Scînteia, iulie 1959 (Anul 28, nr. 4563-4589)

1959-07-22 / nr. 4581

Pag. 2 Din activitatea femeilor La înfrumuseţarea oraşului Femeile din Tr. Severin işi aduc contribuţia lor la înfrumu­seţarea şi întreţinerea străzilor şi cartierelor oraşului in care locuiesc. O activitate vie desfăşoară, comisiile de femei din circum­scripţiile conduse de tovarăşele D­ogaru Anişoara, Ghermaziu Vanda, Elena Femet­escu şi Ale­xandrina Sofican, la curăţirea rigolelor, văruirea pomilor, în­treţinerea şi amenajarea parcu­rilor, precum şi în numeroase alte acţiuni obşteşti. In cadrul cercurilor de citit se studiază în colectiv diferite broşuri, te citesc reviste, ziare etc. Cu sprijinul comitetului oră­şenesc al femeilor s-au înfiinţat 28 biblioteci de casă şi s-au or­ganizat două cursuri de croi­torie, la care iau parte peste 150 gospodine şi tinere fete. Cerc pedagogic pentru mame Colectivul pedagogic al şcolii de 7 ani nr. 1 Buhuşi, împreună cu comisia de femei, a organi­zat un cerc pedagogic la care participă cu regularitate un nu­­măr de 50—60 de mame ale ele­vilor. Lecţiile predate au fost ilustrate cu exemple concrete din viaţa şcolarilor. Ele au con­tribuit la creşterea spiritului de răspundere al părinţilor pentru educarea copiilor lor. Lecţiile tratează despre edu­carea sentimentului patriotic, a simţului estetic, despre respec­tul faţă de bunurile obşteşti etc. Un loc important în tematica lecţiilor l-a ocupat problema e­­ducării voinţei, a caracterului. VIRGINICA PINTILIE corespondent voluntar Gospodine harnice Femeile din Tecuci aduc o contribuţie serioasă la acţiunile de înfrumuseţare a oraşului.­­Muncitoarele de la fabrica de conserve, in frunte cu responsa­bila comisiei de femei, tovarăşa Varvara Artenie, au prestat 111 ore muncă voluntară la pavarea aleii „13 Decembrie“. In cinstea zilei de 23 August se construieşte in oraş un tea­tru de vară. Si aici femeile au dat o mină de ajutor, prestînd muncă voluntară. Femeile care activează in ca­drul comitetelor de sprijin de pe Ungă unităţile sanitare din oraş muncesc cu însufleţire în această perioadă. La policlinica de adulţi, la căminul şcolii nr. 5, femei ca Făniţa Bostan, Ale­xandrina Horia, Anica Gaiş şi altele, au reparat prin muncă voluntară halatele, lenjeria de pat şi de corp a bolnavilor şi a elevilor. Membrele comitetu­lui de sprijin de pe lângă casa de copii „Vasile Roaită“ au re­parat ciorapii copiilor şi au a­­menajat un parc. MARIA STEINER corespondent voluntar Cinematograful „Muncitorul“ din Bacău construit în anii aceştia. (Foto: Gh. Vintilă) -O ■ o- La Galaţi Piaţa poate fi mai bine aprovizionată cu legume Anul acesta, pe piaţa oraşului Galaţi au fost vîndute populaţiei în­semnate cantităţi de legume şi fructe. Aceasta se datoreşte faptului că sfa­tul popular şi organele comerciale s-au ocupat mai cu grijă de lărgirea bazei legumicole în regiune, au con­tractat cantităţi mai mari, îndeosebi cu gospodăriile de stat. Şi producţia e bună. Preţurile de desfacere au scăzut treptat. Numai în primele 10 zile ale acestei luni, populaţia ora­şului Galaţi a primit, prin centrele Aprozar, 100 tone cartofi, peste 60 tone de varză, 5 tone castraveţi, mai mult de 12 tone ceapă şi însemnate cantităţi de roşii, rădâcinoase, ardei etc. Cu importante cantităţi de le­gume şi fructe au fost aprovizionaţi oamenii muncii din Galaţi şi prin unităţile de desfacere ale gospodă­riilor de stat. In ultimele zile însă, gospodinele n-au găsit de multe ori in cantităţi suficiente unele sortimente de le­gume şi fructe. La centrele Aprozar există doar un sortiment redus de produse — cartofi,­ varză, ceapă şi, pe alocuri, ceva castraveţi şi rădăci­­noase. In această perioadă, cind se caută mai mult roşiile, ardeii graşi şi în special merele, perele, caisele, a căror producţie este mare în re­giune, centrele Aprozar primesc doar cantităţi neînsemnate. In ziua de 14 iulie, de pildă, centrele Aprozar din piaţa oraşului nu primiseră de loc caise ; în schimb, alături, la ma­gazinul de desfacere al gospodăriilor de stat, existau destul de multe. Nu există oare posibilităţi în regiune ca piaţa să fie aprovizionată din abun­denţă cu aceste fructe atît de cău­tate de populaţie ? Există. Dar con­ducătorii Aprozarului preferă să nu cumpere caise de teamă să nu se strice şi să aibă pierderi. In a­­ceeaşi zi centrele Aprozar au fost slab aprovizionate şi cu ardei graşi, roşii, dovlecei, în timp ce la maga­zinele de desfacere Gostat oamenii puteau găsi aceste produse. Gospodăriile de stat din regiune au însă obligaţii de livrare nu nu­mai faţă de propriile lor unităţi de desfacere, ci mai cu seamă faţă de Aprozar. Dar, întrucît aceste obli­gaţii nu sînt întotdeauna îndeplinite la timp, se întîmplă uneori ca popu­laţia din Galaţi să fie aprovizionată cu roşii aduse din regiunea Bucu­reşti, cu cartofi de la Roman sau =♦♦♦] din regiunea Suceava, deşi apro­vizionarea pieţei se putea face din cuprinsul regiunii. G. A. S. „Dunărea“, de exemplu, din cele 100 tone roşii contractate pen­tru prima decadă a acestei luni n-a livrat decit 6 tone, iar G.A.S. Vă­­deni a livrat, din cele 50 de tone contractate, doar 1,1/2 tone. Tot la G.A.S. Vădeni au fost aduse în acea­stă perioadă doar 75 kg. de ardei graşi din cele 10.000 kg. contractate şi 600 kg. castraveţi din 6.000 kg. Mult a rămas datoare unităţilor A­­prozar — şi, totodată, consumatorilor — gospodăria de stat Brateş. Sunt gospodării de stat care, pe lîngă faptul că nu livrează la timp mărfurile cerute, creează greutăţi şi prin aceea că trimit produse de calitate necorespunzătoare. De la a­­ceeaşi gospodărie „Dunărea“, de pil­dă, a sosit zilele trecute o cantitate mare de cartofi. Mai mult de jumă­tate însă erau mărunţi şi ameste­caţi cu pămînt. Curăţirea şi sortarea lor, precum şi întocmirea diferitelor acte justificative din partea gospo­dăriei au răpit un timp preţios şi au stînjenit aprovizionarea. Ce pă­rere are despre , aceste lucruri con­ducerea trustului Gostat-Galaţi ? Piaţa oraşului Galaţi poate şi tre­buie să fie mai bine aprovizionată, în regiune sunt suficiente posibilităţi ca să se pună la dispoziţia oameni­lor muncii legume şi fructe mai multe şi mai bune. Pentru aceasta însă este nevoie de o îndrumare şi un control mai sistematic din par­tea comitetului executiv al sfatului popular al oraşului, de o muncă mai stăruitoare ,şi mai organizată a or­ganelor comerciale care răspund de asigurarea şi aprovizionarea popu­laţiei. N. CUCUI GH. BALTA -0*0- S­C­Î­N­T­E­I­A Grijă pentru sănătatea copiilor Recent s-a deschis la Techirghiol un sanatoriu al Ministerului Sănă­tăţii şi Prevederilor Sociale pentru copiii cu sechele de poliomielită. Sanatoriul are o capacitate de 100 paturi. Tot recent, la Buşteni a fost dat în funcţiune un sanatoriu pentru copiii suferinzi de tuberculoză ex­­trapulmonară, avind o capacitate de 70 paturi. La ambele sanatorii, do­tate cu aparatură medicală moder­nă, au fost trimişi medici de spe­cialitate şi cadre didactice pentru educaţia copiilor. Transportul, cazarea şi tratamen­tul copiilor la noile sanatorii de la Techirghiol și Bușteni se fac gra­tuit. ÎN UMBRA ALTUIA H­on Imre e un veteran al Ra­finăriei nr. 3 Teleajen, fostă „Romîno-Americană" . A ieşit la pensie, dar tot mai lucrează. Cu­noaşte uzina electrică pînă la cel din urmă şurub, îl întreb: „Care a fost satisfacţia cea mai mare în viaţă ?“. Îmi răspunde : „In ziua cind am putut conduce singur uzi­na. Cind am rămas fără Peter Schlegel..." Şi astfel ajung la par­tea cea mai interesantă a biografiei lui Ion Imre. Ion Imre se aşează pe scaun — şi în loc să intre direct în subiect, o ia bătrîneşte, pe ocolite, de la în­ceputul vieţii lui. Lucrează la rafi­nărie încă din 1904, cînd se turnau primele fundaţii. Pe atunci, nevîrst­­nicul Imre avea o meserie ciudată — „era copil", adică unul ce trebuia să aducă apă de băut betoniștilor, ca ei să nu piardă timp cu tramba­­lările inutile. După aceea, a intrat lucrător la cazangerie, pînă în 1910 cînd l-au „poftit afară“ — şomer. Ion Imre nu s-a putut angaja apoi la rafinărie decit după foarte mulţi ani, prin 1922 sau 1923. Atunci face cunoştinţă cu Peter Schlegel, venit din Elveţia pentru montarea uzinei electrice. „Peter Schlegel ăsta, tova­răşe, a fost un vătaf al burghezilor, plătit ca să-i păzească pe muncitori. Aşa vorbesc despre el oamenii vechi din rafinărie. Primea mai multă plată decit un inginer român, şi de zece ori mai mult ca un muncitor obişnuit. Locuia in colonia america­nilor, la ,,Boarding House" şi pe noi nici nu ne băga în seamă". Aseme­nea amintiri, deloc plăcute, a lă­sat Schlegel printre oamenii rafină­riei. Poate că în ţara lui, Schlegel să fi fost un flăcău cumsecade Cind a venit la rafinărie ca simplu mais­tru mentor a încercat să se poarte bine cu tovarăşul său de muncă Ion Imre şi cu ceilalţi. Intr-o seară, l-a luat pe Imre şi l-a purtat din local in local, dîndu-i băuturi scumpe■ ceea ce, în felul lui, era o dovadă de prietenie. Dar cînd a fost numit şef al uzinei, s-a schimbat cu desă­vârşire, devenind aspru- distant, cîi­nos la inimă. A încetat să fie om şi a devenit un fel de poliţist colonial fără cască şi fără baston, dar cu a­­celeaşi atribuţii de „om al ordinei". Tot ce era omenesc intr­insul a fost mutilat din clipa cînd a acceptat să facă parte, ca un angrenaj rece şi nemilos, din marea maşină impe­rialistă de subjugat oamenii. Acea maşină care pentru a funcţiona avea nevoie de zbiri de genul lui Brassier, director adjunct la „Ro­mîno-Americană“, ce striga la oa­meni : „Derbedeilor! Pe toţi vă dau afară !" Acea­­ maşină, care, pentru a produce aur, obliga pe oameni să lucreze in instalaţia de asfalt, su­pranumită „iadul“. Acea maşină contra căreia muncitorimea s-a re­voltat în februarie 1933, neputîndu-i suporta samavolniciile. Din ziua în care Peter Schlegel a devenit, pen­tru bani, un angrenaj al acestei ma­şini, el a uitat să fie om. Umbla ţeapăn şi rece printre maşini, nu vorbea cu ceilalţi muncitori decit în interes de serviciu. Seara, cînd se întorcea de la chef, trecea pe la uzină să facă inspecţie. In ochii conducerii el era omul de neînlo­cuit, fără de care uzina nu putea funcţiona. Odată, cînd Ion Imre a fost propus pentru avansare, cu un spor de 50 de bani, directorul ra­finăriei a ţipat scandalizat: „Ce-mi tot veniţi cu Imre ăsta ? !" — „Are greutăţi, întreţine doi părinţi bă­­trîni“ — căuta să justifice funcţio­narul de la salarii- „Nu vreau să ştiu nimic ! Eu am acolo pe Schlegel. El conduce uzina!". Spre fapt, uzina era condusă de fiSrion Imre, care stătea lingă maşini, ceas de ceas, şi le cunoştea pînă la ultimul şurub. Schlegel era un fel de inspector, nu punea mina pe nimic. La unele operaţii practice nici nu se pricepea. Lua o mutră gravă şi dădea ordine. Ordinele erau executate de Ion Imre, omul din umbră. După evenimentele din august 1944,­ Peter Schlegel s-a îmblinzit.H mai scăzuse înfumurarea, ciştiga mai puţin, dar tot mai expedia clandes­tin valută forte pe numele său in Elveţia. Intr-o bună zi — cine ar fi spus — distantul Schlegel II vizitea­ză locuinţa (pentru prima oară in zeci de ani) şi nu refuză nici invita­ţiile la masă. Ion Imre nu i-a spus nimic, din ce ţinuse ascuns in inima lui, o viaţă întreagă. Dar oare Peter Schlegel ar fi putut să înţeleagă ? C­înd întreprinderile au trecut in stăpânirea poporului, Peter Schlegel şi Ion Imre au primit intr­­un mod cu totul deosebit evenimen­tul. Peter Schlegel, concediat, a văr­sat lacrimi de necaz, fiindcă i se tă­iase sursa de îmbogăţire. Pe cind, Ion Imre, omul care trăise o viaţă în­treagă în umbra celuilalt, nebăgat in seamă, a putut in sfirşit să dove­dească un lucru, aproape de necre­zut altădată: „Uzina electrică func­ţionează de fapt fără Peter Schle­gel, Ion Imre conduce această uzi­nă !" • Ziua aceea a constituit pentru Ion Imre­ momentul deplinei eliberări, marcînd, intr-un fapt mărunt, tot sensul unei revoluţii, a cărei valuri s-au stirnit, prima dată, in august 1944. Intr-un viitor apropiat secţiile vechi ale rafinăriei vor fi alimenta­te de la centrala electrică ce a fost construită acum câţiva ani. Vechea uzină, ca şi Ion Imre, va ieşi „la pensie". Motoarele ei, mutate în alte localităţi, vor produce curent elec­tric pentru luminarea vreunui mic orăşel de munte. Menirea ei va fi continuată de noua termocentrală, ridicată odată cu instalaţiile moder­ne ale blocului de ulei. Aici lucrează băieţi tineri şi mai pe toate instala­ţiile vezi fluturînd steaguri roşii, în semn că ele aparţin unor brigăzi de tineret. Pentru aceşti tineri, crescuţi în spiritul unei noi morale, de cola­borare demnă, frăţească d­intre oa­meni care luptă solidari pentru atin­gerea unui ţel inait — fericirea ome­nirii — relaţii ca cele dintre Peter Schlegel şi Ion Imre sunt de necon­ceput şi nici măcar de înţeles. So­cialismul este o lume cu totul nouă. VASILE NICOROVIC! Intîlniri cu prilejul înapoierii în patrie a tinerilor coreeni Marţi au avut loc în Capitală în­tâlniri între pionieri, elevi, studenţi şi tineri muncitori din Bucureşti şi copiii, elevii şi studenţii coreeni care au crescut şi au învăţat în ţara noastră şi care acum se înapoiază in patrie. La aceste întîlniri au participat reprezentanţi ai C.C. al U.T.M., ai Crucii Roşii a RP. Române, ai Co­mitetului orăşenesc P­ M.R. şi Comi­tetului orăşenesc U.T.M., ai Sfatului popular al Capitalei, învăţători şi profesori. Au fost de asemenea prezenţi re­prezentanţi ai ambasadei R.P.D. Co­reene la Bucureşti. La teatrul de vară al Palatului Pionierilor s-au adunat marţi dimi­neaţa aproape 1500 de pionieri bucu­­reşteni pentru a-şi lua rămas bun­i de la colegii şi prietenii lor care se întorc în R.P.D. Coreeană. Au luat cuvîntul pionierii Andrei Moraru de la Şcoala medie nr. 7 şi Ri Zong Hi. ------omo------ ----­Formaţii artistice ale pionierilor din Bucureşti au prezentat apoi un frumos program artistic. După spec­tacol, pionierii coreeni au vizitat împreună cu colegii lor români Pa­latul Pionierilor-La Casa de cultură a tineretului din raionul „Nicolae Băl­cescu“, sute de tineri muncitori, elevi şi funcţio­nari din Capitală au primit vizita de rămas bun a unui grup de tineri co­reeni care au absolvit cursurile unor şcoli medii, tehnice şi profesionale în ţara noastră. ».In numele tineretului din Capi­tală, a luat cuvîntul tov. Constan­tin Pîrvu, prim-secretar al comite­tului raional U.T.M. „V. I. Lenin“, iar in numele tinerilor coreeni, a răspuns De Mion Sic, absolventă a unei şcoli medii din Iaşi. La Casa de cultură a studenţilor „Grigore Preoteasa" din Capitală, studenţii coreeni, care au absolvit diferite institute de învăţămînt su­perior din ţara noastră şi care acum se înapoiază in patrie au venit să-şi ia­ rămas bun de la colegii lor ro­mîni. Au vorbit cu acest prilej pre­şedintele Uniunii Asociaţiilor Stu­denţilor din oraşul Bucureşti, tov. Cornel Burtică, şi Li Hen Cean, ab­solvent al Institutului Politehnic din Oraşul Stalin. Ca semn al prieteniei care îi lea­gă, studenţii români şi coreeni şi-au înmînat reciproc buchete de flori, au făcut schimb de cadouri, întâlnirile au prilejuit entuziaste şi calde manifestări ale prieteniei trainice ce s-a legat între copiii şi tinerii români şi copiii şi tinerii co­reeni, în anii în care aceştia au trăit şi învăţat împreună. (Agerpres), 0*0- Ştiri sportive Marţi dimineaţă, a părăsit Capi­tala, plecând spre Zagreb, echipa selecţionată de tineret a R.P. Româ­ne, care va participa între 25 iulie şi 2 august, la Turul ciclist al R.P.F. Iugoslavia. Lotul cicliştilor români cuprinde pe Aurel Şelaru, Ştefan Poreceanu, Constantin Moiceanu, Eugen Mihăilă și Ion Cosma. Antre­norul echipei este Marin Niculescu. Cel de-al 15-lea tur ciclist al Iu­goslaviei măsoară 1.685 km., care vor fi parcurși în 9 etape cu o sin­gură zi de repaus. Plecarea se va da la 25 iulie din orașul Zagreb. Tra­seul cursei este foarte accidentat, comportînd escaladarea a numeroa­se virfuri muntoase. La startul probei se vor alinia cei mai buni ciclişti amatori din Belgia, Olanda, Anglia, R. F. Germană, R.P. Polonă, Iugoslavia şi alte ţări. Pe stadionul Kirov din Leningrad, în faţa a peste 80.000 de spectatori, s-a desfăşurat meciul amical de fot­bal dintre reprezentativa R­­P- Chi­neze şi selecţionata R.S.F.S. Ruse. Fotbaliştii chinezi au prestat un joc remarcabil, obţinînd victoria cu sco­rul de 1-0 (1-0). ★ In continuarea turneului pe care-l întreprind în R. Cehoslovacă echi­pele selecţionate de tenis de masă ale tineretului din R.P. Chineză au jucat la Karlovi Vary cu reprezen­tativele de tineret ale R. Cehoslova­ce. La băieţi, echipa chineză a ter­minat învingătoare cu scorul de 5-2, in timp ce la feminin au cîștigat gazdele cu 3-2. * Echipa reprezentativă de fotbal a Etiopiei, care se află în turneu în U.R.S.S., a jucat la Chişinău cu for­maţia locală Moldova. Fotbaliştii din Chişinău au obţinut victoria cu scorul de 4—1. 000- Olimpiadă internaţională de matematică Elevi, absolvenţi a cel puţin 10 clase se vor întrece între 22—31 iu­lie la Oraşul Stalin, în cadrul primei olimpiade internaţionale de mate­matică. La acest concurs participă în afară de elevii ţării noastre, re­prezentanţi din Bulgaria, Cehoslova­cia, R. D. Germană, Polonia, Un­garia şi Uniunea Sovietică. In afara concursului propriu-zis, elevii şi profesorii români şi străini vor vizita o serie de locuri din ţară, printre care lacul Sf. Ana, Tuşnad, uzinele „Steagul Roşu“ din Oraşul Stalin, oraşele Sinaia, Ploeşti şi București. In vitrinele librăriilor VIRGIL DANCIULESCU: Prie­teni de departe — însemnări dintr-o călătorie în R. D. Viet­­nam („In jurul lumii“) 164 pag. — 6,15 lei. Ed. tineretului. SEN ALEXANDRU: Visul lui Pestalozzi („Oameni de sea­mă“) 408 pag. — 9,15 lei. Ed. tineretului. JACK LONDON: Martin Eden. („Clasicii literaturii universa­le“) 492 pag. — 10 lei. E.S.P.L.A. A. VINOGRADOV : Viaţa roman­ţată a lui Stendhal (Cele trei culori ale unei epoci) 644 pag. — 14,70 lei. E.S.P.L.A. — Car­­tea rusă. J. F. COOPER: Preria („Cute­zătorii“) 528 pag. — 9,15 lei. Ed. tineretului. Nr. 4581 Poporul grec este in favoarea propunerilor făcute de preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Romín. Declaraţiile d-lui Andreas Zakkas De cîteva zile ne vizitează ţara dl. Andreas Zakkas, deputat în par­lamentul grec, preşedintele Comite­tului grec pentru destindere inter­naţională şi pentru pace, membru al Consiliului Mondial al Păcii. Dl. A. Zakkas a răspuns la între­bările puse de un redactor al Agen­ţiei Române de Presă „Agerpres“. Am venit în ţara dvs. la invitaţia Comitetului naţional pentru apăra­rea păcii şi vreau să mulţumesc pentru această invitaţie şi pentru primirea călduroasă ce mi s-a făcut aici. Am vizitat mai multe localităţi. Am fost la uzinele de tractoare, la o gospodărie agricolă colectivă etc., şi am văzut că în România se fac eforturi apreciabile orientate în mod constant spre progresul poporului. Am vizitat de asemenea staţiuni de la munte şi de pe litoral, unde am­­ admirat realizările obţinute în do-­­ meniul asigurărilor sociale pentru cei ce muncesc. Este uşor de înţeles că opera ce I se înfăptuieşte în România nu este­­ deloc uşoară Au fost lipsuri foar­­­­te multe şi mai aveţi incă multe de I înfăptuit. Dar ceea ce dă încredere , în viitor ,este faptul că se face totul pentru a se ajunge cît mai curînd la realizarea ţelului propus ! Referindu-se la legăturile dintre popoarele grec şi roman, oaspetele a arătat între altele : ţările noastre au tradiţionale legături de priete­­­­nie. Şi in prezent sunt multe lucruri care vor putea să ne apropie şi mai mult. Este posibil şi cred că vom putea avea relaţii tot mai strînse, pentru că român­ii şi grecii au fost­ întotdeauna prieteni. De asemenea cred că prejudecăţile care mai exis­tă între noi vor fi înlăturate. Lutsa­­ crînd în mod intens vom asigura bu­nele relaţii dintre noi. Toate diferen­dele pot fi soluţionate prin nego­cieri. Trebuie spus că relaţiile dintre ţările noastre au pornit pe un drum promiţător. Depinde acum de cele două guverne ,de a face ca relaţiile dintre popoarele noastre să fie cît mai strînse şi mai sincere. Am văzut aici, din convorbirile pe care le-am avut, că guvernul român se orien-, tează spre o prietenie sinceră intre popoarele balcanice. In continuare, dl. A. Zakkas s-a referit la atitudinea poporului grec faţă de relaţiile dintre ţările balca­nice şi de problemele actuale ale situaţiei internaţionale. nou­l Timp de ani de zile Balcanii au au­­fost consideraţi ca un butoi de pulbere, ca un centru de exploziuni­ războinice. Dar cei care făceau ase­menea afirma­ţii trebuie să ştie că:«* această situaţie nu se datora voinţei"' " proprii a popoarelor balcanice. Era întotdeauna vorba de o mină străină î'n* care se amesteca şi învenina rela­ţiile lor. Popoarele iubesc întotdea- . una pacea pentru că ea creează acel climat care le asigură bunăstarea, progresul, civilizaţia. i-s Poporul grec — a declarat oaspe­tele — este în favoarea propunerilor făcute de dl. Chivu Stoica, deoarece este convins că în vederea asigu­rării păcii statele trebuie neapărat să discute între ele. 10~* Personal sânt un vechi adept al înţelegerii balcanice şi am militat pentru aceasta încă din anul 1929, bî Slut pentru înţelegerea balcanică şi pentru conferinţa ţărilor balcanice , propusă de dl. preşedinte al Consi­­liului de Miniştri al R. P. Romíne. Am criticat energic refuzul guver­nului nostru de a accepta invitaţia guvernului romín. Guvernul nostru declară că doreşte pacea. Dar pen­tru aceasta, pentru rezolvarea dife­rendelor care mai există, este clar că trebuie­­să discuţi- De aceea, sânt in favoarea negocierilor între sta­tele balcanice în jurul mesei ro- ,,h tunde.­­ iar: Poporul grec — a spus în conti­nuare dl. A. Zakkas — ca şi toată1 • celelalte popoare dorește pacea. Aceasta cu atît mai mult cu cît po-­­ porul nostru a fost mult încercat da“ războaie. In Grecia avem acum multe de făcut pentru a evita insta-, larea bazelor pentru rachete. Po­porul detestă instalarea acestor ,, baze. Dorinţa noastră cea mai arza^. ic­toare este de a vedea progresând destinderea internaţională, iar pacea să fie de durată şi în acelaşi timp justă. Şi cînd spun că poporul grec vrea ca pacea să fie justă, aceasta înseamnă că ea nu trebuie căutată altfel decit pe calea negocierilor. ..^ Creaţii în cinstea lui 23 August Scenariul coregrafic „Marea Sărbătoare“ înainte de emoţiile inerente pre­mierei, grupul de balet al Ansam­blului „Ciocîrlia“ al M.A.I., şi or­chestra sub conducerea lui Alois Honig, au prezentat într-un cadru restrîns scenariul coregrafic „Marea Sărbătoare“, care va primi ver­dictul marelui public din Capitală în zilele premergătoare aniversării eliberării. După muzica special scrisă de Viorel Doboş, l­ibretistul Iacob Brum­mer a imaginat un poem coregrafic, care urmăreşte într-o suită strînsă de momente dramatice evocarea luptei eroice dusă de cei mai buni fii ai poporului împotriva fascismu­lui, zugrăvirea bucuriei izbînzii do­­bîndite cu sprijinul frăţesc al arma­tei sovietice şi, în sfîrşit, a efortului entuziast al construcţiei paşnice so­cialiste. Mijlocul de tălmăcire al acestui conţinut atît de direct legat de o etapă de răscruce a vieţii po­porului nostru, este dansul; intere­santă este mai ales preocuparea de a crea un limbaj coregrafic expre­siv, care să sugereze o tematică ac­tuală, din îmbinarea elementelor d­ansului naţional şi întrucîtva ale celui clasic cu pantomima, care con­cretizează intenţiile dramatice ale libretului. Acesta este sensul scenariului coregrafic pus în scenă de Iacob Brummer şi Tamara Cap în deco­rurile Ofeliei Tutoveanu ; colectivul ansamblului lucrează acum la cize­larea spectacolului, în vederea pre­mierei. Dansul cu tematică contem­porană — iată o cucerire a zilelor noastre a cărei desăvîrşire va duce la realizări artistice convingătoare, tocmai prin veridicitatea şi forţa combativă a conţinutului lor. A. BR. In fotografie: O scenă interpretată de tinerii dansatori ai ansam­blului „Ciocârlia“. (Foto Agerpres) ------0*0 aud­io INFORMAȚII * Cu prilejul zilei de luptă pentru11 reunificarea paşnică a Vietnamului, Uniunea Scriitorilor din R. P. Română a trimis Uniunii Scriitorilor din R. Df­j. Vietnam o telegramă de solidaritate cu­ lupta poporului vietnamez pentru reu-,.,­nificarea paşnică a patriei sale. I mno­v ★ In cadrul acordului de colaborare, dintre Academia R. P. Romíne Si Aca­demia de Ştiinţe a R- Cehoslovace, a sosit în Capitală acad. Dimitri An­drosov, membru al Academiei de Ştiin­ţe a R. Cehoslovace, in vederea unor studii de geologie. . De asemenea, a sosit în Capitală, la invitaţia Academiei R. P. Rom­îne,­­ prof. Echim Boncev, geolog, membru, „ corespondent al Academiei de ştiinţe , a R. P Bulgaria, care va face un,,.ir schimb de experienţă cu oamenii noşt­­ri de ştiinţă. (Agerpres) v. Treierişul — o lucrare urgentă ! (Urmare din pag. 1­a) le sunt electrificate să se lucreze şi noaptea. TRANSPORTAREA ÎNTREGII CAN­TITĂŢI DE CEREALE NETREIERA­TE LA ARII, CLĂDIREA SNOPI­LOR BINE USCAŢI IN STOGURI ŞI ACOPERIREA LOR CU PAIE VA FERI RECOLTA DE EVENTUALELE STRICĂCIUNI CAUZATE DE PLOI ŞI VA DA POSIBILITATEA CA TRE­IERIŞUL SA SE DESFĂŞOARE FARA ÎNTRERUPERI. Experienţa a numeroase gospodării colective şi întovărăşiri agricole, unde munca a fost bine organizată, a dove­dit că se pot treiera zilnic mari can­tităţi de cereale. Intr-un răstimp de 24 de ore brigada de colectivişti con­dusă de Ştefan Oprea din Segarcea, regiunea Craiova, a treierat 40.000 kg. cereale; celelalte brigăzi de la aceeaşi gospodărie au treierat 30.000 kg. ce­reale cu cite o batoză. Dacă la toate ariile din raionul Segarcea, din re­giunea Craiova şi din alte regiuni s-ar lucra cu un astfel de randament, cu siguranţă că pînă acum s-ar fi putut treiera cu mult mai mult. In cele mai multe locuri însă, din cauza slabei organizări a muncii, ba­tozele lucrează numai cu o mică par­te din capacitatea lor, iar altele nu lucrează deloc. In comuna Corbă­­neşti, regiunea Suceava, de pildă, ba­toza nu lucrează pentru că S.M.T.-ul a trimis tractorul care să o acţioneze fără şaiba de transmisie. Este vorba de o simplă şaibă, faptul arată însă lipsa de răspundere cu care conduce­rea acestui S. M. T. tratează o asemenea problemă importantă cum este strîngerea recoltei, asigurarea pîinii poporului. Şi trebuie spus că asemenea manifestări de neglijenţă se întîlnesc şi în alte S.M.T.-uri DE A­­CEEA ESTE NECESAR CA ORGA­NELE DE PARTID ŞI SFATURILE POPULARE, TRIMIŢIND PE TEREN FARA INTIRZIERE CADRELE DE ACTIVIŞTI, PE SPECIALIŞTI, SA CONTROLEZE ÎNDEAPROAPE CUM SE DESFAŞOARA TREIERIŞUL, SA DEA ÎNDRUMĂRILE ŞI SPRIJINUL NECESAR ŞI IN ACELAŞI TIMP SA IA MASURI DE COMBATERE ŞI SANCŢIONARE A MANIFESTĂRI­LOR DE NEGLIJENŢĂ ŞI LIPSA DE RĂSPUNDERE CARE FRÂNEAZA BUNUL MERS AL LUCRĂRILOR. Batozele trebuie să lucreze neîntre­rupt, cu întreaga lor capacitate , să se folosească din plin timpul bun de lu­cru, astfel ca nici un bob din noua re­coltă să nu se piardă. O DEOSEBITA ATENȚIE TREBU­IE ACORDATĂ TRANSPORTULUI DE PE ARIE AL CEREALELOR TRE­IERATE. Ca întreprinderi agricole ale statului, gospodăriile de stat sunt obligate să transporte la bazele de re­cepţie intr-un timp cît mai scurt în­treaga cantitate de cereale pe care au obţinut-o. De asemenea, este ne­cesar ca cerealele pe care gospodă­riile colective, întovărăşirile agri­cole şi ţăranii muncitori cu gospo­­d­iii individuale le-au vîndut sta­tului pe bază de contracte, ca şi uiumul şi plata muncilor S.M.T. (conform practicii aceste cereale se livrează direct de la batoză) să fie transportate neîntîrziat la bazele de recepţie. Transportul trebuie să fie făcut cu grijă, astfel ca nici un bob să nu se risipească sau să se înstrăineze, iar la baze munca să fie cît mai bine organizată pentru ca preluarea să se poată face repede. Treierişul, livrarea şi înmagazinarea cerealelor se pot face în cele mai bune condiţii dacă oamenii muncii din agricultură sunt convinşi de im­portanţa terminării grabnice a acesa­tor acţiuni. De aceea, este necesar ca organele şi organizaţiile de partid să-şi în- le­drepte atenţia spre antrenarea tutu­ror muncitorilor din S.M.T.-uri, a co­lectiviştilor, întovărăşiţilor şi ţărani­­lor muncitori cu gospodării individu­ale, în întrecerea pentru grăbirea tre­­ierișului. Popularizînd larg metodele înaintate de lucru, care fac să spo­rească productivitatea muncii, spriji­nind pe mecanizatori în lupta pentru traducerea in viată a lozincii „Cu­ mai multe tone de cereale treierate cu fiecare batoză“ organizaţiile de­­ partid vor da o însemnată contribu­­­ţie la folosirea din plin a capacităţii de lucru a maşinilor, la înlăturarea pierderilor de recoltă. ,­­ir- -­ Oamenii muncii din agricultură sunt chemaţi să depună toate eforturile pentru a strînge recolta la timp, asi­­gurînd astfel plinea poporului mun­citor

Next