbac“. La adunările care au avut loc au luat cuvîntul muncitori, tehnicieni, in­gineri, activişti de partid şi sindicali* Discuţiile au fost vii şi fiecare a sub­liniat importanţa extinderii organizate, sistematice a metodelor înaintate de muncă şi a iniţiativelor in producţie, pentru creşterea producţiei şi pro­ductivităţii muncii, pentru redu­cerea preţului de cost — sarcini de o deosebită însemnătate tra­i sate de plenara C.C. al P.M.R. din noiembrie 1958. Conducerile întreprin­derilor s-au angajat, să creeze toate condiţiile necesare aplicării şi extinde­rii metodelor înaintate de muncă. De asemenea, s-a hotărît ca odată pe lună, într-o anumită zi, dinainte stabilită, să se analizeze în fiecare din aceste întreprinderi rezultatele obţinute pe linia extinderii a tot ceea ce este bun şi înaintat în produc­ţie şi să se prezinte muncitorilor şi tehnicienilor, teoretic şi practic, noi metode de muncă și inițiative care au o mare eficacitate economică. " Construcţii de şcoli în regiunile Hunedoara şi Cluj !Anul trecut în satele regiunii Hu­nedoara a­u fost date în folosinţă 21 localuri şcolare, iar în regiunea Cluj s-au construit 57 şcoli noi. Au fost astfel date în folosinţă şcoli de 7 ani la Ocna Mureşului, Tiha Bîrgăului, Mureşenii Bîrgăului ca şi în alte lo­calităţi. Numeroase construcţii şco­lare se ridică şi în acest an: în re­giunea Cluj sunt in construcţie prin contribuţie voluntară 55 şcoli de 4 ani şi 30 şcoli de 7 ani, iar în regiu­nea Hunedoara se ridică acum 65 de şcoli. A început construcţia unei clădiri moderne care va adăposti şcoala me­die din Cimpia Turzii. La şcolile de 4 ani care se ridică în satele de munte Găunoasa şi Poiana Răchiţeli se fac în prezent ultimele lucrări de finisare. Sunt pe terminate şi lucră­rile pentru construirea şcolilor din satele Petreni, Poeniţa, Tomii, din comunele Roșcani și Gurasava din regiunea Hunedoara. Rămaşi în urmă la îngrijirea culturilor CLUJ (coresp. „Scînteii“).­­ Ploile căzute din abundenţă în ultimele săptămîni au favorizat creşte­rea şi dezvoltarea rapidă a cul­turilor prăşitoare, dar au contribuit în mare parte şi la creşterea buru­ienilor. Aşa a fost şi în raionul Aiud. Colectiviştii din Mirăslău, ca gospodari buni, imediat după ploi au ieşit la prăşitul sfeclei de zahăr. Zilele trecute, membrii brigăzii de cîmp, conduşi de Imre Talaş, au ter­minat a 3-a praşilă pe cele 23 ha. cultivate cu sfeclă de zahăr şi a 2-a praşilă pe cele 9 ha. cu cartofi. In raion însă — cu toate că în evidenţa operativă a secţiei agrico­le a sfatului popular raional se scrie că lucrările au fost executate sută la sută — se găsesc comune unde lucrările de îngrijire a culturilor sunt rămase mult în urmă. Astfel, în hotarul satelor Lopadea Nouă, Băgău, Lunca Mureşului, Decea şi altele, precum şi în raza oraşului Aiud, se mai găsesc încă multe par­cele cultivate cu porumb, sfeclă de zahăr pe care nu s-a executat de­loc, sau numai parţial prima pra­şilă. Or dacă terenul prinde scoarţă, se evaporează repede apa provenită din ploi, iar buruienile năpădesc plantele de cultură. Comitetul raional de partid şi Sfatul popular raional Aiud trebuie să îndrume şi pe locuitorii acestor localităţi să dea mai multă atenţie îngrijirii culturilor prăşitoare. însemnări DE REPORTER ÎMPREUNA !D­acă Achim Vezoc era scos la / 1 tablă şi ştia lecţia, profesorul era sigur că a învăţat şi Ion Guşe. Nu-l mai controla. Dacă Vezoc se bîlbîia şi vorbea mai pe alături de subiect, profesorul nu-l lua în pri­mire numai pe Vezoc. — Vezoc şi Guşe de ce n-aţi în­văţat ? Guşe tăcea chitic. Aşa era. Dar să nu vorbim cu păcat. Nu prea li se întîmpla să se bîlbîie. Ştiau amîndoi. Au fost înscrişi amîndoi, în ace­eaşi zi a anului 1948, la Şcoala me­die tehnică siderurgică din Reşiţa. Au învăţat în aceeaşi clasă, în a­­ceeaşi bancă, au dormit în acelaşi dormitor, ba uneori în acelaşi pat. Pentru că pe vremea aceea, şcoala era tînără şi săracă. Nu le putea da decit cite o pătură. Şi focul se fă­cea mai cu economie, nu ca astăzi cînd elevii au un adevărat combi­nat de învăţătură la Reşiţa. In şcoala asta s-au, mai legat prie­tenii asemănătoare. Dar mai erau şi altfel de prietenii. Se asociau cîte doi-trei elevi care se întreceau un­chiul, ori în omorât timpul aşa, de-a surda, pe „Corso". Se legau de fete, organizau bătăi la reuniuni, nu prea se împăcau în ateliere cu practica, săreau gardurile căminului. Da, în promoţia lui Vezoc şi Guşe au fost cîţiva şi din ăştia. Azi sînt oameni trecuţi de adolescenţă şi, zău, nu se prea împacă nici acum cu meseria. Au trecut prin şcoala tehnică si­derurgică, cum trece gîsca prin apă. Ce s-a întîmplat cu Achim Ve­­zot şi cu Ion Guşe? Trei ani cît au ţinut cursurile şcolii au fost nedespărţiţi. Urmau să ple­ce în producţie. Se vor despărţi drumurile acestor doi tineri ? Unde vor fi repartizaţi ? La Hunedoara, la Brăila, la Roman ? Vor rămine la Reşiţa ? — Ei, Vezoc, iţi iei rămas bun de la Guşe ? au întrebat cei din com­i­­sie. w­k . Au răspuns amîndoi odată: R !­­,­­- Nu vrem să ne despărţim. Şi nu s-au despărţit. Au fost re­partizaţi la ,,Industria Sîrmei“ din Cimpia Turzii. Asta s-a întîmplat in 1951. Ei, dar fabrica-i mare. Unul o să fie dat poate la laminorul I, ce­­lălalt la 2 sau mai ştii pe unde. Dar uite că tovarăşii de-aici le-au citit pe semne gindurile. — O să lucraţi tot împreună la laminorul 2. Şi au început lucrul. Era greu. Intrau în viaţă, în iureşul produc­ţiei. Erau necăjiţi. — Ce facem, Achime? — Nu ne lăsăm, Ioane. Dădea de greu Achim, îi venea în ajutor Ion. Că aşa e prietenia. Co­muniştii au văzut dragostea lor de muncă, devotamentul. Au fost pro­movaţi la minorişti. După puţin timp — la minorişti-şefi. Şi erau tineri. — Avem încredere în ei, sînt prie­teni buni, se descurcă amîndoi. Şi sînt şi utemişti buni — au spus cei din conducerea secţiei, cînd au fă­cut propunerea la direcţiune. Au prins secretele laminorului. Laminorul are tainele lui. Cîte ore din timpul lor de distracţie nu le-a luat acest laminor! Cit au stat ei lingă vechii maiştri dintre care — unii —vroiau să ducă la pensie cu ei şi secretele acestui profilator de o­­ţel. Cărţile pe care le studiau pînă noaptea tîrziu le deschideau multe taine, multe probleme ale lamino­rului. Dar, vedeţi, in practică exis­tă neprevăzutul. Există acel... amă­nunt. Dacă nu-l ştii, ştirfieşti pla­nul, opreşti producţia în loc. Şi asta nu trebuie. Au fost pe urmă ajutori de mai­ştri, pe urmă maiştri. Maiştri plini. Dacă vezi la panoul de fruntaşi pe Vezoc, uite-te bine, că ai să dai şi de Guşe. În viaţa acestor doi prieteni a apărut, totuşi, o răscruce. La Cimpia Turzii au stat împreu­nă la cămin. Altfel nu se puteau. Dar iată că după o bucată de vreme, Guşe a început să umble ca plouat. Era tare mîhnit. Ii ascundea ceva lui Vezoc. — Ce-i cu tine, Ioane, s-a întîm­plat ceva ? — Achime, e grav. N-o să ne mai vedem decît la fabrică. Părăsesc căminul. — Ai înebunit ? — Mă-nsor, Achime. Ion Gușe a cunoscut o fată la un bal. A vorbit cu ea cîtva timp. S-a însurat cu ea, cu Viorica. Nu i-a despărţit nici această că­sătorie. Vezoc era tot timpul la ei. Umbla el ce umbla, pe cine ştie unde. Căuta să şi facă de lucru prin altă parte, dar fără să-şi dea seama se pomenea pe strada Călugărului nr. 7, la familia Guşe. — Trintiţi-mi uşa-n nas, făceţi-mi ce vreţi dar eu tot viu la voi. La numărul 5, deci la prima casă de lingă ei, Vezoc a văzut o fată. Pe Maria, prietena Vioricăi. După un an, pe aceeaşi stradă, la numărul 5, s-a mutat şi Vezoc. S-a căsătorit cu Maria. Doi prieteni buni, două prietene bune. Îşi ia Guşe un lucru în casă, nea­părat lucrul acesta trebuie să apară şi în casa lui Vezoc. Guşe şi-a cum­părat o chitară. Are şi voce plăcută. (Cîntă şi-n brigada artistică a uzi­nei). Cit de rău i-a părut lui Vezoc că nu-şî poate cumpăra şi el chi­tară. Ce să facă cu ea ? B­aron. A apărut in casa lui Guşe un ţine : Neluţu. După un an s-au auzit scîncete şi în casa lui Vezoc. Neluţu lui Guşe are astăzi şase ani. Octavian al lui Vezoc cinci. Să vedeţi prietenie şi între aceşti doi ţînci! Cu scandal­ii desparţi de la joacă. La cinematograf întilneşti amîn­­două familiile. La revelioane, la pe­ .. . MICUŢA TANASE (Continuare în pag. 11-a, col. 6—7) Pe Dunăre, la Chiscani se construieşte, după cum se ştie, portul Combinatului de stuf. Tinerii briga­dieri sunt prezenţi şi aici. Prin muncă voluntară ei grăbesc construirea portului, în fotografie. Un grup de brigadieri muncind la digul viitorului port, _____ ,c­u d­­intrebare ! SB UNELE PROPUNERI Cine vine la gospodăria noastră vede cîtă străduinţă, cît suflet de­pun muncitorii să obţină producţii mari şi ieftine. Vrem să depăşim re­zultatele de anul trecut cînd am cules în medie cîte 12.065 kg. stru­guri la hectar şi am dat statului un beneficiu net de aproape 11 mi­lioane lei. Să culegem asemenea rezultate avem, ce-i drept, din belșug con­­dițiile necesare. Ne poticnim însă, u­­NE SCRIQ neon, de unele neajunsuri, mici la prima vedere, dar --------------------­destul de im­portante pentru noi. Și s-ar putea ca aceste neajunsuri să fie înlătu­rate dacă cei în drept le-ar pune la inimă şi s-ar ocupa de ele. Să fiu mai clar. In ţara noastră se produc unele unelte mici, care sunt de mare fo­los viticultorilor: prăşitori, pluguri de vie, piese vermorel şi altele. Asemenea lucruri nu le găsim însă nici în depozitele Ministerului Agri­culturii şi Silviculturii de unde ne aprovizionăm noi. In schimb, la gos­podăria noastră sosesc multe uti­laje pe care nici nu le-am cerut şi nici nu ne sunt necesare : cultiva­toare mari „CPU“ cu lăţime de lu­cru de 4,2 metri, maşini de împrăş­tiat îngrăşăminte, tot cu lăţime mare de lucru ş.a.m.d. Nu ne sosesc însă pompe de tras vin, canele de bronz, holendere, piese pentru piesele con­tinue şi multe altele. Iată de ce sun­tem­ nevoiţi să punem o întrebare Ministerului Agriculturii şi Silvi­culturii, fonul nostru tutelar : de ce nu se dă aceeaşi atenţie şi uneltelor mici cu care trebuie dotate gospo- )) dariile de stat viticole, aşa cum se \\ dă atenţie utilajelor mari ? Nu cred­ez oare tovarăşii din minister că a- a­ceasta dăunează muncii noastre ? Mai sînt ele şi alte probleme care nu ne frămîntă. De pildă, multe lu­­cruri folositoare s-ar putea face $% pentru îmbunătăţirea procesului de ‡Y producţie, din fondul de consoli-­s· dare, creat în ‹‡ =---------gospodăriile de stat ca urmare a y‚ T^ITITriVDlT beneficiilor mari ›› obţinute Insăi a. __________—— Vem greutăţi în ce (‡ '* •' ’ — priveşte deschide- zz rea finanţării etc. % Stau de multe ori şi mă gîndesc: » de ce se încurcă uneori iţele în unele (\ probleme „mărunte“, mai ales că ¡) rezolvarea lor se poate face cu pu- $· ţine eforturi. Iată ce propuneri are Z› gospodăria noastră : \·1 — să se profileze pe plan cen- ›z trai sau regional unităţi care să con- ›› fecţioneze şi să repare utilajul vini- /› viticol. ) — să se restructureze din unită- ‡­ tile viticole utilajele care nu le sunt › necesare. ) — să se aprovizioneze depozitele › M.A.S. cu utilajele necesare unită- › ţilor viticole. ) — să se simplifice formalităţile­­ finanţării unităţilor cu banii lor­­ proprii, din fondul de consolidare. De bună seamă, se vor analiza a- a­­ceste propuneri ale noastre şi dacă zi ele se dovedesc juste, ne-ar bucura S) să fie puse cît mai curînd în apli- >i care. « SAVIN GHEORGHE ]] maistru viticol, G.A.S. Odobești, raionul Focșani­­. Produsele de larg consum din material plastic — pahare, bombo­niere, jucării etc. — fabricate la Combinatul Chimic nr. 1 Făgăraş, sunt apreciate şi căutate de cumpă­rători. In fotografie: Controloarea tehnică Lenuţa Stîngu verifică pro­dusele executate de presatorul Ni­­colae Lăcătuş. :››«› ›*p­

Next