Scînteia, iunie 1961 (Anul 30, nr. 5182-5211)

1961-06-11 / nr. 5192

WF. 50920 E. IAROVICI „ZBURĂTORII“ (Ca la expoziţia de fotografii artistice „Înfloreşte ţara mea") ■ 0*0 SPORT Succese­e 8P°ríívilor romín! —------ în „Cupa ţărilor latine“ REIMS 10 (Agerpres). — Prin telefon : Pe poligonul central al oraşului Reims au început sîmbătă întrecerile din cadrul competiţiei internaţionale de tir „Cupa ţărilor latine", la care participă ţintaşi de valoare din R.P.R., Franţa, Italia, Spania, Portugalia şi Monaco. Un remarcabil succes au obţinut trăgătorii români în proba de armă liberă-calibru redus (3x40 focuri), în clasamentul general individual primele trei locuri au fost ocupate de sportivii romîni: Iosif Sîrbu, care a totalizat 1135 puncte, urmat de T. Ciufu — 1131 puncte și M. Ferecatu — 1124 puncte. Pe locul 4 s-a clasat francezul Mazoyer cu 1111 puncte. Proba pe echipe a fost cîștigată, de asemenea, de reprezen­tativa R. P. Romíné. Proba de pistol precizie s-a în­cheiat cu victoria lui Leon (Spania) — 554 puncte. După prima manșă, în proba de pistol viteză conduce reprezentantul nostru Magyar cu 295 puncte. în cîteva rînduri In sferturile de finală ale turneului Internaţional de floretă de la Varşovia floretiştii romîni au avut o frumoasă comportare. Drimbă a ciştigat seria a II-a iar Poenaru şi Mureşanu s-au cla­sat pe locurile doi in seriile 3 şi res­pectiv 4. Sportivii romîni s-au califi­cat pentru semifinale. In cadrul concursului Internaţional de călărie de la Viena proba de dre­saj a fost cîştigată de St. Cyr (Sue­dia) pe calul „Steaua". Pe locul doi s-a clasat Mihalcea (R.P. Romina) pe calul „Bolero". ★ Sîmbătă s-a disputat la Moscova In­­tilnirea de baschet dintre echipele masculine T.S.K.A. şi C.C.A. Bucureşti contind pentru semifinalele „Cupei campionilor europeni". Baschetbaliştii sovietici au obţinut victoria cu scorul de 98—58 (43—23). „Curînd după ieșirea noastră din Luanda, jeepul în care călătoream cu proprietarul unei plantajii de prin partea locului sălta peste gro­pile de pe drumul acoperit de praf roşu. De noi se apropie o altă maşină în care era instalat „chef© de po­­sto“ — şeful de post, conducătorul suprem al districtului pe care-1 ad­ministrează. Sub controlul lui ab­solut se află vreo 15.000 de băştinaşi, locuitori ai satelor din district. Ne-am întîlnit la mijlocul drumu­lui. — Excelenţă, — i se adresă prie­tenul meu, — intenţionam să vă vi­zitez mîine ca să vă cer o favoare, îmi extind plantaţia şi voi avea nevoie de încă cel puţin 500 de muncitori pentru a începe defrişa­rea şi însămînţările. „Excelenţa“ se gîndi o clipă. — Cinci sute de capete, pentru cit timp ? — Oh, pentru două săptămîni, dacă se poate. — Va fi cam greu, — răspunse şeful. — Anul acesta am expediat foarte mulţi din acest district. V-ar putea fi de folos şi cîteva femei ? — Nu, nu, — răspunse prietenul meu. — Pe plantaţiile mele nu lu­crează decit bărbaţi. Dacă ar lu­cra laolaltă bărbaţi şi femei, aş avea prea multe neplăceri. — Foarte bine — spuse şeful. — Cred că voi putea rezolva che­stiunea... Dar mai rămîn de discu­tat cîteva amănunte... îmi aruncă o privire pe furiș. M-am retras discret pînă ce tîrgul fu încheiat. Peste cîteva minute ne-am reluat drumul. Prietenul meu era fericit. — Am făcut o afacere excelentă ! — exclamă el. — Ii capăt la prețul de 200 escudos pe căp de om, un adevărat chilipir, şi sunt sigur că o să mi-i dea la timp 1 K­ra Intr-adevăr un chilipir. Del f Ziarul englez „Daily Mail“ j [ a publicat recent o scrisoare J \ trimisă redacţiei de un citi- ] I tor care a călătorit prin An- j [ gola timp de mai mulţi ani. J | Citind acest document zgu­­j­­­duitor, se pot înţelege mai­­ I bine evenimentele ce se po- t f trec azi în Angola. 500 aşa-numiţi „muncitori con­tractaţi“ vor fi adunaţi cu forţa spre a-i fi predaţi. Ei vor lucra pentru el timp de doi ani la preţul de cum­p­­ărare de aproximativ 2 lire Ster­ine şi 10 şilingi pe cap de om, ceea ce înseamnă că în medie co­stul muncii fiecărui om va fi de vreo trei farchings *) pe zi. In afară de acest preţ iniţial, prietenul meu va avea de plătit un salariu de 4­2,7 penny **) pe zi pentru a respecta dispoziţiile legale referitoare la retribuirea muncito­rilor contractaţi. O parte din acest salariu va fi reţinută pînă la expi­rarea contractului, iar apoi înmî­­nată şefului de post al districtului. Acesta o va da sau nu căpeteniilor satelor ca să plătească pe fiecare muncitor în parte, după ce se va reîntoarce acasă. Restul salariului va fi inmînat direct muncitorilor ca să-l cheltuiască pe mărfurile inu­tile pe care i le vinde patronul. *) Pentru a Înţelege cit reprezintă „retribuţia“ unui muncitor angolez trebuie să ţinem seamă că o liră ster­lină are 20 şilingi, un şiling este egal cu 12 penny, iar un farthing valorea­­ză cu­ un sfert de penny. **) Ţinînd seama că în medie pre­ţul unui pachet de 10 ţigări este de IV,—2 şilingi, „costul muncii“ urui angolez pe zi (3 farthings, adică nici măcar un penny) nu echivalează nici măcar cu preţul unei singure ţigări, în ce priveşte „salariul“ de 41­,—­7 penny, acesta e aproximativ egal cu preţul a 2—3 ţigări.­­ O afacere bună pentru toată lu­mea, afară de muncitori. Patronul a obţinut la un preţ derizoriu mun­citori care nici nu pot face grevă, nici nu pot fugi şi de care trebuie să se ocupe numai temporar, iar şeful a primit o mită de 1.250 lire sterline, un supliment apreciabil la salariul cam mic, pe care i-l plă­teşte guvernul... Am aflat că în Angola pînă şi oamenii de afaceri trebuie să fie discreţi. Acum cîţiva ani, m-am întors la Luanda după ce am stat cîteva săptămîni în Interiorul ţării. Luasem masa de seară cu un importator belgian cu care am discutat cele văzute. A doua zi am fost trezit dis-de-dimineață de zbîr­­nîitul telefonului. Era un om de afaceri portughez cu a cărui firmă lucram pe atunci. — Pot să te văd imediat . — La d-ta în birou ? — Nu, nu, mai bine la mine acasă. Cînd am ajuns acolo, l-am găsit pe prietenul meu agitat. — Ascultă — îmi zise el. — Acum cîteva minute am fost vizitat de un funcţionar al poliţiei. Ai noroc că întreprinderea noastră are oarecare trecere aici, altminteri ai fi trebuit să pleci cu avionul de dimineaţă. Aseară ai vorbit în public despre lucruri care nu se spun aici. Să nu crezi că nu ai fost supravegheat. Nu mai departe de acum două săptămîni, ăștia au expediat la Leopoldville pe unul care vorbise prea mult. De atunci, am devenit un obser­vator pasiv, n-am mai întrebat de­cit ceea ce trebuia să știu pentru treburile mele şi n-am mai dat nici un sfat. In 1903, un funcţionar colonial spunea despre Angola : „Colonia­listul portughez II consideră pe băştinaş un animal de muncă, o maşină agricolă, fără nici un fel de drepturi“. Acest lucru se poate spune şi acum. Intr-o zi călătoream cu un auto­camion împreună cu cîţiva portu­ghezi In regiunea Zambezi Su­perioară. Ploua, iar cei cinci băştinaşi care stăteau In spatele nostru, îmbrăcaţi foarte sumar, erau uzi şi dîrdîiau de frig. Seara am poposit în curtea plină de noroi a şefului de post, ştiind că vom găsi acolo obişnuita ospi­talitate a administrației. Cîteva băuturi alcoolice și o masă prepa­rată în pripă de servitori au fost bine venite. Intre timp mă gîndeam la băştinaşii rămaşi afară, în ploaie. — Ce facem cu ei ? —■ Mi s-a răspuns cu un gest de nepăsare. — Se pot băga sub autocamion, dacă vor. Cînd am ieșit afară, l-am văzut intr-adevăr acolo, înghesuiţi în no­roi, îngheţaţi de frig şi nemîncaţi. Mai aveau în faţă o călătorie de încă cinci zile... Uneori mă gîndesc şi la o scenă care s-a petrecut în holul unui mic hotel de pe coastă. Aproape de lo­cul unde mă aflam, era o fetiţă neagră, slăbuţă, de vreo şase ani. Legăna un cărucior în care se afla un copil alb. Aproape de ea, tînăra ei stăpînă, o fetiţă de opt ani, se juca cu o păpuşă. Am sustras o clipă atenţia micii servitoare, ca s-o întreb ceva şi în aceeaşi clipă ea încetă să mai legene Căruciorul. Imediat, tînăra ei stăpînă interveni, lovind-o cu putere pe fetiţa neagră drept în faţă, cu păpuşa pe care o avea în mină. Fetiţa neagră nu protestă, nu rosti nici un cuvînt, ci îşi reluă, pur şi simplu, sarcina ce i s-a dat. Pot afirma că ceea ce îl deose­bea pe băştinaşul din Angola de alte grupuri de africani pe care i-am întîlnit era frica, timidita­tea, neliniştea şi disperarea înti­părite pe faţa lui. Am fost servit la masă de băştinaşi care se temeau atît de mult de un reproş, incit serveau supa fără a se apropia prea mult de masă... Este adevărat ceea ce spun por­tughezii : pe vremuri omul alb era în siguranţă In Angola. Dar această ster® de lucruri a putut dăinui nu­mai atita timp cit poporul credea că subjugarea lui este totală și că nu poate scăpa de ea". Răsfoind presa străină SCLAVI MODERNI „Europenele“ de box Aseară la Belgrad, în sala Expo­ziţiei, s-a consumat ultimul act al campionatelor europene de box. La această ediţie a „europenelor“, la care au fost prezenţi pugilişti din 23 de ţări, boxerii români s-au com­portat bine, reuşind să cucerească o medalie de argint prin Gheorghe Negrea (la categoria semigrea) şi trei medalii de bronz prin Puiu Ni­­colae (cocoş), C. Gheorghiu (pană) şi V. Badea (mijlocie mică). Iată rezultatele ultimei gale, la care câştigătorilor li s-a decernat centura de campioni ai Europei: muscă. Vaeca (Italia) b.p. Stolnikov (U.R.S.S.); cocoş. Sivkov (U.R.S.S.) b.p. Gutman (R. P. Polonă) ; pană. Taylor (Anglia) b.p. Zasuhin (U.R.S.S.) ; semiuşoară. Mc.Taggart (Scoţia) b.p. Benedek (Iugoslavia) ; uşoară. Tumins (U.R.S.S.) b.p. Me­­hovic (Iugoslavia) ; semimijlocie. Tamulis (U.R.S.S.) b.p. Meyer (Elve­ția) ; mijlocie mică. Lagutin (U.R.S.S.) b. K.O. repriza Ili­a Heidl (ft. D. Germană); mijlocie. Walasek (R. P. Polonă) b. ab. Feofanov (U.R.S.S.); semigrea. Saraudi (Italia) b.p. Negrea; grea. Abramov (U.R.S.S.) b.p. Penna (Italia). ULTIMELE ȘTIRI SCÍNTEIA ULTIMELE ȘTIRI ULTIMELE ȘTIRI Să înceteze imediat măsurile represive în Angola! • Hotărîrea Consiliului de Securitate reprezintă un pas minim spre adoptarea unor măsuri urgente care să pună capăt războiului colonial • Principalele puteri ale N. A. T. O. au împiedicat adoptarea propunerii clare și precise a U.R.S.S. NEW YORK 10 (Agerpres).­­ La începutul şedinţei Consiliului de Securitate au luat cuvîntul d­anbai­­sistul şi delegaţii S.U.A. şi Angliei. Ei au încercat să prezinte în culori trandafirii guvernul fascist al Por­tugaliei şi să împiedice Consiliul să adopte măsuri eficiente pentru în­cetarea războiului colonial din An­gola. Deşi reprezentantul american şi-a exprimat regretul în legătură cu în­răutăţirea situaţiei din Angola, el a cerut totodată Consiliului de Secu­ritate să nu se grăbească să adopte măsuri hotărâte şi să dea guvernu­lui salazarist „un anumit timp pen­tru proclamarea şi înfăptuirea unor reforme concrete în Angola“. Reprezentantul portughez a în­cercat să înfăţişeze drept născociri ale unor răuvoitori faptele care au fost citate în consiliu şi care dove­desc că în Angola sunt exterminaţi zeci de mii de patrioţi. Luînd cuvîntul V. A. Zorin e spus că majoritatea vorbitorilor au ară­tat cu deplin temei că acţiunile Por­tugaliei în Angola constituie un război colonial nemilos, că acest război afectează interesele nu nu­mai ale poporului angolez, ci şi ale tuturor popoarelor şi statelor afri­cane, că desfăşurarea în continuare a acestui război colonial nu poate să nu aibă consecinţe grele pentru pacea şi securitatea internaţională. S-­a arătat în modul cel mai just că numai folosindu-se de ocrotirea şi ajutorul aliaţilor săi din N.A.T.O., Portugalia a căpătat posibilitatea de a duce acest război de extermi­nare. Delegatul sovietic a dezvăluit în­treaga falsitate a cererilor repre­zentanţilor Franţei şi Angliei de a „se da dovadă de cumpătare şi răb­dare", de a nu se alerga în ajutorul poporului angolez şi de a nu se con­damna guvernul Salazar, în actuala perioadă de eliberare a popoarelor — a spus V. A. Zorin — faţă de colonialiştii portughezi nu trebuie să se manifeste indulgenţă şi tole­ranţă, ci hotărîre şi intransigenţă. în încheiere V. A. Zorin a arătat că deşi proiectul de rezoluţie al Ceylonului, Liberiei şi R.A.U. nu este suficient de hotărât, delegaţia sovietică consideră posibil să-l spri­jine ca un prim pas minim spre a­­doptarea de către Consiliul de Secu­ritate a unor măsuri urgente, care să pună capăt războiului colonial şi evoluţiei periculoase a evenimen­telor. Reprezentantul sovietic a a­­dus un amendament la acest proiect, la punctul care cere autorităților portugheze să înceteze imediat mă­surile represive, să se adauge că Consiliul de Securitate condamnă războiul colonial împotriva poporu­lui Angolei. S-a trecut apoi la vot. Cu nouă voturi şi două abţineri (U.R.S.S. şi Franţa) a fost adoptat amendamen­tul chilian care atenuează într-o oarecare măsură formularea proiec­tului de rezoluţie. S-a pus apoi la vot amendamentul sovietic pentru care au votat patru delegaţii (U.R.S.S. şi autorii proiectului de rezoluţie — statele afro-asiatice — Ceylonul, Liberia şi R.A.U.). Trei delegaţii — S.U.A., Anglia şi Turcia — au votat împotrivă şi patru (Franţa, Ecuadorul, Chile şi d­an­­baisistul) s-au abţinut de la vot. Modul în care a decurs votul în ce priveşte amendamentul sovietic a arătat mai clar ca orice altceva a­­devăratele poziţii ale statelor. Prin­cipalele puteri ale N.A.T.O. — S.U.A. şi Anglia — membri permanenţi ai Consiliului de Securitate, au împie­dicat adoptarea propunerii clare şi precise a U.R.S.S. care condamnă acţiunile autorităţilor portugheze in Angola. După încheierea şedinţei, dele­gaţii Liberiei, Nigeriei şi Ghanei s-au apropiat de reprezentantul sovietic, i-au strîns mina şi i-au mulţumit pentru apărarea con­secventă a drepturilor popoarelor care luptă pentru libertatea lor. Simpatia fierbinte și solidaritatea poporului romín cu cauza dreaptă a poporului angolezi Scrisoarea reprezentantului permanent al R. P. Romíne către Secretariatul O.N.U. NEW YORK 10 (Agerpres). — Reprezentantul permanent al Republi­cii Populare Romíne la Organizația Națiunilor Unite, Silviu Brucan, a trimis Secretariatului O.N.U. o scrisoare in legătură cu situaţia din An­gola, discutată în Consiliul de Securitate . Din însărcinarea guvernului ro­mân, am onoarea a vă aduce la cu­noştinţă punctul de vedere al Re­publicii Populare Romine în legă­tură cu situaţia alarmantă din An­gola. După cum se ştie, la 14 decembrie 1960, Adunarea Generală a Organi­zaţiei Naţiunilor Unite a adoptat „Declaraţia cu privire la acordarea independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale“, care cere să se pună ca­păt imediat şi fără nici o condiţie colonialismului, sub toate manife­stările sale, şi să fie curmate toate acţiunile armate şi măsurile repre­sive de orice fel ale colonialiştilor, permiţîndu-se popoarelor coloniale să-şi exercite în mod paşnic şi li­ber dreptul lor la independenţă. In lumina acestei declaraţii, la 18 decembrie 1960 şi 22 aprilie 1961, A­­dunarea Generală confirmă, în mod expres, prin rezoluţii speciale, că guvernul portughez are datoria să acorde poporului din Angola inde­pendenţa la care acest popor are dreptul şi pentru care luptă. Ştirile despre actuala situaţie din Angola dovedesc că aceste­­ hotărîri ale Adunării Generale O.N.U. sînt nesocotite de către guvernul colo­nialist portughez. Acest guvern, nu numai că nu a transferat puterea poporului­, angolez, dar îl supune unui crunt regim de exterminare. Zilnic sânt relatate fapte zgudui­toare despre atrocităţile săvîrşite de colonialiştii portughezi. Agenţiile de presă informează că avioane por­tugheze bombardează cu napalm sate presupuse „suspecte“ din An­gola, iar apoi trupele „pacifică" ceea ce rămâne. în acest fel, au dis­părut în numai 7 săptămâni 50 de sate, victime ale colonialiştilor por­tughezi. Ziarul „New York Times“ publica în numărul său din 3 mai a.c. mărturiile lui Clifford J. Par­sons, care s-a întors recent din An­gola : „Mii de oameni — declara el — au fost măcelăriţi şi mutilaţi, în fiecare noapte poliţia secretă portu­gheză pătrundea în case, ii scotea pe africani în stradă unde-i îm­puşca“. Execuţii capitale, torturi, raiduri de terorizare în cursul cărora locui­torii paşnici ai satelor angoleze sunt mitraliaţi şi bombardaţi din văzduh — acestea sunt metodele barbare prin care guvernul portughez în­cearcă să-şi menţină stăpînirea co­lonialistă asupra Angolei. Acţiunile criminale întreprinse de guvernul portughez în Angola cre­ează o serioasă ameninţare pentru pacea şi securitatea popoarelor în Africa şi în întreaga lume. Este evident că guvernul portu­ghez nu ar putea întreprinde, în dispreţul întregii opinii publice mondiale şi al declaraţiilor şi rezo­luţiilor adoptate de Naţiunile Unite, acţiunile lui de sângeroasă repre­siune împotriva poporului din An­gola, dacă nu s-ar bucura de spriji­nul politic şi material al puterilor coloniale din blocul militar al Atlan­ticului de Nord, din care Portugalia face parte. Profund convine ott colonialismul este un rău căruia trebuie să i se pună capăt cit mai curând, că res­pectarea dreptului oricărui popor la autodeterminare este un imperativ al menţinerii şi Întăririi păcii şi securităţii in lumea Întreagă, gu­vernul Republicii Populare Române cere Consiliului de Securitate al O.N.U. să condamne acţiunile cri-­­ minale ale guvernului colonialist portughez şi să adopte hotărîri eficace pentru a sili Portugalia să­­pună capăt războiului colonialist din Angola şi să se conformeze o­­bligaţiilor stabilite prin Declaraţia O.N.U. cu privire la acordarea in­­­­dependenţei ţărilor şi popoarelor coloniale. Guvernul Republicii Populare Ro­­­­mine foloseşte acest prilej pentru a exprima simpatia fierbinte a po- I porului romin şi solidaritatea sa cu cauza dreaptă a poporului angolez­­ şi işi exprimă convingerea nestră­mutată in izbînda luptei pe care o duce acesta, pentru eliberarea de sub jugul colonialismului portu­ghez. Reprezentantul Republicii Popu­lare Române a cerut Secretariatului­­ Națiunilor Unite ca această scri-­i­soare să fie distribuită ca document oficial tuturor membrilor O.N.U. -o** La Montevideo, într-un cadru­­discret* MONTEVIDEO 10 (Agerpres). — Adlai Stevenson, trimisul special al preşedintelui Kennedy, a sosit la Montevideo pentru întrevederi în chestiunea programului american de ajutor şi a pregătirii conferinţei inter-americane ce urmează să se deschidă la 15 iulie la Montevideo. Amintirea neplăcută a modului cum a fost primit anul trecut fostul preşedinte Eisenhower de către populaţia capitalei uruguaiene, cînd numai bombele lacrimogene ale po­liţiei l-au putut feri de ostilitatea manifestanţilor antiamericani, a făcut ca primirea lui Stevenson la Montevideo să se desfăşoare într-un cartiu „cit mai discret". Aeroportul era pustiu la sosirea trimisului lui Kennedy, iar pe străzile pe care le-a parcurs, se afla, de asemenea, foar­te puţină lume. Cu toate acestea, vizita lui Stevenson nu a trecut ne­observată. După cum relatează a­­genţia Associated Press,­ în timp ce Stevenson se întreţinea cu oficia­lităţile uruguaiene, la Universitatea din Montevideo a avut loc un mi­ting studenţesc de protest împotriva prezenţei emisarului american, la care participanţii au scandat lozin­ca : „Cuba da, Stevenson afară !*’ Agenţia americană menţionează că la fel ca în Argentina guvernul uru­­guaian a declarat lui Stevenson că nu doreşte să se alăture vreunei acţiuni a S.U.A. împotriva Cubei. Sesiunea comisiei C­A E. R. în domeniul industriei carbonifere VARŞOVIA 10 (Agerpres). — în­tre 6 şi 9 iunie a.c. a avut loc la Varşovia cea de-a IX-a sesiune or­dinară a Comisiei permanente C.A.E.R. de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică în domeniul industriei carbonifere. La sesiune au luat parte repre­zentanţi ai Albaniei, Bulgariei, Ce­hoslovaciei, R.D. Germane, Polo­niei, Romîniei, Ungariei şi Uniunii Sovietice. Ca observatori au fost prezenţi reprezentanţi ai R.P. Chi­neze şi R.P. Mongole. Comisia a examinat problema ex­tinderii colaborării tehnico-ştiinţifi­­fice în domeniul industriei cărbu­nelui şi a aprobat tematica colabo­rării pînă în anul 1965, ceea ce va permite să se rezolve în mod com­plex şi planificat principalele pro­bleme ce stau în faţa Industriai cărbunelui din ţările membre ale Consiliului de Ajutor Economic Re­ciproc. Comisia şi-a conc­entra­t, de ase­menea, în mod deosebit atenţia asu­pra problemelor întăririi colabo­rării în domeniul­­ securităţii şi igienei m­rncii în industria cărbu­nelui. La sesiune s-au discutat, de ase­menea, probleme privind coordo­narea planurilor de dezvoltare a in­dustriei cărbunelui şi a balanţelor energetice şi de combustibil pîntt în anul 1980. Sesiunea a decurs într-o atmos­feră de unanimitate deplină, de în­ţelegere şi colaborare prietenească. -0*0- Partidul Comunist din S.U.A. nu se va supune monstruoasei hotărîri a Curţii Supreme — Declaraţia tovarăşului Gus Hali — NEW YORK 9 (Agerpres). — „Dacă monstruoasa hotărîre a Curţii supreme va rămîne în vi­goare, Statele Unite se vor alătura Spaniei fasciste, Portugaliei, Ger­maniei occidentale, Republicii Do­minicane şi Coreei de Sud, adică ţărilor care au declarat Partidul comunist in afara legii", a declarat la 8 iunie în cadrul unei conferin­ţe de presă Gus Hali, secretarul general al P.C. din S.U.A. Referindu-se la hotărîrea Curţii supreme care, a spus el, „cere par­tidului să se sinucidă“, Hali a de­clarat : „Nu intenţionăm să ne su­punem acestui ordin“. Partidul comunist, a subliniat Hali, va continua să desfăşoare o largă campanie politică pentru res­pectarea drepturilor cetăţeneşti ale celor 18 milioane de negri, ale in­dienilor americani, ale persoanelor străine care locuiesc în Statele Uni­te, precum şi ale tuturor persoane­lor lipsite de drepturi. Gus Hali a declarat că partidul va întreprinde demersurile în justi­ţie pentru a obţine revizuirea legii represive McCarran, pe baza că­reia a fost pronunţată hotărîrea Curţii supreme. Vorbitorul a arătat că printre de­ţinuţii politici din S.U.A. există acum nu numai comunişti, ci şi alţi luptători pentru pace, pentru drep­turile negrilor, activişti sindicali, persoane cu cele mai diferite con­vingeri politice şi religioase. Hali şi-a exprimat convingerea că legea McCarran va fi anulată. „Ideile nu pot fi puse în afara le­gii, a spus Hali. Intr-un fel sau al­tul concepţiile marxist-leniniste se vor răspîndi şi vor triumfa“. ~o®o- Plenara C. C. al P. C. Italian ROMA 10 (Agerpres). — La Roma continuă lucrările Plenarei C.C. al P. C. Italian. Giancarlo Paretta, membru al Secretariatului C.C. al P. C. Italian, a prezentat raportul „Participarea tineretului la lupta pentru reînnoire democratică şi so­cialism“. Situaţia tineretului, a declarat Paretta, poate fi comparată cu situa­ţia oamenilor muncii din semicolo­nii, deoarece tineretul are de sufe­rit de pe urma oricărei crize, este supus celei mai crunte exploatări în întreprinderile capitaliste. Analfabetismul n-a fost cîtuşi de puţin lichidat, nu există destule săli de cursuri şi clase, se intensifică necontenit criza în domeniul cerce­tărilor ştiinţifice, nivelul pregătirii tehnice şi profesionale scade mereu. Tineretul Italiei, a spus în conti­nuare raportorul, participă activ la lupta electorală şi politică şi la în­treaga viaţă socială. Apreciem in­transigenţa şi năzuinţa sa spre transformări radicale, a subli­niat raportorul, constatăm orien­tarea spre partidele de stingă a unor pături tot mai largi ale tineretului şi considerăm că a­­ceasta constituie o etapă importan­tă a dezvoltării mişcării democratice din țară. -0*0- »Am dorit să fim liberi, şi de aceea sîntem liberi“ Cuvîntarea lui Fidel Castro la încheierea sesiunii U. I. S. HAVANA 10 (Agerpres). — Luînd cuvîntul la şedinţa festivă de înche­iere a sesiunii Comitetului executiv al Uniunii Internaţionale a Studen­ţilor, care a avut loc la Havana, primul ministru al Cubei, Fidel Cas­tro, a subliniat că imperialismul şi colonialismul sunt un balast care urinează dezvoltarea omenirii. Im­perialismul şi colonialismul sunt in afara legilor moralei. Imperialiştii, a spus el, nu sunt în stare să recunoască singurul ade­văr : că noi ne-am răsculat pur şi simplu pentru că am fost exploataţi, că nu mai puteam indura să fim o colonie americană, să cerem pentru orice aprobare a ambasadorului a­­merican şi să ne consultăm pentru orice cu Departamentul de Stat din Washington. Am dorit să fim liberi, şi de aceea sîntem liberi! In cuvîntarea sa, Castro a acor­dat o mare atenţie campaniei pen­tru lichidarea analfabetismului în Cuba şi pentru dezvoltarea învăţă­mântului public. El a subliniat, prin­tre altele, că Cuba este gata să ofere 1.000 de burse universitare pentru studenţii din ţările latino­­americane frăţeşti care n-au posibi­litatea să-şi termine studiile uni­versitare în patria lor. Vorbind despre schimbul de tineri de la sate dintre Uniunea Sovietică şi Cuba, Castro a propus să se orga­nizeze de asemenea un schimb de tineri de la sate cu­­ alte ţări din Europa. -000- Arme şi pretenţii BONN io (Agerpres). — Milita­­riştii vest-germani cer din nou ac­celerarea înarmării atomice­ a Bun­­deswehrului. Du­pă o şedinţă a comandamentului Bundeswehrului, care s-a întrunit la Stuttgart, mi­nistrul de Război al R.F.G., Strauss, a declarat reprezentanţilor presei că intensificarea înarmării cri arme clasice a Bundeswehrului nu în­seamnă cîtuşi de puţin slăbirea mă­surilor de înzestrare a armatei vest­­germane cu armă atomică. Din declaraţiile lui Strauss a re­ieşit, de asemenea, că între milita­­riştii vest-germani şi cei francezi există o puternică rivalitate în ceea ce priveşte acapararea poziţiilor do­minante în N.A.T.O. Strauss a de­clarat în mod categoric că R. F. G. este împotriva creării unui directo­rat politic al N.A.T.O., propus de Franţa, din care ar urma să facă parte numai S.U.A., Anglia şi Franţa. ■ PÍR 9 ULTIMELE ȘTIR! Pentru că nu şi a putut plăti o datorie. ATENA 10 (Ager­pres). — TASS: In a­­propiere de Arta, un jandarm a ucis cu un foc de revolver pe ţă­ranul sărac Rup­akis, tată a trei copii, numai pentru faptul că acesta nu şi-a putut plăti o datorie de 180 drahme. Guvernul poartă o grea răspundere pen­tru asasinarea lui Ru­­pakis, scrie cunoscutul ziar burghez „Elefthe­­rt*“. Ziarul „Arghi“ sub­liniază că soarta lui Rupakis o pot avea multe familii de ţărani din Grecia, deoarece a­­proape nu există ţăran care să nu fie dator băncilor şi cămătarilor. Asasinarea lui Rupa­kis a atras din nou a­­tenţia opiniei publice asupra mizeriei şi lip­sei de drepturi a mul­tor milioane de ţărani greci. Fostul prim-ministru Papandreu a declarat­­ că agricultura Greciei ‘­trece printr-o, criză, iar : 'situaţia' fţăran­ilor, este­­extrem de grea Ţăra­nii sunt copleşiţi de da­torii, „actualul­­ guvern îi duce la sapă de lemn". Creşterea şoma­jului, emigraţia, scăde­rea venitului naţional — iată rezultatele, poli­ticii economice falimen­tare a actualului gu­vern.

Next