Scînteia, iunie 1960 (Anul 29, nr. 4848-4874)

1960-06-10 / nr. 4856

Pag. 2 închiderea anului şcolar In învăţămintul de partid TOŢI CURSANŢII SAU PREZINT­AT BINE PREGĂTIŢI PLOEŞTI (coresp. „Scinteii").­­ La uzina constructoare de utilaj petrolier nr. 2 Ploeşti au funcţionat anul aces­ta 9 cercuri şi cursuri de învăţămînt de partid. Acestea au fost urmate de peste 160 membri şi candidaţi de par­tid, precum şi de alţi oameni ai mun­cii din întreprindere. Frecvenţa bună la lecţii, seminarii şi studierea materialului bibliografic au dat posibilitatea tuturor cursanţilor să-şi ridice nivelul politic şi să se pre­zinte la convorbirile recapitulative bine pregătiţi. La convorbirea recapitulativă de la cursul seral anul II unde este propa­gandist tîmplarul Ion Iliescu, discuţiile s-au purtat în jurul unor probleme privind politica partidului nostru de in­dustrializare socialistă a ţării. In lumina ultimelor hotărîri ale ple­narelor C.C. al P.M.R. şi a proiectului de Directive ale celui de-al III-lea Congres al partidului, cursanţii au vor­bit despre succesele dobindite de oa­menii muncii din ţara noastră, sub conducerea partidului, în dezvoltarea continuă şi multilaterală a economiei ţării, în ridicarea continuă a nivelului de trai, precum şi despre prevederile planului de 6 ani şi planului de pers­pectivă. Rabotorul Constantin Frîncu, lăcătu­şii Vasile Onescu şi Stelian Preda, con­trolorul Nicolae Dan şi alţi cursanţi au vorbit despre folosirea rezervelor interne existente In Întreprindere in vederea creşterii productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost, sarcini de mare importanţă puse de partid. STUDIU TEMEINIC - REZULTATE BUNE DR. STALIN­­ (coresp. „Scinteii“). „ Zilele trecute au avut loc în cele 14 cercuri ale învăţămîntului de partid de la uzinele „Strungul“ din Or. Stalin primele convorbiri recapitulative de sfîrşit de an. Discuţiile purtate aci au dovedit că în cursul anului şcolar şi acum, cu prilejul recapitulării materia­lului, marea majoritate a cursanţilor s-au pregătit temeinic. La cursul de istorie a P.C.U.S. anul I, spre exem­plu, au luat cuvîntul 13 tovarăşi. Refe­­rindu-se la învăţătura marxist-leninistă despre existenţa mai multor sectoare economice în perioada de trecere de la capitalism la socialism, tov. Ion Juncur, cazangiu, a subliniat că aceas­ta l-a ajutat să înţeleagă şi mai bine politica partidului nostru în domeniul transformării socialiste a agriculturii. Strungarul Andrei Partin a vorbit despre superioritatea sistemului econo­mic socialist faţă de cel capitalist. In numai cîţiva ani — a arătat tov. Andrei Partin - oraşul nostru a devenit cunoscut ca oraş al constructorilor de tractoare şi autocamioane. La sfîrşi­­tul planului de 6 ani aici se vor fa­brica 25.000 tractoare şi 16.000 auto­camioane. Uzina noastră se reconstru­ieşte din temelii , iată fapte care de­monstrează acest lucru. Şi la cursul de economie politică a­­nul I condus de tânărul inginer Ion Gociman, cursanţii s-au prezentat pre­gătiţi la convorbirile recapitulative. Toţi cei 18 cursanţi au luat cuvîntul şi au dezbătut pe larg, în lumina pro­iectului de Directive ale celui de-al lll-loc Congres al P.M.R., problemele puse in discuţie. U UN CERC PE ECONOMIE CONCRETA CLUJ (coresp. „Scinteii“).­­ Şi in oraşul Cluj au început convorbirile re­capitulative la toate cercurile şi cursu­rile învăţămîntului de partid. La cercul de economie concretă de la sectorul tehnic al atelierelor „16 Februarie" cursanţii au dezbătut in lu­mina proiectului de Directive ale celui de-al lll-lea Congres al partidului pro­blemele legate de producţia secţiilor, sporirea productivităţii muncii, desco­perirea şi valorificarea rezervelor in­terne. Inginerul Petru Trif a vorbit despre rezervele încă nevalorificate, des­pre măsurile ce trebuie luate pen­tru folosirea complectă a maşini­lor şi utilajului din sectorul fierărie. Alţi cursanţi au arătat că numai prin recuperarea bronzului din zgură, co­lectivul secţiei turnătorie a contribuit pînă acum cu economii de peste 200.000 lei la realizarea angajamen­tului luat de către muncitorii atelie­relor în cinstea celui de-al lll-lea Con- Grădiniţe sezoniere în gospodăriile colective Ca şi în alţi ani, în sezonul mun­cilor agricole de vară, se creează în gospodăriile colective grădiniţe se­zoniere pentru copii. Aci, copiii pri­mesc îngrijire şi hrană în timp ce părinţii lor se află la munca cim­­pului, în gospodăriile colective din regiunea Bucureşti s-au creat pînă acum 142 grădiniţe sezoniere, în ra­ionul Urziceni au început să func­ţioneze de acum 42 de asemenea grădiniţe. AŢI AFLAT CĂ... ...Odată cu punerea în circulaţie, de la 13 iunie, a trenului internaţional 303/304 pe ruta Bucureşti — Episcopia Bihorului — Varşovia şi retur, urmea­ză ca de la Cluj, trenului 304 să i se ataşeze 3 vagoane pentru Constanţa. Totodată, trenul accelerat 803 Con­stanţa —■ Bucureşti va avea de la 14 iunie in componenţa sa trei vagoane directe pentru Cluj care vor tranzita cu trenul 303. ...Pentru radio-amatorii bucureşteni, pe strada Smîrdan nr. 30 s-a deschis o unitate a cooperaţiei meşteşugăreşti, unde se dau consultaţii gratuite cu privire la construirea de aparate de radio. De aici se pot procura unele piese pentru televizoare şi aparate de radio. ...In vederea îmbunătăţirii condiţii­lor de transport pe ape, traficul naval a început să fie deservit de 12 linii care au legături la timp cu trenurile ce sosesc în oraşele portuare. ...Cu începere de la 15 iunie, pe li­toralul Mării Negre, între Mamaia, Constanţa, Eforie, Vasile Roaită şi Mangalia vor circula hidrobuze pen­tru transportul publicului şi excursio­­niştilor. Pentru turişti vor fi puse în circulaţie şi şalupe-taxi. Vasul mari­tim „Neptun" cu o capacitate de 200 locuri face zilnic excursii în largul mării. Progasm­e de finalidm­inte aprovizionate direct de fab­rici Pentru a ajuta pe cumpărători să cunoască mai bine modelele de în­călțăminte executate de fiecare fa­brică, comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei a luat recent hotărîrea ca mai multe magazine din Capitală să fie aprovizionate direct de cîte o fabrică. Peste cîteva zile, unităţile din Calea Victoriei 20, Magheru 35, bulevardul 6 Martie nr. 5, Lipscani 34 şi 44 etc. vor desface mărfuri sosite direct de la întreprin­derile „Kirov“ şi „Flacăra Roşie“ din Capitală, „Ştefan Plavăţ“-Timişoara, „Janos Herbak“-Cluj și altele. ­ DIN SCRISORILE SOSITE LA REDACŢIE ! _ .­­ Aproape de nerecunoscut Am poposit, după mulţi ani, în comuna Scrioaştea din raionul Ro­şiorii de Vede. Locuitorii comunei — foşti clă­­caşi şi slugi — sunt acum colecti­vişti. Comuna este electrifi­cată şi radioficată. Peste 200 de colectivişti şi-au instalat în case difuzoare. Alţii şi-au cumpă­rat aparate de radio. Şoseaua care trece prin comună a fost şi ea re­făcută. Deputaţii sfatului popular au pornit acţiunea de înfrumuseţare a comunei. Alegătorii din cir­cumscripţia nr. 11, al cărei de­putat este Nicolae Traşcă, au pornit primii la acţiunea de în­frumuseţare. Au văruit gardurile şi pomii, au reparat podeţele etc. OVIDIU GHERMAN funcţionar ­in serviciu întreprinderea noastră este o unitate industrială cu un apen­dice denumit serviciul agricol, respectiv de contractare şi achi­ziţii. In conformitate cu dispo­ziţiile categorice ale Departa­mentului Industriei Alimentare, cadrele de aici trebuie să fie numai ingineri sau tehnicieni agronomi. Ca urmare, avem in momentul de faţă angajaţi 3 in­gineri agronomi, 14 tehnicieni agronomi şi cîţiva absolvenţi ai şcolii de agricultură din Armă­­şeşti. Ce fac aceşti tovarăşi cu înaltă calificare agronomică ? Sarcina lor este de a contracta culturi oleaginoase , incin, nu pentru ulei fără rost specialişti urmăresc statistic şi prin sondaje pe teren dacă cul­turile contractate au fost însă­­mînţate, dau sfaturi altor agro­nomi cum trebuie îngrijite aceste culturi, iar la recoltare munca lor este de ordin pur statistic. Considerăm că acest serviciu nu-şi are rostul la o unitate in­dustrială. Ar fi bine dacă sarcinile aces­tui serviciu ar trece la Centro­­coop, iar cadrele tehnice să fie trimise pe teren, în unităţile so­cialiste din agricultură. CHIRILA ILEANA, RAICIU VA­SILE, OPREA ILI­E, NIŢA NI­­COLAE, VLADESCU NICOLAE, fabrica de ulei „Filimon Sîrbu", şi răpită. După contractare, aceşti Bucureşti.­ Primii oaspeţi pe litoral Un program multilateral al progresului tehnic Pornind de la sarcina sa funda­­mentală de a asigura dezvoltarea ba­zei tehnico-materiale a socialismu­lui, creşterea rapidă a forţelor de producţie, în vederea desăvîrşirii construcţiei socialiste în ţara noas­tră, proiectul de Directive pentru planul economic de 6 ani stabileşte ca unul din obiectivele principale pentru perioada 1960—1965 „Intro­ducerea pe scară tot mai largă a cuceririlor tehnicii şi ştiinţei mon­diale în toate ramurile economiei naţionale, în scopul creşterii produc­tivităţii muncii, reducerii preţu­lui de cost şi îmbunătăţirii conti­nue a calităţii produselor“, între­gul proiect de Directive este pă­truns de spiritul înflăcărat al luptei pentru progresul tehnicii. Ideea centrală a politicii leniniste a partidului privind dezvoltarea teh­nicii este aceea că progresul tehnic, corespunzător legilor generale ale dezvoltării sociale, este o condiţie esenţială pentru construirea şi dez­voltarea bazei tehnico-materiale a socialismului. „Victoria socialismu­lui asupra capitalismului şi consoli­darea socialismului — scria Lenin — pot fi socotite asigurate numai a­­tunci cind puterea de stat proletară, lichidind definitiv orice rezistenţă a exploatatorilor şi asigurîndu-şi o sta­­bilitate absolută şi o supunere de­plină, va reorganiza întreaga indus­trie pe baza marii producţii colec­tive şi a tehnicii celei mai mo­derne“, în perspectiva dezvoltării istorice apare clar uriaşa însemnătate a progresului tehnic, care, asigurînd perfecţionarea neîncetată a forţelor de producţie, nu numai că sporeşte posibilităţile omului de a domina forţele naturii, dar influenţează a­­supra progresului social. Totodată, cadrul social influenţează asupra dezvoltării tehnicii ; atunci cînd re­laţiile de producţie corespund carac­terului forţelor de producţie, ele sti­mulează dezvoltarea acestora, iar cînd nu corespund o frîneaţă, în ţările capitaliste, dezvoltarea tehnicii fiind subordonată goanei după supraprofituri, progresul teh­nic are un caracter contradictoriu, stihinic şi inegal; atunci cînd teh­nica mai perfecţionată îi asiguri profituri mari, capitaliştii menţin utilajul învechit. Totodată în lu­mea capitalului introducerea teh­nicii noi este însoţită de intensi­ficarea muncii, de sporirea gradu­lui de exploatare a celor ocupaţi, în timp ce muncitorii, al căror loc l-au luat maşinile perfecţionate, sînt aruncaţi in ghearele şomajului. Orîn­­duirea capitalistă se dovedeşte a fi în zilele noastre o uriaşă frînă în calea progresului tehnic. în contrast cu lumea capitalistă, în socialism relaţiile de producţie noi, socialiste, stimulează dezvolta­rea continuă, armonioasă a forţelor de producţie contemporane, deschid cîmp larg progresului tehnic. „îna­inte, — arăta Lenin — întreaga inte­ligenţă, întregul geniu al omenirii crea numai pentru a asigura unora toate binefacerile tehnicii şi ale cul­turii şi a lipsi pe ceilalţi de lucru­ cel mai necesar — cultura şi progre­sul. Acum Insă toate minunile teh­nicii, toate cuceririle culturii vor deveni un bun al întregului popor şi de azi inainte inteligenţa şi ge­niul omenirii nu vor mai fi trans­formate niciodată în mijloace de constrîngere, nu mijloace de exploa­tare“, în condiţiile socialismului pro­gresul tehnic neîntrerupt este o ne­cesitate obiectivă, decurgînd din le­gea economică fundamentală a so­cialismului, a cărei cerinţă esenţială — satisfacerea cît mai deplină a ne­voilor crescînde ale întregii societăţi — se înfăptuieşte prin dezvoltarea continuă a producţiei pe baza tehni­cii celei mai înaintate. Dînd viaţă învăţăturilor lui Lenin, poporul sovietic, condus de P.C.U.S., a transformat Uniunea Sovietică în­tr-o ţară a ştiinţei şi tehnicii celei mai înaintate, ale căror cuceriri se aplică tot mai larg în economia na­ţională în procesul construirii bazei tehnico-materiale a comunismului. O condiţie principala pentru succesul construcţiei socialiste Marile transformări socialiste pe care le înfăptuieşte poporul nostru sub conducerea partidului au la te­melia lor dezvoltarea forţelor de producţie. Crearea bazei tehnico­­materiale a socialismului înseamnă introducerea tehnicii moderne atît in industrie cît şi în agricultură. Datorită politicii leniniste con­secvente a partidului nostru de in­dustrializare socialistă, bazată pe dezvoltarea cu precădere a Indus­triei grele, şi în primul rînd a in­dustriei constructoare de maşini, da­torită ajutorului acordat de U.R.S.S. şi colaborării frăţeşti cu celelalte ţări socialiste, au fost obţinute în­tr-un timp scurt realizări de însem­nătate istorică în construirea bazei tehnico-materiale a socialismului, în dezvoltarea industrială a ţării şi in­troducerea tehnicii noi. Astfel, nu­mai în anii 1956—1959 au intrat în funcţiune, în Industria republicană şi locală, 101 întreprinderi noi şi 93 de secţii noi, care se adaugă la cele construite în primul cincinal, iar 294 întreprinderi existente au fost reutilate şi dezvoltate. S-a schim­bat radical structura economiei ţă­rii faţă de aceea a vechii Românii. Industria grea a devenit predomi­nantă în ansamblul industriei, peste o cincime din producţia industrială globală revenind industriei construc­toare de maşini, care furnizează în prezent o mare parte din mijloacele pentru progresul tehnic al diverse­lor ramuri ale economiei, realizînd în unele domenii chiar şi disponibi­lităţi pentru export. Introducerea tehnicii noi consti­tuie principalul mijloc pentru creş­terea productivităţii muncii, care, după cum arăta Lenin, este, în ulti­mă instanţă, factorul hotărîtor al victoriei noii orînduiri. Tocmai ca urmare a introducerii tehnicii noi, odată cu ridicarea calificării mun­citorilor, productivitatea muncii creşte în industria noastră socialistă în acest an cu 48 la sută faţă de 1955, obţinîndu-se mai mult de 3/4 din sporul producţiei în această pe­rioadă pe seama creşterii producti­vităţii muncii. In perioada actuală se pun sarcini noi, majore, de un nivel calitativ mai înalt, privind creşterea produc­ţiei şi productivităţii muncii, reduce­rea preţului de cost, calitatea pro­ducţiei, iar toate acestea sunt condi­ţionate de ridicarea nivelului tehnic în ramurile economiei. „O condiţie principală pentru în­deplinirea cu succes a planului eco­nomic pe anii 1960—1965 — se sub­liniază în proiectul de Directive prezentat la Plenara C.C. al P.M.R. din 17—18 mai a.c. de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — este introdu­cerea tehnicii celei mai noi in toate ramurile economiei naţionale. Se va acorda o deosebită atenţie mecani­zării şi automatizării complexe a producţiei, proceselor tehnologice avansate, specializării şi cooperării in industrie, introducerii în pro­ducţie a realizărilor ştiinţei şi teh­nicii moderne“. Direcţia principală spre care partidul şi guvernul în­dreaptă eforturile materiale şi fi­nanciare pentru progresul întregii e­­conomii şi valorificarea în condiţii mereu mai bune a resurselor natu­rale ale ţării, este înzestrarea cu tehnica înaintată a industriei, agri­culturii, construcţiilor, transporturi­lor, modernizarea maşinilor şi utila­jelor existente, perfecţionarea conti­nuă a tehnologiei. Investiţiile din industrie vor fi o­­rientate în perioada planului de 6 ani în primul rînd spre moderniza­rea, reutilarea şi dezvoltarea între­prinderilor existente, eliminînd trep­tat utilajele cu uzură fizică şi mo­rală avansată. Pe această cale, cu mai puţin de jumătate din totalul investiţiilor, se vor obţine circa două treimi din sporul de pro­ducţie industrială. Accelerarea pro­gresului tehnic constituie una din cele mai importante sarcini ale con­strucţiei socialiste. Numai prin dezvoltarea marii pro­ducţii mecanizate, întemeiată pe teh­nica cea mai înaltă în toate ramu­rile economiei va putea fi atins acel obiectiv suprem pentru care luptă partidul: făurirea bunei stări a po­porului muncitor, asigurarea unui înalt nivel de viaţă material şi cul­tural al oamenilor muncii din ţara noastră. Totodată, necesitatea accelerării progresului tehnic este legată de faptul că in zilele noastre are loc un proces de revoluţionare a teh­nicii, cînd ştiinţa şi tehnica se dez­voltă cu o rapiditate incomparabilă faţă de deceniile precedente, cînd în­făptuirea progresului tehnic rapid are o importanţă primordială pentru victoria socialismului în întrecerea paşnică dintre cele două sisteme. Indus­tria constructoare de maşini — nervul vital al economiei naţionale Progresul tehnic continuu de­pinde în măsură hotărîtoare de dez­voltarea industriei constructoare de maşini, care are rolul de a înzestra cu tehnica nouă toate ramurile econo­miei naţionale. Pe bună dreptate această ramură este considerată ner­vul vital al economiei naţionale. Ti­nara noastră industrie construc­toare de maşini, creată în anii puterii populare, fabrică în pre­zent strunguri şi motoare, utilaje şi materiale electrotehnice, utilaje pe­troliere şi miniere, utilaje energeti­ce, rulmenţi, utilaj pentru industria chimică, pentru industria uşoară şi alimentară, maşini şi utilaje agrico­le, mijloace de transport etc. în vederea dezvoltării susţinute a economiei naţionale şi a introducerii tehnicii noi, proiectul de Directive prevede importante sarcini pentru industria constructoare de maşini, care va produce maşini şi utilaje — în proporţii diferite — pentru aproape toate ramurile : motoare şi Utilaje energetice, pentru industriile minieră, siderurgică, a petrolului, chimică, a materialelor de construc­ţii, a construcţiilor, industria uşoară şi alimentară, precum şi pentru agricultură, transportul feroviar etc. Dată fiind însemnătatea indus­triei constructoare de maşini pen­tru întreaga economie naţională, proiectul de Directive arată că dez­voltarea ei se va orienta în anii ce vin spre ridicarea permanentă a eficacităţii tehnico-economice a ma­şinilor şi utilajelor produse şi însu­şirea fabricaţiei acelor maşini care reprezintă cel mai înalt nivel al teh­nicii ; dezvoltarea producţiei de in­stalaţii tehnologice complecte, pe baza cooperării între întreprinderile specializate; organizarea şi dezvol­tarea într-un timp scurt a producţiei de aparate pentru a putea asigura procesul de mecanizare şi automati­zare a producţiei; producerea de sor­timente şi tipuri de maşini şi utilaje în raport cu nevoile economiei na­ţionale şi ţinînd seama de avanta­jele economice rezultate din specia­lizarea şi cooperarea cu celelalte ţări socialiste. Orientarea de dezvoltare a indus­triei constructoare de maşini permi­te ca această ramură să participe în mod hotărîtor la modernizarea, reu­tilarea şi dezvoltarea întreprinderi­lor din toate celelalte ramuri. îndeplinirea acestor sarcini de cinste impune lucrătorilor din in­dustria construcţiilor de maşini, inginerilor şi tehnicienilor din insti­tutele de cercetări şi proiectări, să facă eforturi neobosite pentru a asi­gura îmbunătăţirea continuă a ca­racteristicilor tehnice la toate maşi­nile şi utilajele, să ia toate măsurile pentru ca utilajele şi agregatele care se proiectează şi se introduc în pro­ducţie să întrunească indici înalţi corespunzători cerinţelor ştiinţei şi tehnicii moderne, în ce priveşte ran­­damentul, consumul de energie, combustibil, lubrefianţi, odată cu o greutate cît mai redusă. Totodată, este necesar ca în introducerea teh­nicii noi ministerele, întreprinderile, institutele de proiectare să ţină în mai mare măsură seamă de crite­riul economic. Aceasta înseamnă că la introducerea unor maşini şi uti­laje noi să se analizeze în ce măsură aduc ele avantaje pentru economia naţională care să justifice investi­ţiile făcute şi în ce direcţii asemenea investiţii sunt cele mai rodnice. Pe bună dreptate unele cadre din economie susţin că practica stabi­lirii în tone a sarcinilor de plan la producţia unor utilaje sau a unor produse metalice cum sînt, de pildă, vanele, este defectuoasă, deoarece împinge întreprinderile nu la redu­cerea greutăţii pieselor, ci mai cu­­rînd la mărirea ei. Este de datoria lucrătorilor din industria construc­ţiilor de maşini să desfăşoare cu cea mai mare energie lupta împotriva oricăror manifestări de rutină, pen­tru introducerea în producţie a tot ce oferă ştiinţa şi tehnica înaintată. Intrucît reînnoirea utilajului, adică înlocuirea utilajului vechi cu unul nou de mai mare productivitate, se face treptat în întreprinderi, este nevoie ca acolo unde nu se efec­tuează o asemenea reînnoire, să se ia măsuri pentru modernizarea utila­jului existent, pentru mărirea ran­damentului acestuia prin perfecţio­narea lui tehnică. Cerinţa esenţiale ale progresului tehnic Una din cerinţele actuale ale pro­gresului tehnic în economia ţării noastre o constituie mecanizarea continuă a lucrărilor cu volum mere de muncă, ceea ce duce atît la cre­şterea productivităţii muncii, cît şi la uşurarea muncilor grele. Pentru ca mecanizarea să-şi dea toate roadele, este important ca con­ducerea întreprinderilor să asigura orientarea ei spre acele puncte cheie unde ea poate da rezultate maxime, spre acele operaţii de care depinde în măsura hotărîtoare ridicarea pro­ductivităţii muncii în toate celelalte operaţii. Deosebit de actuală este sar­cina mecanizării lucrărilor cu volum mare de muncă în domeniul cons­trucţiilor, unde mecanizarea îşi gă­seşte un larg cîmp de aplicare, con­stituind în acelaşi timp un factor im­portant de sporire a producţiei şi de reducere a preţului de cost. Dotarea cu maşini, mecanisme şi mijloace de transport moderne a industriei con­strucţiilor va permite ca în 1965 să­păturile să fie mecanizate în pro­porţie de 85 la sută, prepararea be­tonului - 95 la sută, manipularea a­­gregatelor — 50 la sută. Programul de perspectivă al dez­voltării economiei naţionale pînă in 1975 prevede terminarea mecaniză­rii principalelor lucrări grele şi cu volum mare de muncă în industria carboniferă, exploatări forestiere, transporturi, agricultură. O extindere din ce în ce mai mare în industria siderurgică, in construc­ţiile de maşini, în chimie, capătă mecanizarea complexă, care duce la înlocuirea muncii manuale printr-un sistem de maşini, asigurînd mecani­zarea proceselor de bază şi a proce­selor auxiliare ale producţiei. Prin mecanizarea complexă se realizează o sporire considerabilă a productivi­tăţii muncii, în acelaşi timp cu uşu­rarea simţitoare a muncii. Experienţa dovedeşte că o sursă pentru realizarea de economii şi creşterea productivităţii muncii o constituie mica mecanizare, care răsplăteşte din plin cheltuielile fă­cute. De pildă, uzinele „Progresul" din Brăila, utilizînd în 1959 credite de 295.000 lei pentru mecanizarea manipulatorului de forjat osii, au obţinut creşterea de trei ori a pro­ductivităţii muncii, iar economiile generale şi beneficiile suplimentare ce se realizează se ridică la peste 2 milioane lei anual. Din păcate, în u­­nele întreprinderi nu se acordă aten­ţia cuvenită introducerii micii meca­nizări, nu se folosesc creditele desti­nate în acest scop. Proiectul de Directive cere ca in perioada planului de 6 ani să se a­­corde o mare atenţie mecanizării muncilor auxiliare în toate ramu­rile, prevăzând dezvoltarea, în între­prinderi specializate, a producţiei de utilaje de mare productivitate şi a elementelor de mecanizare (benzi S­C­Î­N­T­E­I­A 6 LĂCĂTUŞI (Urmare din pag. 1­ a) Totuşi, ce-ar fi ca noi să realizăm un lucru concret, chiar cu mîinile noastre ? Hai să recondiţionăm cele 54 de axe scoase din uzi De ce să le aruncăm la fier vechi şi să con­­­sumăm apoi material nou? Am putea astfel să realizăm o econo­mie de 30.000 lei, aproape cu­ costul unui apartament. Iniţiativa a fost însuşită de către ceilalţi membri ai echipei. Rind pe rind, axele uzate şi vechi se prefac în altele noi şi bune, mulţumită străduinţei harnicilor lăcătuşi. Cu aceeaşi abnegaţie cu care munceşte pentru a da lucru de bună calitate, lăcătuşul Sergiu Cer­năianu luptă şi pe terenul de sport pentru culorile clubului „Gloria“, club care ţine de uzinele Republica. Lică Podărăscu, un alt tînăr din e­­chipa de lăcătuşi, e un talentat dansator. Cîteva după-amiezi pe săptămînă pleacă împreună cu for­maţia de dansuri ca să dea repre­zentaţii la teatrul de vară „23 Au­gust" sau la cluburile altor uzine din Capitală. Fiecare membru al echipei de lă­cătuşi, după cum se vede, e un om cu o personalitate bine conturată. Marin Talabă, cel mai în virstă din­tre toți, este ajutorul imediat al lui Ştefanovici. In grija lui sînt reparti­zaţi cei tineri veniţi de la şcoli, pen­tru a li se transmite tradiţia vie şi practică a meseriei. În sfîrşit cel de-al şaselea din echipă este tînărul Zamfir Miha­­lache, de felul lui dintr-o comună de lîngă Bucureşti. În luna aprilie, Zamfir a avut deosebita satisfacţie să înregistreze prima lui Inovaţie la cabinetul tehnic. Acceptată şi pusă în aplicare, scuteşte operaţia gre­oaie de înlocuire a suporţilor, fixaţi rigid în beton, lucru care mai îna­inte cerea efort şi necesita oprirea agregatului. Inovaţia a realizat-o „printre picături“, deoarece Zamfir este deosebit de solicitat în aceste zile de o sumedenie de îndatoriri, fiind secretarul comitetului U.T.M. al secţiei de finisaj. ★ Aceştia sunt cei şase lăcătuşi din echipa lui Constantin Ştefanovici,­ cu o parte din munca, năzuinţele şi viaţa lor de zi cu zi. Secţia de fi­nisaj — in cadrul căreia ei lu­crează — a produs de la începutul anului mai bine de patru mii de tone de produse peste plan. O parte din această depăşire aparţine şi e­­chipei de lăcătuşi. Adăugaţi cele 54 de axe recondiţionate, care re­prezintă valoarea unui apartament ca să înţelegeţi întreaga măsură a contribuţiei pe care o aduc aceşti şase oameni — acolo unde mun­cesc şi trăiesc. într-o sală luxoasă, cu o scenă pe care un grup de dansatoare evoluea­ză cu mişcări erotice, provocatoare, cu mese pline de mîncăruri alese şi băuturi fine turnate în cupe de cris­tal, negustorimea oraşului rusesc de pe Volga petrece într-un desfrîu dezgustător. Deodată podeaua circu­lară pe care sînt aşezate mesele în­cepe să se rotească ducînd cu ea într-un vîrtej nebun grupul de che­flii. Turnanta aceasta pe care are loc scîrnava destrăbălare este mî­­nuită de cîţiva oa­meni. Jos în sub­solul clădirii, cîţi­­va muncitori, scăl­daţi în sudoare, învîrtesc acest ca­rusel în sforţări ce-ţi amin­tesc de eforturile ocnaşilor din ga­lere. Deasupra dezmăţ dement, dede­subt munca inumană a unor oameni chinuiţi , muncă al cărei produs nu slujeşte decît acelei clici trîndave, ca să intensifice, să ducă la pa­roxism dezmăţul. Am descris aceas­tă scenă simbolică, deoarece ni se pare semnificativă pentru mesajul filmului „Foma Gordeev“. Ecranizare­a romanului lui Gorki, care poartă acelaşi titlu, „Foma Gor­deev“ dovedeşte odată mai mult în ce măsură opera marelui scriitor sovietic continuă să rămînă o sursă de inspiraţie pentru cineaşti. Dealt­­minteri, realizatorul filmului, cunos­cutul regizor Marc Donskoi, şi-a manifestat de mult dragostea pen­tru opera lui Maxim Gorki. Cele trei filme realizate după trilogia autobiografică a scriitorului, precum şi­ acum, în ultimii ani, noua şi va­loroasa ecranizare a romanului „Mama“, dovedesc preocuparea lui Donskoi pentru valorificarea cine­matografică a operei lui Gorki. Filmul „Foma Gordeev“, păstorîn­­du-se fidel sensurilor romanului, redă viaţa interesantă prin semnifi­caţiile sale a fiului unui bogat ne­gustor din Rusia ţaristă. Stăpîn al banului, făcînd parte dintre „stăpî­­nii vieţii“ — cum îi numea Gorki pe negustorii ruşi — Ignat Gordeev a strîns o avere de milioane. Feri­cit că-şi poate perpetua neamul şi averea, negustorul încearcă să-l crească pe băiatul său Foma în spi­ritul în care el însuşi înţelege să trăiască, pentru ca şi moştenitorul său să continue a suge vlaga oame­nilor săraci transformînd-o în aur, murindu-şi astfel avutul, înzecin­­du-şi puterea. Dar pe Foma îl spe­rie cruzimea tatălui său, trezindu-i simpatia pentru oamenii săraci. Şi totuşi, Foma nu este în stare să se ridice peste situaţia sa socială, să înţeleagă mîrşăvia propriei sale cla­se. Căutînd tot timpul răspuns la chinuitoarea întrebare: „cum să trăiesc ?“, Foma încearcă, după moartea tatălui său, să-şi înece a­­marul în băutură, în dezmăţuri. Cu­vintele pline de bun simţ ale prie­tenei sale din copilărie, Liuba, un om cinstit, cu pasiunea lecturii, nu-şi găsesc ecoul în cugetul lui Foma. Cînd pînă la urmă, cu prile­jul unui banchet, Foma Gordeev de­mască imoralita­tea şi cupiditatea negustorilor pre­zenţi, aceştia îl lea­gă declarîndu-l ne­bun. Alungat din societate, el va reapare îmbătrînit, distrus, recunoscut doar de căţelul fostei sale amante, la inaugurarea azilului de săraci construit din do­naţia părintelui său. Aci, din şirul de nevoiaşi — pe care burghezia îi doreşte claustraţi în azil nu din milă, ci pentru ca să nu-i întîlnească pe uliţe ca pe nişte fantome menite să le trezească conştiinţa murdărită — se desprinde Foma Gordeev pen­tru a le arunca negustorilor din care făcuse parte nu o ocară, ci o preves­tire : „Voi, viermilor, vă veţi su­foca“. Filmul realizat de Mark Donskoi cu concursul unor actori excelenţi (dintre care remarcăm în primul rînd pe cunoscutul actor S. Lukia­­nov şi pe tînărul G. Epifanţev, in­­terpreţii celor doi Gordeev, tatăl şi fiul) transmite în toată plenitudinea lor ideile lui Gorki. Mark Donskoi, poet al ecranului, foloseşte adeseori metafora. Există de pildă în film două personaje simbolice : o femeie cocoşată, îmbră­cată în negru care locuieşte în casa verosului negustor Maiakin unde Foma îşi petrece tinereţea, şi ale că­rei apariţii mute, de cobe parcă, transmit apăsarea şi putreziciunea morală din locuinţa bogătaşului. A doua figură de acest fel este un bă­­trîn cerşetor întîlnit de cîteva ori pe stradă şi care în replici scurte, dar mai cu seamă prin simpla sa prezenţă fizică, comentează putrezi­ciunea şi mizeria unei societăţi nedrepte. „Foma Gordeev“ este, alături de atîtea altele, un însemnat succes al cinematografiei sovietice, o operă de artă emoționantă. ION BARNA PE ECRANELE CINEMATOGRAFELOR opintiri, ''IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIHllllÎHI'1' Nr. 4858

Next