Scînteia, iunie 1959 (Anul 28, nr. 4538-4562)

1959-06-10 / nr. 4545

Pag. 2 însemnări pe marginea unei consfătuiri DESPRE MAGAZINE ŞI CUMPĂRĂTURI Recent, la redacţia ziarului nos­tru a avut loc o consfătuire. Au par­ticipat deputaţi, gospodine, membre ale echipelor de control obştesc şi alţi cetăţeni din raionul Griviţa Ro­şie din Capitală. S-a discutat despre felul cum organizaţiile comerciale din raion se ocupă de buna aprovi­zionare şi deservire a locuitorilor. In mintea unora denumirile de Străuleşti, Dămăroaia, Bucureştii Noi evocă încă nişte cartiere uitate în întuneric şi mizerie, cu străzi desfundate şi gropi de gunoaie. Ma­gazine ? Cîteva răzleţiţe la distanţe de kilometri. Despre schimbările petrecute în ultimii ani au vorbit, aproape fără excepţie, toţi participanţii la discu­ţii. Să ne oprim însă la magazine. Pentru informare , o cifră : în raion există astăzi peste 500 maga­zine. Unităţi noi s-au deschis şi se deschid în continuare în cartierele cele mai îndepărtate : în str. 9 Mai, în str. Stănileşti, în piaţa 16 Februa­rie etc. De asemenea, numai anul trecut s-au deschis 41 noi centre de deservire ale cooperaţiei meşteşugă­reşti : marochinărie, reparaţii radio, prestări de servicii şi multe altele. O atenţie deosebită din acest punct de vedere s-a acordat, pe drept cu­­vînt, cartierului C.I.R.-Steaua, car­tierului noilor blocuri de pe Bd. Bucureştii Noi. In magazinele mari, moderne, omul găseşte ceea ce-i este necesar. Despre aprovizionare... Gospodinele întîmpină însă cîteo­­dată şi unele greutăţi. „Sînt bine a­­provizionate magazinele noastre. N-avem de ce ne plînge — spunea tov. Teodora Macarie. Dar cu Apro­zarul din piaţa „Romînia Muncitoa­re“ avem necazuri. Marfa vine tîr­­ziu, pe la 9—10 dimineaţa- Care gos­podină poate să aştepte atîta şi să vină acasă cu cumpărăturile abia pe la ora 11“ ? Acelaşi lucru a spus Iov­ Mazura despre unitatea Aprozar din str. Izbiceni nr. 34. Care să fie Cauza ? Conducerea fi­lialei Aprozar din raionul Griviţa Roşie nu priveşte cu destul spirit de răspundere sarcinile ce-i revin de a asigura o bună aprovizionare a populaţiei cu toate sortimentele, de a asigura aducerea acestora la timp în unităţile de desfacere. Deşi exis­tă un număr suficient de maşini, a­­cestea fie că sunt cerute cu întîrzie­­re de către centrele de achiziţii sau gospodăriile de stat din regiune, fie că sunt trimise cu întârziere să ridi­ce marfa. La G.A.S. Mogoşoaia, de pildă, au stat neridicate, la începu­tul acestei luni, timp de două zile, 200 kg. conopidă şi 500 kg. cireşe, pe care Aprozarul nu s-a grăbit să le aducă­ Alteori, manevrarea măr­furilor din depozitul central spre u­­nităţi durează de asemenea foarte mult. Toate acestea întîrzie aduce­rea mărfurilor în magazinele de des­facere. Şi iată cum neglijenţa şi munca prost organizată favorizează elementele particulare, care nu sca­pă o astfel de ocazie pentru a spe­cula pe cumpărători. In comerţul cu legume, mai mult decit în oricare alt sector, operati­vitatea joacă un rol hotărîtor. Oare conducerea filialei Aprozar Griviţa Roşie n-a aflat încă acest lucru ? Există condiţii ca anul acesta apro­vizionarea cu legume a populaţiei să fie mulţumitoare. Esenţialul este ca lucrurile să fie temeinic organi­zate, ca oamenii să muncească cu suflet şi interes. Lăudînd eforturile a numeroase colective pentru deservirea conştiin­cioasă a cumpărătorilor, pentru în­­cetăţenirea unei atitudini atente, ci­vilizate, faţă de aceştia, vorbitorii au mai atras atenţia asupra atitudi­nii necorespunzătoare a unor vînză­­tori de la centrele de carne, care nu respectă dispoziţia de a vinde pe ca­lităţi. Şi — adăugăm noi — din par­tea organelor comerciale, este nece­sară o mai mare preocupare pentru asigurarea unui sortiment complect de numere şi modele la confecţii, încălţăminte, textile, ciorapi, artico­le pentru copii. Piedici în această direcţie nu există. ...şi deservire Participanţii la consfătuire au ri­dicat, pe bună dreptate, şi unele probleme legate de amplasarea ma­gazinelor. Aşa, de pildă, s-a arătat că gospodinele din carierul Strău­leşti — cartier cu o populaţie nu­meroasă şi care dispune de o serie întreagă de magazine — trebuie să meargă o distanţă mare pentru a ajunge la unicul magazin Aprozar din cartier, care este supraaglome­rat. Este,, fără îndoială, insuficient, după cum insuficiente sunt şi cele două centre Aprozar din cartierul Dămăroaia. organele de resort sint datoare să ţină seama de criticile cetăţenilor şi să ia măsuri pentru crearea unor condiţii cit mai bune de deservire a populaţiei cu aseme­nea produse. Cu spirit gospodăresc, participan­ţii la consfătuire au criticat manifes­tările de tărăgănare birocratică ale unor organe raionale în rezolvarea unor probleme de interes mai larg. De ce nu se sezisează nimeni că pia­ţa „România Muncitoare“, începută cu vreo doi ani în urmă, nu este terminată încă azi, că localul pentru un centru de umplut sifoane din pia­ţa 16 Februarie stă de mai mulţi ani nefolosit pentru că nu s-a adus uti­lajul cuvenit ? Mult s-a vorbit şi despre centrele de deservire ale cooperaţiei meşte­şugăreşti. Dacă în unele cartiere, aşa cum s-a arătat, aceste centre sunt masate, în altele, în schimb abia de găseşti cîteva. Iată ce povestea de­putatul Constantin Marinescu : ,,Un cetăţean care dorea să-şi clădească o sobă m-a rugat să mă interesez unde ar putea să-şi procure materia­lele necesare. Am aflat: centrul cel mai „apropiat“ se afla pe str. Lizea­­nu, în cartierul Obor. Neavînd înco­tro, omul s-a dus acolo. Dar este oare firesc să fie aşa ? Fără îndoială că nu“. Tovarăşul Marinescu are dreptate. După cum au avut dreptate şi acei vorbitori care au arătat că în cartie­rul pieţii „Corpînia Muncitoare“ lip­sesc centre de reparaţii de încălţă­minte, cele existente fiind supraaglo­merate. De asemenea, în cartierul fabricii „Boleslaw Bierut“ nu există nici un centru de reparaţii de tîm­­plărie şi altele. Or, trebuie recunos­cut că toate acestea se pot rezolva fără eforturi deosebite. Aşa cum faptele o dovedesc, une­ori organele comerciale şi oile coope­raţiei meşteşugăreşti scapă din ve­dere un lucru şi anume, că unităţile de deservire trebuie să fie înfiinţate la îndemîna populaţiei, că numărul lor nu poate compensa o amplasare nejustă. Ridicarea de noi cartiere muncitoreşti trebuie însoţită cu mai multă operativitate şi spirit de răs­pundere, de crearea şi amenajarea unităţilor comerciale şi meşteşugă­reşti necesare, bine aprovizionate, şi care să asigure deservirea conştiin­cioasă şi operativă a oamenilor mun­cii. MARIA CALIN S­O­­­N­T­E­I­A Cetăţenii din raza comunei Groşi, raionul A­­leşd, regiunea O­­radea, s-au hotărît să construiască un pod peste Crişul Repede, prin con­tribuţie şi mun­că voluntară. In felul acesta po­dul va fi realizat cu mult mai pu­ţine cheltuieli de­cit se prevăzuse iniţial. In felogra­­fie, noul pod peste Crișul Re­pede, care va fi un curînd termi­nat. • • Pe şantierele cramelor de la Tohani şi Valea Clhigărească Construcţia modernelor crame de la Tohani şi Valea Călugărească, re­giunea Ploeşti — crame destinate vinificării şi păstrării a aproxi­mativ 450 vagoane vin pe an — se desfăşoară rapid. Lucrîn­­du-se in schimburi permanen­­te, s-a reuşit ca la Valea Că­lugărească să se execute fun­daţiile halelor de vinificare, stocaj şi subproduse. De asemenea, la To­hani, deşi lucrările au început mai tirziu, s-a realizat o bună parte din fundaţiile cramei. Cramele urmează să fie terminate şi date în folosinţă pînă în toamnă. 0*0--------------­ ♦♦♦ Cititorii ! Autorităţile Iaşi 1. Vinovate sunt organele locale C.F.R. , staţia Ploeşti Nord şi cen­trul de reparare şi etanşare de la rafinărie. Vinovaţii — printre care controlorul de sector Nicolae Io­­nescu, şefii de revizie Petre Stoica, Mihai Ghidei şi alţii — au fost sancţionaţi. Vagoanele-cazane au fost scoase de pe linia moartă şi trimise la staţia Ploeşti-Triaj pen­tru a fi puse la punct. (Direcţia regională căi ferate Bucureşti). 2. Sezisarea tov. Vlad Dănilă a fost cercetată de secţia sănătate şi prevederi sociale a sfatului popu­lar raional. Intr-adevăr, infirmiera Maria Vlad nu are, faţă de bolnavi, o conduită corespunzătoare. In consecinţă, nefiind la prima abate­re ea a fost aspru sancţionată. (Sfatul popular al raionului Bis­triţa). 3. Tov. Alexandru Opriţă are dreptate. Cabinetul tehnic al în­treprinderii de telecomunicaţii Câm­­pina n-a avut, o vreme, conducă­tor, din care pricină dosarele de Inovaţii au stat necercetate. Vina acestei situaţii o poartă tov. Pa­­nait Nicolau, inginer şef al între­prinderii, care a fost sancţionat pentru acest lucru. S-au luat mă­suri pentru rezolvarea grabnică a propunerii tov. Alexandru Opriţă. (Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei). 4. Din neglijenţa unui salariat, Mihai Munteanu, de la Oficiul de prevederi sociale al oraşului Pia­tra Neamţ, dosarul de premiere al tovarăşei Aneta Scurtu s-a ră­tăcit. Funcţionarul neglijent a fost sancționat, iar tovarășei Scurtu i s-a achitat premiul unic de stat. (Sfatul popular al regiunii Ba­cău). se viseaza­ ­. Anul trecut staţia C.F.R.­­Ploeşti Nord a trimis la rafină­ria nr. 2 Ploeşti trei vagoane­­cazane pentru a fi spălate. Servi­ciul de mişcare al rafinăriei le-a di­rijat pe o linie moartă. De şapte luni de zile stau aceste vagoane pe linia moartă a rafinăriei. Pentru că nimeni nu s-a angajat să le cureţe. Nimeni, nimeni — dar cineva tre­buie să răspundă de acest lucru! (Dan Comănescu, tehnician). 2. Infirmiera Maria Vlad de la spitalul rural din satul Suseni, ra­ionul Bistriţa se poartă grosolan cu bolnavii, pe care ii repede de­seori, îi insultă etc. Or, intr-un spital se cere multă răbdare, a­­tenţie şi, mai cu seamă bun simţ. Calităţi cu care nu se împacă a­­ceastă infirmieră. (Vlad Dănilă, muncitor). 3. Lucrez la secţia din Moineşti a întreprinderii de telecomunicaţii Cîmpina, care ţine de trustul ener­­go-petrol. Ar­ făcut anul trecut mai multe propuneri de inovaţii, dintre care ultimă în luna decem­brie. Deşi au trecut luni de zile, ultima mea propunere n-a fost lua­tă în discuţie şi se tărăgănează nejustificat rezolvarea ei. (Alexan­dru Opriţa, tehnician). 4. Toată lumea ştie că statul nostru­ acordă premii şi distincţii mamelor cu mulţi copii. Am şi eu zece copii şi ca atare am prezen­tat Oficiului de prevederi sociale al oraşului Piatra Neamţ actele necesare în vederea întocmirii for­melor cuvenite pentru acordarea premiului tipic de stat. Dar am aş­teptat multă vreme şi nici un răs­puns. Nu cumva s-or fi încurcat lucrurile la oficiul pomenit ? (A­neta Scurtu, gospodină, comuna Tarcău, raionul Piatra Neamț). ALECU IVAN GHILIA :„CUSCRII“ După două volume, primul de po­vestiri şi al doilea de reportaje, tină­­rul prozator Alecu Ivan Ghilia s-a prezentat cititorilor cu un roman inspirat din viaţa nouă a ţărănimii noastre. Mai matur, mai stăpîn pe mijloa­cele sale, dovedind un meşteşug e­­voluat faţă de prima sa carte („Fra­ţii Huţulea“), Ghik­a manifestă ace­laşi interes deosebit pentru fenome­nele complexe din lumea satului nostru, aceeaşi stăruinţă de a trans­pune în imagini artistice variatele aspecte ale realităţii contemporane. Romanul concentrează atenţia ci­titorului asupra evenimentelor ce preocupă satul Hîrtoapele, pregăti­rile pentru înfiinţarea gospodăriei colective, îmbrăţişată cu căldură,de masa ţăranilor muncitori din sat, printre care ţăranul cu mică gospo­dărie Lungu Pintilei, dornic de o via­ţă mai bună, sau mijlocaşul Petre Is­­trate, care înţelege rosturile noi ale muncii în comun, ideea colectivizării stîrneşte teama şi ura fostului ch­­­eiumar Toma Bursuc sau a ginere­lui acestuia, şef de post de jandarmi pe vremuri. Tînărul romancier descrie pe larrg satul şi personajele ce se vor întâlni în acţiune. Cu dra­matism şi autenticitate, Ghi­k­a sugerează atmosfera de încordare ce domneşte în familia Istrate, în­cordare ce se dezlănţuie într-un con­flict violent între Petre Istrate, ţă­ran înaintat, şi bătrînul lui tată, care se împotriveşte cu încăpăţînare noului. Cu meticulozitate de colec­ţionar el ne prezintă, pe rînd, spe­cimenele familiei lui Toma Bursuc. In această variată lume a satului îşi face apariţia Costin Marchidan, fiul lui Gavrilă Marchidan, om în­stărit, afacerist. Costin este un ari­vist lipsit de scrupule, strecurat în partid şi ajuns, prin lipsa de vigi­lenţă a celor din jurul său, acti­vist raional. Minat şi orbit de propriile sale iluzii, Costin Marchi­dan calcă în picioare munca plină de răbdare şi răspundere a comuniş­tilor din sat. Încalcă grosolan prin­­­cipiile partinice în înfiinţarea gos­podăriilor colective, urmărind să-şi pună în evidenţă „meritele“ perso­nale. Numai că visurile sale deşarte se zdrobesc de o realitate la care nu se aştepta : pentru ţăranii muncitori din sat gospodăria co­lectivă a devenit o problemă ce le aparţine, o chestiune scumpă lor. Şedinţa de înfiinţare a gospodă­riei este concludentă în această pri­vinţă. Cînd Gavrilă Marchidan, în­ CRONICA LITERARĂ curaj­at de prezenţa fiului său, se laudă în gura mare cu bătăturile din palme. Petre Istrate îi răspunde cu dîrzenie : „Ce te ţii aşa fudul, măi Gavrilă, că doar nu ni-s bătă­turile la fel. Iaca, a mele nu se po­trivesc cu a tale, că tu faci bătături de cite parale-ţi trec printre degete şi eu de cit trag cu sapa“. Om cinstit, „dintr-o bucată“, cu un caracter dîrz şi o fire mîndră, Petre Istrate nu mai poate trăi în lumea măruntă pe care i-o oferă fa­milia sa măcinată de contradicţii. Umilit în copilărie şi tinereţe de tatăl său, apoi de fratele său — un fascist înrăit — Petre a năzuit me­reu la o viaţă demnă şi cinstită. Gospodăria colectivă îi apare astfel ca o nouă familie, o familie mare bazată pe demnitatea fiecăruia, pe munca înfrăţită în care fiecare este preţuit după cum se cuvine şi unde apucăturile vechi nu-şi mai află lo­cul. Sugerînd procesul acesta de a­­propiere a unui ţăran mijlocaş de gospodăria colectivă, Ghik­a relevă în fapt, printr-o imagine artistică, forţa politicii partidului, popularita­tea de care se bucură în rindurile ţăranilor muncitori colectivizarea. Petre Istrate reprezintă acea lar­gă categorie de mijlocaşi legată prin fire trainice de ideea colectivizării. Trăsăturile unui mijlocaş cu menta­litate înapoiată, şovăielnic, avid de înavuţire, sunt surprinse în figura lui Maftei Zvorîşteanu. Isteţ şi calculat, Maftei Zvorîşteanu îşi urmăreşte cu îndîrjire şi şirete­nie planurile: vînzarea boilor în pragul intrării în gospodăria colec­tivă, căsătoria fetei sale cu fiul chia­burului Toma Bursuc. Simţul de proprietate e puternic, îl doroană, u­­neori îl dezumanizează aproape, ca atunci cînd îşi lasă fiica infirmă în mijlocul cîmpului, în timpul unei furtuni dezlănţuite, pentru a-şi sal­va boii de la pieire. Tiran în fami­lie. Maftei Zvorîşteanu e mieros cu viitorul său cuscru Toma Bursuc, viclean cu Costin Marchidan şi net gustor­abil cu cumătrul Daniliuc căruia îi vinde boii. De asemenea, Ghik­a surprinde în imagini plasti­ce relaţiile din familia Zvorîşteanu. In ansamblul său, romanul „Cus­crii“ confirmă capacitatea autorului de a caracteriza personajele în dia­loguri vii şi autentice, în desfăşura­rea dinamică (cu unele inconsecven­ţe) a acţiunii, în ciocnirile lor pu­ternice. In aceste momente de înfruntare, eroii romanului capătă viaţă, trăiesc ca oameni adevăraţi. Figura lui Ion Airine, secretarul organizaţiei de bază — una din cele mai izbutite din roman — reuşeşte să impresio­neze prin autenticitatea sa, prin re­liefarea puternică a caracterului e­­roului, a trăsăturilor sale sufleteşti. Dîrzenia şi devotamentul său în lup­ta pentru înfiinţarea gospodăriei, demnitatea sa de om înaintat, se împletesc strîns cu dragostea sa ne­mărginită pentru colectivizare, pen­tru triumful adevărului, pentru re­stabilirea dreptăţii, împotriva acţiu­nilor lui Costin Marchidan. Preci­pitarea evenimentelor îţi satul Hîr­toapele, ascuţirea conflictului, pun tot mai mult in lumină chipul co­munistului Ai­ine, deoarece tocmai prin acţiunile sale hotărîte sînt de­jucate planurile duşmanilor. Prezen­tarea artistică veridică, în acţiune, a comunistului, a activistului de par­tid, constituie unul din meritele de seamă ale autorului. Intr-o situaţie dificilă, cînd acti­vitatea lui Costin Marchidan poate deruta pe oamenii din sat, Aicine rămîne alături de Petre Istrate, îl susţine cu căldură şi prietenie. De asemenea o prietenie strînsă îl lea­gă de Andrei Obadă. După şedinţa în care Costin Mar­chidan impune organizaţiei de bază hotărîrea sa de a-l trece pe Petre Istrate în rîndul chiaburilor, Ai­cine stă o noapte întreagă chibzuind împreună cu Andrei Obadă. Cei doi comunişti se înţeleg fără vorbe, a­­celaşi gînd îi stăpîneşte . Marchidan nu a comis numai o nedreptate gra­vă, faptele lui tind să îndepărteze de partid masa ţăranilor ciştigaţi pentru colectivă. Nici un moment Ai­ine sau Andrei Obadă, ca şi cei­lalţi­­ comunişti din sat, nu-şi pierd încrederea în partid, nu pot confun­da acţiunile personale, greşite ale lui Marchidan, cu activitatea parti­dului. De la împotrivirea surdă împotri­va lui Marchidan din şedinţa aminti­tă, Ai­ine trece apoi la acţiune direc­tă, deschisă. Plecarea sa la raion, unde discută cu primul secretar — la în­ceput stîngaci, găsindu-şi cu greu cuvintele, apoi tot mai energic şi combativ — constituie a doua eta­pă a acestei lupte dure care va cul­mina cu atitudinea sa necruţătoare din şedinţa de demascare a lui Cos­tin Marchidan. Ghik­a are meritul de a surprinde trăsăturile personajelor pozitive în luptă, în confruntare cu personajele negative. Toma Bursuc nu este duşmanul „clasic“ care dă foc şi iese noaptea cu toporul la drumul mare. Mijloa­cele sale de luptă au devenit mai subtile, mai perfide dar nu mai pu­ţin primejdioase şi criminale. Ghik­a descoperă unele dintre aceste as­pecte noi, mai rafinate, pe care la îmbracă lupta de clasă la sate. Nu­meroasa familie a lui Toma Bursuc constituie o adevărată galerie de ti­puri diferite care îşi au rolul lor în întîrzierea înfiinţării gospodăriei. Mijloacele de care se folosesc sînt dintre cele mai diverse, începînd cu încercarea de a constitui o „întovă­răşire“ chiaburească şi continuînd cu intrigile pe care baba Lefteroaia în­cearcă să le provoace între Airine şi soţia sa ; iar atunci cînd acţiunile lui Costin Marchidan le oferă pri­lejul, trec chiar la provocări des­chise. împotriva lui Costin Marchi­dan se ridică atît oamenii cin­stiţi din sat, care doresc să ia fiinţă mai repede gospodăria co­lectivă, comuniştii, ca Airine, ori Andrei Obadă cit şi comitetul raio­nal de partid. Primul secretar raio­nal, Matei Gavrilă, acţionează ener­gic, verifică activitatea lui Marchi­dan în sat şi pregăteşte, împreună cu comuniştii din sat, şedinţa în care sunt dezvăluite cu tărie acţiu­nile acestui arivist strecurat în rin­durile partidului. Trăsăturile lui Costin Marchidan sânt, în linii mari, veridice; totuşi unele dintre acţiunile personajului rămîn schematice, atît de naiv­­transparente incit îţi vine greu să crezi că ar fi putut induce măcar vremelnic în eroare pe cineva. Exa­gerate ni se par şi amănuntele ero­tice în prezentarea figurii lui Mar­chidan. Fragmentele de jurnal in­tim citate în roman îi atribuie lo­godnicei sale vulgarităţi care vin în contradicţie cu caracterizarea făcută acestei fete de autor. Primul roman al lui Alecu Ivan Ghik­a — „Cuscrii“ — arată că tînărul prozator cunoaşte îndea­proape viaţa satului nostru, re­laţiile complicate de familie, tipuri de ţărani reprezentînd diferite cate­gorii sociale din lumea satului. Este însă regretabil că această cunoaş­tere nu este întregită de o tot atât de temeinică pătrundere a fenome­nelor legate în mod direct de trans­formarea socialistă a agriculturii, în a căror zugrăvire autorul rămîne uneori la suprafaţă. Acţiunea co­lectivizării în satul Hîrtoapele este surprinsă mai mult prin anumite aspecte parţiale ; cartea nu prezintă în toată amploarea sa procesul ane­voios dar irezistibil al trecerii ma­sei ţărăneşti spre un fel cu totul nou de viaţă. Înfăţişîndu-ni-1 pe mijlocaşul Pe­tre Istrate, autorul ar fi putut sur­prinde „pe viu“ multe din trăsătu­rile esenţiale ale acestui proces cu numeroase implicaţii — economice, sociale, psihologice. Dar alături de portretul reuşit al lui Maftei Zvorîş­teanu, figura lui Petre Istrate apare mai puţin consistentă. Această figu­ră poate îndreptăţi din partea citito­rului o serie de întrebări la care cartea nu dă un răspuns pe deplin mulţumitor. De unde provine auto­ritatea şi înalta apreciere de care se bucură Petre în sat ? Ce-i face pe viitorii colectivişti să vadă îţi Petre pe viitorul conducător al co­lectivei lor ? Afară de aceasta, conflictul de ordin sentimental — cam melodramatic­e dintre Petre şi fratele său Gheorghe este, credem, dezvoltat pînă la exagerare, luînd uneori, în explicarea faptelor şi evoluţiei lui Petre, locul unor fac­tori sociali şi individuali mult mai semnificativi. Imaginea forţelor înaintate ale sa­tului ar fi cîştigat de bună seamă dacă în carte ar fi fost zugrăvită mai amplu munca neobosită de convingere şi organizare dusă de comunişti în rîndurile ţăranilor muncitori, factor esenţial fără de care ar fi fost cu neputinţă mişca­­rea adine răscolitoare a lumii sate­lor spre gospodăria colectivă, îndrăgostit de natură. Al. Ivan Ghik­a vede peisajul în culori şi nuanţe bogate, înclinarea sa vădită pentru descriere în general, ar tre­bui însă împletită cu o concizie şi o economie care îi lipsesc încă auto­rului , ceea ce face ca mai ales pri­ma jumătate a cărţii să conţină lun­gimi nejustificate. Cu toate aceste slăbiciuni, „Cus­crii“ rămîne însă un roman care se citeşte cu interes, pentru că autorul său surprinde deseori în imagini pli­ne de autenticitate şi culoare viaţa satului nostru, pentru că zugrăveşte personaje vii şi complexe. Calitatea acestui roman îndreptă­ţeşte încrederea în evoluţia viitoare a tînărului prozator Alecu Ivan , Ghikia. • PAUL DIACONESCU ! Mobilier metalic combinat cu lemn şi material plastic Peste puţin timp vor apare în ma­gazinele de mobilă noi sortimente. Este vorba de obiecte de mobilier metalic combinat cu lemn şi mate­rial plastic, foarte practice, moderne, uşor de întreţinut. Divanul-studio este executat pe schelet din ţeava de oţel nichelată, tablă neagră acoperită cu material plastic, lemn şi tapiserie. Toaleta este compusă dintr-un cadru al me­sei, vitrină cu o poliţă de semi-cris­­tal şi o ramă circulară pentru oglin­dă. Celelalte piese sunt: o canapea­­divan, fotoliu tapisat, o masă ro­tundă cu placă de semi-cristal, m­asă alonjabilă, scaune de mai multe ti­puri, mese pentru radio, etajere, ta­burete etc. Mobilierul metalic este executat de m­ai multe cooperative meșteșu­gărești din Capitală și din pro­vincie. ------pro-----­ Concurs regional de paraşutism Comitetul organizatoric A.V.S.A.P. din regiunea Cluj a organizat du­minică pentru prima oară la Cluj un concurs de paraşutism cu ateri­zare la punct fix. Utemistul Hosu Francisc a realizat media de 13,90 metri, cucerind titlul de campion regional şi Cupa A.V.S.A.P. Pe locurile doi şi trei s-au clasat Szabó Miklós (64,75 m.) şi Nagy László (65,15 m.). In pauzele dintre probe, tineri aeromodelişti, precum şi planorişti din Cluj au executat demonstraţii de zbor cu aeromodele de concepţie proprie şi cu diferite planoare. GH. BENGA coresp. voluntar ---------------0*0 Importante descoperiri arheologice PITEȘTI (coresp. „Scînteii“). Anul trecut, pe valea râului Dîrjov, de lingă Slatina, au fost întreprinse să­pături arheologice. Pe aceste şan­tiere au fost descoperite numeroase unelte printre care topoare şi aşchii din silex, precum şi urme de oase­­de unor animale care au trăit pe aceste locuri. Cercetările şi studiile ulterioare ale arheologilor noştri privind a­­ceste descoperiri au dovedit că pe aceste locuri s-au găsit urmele cele mai vechi ale umanităţii primitive din faza de început a epocii paleo­litice. Interesanta descoperire de lingă Slatina prin valoarea sa ştiinţifică este egală cu aceea a descoperirilor privind epoca paleolitică, făcute mai de mult în Africa de Sud şi în China, lingă Pekin. In prezent, cercetătorii arheologi fac pregătirile necesare in vederea deschiderii unor noi santiere. Nr.­­4535 In lupta pentru economii — să stimulăm iniţiativa maselor! (Urmare din pag. l-a) o evidenţă simplă şi operativă, în­trecerea nu dă rezultate, vegetează. De aceea şi atenţia organelor sin­dicale s-a îndreptat în direcţia îm­bunătăţirii evidenţei întrecerii. In numeroase uzine şi fabrici s-au găsit forme interesante de evidenţă. De pildă, la fabrica „Co­­lorom“-Codlea, într-una din secţii s-a introdus un grafic din care bri­găzile află zilnic care este locul lor în întrecere. Grafice interesante, mobilizatoare se pot vedea şi în une­­le din sectoarele uzinelor „Steagul­­Roşu“, „E­rnst Thälmann“ etc. Pe baza realizărilor de la ,,Ernst Thäl­mann“ s-a organizat şi un schimb de experienţă în cadrul căruia s-au studiat sisteme de evidenţă a între­cerii, forme ale agitaţiei vizuale, di­ferite metode folosite pentru stimu­larea iniţiativei oamenilor etc. Acest schimb de experienţă a fost necesar întrucît mai există unele comitete sindicale de secţii şi între­prindere care manifestă insuficientă orientare în găsirea celor mai co­respunzătoare forme şi metode de e­­videnţă şi publicitate în jurul între­cerii. Comitetele sindicale au înţeles şi mai bine din practica de zi cu zi că principalul în întrecere este crea­rea unui avînt general, prin ridi­carea tuturor muncitorilor la ni­velul fruntaşilor. La începutul a­­nului, în unele întreprinderi erau muncitori care lucrau sub normă. S-au luat atunci măsuri ca un frun­taş să ajute unul sau doi muncitori rămaşi în urmă­ La uzinele textile Cisnădie, de pildă, Ion Durdum, fruntaş la secţia covoare, a ajutat-o pe ţesătoarea Ana Boer, care lucra sub normă, să-şi ridice calificarea. Astăzi ea îşi depăşeşte planul zilnic cu circa 9 la sută. Şi nu-i vorba numai de această muncitoare, sau de această întreprindere. In întreprinderile mari ca „Stea­gul Roşu" şi altele au fost organi­zate pentru muncitorii mai slab pregătiţi profesional, cursuri de mi­nim tehnic, schimburi de experienţă cu demonstraţii practice etc. La colţurile roşii şi cluburi peste 370 de colective de conferenţiari de pe lingă consiliul sindical regional au ţinut în trimestrul I al acestui an circa 1.300 conferinţe cu caracter tehnic şi profesional. Datorită aces­tor acţiuni s-a ajuns ca în unele în­treprinderi, printre care şi „Balan­ţa“-Sibiu să nu mai existe muncitori care să nu-şi îndeplinească sarcinile de producţie. Dar putem oare afirma că lucru­rile stau peste tot bine ? Nicidecum sunt încă comitete sindicale, ca cele de la uzinele „Nicolae Teclu“-Copşa Mică, întreprinderea industrială ra­ională din Ghimbav şi altele — care deşi teoretic sunt de acord că în în­trecere trebuie să existe spiritul de intr-ajutorare în muncă, nu între­prind mai nimic ca unii muncitori rămaşi ll urm­ă să fie grutait de fruntaşi să-şi ridice calificarea. Con­siliile sindicale raionale trebuie să-şi înscrie ca o sarcină de scsam­ în activitatea lor să se ocupe de acea­stă problemă esenţială a întrecerii socialiste. Nu-i deloc de prisos să subliniez importanţa muncii culturale în des­făşurarea întrecerii, in dezvoltarea mişcării inovatorilor, a lichidării lipsurilor. Sînt zeci de exemple cînd un cîntec satiric sau o epigramă bine ţintită, executate de brigada artistică de agitaţie a sectoru­­lui sau a uzinei au reuşit să în­drepte deficienţele. Cu cit pro­gramul brigăzii este mai strîns legat de activitatea de producţie şi axat pe probleme majore, cu atît efica­­citatea este mai mare. Brigăzile de agitaţie artistică din sectorul mon­­taj general de la uzinele „Steagul Roşu“, de la secţia laminoare a uzi­nei „Metrom“, datorită unui pro­gram bine închegat au contribuit la schimbarea in bine a multor lu­cruri în aceste sectoare de muncă. Acelaşi lucru se poate spune şi des­pre gazatele de perete, gazetele sa­tirice, lozincile mobilizatoare etc. Rezultatele de pînă acum obţinute sub Îndrumarea organizaţiilor de partid ne îndreptăţesc să credem că angajamentele luate de către co­lectivele uzinelor şi fabricilor din regiunea Stalin — de a da peste plan­­.OOQ tractoare, 700 tone utilaj pe­trolifer, 3.200 tone îngrăşăminte chi­mice, 13.600.000 metri ţesături şi multe alte produse, economisind tot­odată 160.000.000 lei — vor fi înde­plinite, îmbunătăţind şi mai mult activi­tatea comitetelor sindicale din în­treprinderi şi secţii, incit acestea să mobilizeze prin grupele sin­dicale mase cu­ mai largi în între­cere, la sfîrşitul anului muncitorii, tehnicienii şi inginerii din regiunea noastră vor putea să raporteze par­tidului și guvernului că și-au depă­șit angajamentele luate. Consfătuirea lucrătorilor sfaturilor populare din regiunea Galaţi GALAŢI (red. ziarului „Viaţă Nouă“). Zilele trecute a avut loc la Galaţi consfătuirea lucrătorilor sfa­turilor populare din regiune. La această consfătuire organizată de comitetul regional de partid şi de comitetul executiv al sfatului popular regional s-au dezbătut pro­blemele răspîndirii experienţei îna­intate în munca unor sfaturi populare şi a deputaţilor. Au parti­cipat preşedinţi şi secretari ai co­mitetelor executive ale sfaturilor populare din regiune, secretari ai comitetelor raionale de partid şi alti lucrători din aparatul de stat. In referatul prezentat, tov. Alecu Iftode, vicepreşedinte al comitetului executiv al sfatului popular regio­­nal, a vorbit, printre altele, despre munca sfaturilor populaive pentru realizarea sarcinilor în domeniul construcţiilor social-culturale prin contribuţie voluntară, electrificarea şi radioficarea satelor, construirea şi întreţinerea drumurilor. Totodată, participanţii la consfătuire au îm­părtăşit din experienţa lor arătînd metodele bune de muncă folosite în conducerea treburilor locale. -----0*0----­ IN INVENTAR... Locuitorii străzii Porumbaru din Ca­­pitală s-au bucurat cînd, la propunerea lor, Sfatul popular raional „Stalin“ a deschis o unitate de mercerie-galante­­rie. Bucuria n-a ţinut mult. De vreme îndelungată magazinul şade închis pentru... inventar. Şi se pare că inven­tarul este mai lung de­cit kilometrii pe care-i parcurg zilnic cetăţenii pentru a cumpăra de la alte unităţi aceste produse. (Foto: M. Cioc)

Next