Scînteia, iunie 1960 (Anul 29, nr. 4848-4874)
1960-06-10 / nr. 4856
Pag. 2 închiderea anului şcolar In învăţămintul de partid TOŢI CURSANŢII SAU PREZINTAT BINE PREGĂTIŢI PLOEŞTI (coresp. „Scinteii"). La uzina constructoare de utilaj petrolier nr. 2 Ploeşti au funcţionat anul acesta 9 cercuri şi cursuri de învăţămînt de partid. Acestea au fost urmate de peste 160 membri şi candidaţi de partid, precum şi de alţi oameni ai muncii din întreprindere. Frecvenţa bună la lecţii, seminarii şi studierea materialului bibliografic au dat posibilitatea tuturor cursanţilor să-şi ridice nivelul politic şi să se prezinte la convorbirile recapitulative bine pregătiţi. La convorbirea recapitulativă de la cursul seral anul II unde este propagandist tîmplarul Ion Iliescu, discuţiile s-au purtat în jurul unor probleme privind politica partidului nostru de industrializare socialistă a ţării. In lumina ultimelor hotărîri ale plenarelor C.C. al P.M.R. şi a proiectului de Directive ale celui de-al III-lea Congres al partidului, cursanţii au vorbit despre succesele dobindite de oamenii muncii din ţara noastră, sub conducerea partidului, în dezvoltarea continuă şi multilaterală a economiei ţării, în ridicarea continuă a nivelului de trai, precum şi despre prevederile planului de 6 ani şi planului de perspectivă. Rabotorul Constantin Frîncu, lăcătuşii Vasile Onescu şi Stelian Preda, controlorul Nicolae Dan şi alţi cursanţi au vorbit despre folosirea rezervelor interne existente In Întreprindere in vederea creşterii productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost, sarcini de mare importanţă puse de partid. STUDIU TEMEINIC - REZULTATE BUNE DR. STALIN (coresp. „Scinteii“). „ Zilele trecute au avut loc în cele 14 cercuri ale învăţămîntului de partid de la uzinele „Strungul“ din Or. Stalin primele convorbiri recapitulative de sfîrşit de an. Discuţiile purtate aci au dovedit că în cursul anului şcolar şi acum, cu prilejul recapitulării materialului, marea majoritate a cursanţilor s-au pregătit temeinic. La cursul de istorie a P.C.U.S. anul I, spre exemplu, au luat cuvîntul 13 tovarăşi. Referindu-se la învăţătura marxist-leninistă despre existenţa mai multor sectoare economice în perioada de trecere de la capitalism la socialism, tov. Ion Juncur, cazangiu, a subliniat că aceasta l-a ajutat să înţeleagă şi mai bine politica partidului nostru în domeniul transformării socialiste a agriculturii. Strungarul Andrei Partin a vorbit despre superioritatea sistemului economic socialist faţă de cel capitalist. In numai cîţiva ani — a arătat tov. Andrei Partin - oraşul nostru a devenit cunoscut ca oraş al constructorilor de tractoare şi autocamioane. La sfîrşitul planului de 6 ani aici se vor fabrica 25.000 tractoare şi 16.000 autocamioane. Uzina noastră se reconstruieşte din temelii , iată fapte care demonstrează acest lucru. Şi la cursul de economie politică anul I condus de tânărul inginer Ion Gociman, cursanţii s-au prezentat pregătiţi la convorbirile recapitulative. Toţi cei 18 cursanţi au luat cuvîntul şi au dezbătut pe larg, în lumina proiectului de Directive ale celui de-al lll-loc Congres al P.M.R., problemele puse in discuţie. U UN CERC PE ECONOMIE CONCRETA CLUJ (coresp. „Scinteii“). Şi in oraşul Cluj au început convorbirile recapitulative la toate cercurile şi cursurile învăţămîntului de partid. La cercul de economie concretă de la sectorul tehnic al atelierelor „16 Februarie" cursanţii au dezbătut in lumina proiectului de Directive ale celui de-al lll-lea Congres al partidului problemele legate de producţia secţiilor, sporirea productivităţii muncii, descoperirea şi valorificarea rezervelor interne. Inginerul Petru Trif a vorbit despre rezervele încă nevalorificate, despre măsurile ce trebuie luate pentru folosirea complectă a maşinilor şi utilajului din sectorul fierărie. Alţi cursanţi au arătat că numai prin recuperarea bronzului din zgură, colectivul secţiei turnătorie a contribuit pînă acum cu economii de peste 200.000 lei la realizarea angajamentului luat de către muncitorii atelierelor în cinstea celui de-al lll-lea Con- Grădiniţe sezoniere în gospodăriile colective Ca şi în alţi ani, în sezonul muncilor agricole de vară, se creează în gospodăriile colective grădiniţe sezoniere pentru copii. Aci, copiii primesc îngrijire şi hrană în timp ce părinţii lor se află la munca cimpului, în gospodăriile colective din regiunea Bucureşti s-au creat pînă acum 142 grădiniţe sezoniere, în raionul Urziceni au început să funcţioneze de acum 42 de asemenea grădiniţe. AŢI AFLAT CĂ... ...Odată cu punerea în circulaţie, de la 13 iunie, a trenului internaţional 303/304 pe ruta Bucureşti — Episcopia Bihorului — Varşovia şi retur, urmează ca de la Cluj, trenului 304 să i se ataşeze 3 vagoane pentru Constanţa. Totodată, trenul accelerat 803 Constanţa —■ Bucureşti va avea de la 14 iunie in componenţa sa trei vagoane directe pentru Cluj care vor tranzita cu trenul 303. ...Pentru radio-amatorii bucureşteni, pe strada Smîrdan nr. 30 s-a deschis o unitate a cooperaţiei meşteşugăreşti, unde se dau consultaţii gratuite cu privire la construirea de aparate de radio. De aici se pot procura unele piese pentru televizoare şi aparate de radio. ...In vederea îmbunătăţirii condiţiilor de transport pe ape, traficul naval a început să fie deservit de 12 linii care au legături la timp cu trenurile ce sosesc în oraşele portuare. ...Cu începere de la 15 iunie, pe litoralul Mării Negre, între Mamaia, Constanţa, Eforie, Vasile Roaită şi Mangalia vor circula hidrobuze pentru transportul publicului şi excursioniştilor. Pentru turişti vor fi puse în circulaţie şi şalupe-taxi. Vasul maritim „Neptun" cu o capacitate de 200 locuri face zilnic excursii în largul mării. Progasme de finalidminte aprovizionate direct de fabrici Pentru a ajuta pe cumpărători să cunoască mai bine modelele de încălțăminte executate de fiecare fabrică, comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei a luat recent hotărîrea ca mai multe magazine din Capitală să fie aprovizionate direct de cîte o fabrică. Peste cîteva zile, unităţile din Calea Victoriei 20, Magheru 35, bulevardul 6 Martie nr. 5, Lipscani 34 şi 44 etc. vor desface mărfuri sosite direct de la întreprinderile „Kirov“ şi „Flacăra Roşie“ din Capitală, „Ştefan Plavăţ“-Timişoara, „Janos Herbak“-Cluj și altele. DIN SCRISORILE SOSITE LA REDACŢIE ! _ . Aproape de nerecunoscut Am poposit, după mulţi ani, în comuna Scrioaştea din raionul Roşiorii de Vede. Locuitorii comunei — foşti clăcaşi şi slugi — sunt acum colectivişti. Comuna este electrificată şi radioficată. Peste 200 de colectivişti şi-au instalat în case difuzoare. Alţii şi-au cumpărat aparate de radio. Şoseaua care trece prin comună a fost şi ea refăcută. Deputaţii sfatului popular au pornit acţiunea de înfrumuseţare a comunei. Alegătorii din circumscripţia nr. 11, al cărei deputat este Nicolae Traşcă, au pornit primii la acţiunea de înfrumuseţare. Au văruit gardurile şi pomii, au reparat podeţele etc. OVIDIU GHERMAN funcţionar in serviciu întreprinderea noastră este o unitate industrială cu un apendice denumit serviciul agricol, respectiv de contractare şi achiziţii. In conformitate cu dispoziţiile categorice ale Departamentului Industriei Alimentare, cadrele de aici trebuie să fie numai ingineri sau tehnicieni agronomi. Ca urmare, avem in momentul de faţă angajaţi 3 ingineri agronomi, 14 tehnicieni agronomi şi cîţiva absolvenţi ai şcolii de agricultură din Armăşeşti. Ce fac aceşti tovarăşi cu înaltă calificare agronomică ? Sarcina lor este de a contracta culturi oleaginoase , incin, nu pentru ulei fără rost specialişti urmăresc statistic şi prin sondaje pe teren dacă culturile contractate au fost însămînţate, dau sfaturi altor agronomi cum trebuie îngrijite aceste culturi, iar la recoltare munca lor este de ordin pur statistic. Considerăm că acest serviciu nu-şi are rostul la o unitate industrială. Ar fi bine dacă sarcinile acestui serviciu ar trece la Centrocoop, iar cadrele tehnice să fie trimise pe teren, în unităţile socialiste din agricultură. CHIRILA ILEANA, RAICIU VASILE, OPREA ILIE, NIŢA NICOLAE, VLADESCU NICOLAE, fabrica de ulei „Filimon Sîrbu", şi răpită. După contractare, aceşti Bucureşti. Primii oaspeţi pe litoral Un program multilateral al progresului tehnic Pornind de la sarcina sa fundamentală de a asigura dezvoltarea bazei tehnico-materiale a socialismului, creşterea rapidă a forţelor de producţie, în vederea desăvîrşirii construcţiei socialiste în ţara noastră, proiectul de Directive pentru planul economic de 6 ani stabileşte ca unul din obiectivele principale pentru perioada 1960—1965 „Introducerea pe scară tot mai largă a cuceririlor tehnicii şi ştiinţei mondiale în toate ramurile economiei naţionale, în scopul creşterii productivităţii muncii, reducerii preţului de cost şi îmbunătăţirii continue a calităţii produselor“, întregul proiect de Directive este pătruns de spiritul înflăcărat al luptei pentru progresul tehnicii. Ideea centrală a politicii leniniste a partidului privind dezvoltarea tehnicii este aceea că progresul tehnic, corespunzător legilor generale ale dezvoltării sociale, este o condiţie esenţială pentru construirea şi dezvoltarea bazei tehnico-materiale a socialismului. „Victoria socialismului asupra capitalismului şi consolidarea socialismului — scria Lenin — pot fi socotite asigurate numai atunci cind puterea de stat proletară, lichidind definitiv orice rezistenţă a exploatatorilor şi asigurîndu-şi o stabilitate absolută şi o supunere deplină, va reorganiza întreaga industrie pe baza marii producţii colective şi a tehnicii celei mai moderne“, în perspectiva dezvoltării istorice apare clar uriaşa însemnătate a progresului tehnic, care, asigurînd perfecţionarea neîncetată a forţelor de producţie, nu numai că sporeşte posibilităţile omului de a domina forţele naturii, dar influenţează asupra progresului social. Totodată, cadrul social influenţează asupra dezvoltării tehnicii ; atunci cînd relaţiile de producţie corespund caracterului forţelor de producţie, ele stimulează dezvoltarea acestora, iar cînd nu corespund o frîneaţă, în ţările capitaliste, dezvoltarea tehnicii fiind subordonată goanei după supraprofituri, progresul tehnic are un caracter contradictoriu, stihinic şi inegal; atunci cînd tehnica mai perfecţionată îi asiguri profituri mari, capitaliştii menţin utilajul învechit. Totodată în lumea capitalului introducerea tehnicii noi este însoţită de intensificarea muncii, de sporirea gradului de exploatare a celor ocupaţi, în timp ce muncitorii, al căror loc l-au luat maşinile perfecţionate, sînt aruncaţi in ghearele şomajului. Orînduirea capitalistă se dovedeşte a fi în zilele noastre o uriaşă frînă în calea progresului tehnic. în contrast cu lumea capitalistă, în socialism relaţiile de producţie noi, socialiste, stimulează dezvoltarea continuă, armonioasă a forţelor de producţie contemporane, deschid cîmp larg progresului tehnic. „înainte, — arăta Lenin — întreaga inteligenţă, întregul geniu al omenirii crea numai pentru a asigura unora toate binefacerile tehnicii şi ale culturii şi a lipsi pe ceilalţi de lucru cel mai necesar — cultura şi progresul. Acum Insă toate minunile tehnicii, toate cuceririle culturii vor deveni un bun al întregului popor şi de azi inainte inteligenţa şi geniul omenirii nu vor mai fi transformate niciodată în mijloace de constrîngere, nu mijloace de exploatare“, în condiţiile socialismului progresul tehnic neîntrerupt este o necesitate obiectivă, decurgînd din legea economică fundamentală a socialismului, a cărei cerinţă esenţială — satisfacerea cît mai deplină a nevoilor crescînde ale întregii societăţi — se înfăptuieşte prin dezvoltarea continuă a producţiei pe baza tehnicii celei mai înaintate. Dînd viaţă învăţăturilor lui Lenin, poporul sovietic, condus de P.C.U.S., a transformat Uniunea Sovietică într-o ţară a ştiinţei şi tehnicii celei mai înaintate, ale căror cuceriri se aplică tot mai larg în economia naţională în procesul construirii bazei tehnico-materiale a comunismului. O condiţie principala pentru succesul construcţiei socialiste Marile transformări socialiste pe care le înfăptuieşte poporul nostru sub conducerea partidului au la temelia lor dezvoltarea forţelor de producţie. Crearea bazei tehnicomateriale a socialismului înseamnă introducerea tehnicii moderne atît in industrie cît şi în agricultură. Datorită politicii leniniste consecvente a partidului nostru de industrializare socialistă, bazată pe dezvoltarea cu precădere a Industriei grele, şi în primul rînd a industriei constructoare de maşini, datorită ajutorului acordat de U.R.S.S. şi colaborării frăţeşti cu celelalte ţări socialiste, au fost obţinute într-un timp scurt realizări de însemnătate istorică în construirea bazei tehnico-materiale a socialismului, în dezvoltarea industrială a ţării şi introducerea tehnicii noi. Astfel, numai în anii 1956—1959 au intrat în funcţiune, în Industria republicană şi locală, 101 întreprinderi noi şi 93 de secţii noi, care se adaugă la cele construite în primul cincinal, iar 294 întreprinderi existente au fost reutilate şi dezvoltate. S-a schimbat radical structura economiei ţării faţă de aceea a vechii Românii. Industria grea a devenit predominantă în ansamblul industriei, peste o cincime din producţia industrială globală revenind industriei constructoare de maşini, care furnizează în prezent o mare parte din mijloacele pentru progresul tehnic al diverselor ramuri ale economiei, realizînd în unele domenii chiar şi disponibilităţi pentru export. Introducerea tehnicii noi constituie principalul mijloc pentru creşterea productivităţii muncii, care, după cum arăta Lenin, este, în ultimă instanţă, factorul hotărîtor al victoriei noii orînduiri. Tocmai ca urmare a introducerii tehnicii noi, odată cu ridicarea calificării muncitorilor, productivitatea muncii creşte în industria noastră socialistă în acest an cu 48 la sută faţă de 1955, obţinîndu-se mai mult de 3/4 din sporul producţiei în această perioadă pe seama creşterii productivităţii muncii. In perioada actuală se pun sarcini noi, majore, de un nivel calitativ mai înalt, privind creşterea producţiei şi productivităţii muncii, reducerea preţului de cost, calitatea producţiei, iar toate acestea sunt condiţionate de ridicarea nivelului tehnic în ramurile economiei. „O condiţie principală pentru îndeplinirea cu succes a planului economic pe anii 1960—1965 — se subliniază în proiectul de Directive prezentat la Plenara C.C. al P.M.R. din 17—18 mai a.c. de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — este introducerea tehnicii celei mai noi in toate ramurile economiei naţionale. Se va acorda o deosebită atenţie mecanizării şi automatizării complexe a producţiei, proceselor tehnologice avansate, specializării şi cooperării in industrie, introducerii în producţie a realizărilor ştiinţei şi tehnicii moderne“. Direcţia principală spre care partidul şi guvernul îndreaptă eforturile materiale şi financiare pentru progresul întregii economii şi valorificarea în condiţii mereu mai bune a resurselor naturale ale ţării, este înzestrarea cu tehnica înaintată a industriei, agriculturii, construcţiilor, transporturilor, modernizarea maşinilor şi utilajelor existente, perfecţionarea continuă a tehnologiei. Investiţiile din industrie vor fi orientate în perioada planului de 6 ani în primul rînd spre modernizarea, reutilarea şi dezvoltarea întreprinderilor existente, eliminînd treptat utilajele cu uzură fizică şi morală avansată. Pe această cale, cu mai puţin de jumătate din totalul investiţiilor, se vor obţine circa două treimi din sporul de producţie industrială. Accelerarea progresului tehnic constituie una din cele mai importante sarcini ale construcţiei socialiste. Numai prin dezvoltarea marii producţii mecanizate, întemeiată pe tehnica cea mai înaltă în toate ramurile economiei va putea fi atins acel obiectiv suprem pentru care luptă partidul: făurirea bunei stări a poporului muncitor, asigurarea unui înalt nivel de viaţă material şi cultural al oamenilor muncii din ţara noastră. Totodată, necesitatea accelerării progresului tehnic este legată de faptul că in zilele noastre are loc un proces de revoluţionare a tehnicii, cînd ştiinţa şi tehnica se dezvoltă cu o rapiditate incomparabilă faţă de deceniile precedente, cînd înfăptuirea progresului tehnic rapid are o importanţă primordială pentru victoria socialismului în întrecerea paşnică dintre cele două sisteme. Industria constructoare de maşini — nervul vital al economiei naţionale Progresul tehnic continuu depinde în măsură hotărîtoare de dezvoltarea industriei constructoare de maşini, care are rolul de a înzestra cu tehnica nouă toate ramurile economiei naţionale. Pe bună dreptate această ramură este considerată nervul vital al economiei naţionale. Tinara noastră industrie constructoare de maşini, creată în anii puterii populare, fabrică în prezent strunguri şi motoare, utilaje şi materiale electrotehnice, utilaje petroliere şi miniere, utilaje energetice, rulmenţi, utilaj pentru industria chimică, pentru industria uşoară şi alimentară, maşini şi utilaje agricole, mijloace de transport etc. în vederea dezvoltării susţinute a economiei naţionale şi a introducerii tehnicii noi, proiectul de Directive prevede importante sarcini pentru industria constructoare de maşini, care va produce maşini şi utilaje — în proporţii diferite — pentru aproape toate ramurile : motoare şi Utilaje energetice, pentru industriile minieră, siderurgică, a petrolului, chimică, a materialelor de construcţii, a construcţiilor, industria uşoară şi alimentară, precum şi pentru agricultură, transportul feroviar etc. Dată fiind însemnătatea industriei constructoare de maşini pentru întreaga economie naţională, proiectul de Directive arată că dezvoltarea ei se va orienta în anii ce vin spre ridicarea permanentă a eficacităţii tehnico-economice a maşinilor şi utilajelor produse şi însuşirea fabricaţiei acelor maşini care reprezintă cel mai înalt nivel al tehnicii ; dezvoltarea producţiei de instalaţii tehnologice complecte, pe baza cooperării între întreprinderile specializate; organizarea şi dezvoltarea într-un timp scurt a producţiei de aparate pentru a putea asigura procesul de mecanizare şi automatizare a producţiei; producerea de sortimente şi tipuri de maşini şi utilaje în raport cu nevoile economiei naţionale şi ţinînd seama de avantajele economice rezultate din specializarea şi cooperarea cu celelalte ţări socialiste. Orientarea de dezvoltare a industriei constructoare de maşini permite ca această ramură să participe în mod hotărîtor la modernizarea, reutilarea şi dezvoltarea întreprinderilor din toate celelalte ramuri. îndeplinirea acestor sarcini de cinste impune lucrătorilor din industria construcţiilor de maşini, inginerilor şi tehnicienilor din institutele de cercetări şi proiectări, să facă eforturi neobosite pentru a asigura îmbunătăţirea continuă a caracteristicilor tehnice la toate maşinile şi utilajele, să ia toate măsurile pentru ca utilajele şi agregatele care se proiectează şi se introduc în producţie să întrunească indici înalţi corespunzători cerinţelor ştiinţei şi tehnicii moderne, în ce priveşte randamentul, consumul de energie, combustibil, lubrefianţi, odată cu o greutate cît mai redusă. Totodată, este necesar ca în introducerea tehnicii noi ministerele, întreprinderile, institutele de proiectare să ţină în mai mare măsură seamă de criteriul economic. Aceasta înseamnă că la introducerea unor maşini şi utilaje noi să se analizeze în ce măsură aduc ele avantaje pentru economia naţională care să justifice investiţiile făcute şi în ce direcţii asemenea investiţii sunt cele mai rodnice. Pe bună dreptate unele cadre din economie susţin că practica stabilirii în tone a sarcinilor de plan la producţia unor utilaje sau a unor produse metalice cum sînt, de pildă, vanele, este defectuoasă, deoarece împinge întreprinderile nu la reducerea greutăţii pieselor, ci mai curînd la mărirea ei. Este de datoria lucrătorilor din industria construcţiilor de maşini să desfăşoare cu cea mai mare energie lupta împotriva oricăror manifestări de rutină, pentru introducerea în producţie a tot ce oferă ştiinţa şi tehnica înaintată. Intrucît reînnoirea utilajului, adică înlocuirea utilajului vechi cu unul nou de mai mare productivitate, se face treptat în întreprinderi, este nevoie ca acolo unde nu se efectuează o asemenea reînnoire, să se ia măsuri pentru modernizarea utilajului existent, pentru mărirea randamentului acestuia prin perfecţionarea lui tehnică. Cerinţa esenţiale ale progresului tehnic Una din cerinţele actuale ale progresului tehnic în economia ţării noastre o constituie mecanizarea continuă a lucrărilor cu volum mere de muncă, ceea ce duce atît la creşterea productivităţii muncii, cît şi la uşurarea muncilor grele. Pentru ca mecanizarea să-şi dea toate roadele, este important ca conducerea întreprinderilor să asigura orientarea ei spre acele puncte cheie unde ea poate da rezultate maxime, spre acele operaţii de care depinde în măsura hotărîtoare ridicarea productivităţii muncii în toate celelalte operaţii. Deosebit de actuală este sarcina mecanizării lucrărilor cu volum mare de muncă în domeniul construcţiilor, unde mecanizarea îşi găseşte un larg cîmp de aplicare, constituind în acelaşi timp un factor important de sporire a producţiei şi de reducere a preţului de cost. Dotarea cu maşini, mecanisme şi mijloace de transport moderne a industriei construcţiilor va permite ca în 1965 săpăturile să fie mecanizate în proporţie de 85 la sută, prepararea betonului - 95 la sută, manipularea agregatelor — 50 la sută. Programul de perspectivă al dezvoltării economiei naţionale pînă in 1975 prevede terminarea mecanizării principalelor lucrări grele şi cu volum mare de muncă în industria carboniferă, exploatări forestiere, transporturi, agricultură. O extindere din ce în ce mai mare în industria siderurgică, in construcţiile de maşini, în chimie, capătă mecanizarea complexă, care duce la înlocuirea muncii manuale printr-un sistem de maşini, asigurînd mecanizarea proceselor de bază şi a proceselor auxiliare ale producţiei. Prin mecanizarea complexă se realizează o sporire considerabilă a productivităţii muncii, în acelaşi timp cu uşurarea simţitoare a muncii. Experienţa dovedeşte că o sursă pentru realizarea de economii şi creşterea productivităţii muncii o constituie mica mecanizare, care răsplăteşte din plin cheltuielile făcute. De pildă, uzinele „Progresul" din Brăila, utilizînd în 1959 credite de 295.000 lei pentru mecanizarea manipulatorului de forjat osii, au obţinut creşterea de trei ori a productivităţii muncii, iar economiile generale şi beneficiile suplimentare ce se realizează se ridică la peste 2 milioane lei anual. Din păcate, în unele întreprinderi nu se acordă atenţia cuvenită introducerii micii mecanizări, nu se folosesc creditele destinate în acest scop. Proiectul de Directive cere ca in perioada planului de 6 ani să se acorde o mare atenţie mecanizării muncilor auxiliare în toate ramurile, prevăzând dezvoltarea, în întreprinderi specializate, a producţiei de utilaje de mare productivitate şi a elementelor de mecanizare (benzi SCÎNTEIA 6 LĂCĂTUŞI (Urmare din pag. 1 a) Totuşi, ce-ar fi ca noi să realizăm un lucru concret, chiar cu mîinile noastre ? Hai să recondiţionăm cele 54 de axe scoase din uzi De ce să le aruncăm la fier vechi şi să consumăm apoi material nou? Am putea astfel să realizăm o economie de 30.000 lei, aproape cu costul unui apartament. Iniţiativa a fost însuşită de către ceilalţi membri ai echipei. Rind pe rind, axele uzate şi vechi se prefac în altele noi şi bune, mulţumită străduinţei harnicilor lăcătuşi. Cu aceeaşi abnegaţie cu care munceşte pentru a da lucru de bună calitate, lăcătuşul Sergiu Cernăianu luptă şi pe terenul de sport pentru culorile clubului „Gloria“, club care ţine de uzinele Republica. Lică Podărăscu, un alt tînăr din echipa de lăcătuşi, e un talentat dansator. Cîteva după-amiezi pe săptămînă pleacă împreună cu formaţia de dansuri ca să dea reprezentaţii la teatrul de vară „23 August" sau la cluburile altor uzine din Capitală. Fiecare membru al echipei de lăcătuşi, după cum se vede, e un om cu o personalitate bine conturată. Marin Talabă, cel mai în virstă dintre toți, este ajutorul imediat al lui Ştefanovici. In grija lui sînt repartizaţi cei tineri veniţi de la şcoli, pentru a li se transmite tradiţia vie şi practică a meseriei. În sfîrşit cel de-al şaselea din echipă este tînărul Zamfir Mihalache, de felul lui dintr-o comună de lîngă Bucureşti. În luna aprilie, Zamfir a avut deosebita satisfacţie să înregistreze prima lui Inovaţie la cabinetul tehnic. Acceptată şi pusă în aplicare, scuteşte operaţia greoaie de înlocuire a suporţilor, fixaţi rigid în beton, lucru care mai înainte cerea efort şi necesita oprirea agregatului. Inovaţia a realizat-o „printre picături“, deoarece Zamfir este deosebit de solicitat în aceste zile de o sumedenie de îndatoriri, fiind secretarul comitetului U.T.M. al secţiei de finisaj. ★ Aceştia sunt cei şase lăcătuşi din echipa lui Constantin Ştefanovici, cu o parte din munca, năzuinţele şi viaţa lor de zi cu zi. Secţia de finisaj — in cadrul căreia ei lucrează — a produs de la începutul anului mai bine de patru mii de tone de produse peste plan. O parte din această depăşire aparţine şi echipei de lăcătuşi. Adăugaţi cele 54 de axe recondiţionate, care reprezintă valoarea unui apartament ca să înţelegeţi întreaga măsură a contribuţiei pe care o aduc aceşti şase oameni — acolo unde muncesc şi trăiesc. într-o sală luxoasă, cu o scenă pe care un grup de dansatoare evoluează cu mişcări erotice, provocatoare, cu mese pline de mîncăruri alese şi băuturi fine turnate în cupe de cristal, negustorimea oraşului rusesc de pe Volga petrece într-un desfrîu dezgustător. Deodată podeaua circulară pe care sînt aşezate mesele începe să se rotească ducînd cu ea într-un vîrtej nebun grupul de cheflii. Turnanta aceasta pe care are loc scîrnava destrăbălare este mînuită de cîţiva oameni. Jos în subsolul clădirii, cîţiva muncitori, scăldaţi în sudoare, învîrtesc acest carusel în sforţări ce-ţi amintesc de eforturile ocnaşilor din galere. Deasupra dezmăţ dement, dedesubt munca inumană a unor oameni chinuiţi , muncă al cărei produs nu slujeşte decît acelei clici trîndave, ca să intensifice, să ducă la paroxism dezmăţul. Am descris această scenă simbolică, deoarece ni se pare semnificativă pentru mesajul filmului „Foma Gordeev“. Ecranizarea romanului lui Gorki, care poartă acelaşi titlu, „Foma Gordeev“ dovedeşte odată mai mult în ce măsură opera marelui scriitor sovietic continuă să rămînă o sursă de inspiraţie pentru cineaşti. Dealtminteri, realizatorul filmului, cunoscutul regizor Marc Donskoi, şi-a manifestat de mult dragostea pentru opera lui Maxim Gorki. Cele trei filme realizate după trilogia autobiografică a scriitorului, precum şi acum, în ultimii ani, noua şi valoroasa ecranizare a romanului „Mama“, dovedesc preocuparea lui Donskoi pentru valorificarea cinematografică a operei lui Gorki. Filmul „Foma Gordeev“, păstorîndu-se fidel sensurilor romanului, redă viaţa interesantă prin semnificaţiile sale a fiului unui bogat negustor din Rusia ţaristă. Stăpîn al banului, făcînd parte dintre „stăpînii vieţii“ — cum îi numea Gorki pe negustorii ruşi — Ignat Gordeev a strîns o avere de milioane. Fericit că-şi poate perpetua neamul şi averea, negustorul încearcă să-l crească pe băiatul său Foma în spiritul în care el însuşi înţelege să trăiască, pentru ca şi moştenitorul său să continue a suge vlaga oamenilor săraci transformînd-o în aur, murindu-şi astfel avutul, înzecindu-şi puterea. Dar pe Foma îl sperie cruzimea tatălui său, trezindu-i simpatia pentru oamenii săraci. Şi totuşi, Foma nu este în stare să se ridice peste situaţia sa socială, să înţeleagă mîrşăvia propriei sale clase. Căutînd tot timpul răspuns la chinuitoarea întrebare: „cum să trăiesc ?“, Foma încearcă, după moartea tatălui său, să-şi înece amarul în băutură, în dezmăţuri. Cuvintele pline de bun simţ ale prietenei sale din copilărie, Liuba, un om cinstit, cu pasiunea lecturii, nu-şi găsesc ecoul în cugetul lui Foma. Cînd pînă la urmă, cu prilejul unui banchet, Foma Gordeev demască imoralitatea şi cupiditatea negustorilor prezenţi, aceştia îl leagă declarîndu-l nebun. Alungat din societate, el va reapare îmbătrînit, distrus, recunoscut doar de căţelul fostei sale amante, la inaugurarea azilului de săraci construit din donaţia părintelui său. Aci, din şirul de nevoiaşi — pe care burghezia îi doreşte claustraţi în azil nu din milă, ci pentru ca să nu-i întîlnească pe uliţe ca pe nişte fantome menite să le trezească conştiinţa murdărită — se desprinde Foma Gordeev pentru a le arunca negustorilor din care făcuse parte nu o ocară, ci o prevestire : „Voi, viermilor, vă veţi sufoca“. Filmul realizat de Mark Donskoi cu concursul unor actori excelenţi (dintre care remarcăm în primul rînd pe cunoscutul actor S. Lukianov şi pe tînărul G. Epifanţev, interpreţii celor doi Gordeev, tatăl şi fiul) transmite în toată plenitudinea lor ideile lui Gorki. Mark Donskoi, poet al ecranului, foloseşte adeseori metafora. Există de pildă în film două personaje simbolice : o femeie cocoşată, îmbrăcată în negru care locuieşte în casa verosului negustor Maiakin unde Foma îşi petrece tinereţea, şi ale cărei apariţii mute, de cobe parcă, transmit apăsarea şi putreziciunea morală din locuinţa bogătaşului. A doua figură de acest fel este un bătrîn cerşetor întîlnit de cîteva ori pe stradă şi care în replici scurte, dar mai cu seamă prin simpla sa prezenţă fizică, comentează putreziciunea şi mizeria unei societăţi nedrepte. „Foma Gordeev“ este, alături de atîtea altele, un însemnat succes al cinematografiei sovietice, o operă de artă emoționantă. ION BARNA PE ECRANELE CINEMATOGRAFELOR opintiri, ''IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIHllllÎHI'1' Nr. 4858