Scînteia, iunie 1961 (Anul 30, nr. 5182-5211)

1961-06-10 / nr. 5191

Nr. 5191 Răsfoind presa străină Un „vast deşert cultural“ într-un articol semnat de Mike Newberry privitor la impasul cul­turii în S.U.A., săptămînalul ameri­can „THE WORKER“ arată : „Arta se află într-o stare de de­presiune încă de la marea criză economică din 1930, cu excepţia unei scurte perioade de avînt care s-a produs în decursul unuia sau doi ani după război şi în aseme­nea centre culturale importante ca Las Vegas, Nevada şi hotelurile plajei Miami... In restul ţării există un vast deşert cultural, în care pînă şi o librărie este o raritate. Poţi merge cîte 1000 de mile prin S.U.A. trecînd prin orăşele şi oraşe fără să intilneşti o librărie. Nu este de mirare că Consiliul editorilor a evaluat procentul cititorilor de cărţi cu teme serioase la 2 la sută din populaţie ; nu este de aseme­nea de mirare că un număr de 100.000.000 de americani nu au vă­zut niciodată o piesă de teatru ju­cată de actori. De aceea, actorii nu găsesc angajamente. In domeniul artei, numărul şome­rilor este mare atît în timpuri bune cît şi în timpuri grele. In prezent este mai mare ca oricînd. La Hol­lywood au fost concediaţi în ulti­mii ani atît de mulţi, incit numărul şomerilor este cu aproximativ 50 la sută mai mare faţă de ceea ce era considerat normal. Statistici referi­toare la actori arată că din cei 11.000 de actori profesionişti de pe Broadway, 90 la sută sunt in per­manenţă şomeri. Sindicatele muzi­canţilor au arătat în dările lor de seamă că 80 pînă la 85 la sută din totalul membrilor lor şomează. Chiar şi mult aplaudaţii membri ai orchestrelor noastre simfonice, cu renume mondial, şomează între 6 şi 9 luni pe an. Numărul şomerilor din rîndurile dansatorilor nici nu poate fi stabi­lit, deoarece se fac foarte puţine angajări de dansatori. Pictorii se află în aceeaşi situaţie. In ceea ce priveşte romancierii, Merle Miller a semnalat Asociaţiei autorilor că doar un număr de 12 romancieri îşi cîştigă existenţa scriind romane. Dintre poeţi numai doi îşi ciştigă existenţa pur şi sim­plu numai din scrierea de poezii“. „Dacă pe baza unui procent de şomaj de 8 la sută, o zonă este de­numită „regiune lovită de criză“, atunci cum trebuie denumit dome­niul artei în care procentul şoma­jului este de 90 la sută ?“ — se în­treabă autorul articolului. Ignoranţa Ziarul elveţian „DIE TAT" pu­blică următoarea corespondenţă din Canada : Un profesor de la Univer­sitatea Alberta din oraşul Edmon­ton (Canada) a atras recent atenţia asupra îngrijorătoarei lipse de cu­noştinţe a studenţilor din primul an universitar. Examinările la istorie DIE­TAT au arătat că un mare număr de stu­denţi sunt de părere că Winston Churchill şi Isaac Newton au fost preşedinţi ai Statelor Unite. Leo­nardo da Vinci a fost ridicat „ad­­hoc" la rangul de cuceritor al Ame­rica de Sud, iar despre bătălia de la Gettysburg *) s-a afirmat că ar fi fost o luptă... între polonezi și germani. Oliver Cromwell a fost calificat drept reformator american. *) Localitate din S. U. A., teatrul unei importante bătălii care a avut loc în 1863, în timpul războiului civil. „CULTURA“ - AȘA CUM O ÎNDRUMĂ MARILE" MONOPOLURI Esenţialul în marea întrecere De curînd, săptămînalul vest-ger­­m­an „DEUTSCHE WOCHE" a pu­blicat o recenzie la cartea „în­trecerea către anul 2.000“ a prof. dr. Baade, directorul Institutului de Economie Mondială din Kiel (R.F.G.). Referindu-se la marile succese ale Uniunii Sovietice în domeniul tehnico-ştiinţific, cartea scoate în evidenţă un şir de factori care au asigurat superioritatea U.R.S.S. faţă de Occident in acest domeniu. Reproducem mai jos extrase din recenzia amintită. „Pînă In cea de-a doua treime a secolului nostru, romanul tehnico­­ştiinţific se baza de obicei pe cu­noaşterea tehnică a posibilităţilor j deja existente, şi el exercita oare­cum rolul de factor stimulator pen­tru viitoarele cercetări. Din ceea ce a devenit Intre timp realitate, s-ar putea umple astăzi rafturi întregi ala bibliotecilor. Dar In loc de a-şi îndruma fantezia creatoare pe căi realiste, autorii de specialitate (din Occident — N.R.) aleg acum calea ieftină a confuzului. O Industrie a tipăriturilor pricepută In afaceri profită de pe urma lipsei de preten­ţii a publicului cititor, menţinîndu-1 totodată In gradul de dobitocie Split. Semnificaţia privirilor piezişe spre Est Este oare de mirare că invidia începe atunci să umple pe un front larg vidul de cunoştinţe ştiinţifice? Cu o privire piezişă spre Est, mai exact spus spre Uniunea Sovietică, se exprimă îndoieli şi presupuneri prosteşti. Oare succesele marelui nostru ve­cin de la Răsărit să fie numai o simplă intîmplare ? Această între­bare capătă un răspuns negativ din partea savanţilor internaţionali... Ea este negată în mod riguros şi lămu­rit şi de prof. dr. Baade, directorul Institutului de Economie Mondială din Kiel, în cartea sa intitulată „în­­­trecerea către anul 2.000" (editura­­Stalling — Oldenburg)... Baade amintește în cartea sa con­cluziile trase de pe urma unei călă­­­torii făcute în Est de viceamiralul Rickover, denumit în S.U.A. „părin­tele submarinului înzestrat cu arma atomică“ . „Adevărata noastră mare întrecere cu Uniunea Sovietică are loc în domeniul învăţămîntului“. După o călătorie în Răsărit, cîţiva savanţi californieni au ajuns de asemenea la următoarea convin­gere : „Ca rezultat al eforturilor sale concentrice, Uniunea Sovietică a întrecut rapid Statele Unite şi ea formează actualmente de două ori mai mulţi oameni de ştiin­ţă şi ingineri decit noi. Pe de altă parte, probabil că în viitor acest decalaj va creşte“. La acest citat alarmant al savan­ţilor, Baade adaugă următoarele : „Motivul pentru care numai 2°l% din absolvenţii şcolilor superioare ame­ricane ar putea trece cu succes un examen pe care în Rusia îl trec 1.600.000 absolvenţi ai şcolilor se­cundare, constă în faptul că, în în­­văţămîntul rus — îndeosebi în cla­sele superioare — ştiinţelor mate­matice şi fizice 11 se acordă o im­portanţă cu totul specială, în timp ce în S.U.A. aceste discipline ştiin­ţifice sunt pur şi simplu neglijate. La începutul secolului, din cinci elevi ai şcolilor superioare din S.U.A. unul mai participa încă la cursurile de fizică, astăzi — numai unul la 25. Jumătate din numă­rul total al şcolilor superioare din S.U.A. nu predau astăzi cursuri de fizică. Un sfert — nici de fizică nici de chimie, iar în 25°/6 din a­­ceste şcoli învăţătura limbilor străi­ne este foarte limitată, dacă nu chiar cu totul inexistentă... Motivul rămînerii în urmă a învăţămîntului din S.U.A. nu rezidă numai în slabul interes al elevilor, ci şi în numărul insuficient al cadrelor di­dactice şi — după cum au constatat savanţii californieni — în calitatea nesatisfăcătoare a acestora“. „Marele avans al roţilor în domeniul tehnicii rachetelor" Statistica prof. Baade este destul de alarmantă . „In 1950, 52.732 ingi­neri au mai obţinut încă în S.U.A. diploma unei şcoli tehnice superi­oare... în anul 1957 numărul lor s-a redus la 31.000. Situaţia din Uniu­nea Sovietică este cu totul diferită. In Rusia, numărul inginerilor diplo­maţi este de 16 ori mai mare ca al nostru, iar al celorlalţi ingineri — de 20 ori mai mare. Uniunea Sovie­tică posedă pe cap de locuitor de patru ori mai mulţi ingineri diplo­maţi şi de cinci ori mai mulţi ab­solvenţi ai şcolilor de ingineri de­cit noi". Rezultatele sunt corespunzătoare acestei stări de lucruri, constată autorul. Marele avans pe care ruşii l-au avut în mod neîndoielnic faţă de lumea occidentală în dome­niul tehnicii rachetelor atunci cînd au trimis primul sputnic în spa­ţiul cosmic nu s-a micşorat în­tre timp, ci dimpotrivă a cres­cut., Primul sputnic n-a fost re­zultatul unui hazard. El a fost ceva ce trebuia să se întîmple în mod necesar. Dacă într-o ţară tineretul şcolar este cu mult mai bine instruit în domeniul mate­maticii şi fizicii decit în alte ţări , dacă în universităţi elita tineretului şcolar capătă o instruire de prim ordin şi într-un număr care depă­şeşte cu mult pe acela al studenţi­lor din lumea occidentală, şi dacă la aceasta se mai adaugă concen­trarea unor mijloace covîrşitoare în scopul înzestrării cu materiale şi cadre a domeniilor de cercetare considerate ca deosebit de impor­tante — atunci o asemenea ţară pro­duce foarte repede noi sputnici şi lunkci (aici mai putem adăuga şi „rostoci"). Tineretul din lumea occidentală are multe de recuperat, dacă vrea să ţină pasul cu dezvoltarea din Uniu­nea Sovietică. Cu siguranţă că el ar renunţa bucuros la romanele san­­zaţionale prosteşti, în favoarea unor cunoştinţe adevărate. Dar lumea oc­cidentală şi „fireşte“ şi R.F. Ger­mană nu au bani pentru educaţia ştiinţifică a tineretului decît atunci cînd acest tineret poate fi In felul acesta folosit In domeniul înar­mării“. Preţul unei diplome Sub acest titlu revista italiană „L’EUROPEO“ scrie : „Universitatea în general, deci şi facultatea de me­dicină din Bologna este în criză. La Bologna localul facultăţii de medi­cină a devenit neîncăpător pentru numărul studenţilor, unde era loc pentru unul, astăzi trebuie să stea trei. Este aproape imposibil să stu­diezi pentru a deveni medic şi în a­­celaşi timp să munceşti pentru a-ţi cîştigă existenţa. In urma unui calcul s-a ajuns la concluzia că pen­tru facultatea de medicină, (taxe, lucrări de laborator) un student trebuie să plătească aproape jumă­tate de milion. Studentul mai are nevoie de cursuri în valoare de circa 400.000 de lire. Socotind şi cheltuielile de întreţinere, îmbrăcă­minte etc. cheltuielile universitare se ridică la circa 1.000.000 de lire pe an. Sunt oare suportabile aceste chel­tuieli pentru o familie ?. S­C­A­N­T­E­I­A „Capodopere instantanee“ Sub titlul de mai sus, „NEW YORK HERALD TRIBUNE“ a publicat un articol consacrat ,,ul­timelor tendinţe în artă" obser­vate de trimisul său din Paris. „In sculptură — arată autorul — se petrec tot timpul lucruri noi. Un „artist“, pe nume Cé­sar, îşi cîştigă existenţa luînd automobile vechi şi zdrobindu-le cu ajutorul unor prese uriaşe. Rezultatele au fost expuse ca sculpturi şi mai multe muzee le-au achiziţionat. Gunoiul a adus şi el succes unui alt sculptor, anume Arman. El a avut recent la Galeriile Clert o expoziţie la care diferite gunoaie au fost puse în globuri de sticlă. Una din lucrările de artă era un acvarium umplut cu aparate de ras electrice sparte, un altul era umplut cu pistoale de jucărie şi al treilea cu cea­suri deşteptătoare vechi. Pentru a lansa expoziţia, dom­nişoara Clert a comandat două camioane cu gunoi cu care și-a umplut galeria până în plafon ------------ ------­ | Aspect din timpul grevei pro- ) [ fesorilor din New York. Pe pan- j f cartele purtate de demonstranți J f se poate citi : „Profesorii sínt în ] [ grevă pentru dreptul de a min- ] ( ca“, „Profesorii sínt in grevă J I pentru dreptul la vot“. TELEVIOLENŢ­A„. „THE GUARDIAN“ publică un articol semnat de Mary Creziei, în care autoarea descrie „cantitatea de violenţe şi alcool — împuşcă­turi, lupte, înjunghieri, bătăi şi be­ţii" — transmisă de două posturi engleze de televiziune — B.B.C. şi I.T.V. la un sfîrşit de săptăm­nă, în zilele de sîmbătă şi duminică.­­„B.B.C. — arată autoarea — a prezentat un pro­gram înţesat cu împuşcături, şi a­­cesta a fost „La­ramie“, pe care nu-1 vizionasem încă. In felul acesta am descoperit că „T­aramie“ este un loc, nu o per­soană. în trei sferturi de oră am numărat 81 de împuşcături, precum şi o încăierare sălbatică, o bătaie şi patru beţii. Un om a fost împuş­cat în afara ecranului. Se vedea un cadavru care cădea de pe cal. Alţii erau răniţi. „Bărbaţii din camera nr. 13“ este un film poliţist lipsit de vio­lenţe, cu excepţia unui atac asasin cu măciuca asupra unui om din camera 13 care efectua o spargere la o farmacie... Filmul „Perry Ma­son" conţine o cantitate moderată de violenţe , un cadavru pe podea, o împuşcătură auzită prin telefon, un om împuşcat în piept. Am făcut totalul pentru spectacolele prezen­tate la sfîrşit de săptămînă la B.B.C. şi am găsit 84 de împuşcături (din­tre care „Laramie“ conţine 81), o încăierare, două bătăi şi opt be­ţii. I.T.V. nu prezintă numai sîmbătă spectacolele sale înţesate cu crime. Duminică, după programele reli­gioase, piesa „Omul periculos" ne readuce repede la norma împuş­căturilor, printr-o intrigă însoţită de focuri de armă care se desfăşoară la Palermo. Trei împuşcături, un automobil distrus, o fată răpită, multe palme şi bătăi şi o încăie­rare colosală între patru oameni. Apoi mai tirziu, „Ochiul hawaian", un alt film poliţist cu intrigă com­plicată şi violenţe despre un lama (nu animalul, ci călugărul) care este victima unor criminali. Un om este Împuşcat şi cade (oare mort?) In total 19 împuşcături, o bătaie, o încăierare . In încheiere „locul este acoperit de cadavre“. Şi aceasta nici măcar nu era sfirşitul specta­colelor de duminică ale I.T.V. To­talul I.T.V. pentru sfîrşitul săptă­­mînii a fost „ 41 de împuşcături, două lupte, trei cadavre, nenumă­rate bătăi, un băiat rănit şi şapte beţii“. THE GUARDIAN .„şi URMĂRILE El Ziarul vestgerman „DEUTSCHE ZEITUNG* scrie : „Un subiect foarte controversat este acela al influenţei exercitate de filme, televiziune şi literatura de proastă calitate a­­supra criminalită­ţii în rîndul tinere­tului din R.F.G. Prezentarea unor fapte brutale într-o formă care ade­seori frizează proslăvirea lor con­tribuie la dezvoltarea unor idealuri false şi de aceea este just să se împiedice accesul copiilor şi al ti­nerilor la asemenea filme. încă şi mai defavorabile pot fi efectele pre­zentării unor filme care alunecă pe panta erotismului sau a sexualită­ţii, precum şi efectele reclamelor provocatoare care însoţesc de obi­cei asemenea filme. Aici nu este vorba numai de adolescenţi, ci de tineri în general. De pildă, un tinăr care a sugrumat o fată tînără, după ce a încercat s-o violeze, a poves­tit la interogatoriu că într-un anu­mit film a asistat la o scenă ase­mănătoare. Ceea ce este va­labil pentru film poate fi la fel de valabil şi pentru alte dis­tracţii de masă care flutură în faţa ochilor spectatorilor — şi cu urmări deosebit de periculoase pentru tineri — tabloul unui fel de viaţă la care aceştia nu cred că pot ajunge pe cale normală“. IPeirffttjereitune mit vt»r?CH» mzs­itstsg Teatru de mântuială Intr-unui din artico­lele sale, ziarul „Times" arată că în Marea Bri­taniei teatrul se găseşte într-o situaţie din ce in ce mai rea. Ziarul a publicat ur­mătoarea declaraţie fă­cută de Ralph Richard­son într-o cuvîntare pe care a ţinut-o la Oxford în faţa delegaţilor la festivalul de artă dra­matică al Uniunii Na­ţionale a Studenţilor. „Nu există un teatru naţional. Nu există un for adecvat pentru pre­gătirea actorilor. Toată treaba se face de mîn­­tuială. Am asistat la o adevărată demonstraţie THE TIMES atunci cînd au venit so­vieticii în Anglia. Am văzut nu cîţiva, ci o întreagă companie de actori minun­at pregăti­ţi. Mult mai bine decît din oricare companie această ţară". In continuare, Ralph Richardson a spus: „Consider că in aceas­tă ţară avem regizori mult mai buni decît în America. Ar trebui să fim extrem de recunos­cători unor oameni ca Michael Benthall care a lucrat ani de zile la teatrul „Old Vie" și care nu primește a­­proape nici un ban". Univers­ităţi­ cenuşărese şi studenţi dezmoşteniţi verb­alâ... Criza prin care trece recrutarea de noi cadre in invâţâ­­mint este Inspăimintătoare. Page, ministrul Educaţiei Naţionale, con­stată el însuşi : „începutul anului 1961—1962 va fi unul dintre cele mai dificile din cite a cunoscut Franţa. In şcoala elementară vor lipsi 5.500 de institutori; în şcoala medie, vor trebui recrutaţi în peri­oada 1961—1964 3.800 de profesori (dacă se vor găsi candidaţi). In şcolile tehnice anul trecut n-au putut fi primiţi un număr de 80.000 de elevi. Pentru a remedia lipsa de profesori, administraţia este ne­voită să angajeze elemente care foarte adesea n-au nici studiile şi nici capacităţile necesare unei predări de calitate". „Invăţămintul tehnic superior — un sector dezmoştenit“,­­ scrie Georges Chatain, într-un articol pu­blicat de acelaşi săptămînal. „în cadrul Universităţii tratate ca rudă săracă de autorităţile publice, în­­văţâmîntul tehnic superior constituie unul din sectoarele cele mai pă­răsite — constată autorul. Arătînd că la Paris, două treimi din numărul şcolilor tehnice supe­rioare sunt particulare şi descriind greutăţile de care se lovesc stu­denţii în aceste şcoli, autorul sub­liniază : „S-a calculat că un stu­dent cheltuieşte în medie, în doi sau trei ani de studii, 500.000 de franci, numai ca taxe de şcolari­tate ... Cum el trebuie să urmeze numeroase cursuri, şi orariile sînt foarte stricte, studentului îi este imposibil ca să-şi suplinească ne­cesităţile exercitînd o activitate cu jumătate normă. După cum se vede, invăţămintul tehnic superior este departe de a fi democratic". Săptămînalul „FRANCE OBSER­­VATEUR“ consacră o serie de arti­cole situaţiei grele a învăţămîntu­lui superior din Franţa şi revendi­cărilor corpu­lui didactic. „Motivele revol­tei membrilor cor­pului didactic ? — întreabă Lucien Rioux, într-un articol în care anali­zează cauzele acesteia. Slaba re­tribuire a profesorilor a devenit pro­france Observateur Manifestaţie a studenţilor la Paris. Pe pancartă stă scris : „Vrem un local pentru facultate". ortalb mw«TmSTribime Glasul oamenilor de cultură Nu de mult, cunoscutul dramaturg american Arthur Miller a publicat în „NEW YORK HERALD TRIBUNE“ un articol consacrat situaţiei intelec­tualilor din S.U.A. In introducere, autorul arată! „Singurele comunicări care au exis­tat intre guvern şi mine au con­stat într-o convocare din partea De­partamentului veniturilor interne şi în altă convocare din partea unei co­misii a Congresului,şi care avea ne­voie de prezenţa mea pentru a con­tinua să scutească ţara de oameni ca mine. Aş caracteriza perioada res­pectivă drept deceniul In care Ame­rica aproape a scos din circulaţia In­telectul său“. Exprimîndu-şi speranţa că situaţia Intelectualilor se va Îndrepta, Miller subliniază: „Ar putea fi foarte aproa­pe de noi timpul cînd un om capa­bil de a vorbi şi a scrie o frază com­pletă in engleză nu va fi Împiedi­cat pentru acest simplu motiv să o­­cupe o funcţie publică. Probabil că oamenii noştri de ştiinţă vor avea din nou posibilitatea să convoace o conferinţă Internaţională, cu modes­ta speranţă că colegii din străinătate nu vor fI împiedicaţi să intre In fard din motive politice... Nu cred că minţile politice din a­­ceastă ţară înţeleg in momentul de faţă ce este un intelectual. Mă tem că intelectualul este in cel mai bun caz considerat ca un ornament al statului, pe de o parte, sau ca un făuritor de bombe, pe de altă parte. „Ceea ce avem nevoie este o ati­­n­tudine spirituală, pe care intelectua­lul demn de acest nume o personi­fică foarte des. Este vorba de punc­tul de vedere care consideră des­coperirea adevărului ca cel mai înalt ţel al omului". *) Faimoasa „Comisie pentru cerce-* tarea activităţilor antiamericane" (— n. r.). atMir­ilog. NUMĂRUL­ ANALFABEŢILOR este Înspăimântător „Constituţia italiană — scrie zia­rul elveţian „ST. GALLER TAG­BLATT“ — prevede obligativitatea învăţămîntului de 8 ani. Dar în ciu­da tuturor eforturilor depuse de autorităţi, această prevedere consti­tuţională a rămas pînă acum în cea mai mare parte doar pe hîrtie. Ca urmare a acestei situaţii, analfabe­tismul face încă ravagii înspăimîn­­tătoare, îndeosebi în sudul ţării... În fiecare an, 30.000 de băieţi şi fete împlinesc 14 ani fără a fi tre­cut măcar o singură zi prin şcoală. Un număr de 200.000 copii nu ob­ţin nici măcar certificatul de ab­solvire a şcolii primare şi sporesc in continuare armata analfabeţilor şi a semianalfabeţilor. Numărul tinerilor care nu-şî con­tinuă studiile după absolvirea şco­lilor primare depăşeşte anual cifra de un milion. Această situaţie frî­­nează şi întîrzie dezvoltarea demo­cratică a Italiei şi progresul tehnic şi economic. De cele mai multe ori, părinţii preferă să-şi trimită copiii la mun­că încă de la vîrsta cea mai fra­gedă, pentru a mai întregi puţin veniturile sărăcăcioase ale familiei. De pildă, la Roma e suficient să ieşi în stradă pentru a vedea furni­carul de copii între 8 şi 12 ani care aleargă de la o casă la alta, pres­­tînd diferite servicii clienţilor din baruri şi prăvălii. „Şcoala democratică într-un stat democratic" este, ce e drept, o devi­ză frumoasă, dar, avînd in vedere condiţiile existente în Italia, ea ră­­mîne doar o iluzie". Cercetări „cosmice“ in Italia „După cum vedeţi, mijloacele de care dispunem pentru lansarea unui om în spaţiul cosmic sînt destul de modeste, dar guvernul ne dă spe­ranţe“.­­Din ziarul social-democrat „Giustizis") Pan. 3 Trei din cele şase tablouri reproduse mai sus aparţin unor pictori abstracţionişti americani, respectiv : Hofmann, Gaston şi Kline iar trei sunt opera maimuţei Toy. „Vă invităm să deosebiţi tablourile pictorului­­maimuţă de cele ale oamenilor pictori“, scrie revista italiană „L'Europeo“ publicind aceste tablouri.

Next