Scînteia, iunie 1961 (Anul 30, nr. 5182-5211)

1961-06-11 / nr. 5192

­ Memorandumurile înmînate de S. S. Hruşciov lui J. Kennedy la intiliiirea lor de la YSena I MOSCOVA 10 (Agetpres). — TASS transmite : In presa străină au apărut informatii despre faptul ca N. S. Hruşciov, preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., a înminat preşedintelui S.U.A., Kennedy, in timpul întilnirii lor de la Viena, memorandumuri in problema Încetării experienţelor cu arma atomică şi cu hidrogen şi in problema Încheierii Tratatului de pace cu Germania şi a reglementării pe această bază a problemei Berlinului occidental. In unele relatări, apărute in presa străină, aceste documente sunt co­mentate inexact, iar în altele — denaturat. Ţinlnd seama de această împrejurare şi pentru a da opiniei publice imaginea reală a conţinutului me­morandumurilor, guvernul sovietic consideră utilă publicarea textului lor integral. U. R. S. S. doreşte să se pună capăt oricăror experienţe cu arma nucleară . Guvernul sovietic consideră nece­sar să şi expună considerentele în problema încetării experienţelor cu armele atomice şi cu hidrogen. După cum se ştie, tratativele de la Geneva între reprezentanţii U.R.S.S., S.U.A. şi Marii Britanii durează de peste doi ani şi jumătate. Totuşi, mai există încă dificultăţi mari în calea încheierii unui acord. In ceea ce o priveşte, Uniunea So­vietică a făcut şi continuă să facă tot posibilul pentru a elabora cît mai grabnic, de comun acord cu S.U.A. şi Marea Britanie, tratatul cu privire la încetarea experienţelor cu arma nucleară. După cum se ştie, pentru a înlătura obstacolele ce stau în calea unei înţelegeri, U­­niunea Sovietică a făcut parteneri­lor occidentali la tratative concesii substanţiale, acceptînd o serie de propuneri prezentate de ei. Poziţia guvernului sovietic­­ la tratativele de la Geneva este sim­plă şi clară. Uniunea Sovietică do­reşte să se pună capăt pretutindeni şi pentru totdeauna oricăror expe­rienţe cu arma nucleară. Dar guver­nul sovietic nu poate accepta şi nu va accepta niciodată ca tratatul re­feritor la încetarea experienţelor să se transforme intr-un petic de hîrtie lipsit de conţinut, care să fie folosit drept camuflaj pentru continuarea experienţelor cu arma nucleară în scopul perfecţionării ei şi al creării de noi mijloace de exterminare în masă. Tratatul nu trebuie să cu­prindă nici un fel de excepţii, tre­buie să fie interzise orice fel de experienţe cu arma nucleară: în aer, sub apă, sub pămînt şi în spa­ţiul cosmic. In legătură cu situaţia nesatisfă­cătoare care s-a creat în prezent la conferinţa de la Geneva, guvernul sovietic ar­ dori să-şi expună încă o dată poziţia în problemele funda­mentale care continuă să rămînă nesoluţionate. Problema moratoriului După cum se ştie, guvernul sop­vietic s-a declarat de acord cu pro­punerea americană ca tratatul să nu prevadă, deocamdată, interzice­rea experienţelor subterane cu arma nucleară sub o anumită limită de putere. Acum este necesar ca noi să cădem de acord asupra unui mora­toriu pentru exploziile nucleare sub­terane care, în mod provizoriu, ră­­mîn în afara tratatului. Este de la sine înţeles că un acord cu privire la moratoriu trebuie să aibă un ase­menea caracter încît nici un stat să nu-l poată viola în mod arbitrar și relua exploziile experimentale cu bombe nucleare. Pornind de la a­­ceasta, guvernul sovietic este ferm convins că expirarea termenului moratoriului, cu privire la care se va realiza o înţelegere între părţile interesate, nu trebuie să elibereze în mod automat statele de angaja­mentul de a nu efectua explozii nu­cleare subterane. Problema controlului Uniunea Sovietică consideră, ca şi Statele Unite, că trebuie să fie instituit un control internaţional riguros asupra încetării experienţe­lor. Este însă absolut evident că acest control poate fi eficient numai dacă se va baza pe consimţămîntul reciproc al părţilor şi nu pe ten­dinţa de a folosi mecanismul de control pentru ca un grup de state să-şi impună voinţa altuia. Guvernul sovietic a examinat sub toate aspectele cum trebuie asigu­rată egalitatea în drepturi a părţi­lor in exercitarea controlului şi a ajuns la concluzia fermă că compo­nenţa organelor de control trebuie să se bazeze pe reprezentarea egală a părţilor. Tocmai în conformitate cu acest principiu Uniunea Sovieti­că propune să se realizeze o înţele­gere referitoare la componenţa principalului organ executiv — Consiliul administrativ. Se încearcă să se motiveze refu­zul de a accepta propunerea de instituire a unui consiliu adminis­trativ alcătuit din trei reprezentanţi cu drepturi egale, cîte unul din partea fiecăruia dintre grupurile principale de state — statele socia­liste, ţările participante la blocurile militare occidentale şi statele neu­tre — prin afirmaţii că Uniunea Sovietică ar urmări să obţină anu­mite drepturi speciale în organiza­ţia de control. Această afirmaţie este, fireşte, lipsită de orice temei. Care este sensul real al propune­rii Uniunii Sovietice ? El constă în excluderea posibilităţii ca una din părţi să obţină avantaje speciale ori să fie prejudiciată securitatea unui sau altui grup de state. Vrem să asigurăm nu o egalitate formală, ci o egalitate reală a părţilor în aplicarea Tratatului cu privire la interzicerea experienţelor cu arma nucleară. Comisia de control în care vor­ fi reprezentate­­toate grupurile princi­pale de state poate lua hotărîri bune, juste, care să ţină seama de interesele tuturor statelor. Nu este însă suficient să fie luate astfel de hotărîri. Este necesar să se asigure îndeplinirea lor nepărtinitoare. Im­parţialitatea nu poate fi însă garan­tată dacă îndeplinirea hotărîrilor va fi încredinţată numai unei sin­­gure persoane. Istoria relaţiilor internaţionale contemporane cunoaşte destule e­­xemple cînd o persoană, aflîndu-se sub influenţa unui grup de state sau acţionînd în aşa fel încît să facă pe plac acestui grup, a aplicat gre­şit în viaţă hotărîri asupra cărora se căzuse deja de acord. Desigur a­­ceasta a fost în avantajul unui sin­gur grup de state ale cărui interese le-a promovat această persoană, dar a provocat prejudicii altor state. Se ştie doar prea bine că există state neutre, dar nu există şi nu pot e­­xista persoane neutre. O înţelegere cu privire la înce­tarea experienţelor cu arma nu­cleară afectează în mod direct in­teresele securităţii statelor şi gu­vernul Statelor Unite va fi, fără îndoială, de acord că, în rezolvarea unor astfel de probleme, este ne­cesar să se manifeste o prudenţă maximă. In actualele condiţii, cînd lumea este împărţită în blocuri militare şi sînt menţinute armate numeroase, cînd asupra lumii con­tinuă să planeze primejdia unui conflict atomic, este inadmisibil ca problemele care afectează intere­sele securităţii statelor şi destinele popoarelor să depindă de hotărirea unei singure persoane. In afară de aceasta, numirea unei singure persoane pentru înfăptuirea hotărîrilor adoptate în problema controlului poate fi considerată ca o acţiune cu caracter dictatorial, ca o tendinţă de a-şi impune voinţa. In­tr-adevăr, este puţin probabil ca puterile occidentale să fie de acord ca această persoană să fie numită din partea unei ţări socialiste. Mai curînd ele vor propune numirea în această funcţie a unei persoane din partea ţărilor neutre. Există oare garanţii că şi o astfel de persoană se va situa pe o pozi­ţie neutră, nepărtinitoare faţă de ţările socialiste ? Noi nu putem fi de acord cu un asemenea mod de abordare a problemei. Uniunea So­vietică nu poate admite dictatul vreunei părţi. Noi dorim condiţii egale pentru toţi şi nu vom accepta niciodată să fim puşi într-o situaţie de inegalitate. Sîntem convinşi că guvernul S.U.A. împărtăşeşte părerea că orice acord internaţional trebuie să con­ţină garanţii care să excludă ac­ţiuni rău intenţionate şi nejusti­ficate împotriva vreunui stat sem­natar al acordului. Acesta este un drept inalienabil şi legitim al fie­cărui stat, al fiecărui guvern. Pro­­punînd instituirea unui organ exe­cutiv cu caracter de colegiu alcă­tuit din reprezentanţi egali în drep­turi ai celor trei grupuri de state, Uniunea Sovietică porneşte de la ideea că realizarea acestui drept trebuie să fie garantată tuturor sta­telor. Obiectînd împotriva propunerii sovietice referitoare la componenţa Consiliului administrativ, reprezen­tanţii Statelor Unite şi Marii Brita­nii la conferinţa de la Geneva sus­ţin că ea ar echivala cu instituirea dreptului de veto în ce priveşte efec­tuarea inspecţiilor. Dar asemenea a­­firmaţii nu pot fi apreciate decit ca o continuare a vechii linii de dena­turare a poziţiei U.R.S.S. în proble­mele controlului. In legătură cu aceasta se poate aminti că încă în mai 1959, lămu­rind propunerea sa referitoare la stabilirea cotei de inspecţii, guver­nul sovietic a subliniat că organiza­rea de inspecţii la faţa locului în li­mitele cotelor convenite trebuie să se realizeze la cererea părţii intere­sate în inspecţie fără să se pună la vot acest lucru în comisia de con­trol sau în oricare alt organ. Este necesară numai existenţa unor indicaţii obiective ale apara­telor de la posturile de control, care să ateste că într-o regiune oarecare a ţării respective s-a produs un fe­nomen susceptibil de a fi considerat o explozie nucleară. Dacă există a­­semenea indicaţii obiective, atunci, aşa cum prevede propunerea sovie­tică, nici comisia de control, nici un alt organ al organizaţiei de control nu pot împiedica satisfacerea ce­rerii părţii respective de a se între­prinde o inspecţie. Prin urmare, Consiliul administrativ nu poate ri­dica nici un obstacol în calea efec­tuării inspecţiei, la care se referă reprezentanţii S.U.A., atunci cînd vorbesc despre un aşa-numit „veto“. Desigur există şi alte probleme, iar multe dintre ele se vor ivi în mod inevitabil în cursul aplicării Tratatului cu privire la încetarea experienţelor cu arma nucleară, a­­supra cărora organul executiv va trebui să ia hotărîri. Nu poate fi tolerată situaţia care ar îngădui a­­doptarea de hotărîri unilaterale şi crearea de condiţii pentru arbitrar. Pericolul arbitrariului sporeşte mult în cazul existenţei unui sin­gur administrator. In cazul adop­tării structurii organului executiv, preconizat de guvernul sovietic, se exclude cu desăvîrșire pericolul ar­bitrariului și al unor hotărîri unila­terale. Din aceasta rezultă că pro­blema „dreptului de veto“ este ar­tificială. Guvernul sovietic este convins că adoptarea propunerii Uniunii So­vietice cu privire la componenţa consiliului administrativ ar înlătura unul din marile obstacole care îm­piedică încheierea pe bază de înţe­legere reciprocă a tratatului. Există încă o problemă asupra că­reia se manifestă deocamdată diver­genţe. Este problema cuantumului cotei de inspecţii. Guvernul sovietic speră că guvernul Statelor Unite va aborda în mod realist şi rezolvarea problemei numărului inspecţiilor la faţa locului. Propunerea noastră ca pe teritoriul U.R.S.S., S.U.A. şi Marii Britanii să fie întreprinse cîte trei inspecţii anual oferă ga­ranţii pe deplin suficiente împotri­va unor încălcări ale tratatului cu privire la încetarea experienţelor cu arma nucleară. Cererea de a se organiza un număr excesiv de inspecţii, formulată cu insistenţă de S.U.A. şi Marea Britanie, nu poate să înlăture impresia că în cazul de faţă nu se manifestă cîtuşi de puţin grija pentru instituirea unui control eficient. Atunci cînd se apreciază poziţia statelor în problemele inspecţiei, nu poate fi, fireşte, ignorată împreju­rarea că atît timp cît în lume mai există grupări militare de state, efectuarea inspecţiei poate fi folo­sită pentru spionaj. Aşa stau lucrurile cu tratativele cu privire la încetarea experienţe­lor cu arma nucleară. Ne-am expus cu toată sincerita­tea considerentele în privinţa căilor de lichidare a dificultăţilor ivite. Modul nostru de a aborda problema oferă o bază bună pentru încheierea într-un viitor apropiat a tratatului referitor la încetarea experienţelor cu arma nucleară. Totodată, apreciind obiectiv si­tuaţia creată în jurul problemei in­terzicerii experienţelor nucleare, trebuie, evident, să se recunoască că participanţilor la tratativele de la Geneva le este, pe cît se vede, greu să se înţeleagă acum asupra încetării experienţelor nucleare. In acest caz n-ar fi mai bine oare ca ţările noastre să înceapă cu proble­ma principală, cardinală, — pro­f. — Reglementarea paşnică cu Germania, care a întîrziat mulţi ani, a determinat în bună măsură evoluţia primejdioasă din perioada postbelică a evenimentelor în Eu­ropa. Hotărîrile interaliate, extrem de importante, cu privire la smul­gerea din rădăcini a militarismului în Germania, pe care la timpul său guvernele S.U.A. şi U.R.S.S. le-au considerat drept chezăşie a unei păci trainice, au fost îndeplinite doar parţial şi astăzi nu sunt de fapt respectate pe cea mai mare parte a teritoriului german. Dintre guver­nele celor două state germane, care au luat fiinţă după război, numai guvernul Republicii Democrate Ger­mane recunoaşte şi respectă aceste acorduri. Guvernul Republicii Fe­derale Germane îşi proclamă făţiş o atitudine negativă faţă de aceste acorduri, cultivă militarismul, care zăngăne armele, şi se pronunţă pentru revizuirea frontierelor ger­mane, pentru revizuirea rezultatelor celui de-al doilea război mondial. El încearcă să creeze pentru planu­rile sale agresive o puternică bază militară, să aţîţe un focar primej­dios de conflicte pe pămîntul ger­man şi să provoace o ciocnire între foştii aliaţi din coaliţia antihitle­­ristă. Puterile occidentale au îngăduit Republicii Federale Germane să înceapă să acumuleze armamente şi să creeze o armată, care, în mod vădit, depăşesc necesităţile de apă­rare. Aprobarea dată Republicii Fe­derale Germane de a construi nave militare cu un deplasament pînă la 6.000 tone, precum şi de a folosi te­ritoriile Angliei, Franţei, Italiei pentru bazele militare ale R.F. Germane constituie noi şi primej­­dioşi paşi din partea puterilor N.A.T.O. 2. — Guvernul sovietic năzuieşte sincer spre înlăturarea cauzelor care generează încordarea din­tre U.R.S.S. şi S.U.A., şi spre trece­rea la o colaborare prietenească constructivă, încheierea tratatului de pace cu Germania ar apropia mult cele două ţări de acest fel. U.R.S.S. şi S.U.A. au luptat împre­ună împotriva Germaniei hitleriste. Datoria lor comună este de a în­cheia tratatul de pace german şi de a crea astfel garanţia sigură că pe pămîntul german nu se vor mai ri­dica nici o dată forţe care ar putea împinge lumea într-un nou război şi mai distrugător. Dacă dorinţa U­­niunii Sovietice de a întări pacea şi de a nu îngădui dezlănţuirea în Europa a unui nou război mondial nu este în divergenţă cu intenţiile guvernului S.U.A., o înţelegere nu va fi greu de realizat. 3.­­ Pornind de la aprecierea rea­listă a situaţiei guvernul sovietic se pronunţă pentru încheierea neîntîr­ziată a tratatului de pace cu Ger­mania. Problema tratatului de pace este o problemă a securităţii naţio­nale a U.R.S.S. şi a multor altor state. Au trecut vremurile cînd si­tuaţia din Germania putea fi lăsată neschimbată. S-au maturizat de mult toate condiţiile pentru Încheie­rea tratatului de pace şi un astfel de tratat trebuie să fie Încheiat e­blema dezarmării generale şi totale . In această ordine de idei salutăm declaraţia preşedintelui Kennedy din ultimul său mesaj către Con­gres, în sensul că încheierea trata­tului cu privire la încetarea efec­tivă a experienţelor nucleare va fi primul pas important în direcţia dezarmării. Intr-adevăr, să soluţio­năm ambele probleme în legătură una cu alta şi atunci va dispare şi principalul obstacol pe care-l văd în momentul de faţă puterile occi­dentale în propunerea sovietică re­feritoare la crearea unui Consiliu administrativ alcătuit din trei membri. După cum se ştie, guvernul so­vietic a mai subliniat în repetate rînduri că dacă puterile occidentale vor accepta propunerea privitoare la dezarmarea generală şi totală, gu­vernul sovietic este gata, în ceea ce-l priveşte, să accepte necondiţio­nat orice propuneri ale puterilor oc­cidentale referitoare la control. Gu­vernul sovietic îşi reafirmă această hotărîre şi este dispus în acest caz să semneze un document în care vor fi incluse propunerile puterilor occidentale în problema încetării experienţelor nucleare. Vom putea accepta această mă­sură deoarece în condiţiile dezar­mării generale şi totale problema securităţii statelor se va pune pe alt plan : nu vor exista armate, nu va exista nici primejdia ca un stat să atace alt stat. Cînd toate statele vor dezarma şi nu vor dispune de mijloace pentru atacarea altor ţări, atunci, într-ade­­văr, se vor crea condiţii în care fiecare ţară va dispune de garan­ţiile necesare securităţii sale. Nici un stat nu va avea posibilitatea să creeze în secret forţe armate, care să ameninţe vreun alt stat sau vreun grup de state. In aceste condiţii sîntem dispuşi să acceptăm orice control pe care îl propun puterile occidentale. Acum însă, cînd în lume se des­făşoară cursa înarmărilor şi există grupări militare opuse, sîntem ne­voiţi să ne menţinem forţele noas­tre armate în interesul securităţii ţării noastre şi a ţărilor aliate cu noi. In condiţiile menţinerii de că­tre state a forţelor lor armate nici un control nu poate fi despărţit de spionaj. Numai atunci controlul nu va fi legat de spionaj cînd forţele armate vor fi lichidate iar armele vor fi distruse. Atunci un control într-adevăr general va fi necesar pentru ca nici un stat, nici un grup Esenţialul constă în a şti de cine anume şi în ce fel va fi el încheiat şi să nu se depună cu acest prilej eforturi inutile. 4. — Guvernul sovietic nu urmă­reşte să aducă vreun prejudiciu in­tereselor din Europa ale S.U.A. sau ale altor puteri occidentale. El nu propune să se schimbe ceva în Ger­mania sau Berlinul occidental ex­clusiv în favoarea vreunui stat sau vreunui grup de state. U.R.S.S. con­sideră necesar ca, în interesul con­solidării păcii, să fie consemnată situaţia care s-a creat in Europa după război, să se dea o formă ju­ridică, să se consfinţească imuabi­litatea frontierelor germane exis­tente, să fie normalizată situaţia din Berlinul occidental ţinindu-se seama, în mod rezonabil, de intere­sele tuturor părţilor. In interesul realizării unei înţe­legeri cu privire la tratatul de pace Uniunea Sovietică nu insistă asupra ieşirii imediate a R.F.G. din N.A.T.O. Cele două state germane ar putea rămîne, un anumit timp, şi după încheierea tratatului de pace în acele grupări militare din care fac parte în prezent. Propunerea sovietică nu condiţio­nează încheierea tratatului de pace de recunoaşterea R. D. Germane sau R. F. Germane de către toţi participanţii la acest tratat. E trea­ba fiecărui guvern să recunoască sau nu un stat sau altul. Dacă S.U.A. nu sunt dispuse să semneze un tratat de pace unic cu cele două state germane, atunci s-ar putea înfăptui reglementarea paşnică pe baza a două tratate. în acest caz, statele membre ale coa­liţiei antihitleriste ar semna trata­tul cu cele două sau cu un singur stat german după cum ar crede de cuviinţă. Nu este obligatoriu ca textul acestor tratate să coincidă, dar ele trebuie să conţină prevederi similare asupra celor mai impor­tante probleme ale reglementării paşnice. 5. — încheierea Tratatului de pace german ar soluţiona şi sarcina nor­malizării situaţiei din Berlinul occi­dental. Astăzi, fiind lipsit de un statut internaţional trainic, Berli­nul occidental este un loc unde cercurile revanşarde de la Bonn în­treţin în permanenţă o încordare extremă şi organizează fel de fel de provocări cît se poate de pericu­loase pentru cauza păcii. Este de datoria noastră să preîntîmpinăm o evoluţie care, datorită întăririi mili­tarismului vest-german ar putea a­­vea consecinţe ireparabile din cauză că situaţia din Berlinul occidental nu este reglementată. In momentul de faţă guvernul so­vietic nu vede o soluţie mai bună a problemei Berlinului occidental de­cit transformarea lui într-un oraş liber demilitarizat, înfăptuirea pro­punerii cu privire la oraşul, liber ar normaliza situaţia din Berlinul oc­cidental ţinîndu-se seama aşa cum se cuvine de interesele tuturor păr­ţilor. Regimul de ocupaţie care se menţine astăzi acolo este perimat, nu mai are nimic comun cu ţelurile pentru care a fost instaurat şi cu de state să nu poată crea un secret arme sau să nu se poată înarma pentru a pregăti o agresiune împotri­va altor state. Un control riguros şi eficient împotriva înarmării state­lor este indispensabil. Totodată nu se poate să nu se recunoască că în actualele condiţii controlul nu ga­rantează cîtuşi de puţin că vreo ţară nu va fi supusă unui atac din partea altei ţări, deoarece armele şi forţele armate nu numai că sunt menţinute, ci se şi întăresc, sporesc, mai cu seamă în domeniul arme­lor nucleare, fapt recunoscut chiar de preşedintele S.U.A. încetarea ex­perienţelor cu arma nucleară nu înseamnă încetarea producerii şi a­­cumulării lor, iar primejdia de război nu se micşorează. In aceste condiţii fiecare stat este îndreptă­ţit să suspecteze că sub parava­nul controlului s-ar urmări consti­tuirea unor organe de spionaj. In cazul înfăptuirii dezarmării generale şi totale, la dispoziţia sta­telor vor rămîne numai contingente limitate de miliţie sau poliţie, sta­bilite de comun acord, necesare menţinerii ordinii interne şi apără­­rii securităţii personale a cetăţeni­lor. Aceste forţe nu pot crea pri­mejdia unui atac asupra altor ţări La nevoie, aceste contingente pot fi folosite de Consiliul de Securitate, dacă vreun stat va întreprinde to­tuşi acţiuni agresive. Desigur, în conducerea acestor forţe internaţio­nale trebuie să fie reprezentate în mod egal toate grupurile principale de state, adică ea trebuie să fie cu adevărat o conducere internaţio­nală. Guvernul sovietic este profund convins că în timpurile noastre calea cea mai reală de rezolvare a pro­blemei dezarmării este calea dezar­mării generale şi totale sub un con­trol internaţional efectiv. Acest lu­cru a fost recunoscut de majorita­tea statelor din lumea întreagă, după cum reiese atît din rezoluţia celei de-a 14-a sesiuni a Adunării Generale, cît şi din discutarea pro­blemelor dezarmării la cea de-a 15-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U. Guvernul sovietic își exprimă speranța că guvernul Statelor U­­nite va tine seama de consideren­tele expnse în acest memorandum si, la rîndul său, își va da concursul la rezolvarea problemei dezarmării generale si totale, inclusiv a sar­cinii încetării pentru totdeauna a tuturor experienţelor cu arma nu­cleară, acordurile interaliate privitoare la Germania, în virtutea cărora a existat. Drepturile de ocupaţie, fireşte, vor înceta odată cu încheierea tra­tatului de pace german fie că a­­cesta va fi semnat cu cele două state germane sau numai cu R. D. Germană, pe teritoriul căreia este situat Berlinul occidental. După părerea guvernului sovie­tic oraşul liber Berlinul occidental trebuie să-şi înfăptuiască nestînje­­nit relaţiile cu exteriorul, iar rându­ielile sale interne trebuie să fie determinate de voinţa liber expri­mată a populaţiei sale. Bineînţeles S.U.A. ca şi toate celelalte ţări ar avea posibilitatea deplină să men­ţină şi să dezvolte relaţiile lor cu oraşul liber. In general Berlinul oc­cidental, potrivit concepţiei guver­nului sovietic, trebuie să fie strict neutru. Desigur, nu trebuie îngăduit ca Berlinul occidental să fie folosit şi pe viitor ca o bază pentru acti­vitatea duşmănoasă instigatoare, împotriva U.R.S.S., R. D. Germane şi a oricărui alt stat şi să fie în continuare un focar primejdios de încordare şi de conflicte internaţio­nale. U.R.S.S. propune stabilirea celor mai sigure garanţii împotriva ames­tecului din partea oricărui stat în treburile oraşului liber. In Berlinul occidental ar putea fi amplasate contingente simbolice ale trupelor S.U.A., Angliei, Franţei şi Uniunii Sovietice care ar avea rolul de ga­rant al oraşului liber. U.R.S.S. nu ar ridica obiecţiuni­ nici în legă­tură cu amplasarea în Berlinul oc­cidental, în aceleaşi scopuri, a unor contingente de trupe ale unor ţări neutre, sub egida O.N.U. Statutul de oraş liber ar putea fi înregistrat în modul corespunzător în O.N.U. şi consfinţit prin autoritatea acestei organizaţii internaţionale. Partea sovietică este de acord să discute orice alte măsuri care ar putea ga­ranta libertatea şi independenţa Berlinului occidental ca oraş liber demilitarizat. Pe lingă toate acestea, la regle­mentarea problemei Berlinului oc­cidental trebuie, fireşte, să se ţină seama de necesitatea luării în con­siderare şi respectării riguroase a drepturilor suverane ale RD. Ger­mane care, după cum se ştie, a de­clarat că este gata să se ralieze la un acord corespunzător şi să-l respecte. 6. — Guvernul sovietic propune ca încă de pe acum, fără nici un fel de amînare, să fie convocată o confer­­inţă de pace, să fie încheiat un tra­tat de pace german şi să se soluţio­neze pe această bază problema Ber­linului occidental ca oraş liber. Dacă guvernele S.U.A. şi celorlalte puteri occidentale, dintr-un mo­tiv sau altul, încă nu sunt gata în momentul de faţă pentru aceasta, s-ar putea adopta, pentru un anu­mit termen, o hotărîre intermediară. Cele patru puteri se vor adresa statelor germane cerîndu-le să se înţeleagă, în orice formă accepta­bilă pentru ele, în problemele pri­vind reglementarea paşnică cu Germania şi reunificarea. Cele pa­tru puteri vor declara dinainte că recunosc orice înţelegere care va fi realizată de germani. In cazul unui rezultat pozitiv al tratativelor între R.D.G. şi R.F.G., s-ar pune apoi de acord şi semna un tratat de pace german unic. Dacă însă statele germane nu vor putea cădea de acord în problemele susamintite, se vor lua măsuri în vederea încheierii tratatului de pace cu cele două state germane sau cu unul din ele, după cum vor găsi de cuviinţă ţările interesate. Pentru ca reglementarea paşnică să nu se tărăgăneze este necesar să se fixeze o perioadă de timp în cursul căreia germanii trebuie să caute posibilităţi pentru încheierea unor acorduri în problemele care ţin de competenţa lor internă. Gu­vernul sovietic consideră că este su­ficientă pentru asemenea tratative o perioadă de cel mult şase luni. Această perioadă este absolut sufi­cientă pentru un contact între R.F.G. şi R.D.G. şi pentru tratative între ele, deoarece cei 16 ani care au trecut de la război sunt pe de­plin suficienţi pentru înţelegerea ne­cesităţii de a se pune capăt rămăşi­ţelor celui de-al doilea război mon­dial în Europa. 7.­­ Guvernul sovietic este gata să examineze orice propuneri constructive ale guvernului S.U.A. în problema tratatului de pace german şi în legătură cu nor­malizarea situaţiei în Berlinul occidental. Guvernul sovietic va manifesta maximum­­ de bună­voinţă pentru ca problema tratatu­lui de pace german să fie rezolvată potrivit unei înţelegeri reciproce în­tre U.R.S.S., S.U.A. şi celelalte state interesate. Semnarea tratatului de pace german de către toţi participan­ţii la coaliţia antihitleeristă şi regle­mentarea pe această bază a proble­mei "statutului de neutralitate al Berlinului occidental, ar crea con­diţii mai bune pentru stabilirea în­crederii între state şi pentru rezol­varea problemelor internaţionale importante ca dezarmarea şi altele. Dacă însă S.U.A. nu vor manifesta înţelegere pentru necesitatea înche­ierii unui tratat de pace, vom re­greta aceasta, deoarece tratatul de pace a cărui amînare în continuare ar fi imposibilă şi­­primejdioasă, vom fi nevoiţi să-l semnăm nu cu toate statele ci doar cu acele state care vor dori să-l semneze. Tratatul de pace va consemna în mod special statutul Berlinului oc­cidental ca oraş liber şi Uniunea Sovietică, ca şi ceilalţi semnatari ai tratatului, îl va respecta, se înţelege, întocmai. De asemenea, vor fi luate măsuri pentru ca acest statut să fie respectat şi de alte ţări. In acelaşi timp aceasta va însemna şi lichida­rea regimului de ocupaţie din Ber­linul occidental cu toate consecin­ţele care decurg de aici. In special problemele folosirii liniilor de co­municaţie pe uscat, pe apă şi aerie­ne, care trec pe teritoriul R. D. Germane, vor trebui să fie rezol­vate numai pe baza unor acorduri corespunzătoare cu R. D. Germană. Acest lucru este şi firesc întrucît exercitarea controlului asupra unor astfel de comunicaţii constituie dreptul imprescriptibil al oricărui stat suveran. 8. — încheierea Tratatului ger­man va constitui o măsură impor­tantă pentru reglementarea post­belică definitivă in Europa, ceea ce U.R.S.S. doreşte în mod neabătut. (Sublinierile aparţin redacţ­iei) Pentru încheierea neîntîrziată a tratatului de pace cu Germania Pag. 4 S­C­I­N­T­E­I­A Nr. am Vîn­tele delegaţiei tineretului finlandez Delegaţia tineretului finlandez, condusă de dl. Oiva Valtonen, în­sărcinat cu problemele tineretului şi sportului pe lingă Ministerul In­­văţămintului din Finlanda, şi-a con­tinuat vizitele în regiunea Braşov. Membrii delegaţiei au fost oas­peţii colectiviştilor de la Hărman. De asemenea au vizitat Staţiunea de Maşini şi Tractoare Hărman, Com­plexul sportiv şi staţiunea Poiana Braşov. Simbătă dimineaţa delegaţia a plecat spre Cluj. In aceeaşi zi oas­peţii au vizitat Universitatea „Babeş-Bolyai“ unde s-au întîlnit cu membri ai Comitetului U.T.M. şi ai Consiliului Uniunii asociaţiilor studenţilor. La întîlnire au partici­pat şi reprezentanţi ai conducerii Universităţii şi cadre didactice. (Agerpres) Manifestări ale prieteniei sovieto-indoneziens MOSCOVA 10 (Agerpres). — TASS La 10 iunie, in Palatul Mare al Kremlinului, a avut loc un miting de prietenie a popoarelor Uniunii So­vietice şi Indoneziei. Participanţii la miting­ au întîm­­pinat cu căldură cuvîntările rostite de Leonid Brejnev, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S , generalul Nasution, minis­trul Securităţii Naţionale şi şeful sta­tului major al armatei indoneziene, Leimena, locţiitor al ministrului prim al Indoneziei, şi dr. Sukarno, pre­şedintele Republicii Indonezia. In aceeaşi zi, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. şi Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. au oferit în Pala­tul Mare al Kremlinului o recepţie în cinstea dr. Sukarno. La recepţie au rostit cuvintări Nikita Hruşciov şi dr. Sukarno. In cadrul recepţiei a avut loc so­lemnitatea decorării cu cele mai înalte ordine ale Republicii Indone­zia, respectiv a lui Leonid Brejnev cu Steaua Clasa­ I, şi a lui Iuri Gagarin cu Steaua Clasa a II-a. La 10 iunie, ministrul Apărării al U.R.S.S., mareşalul Malinovski, şi ministrul Securităţii Naţionale al Republicii Indonezia, generalul Nasution, au semnat documentele sovieto-indoneziene. ­000-Trimişii noştri TRANSMIT: OSl­O: Elaborarea unui Apel adresat popoarelor lumii La Oslo au continuat simbătă lu­crările Conferinţei europene con­sacrate dezarmării şi păcii, colabo­rării internaţionale pe tărâm econo­mic şi cultural. Dezbaterile s-au desfăşurat în cadrul celor trei comisii : politică, economică şi culturală. Preşedinte al Comisiei politice a fost ales delegatul român prof. dr. Traian Ionaşcu. Printre cei care au intervenit în dezbaterile acestei comisii se numără savantul francez Bernard Lavergne, deputatul social democrat din R.F.G. Arno Behrisch, savantul britanic John Bernal, pre­şedintele executiv al Prezidiului Con­siliului Mondial al Păcii, deputatul britanic Konni Ziln­acus etc. Ca şi participanţii la lucrările co­misiilor economică şi culturală, cei care au luat cuvîntul în cadrul co­misiei politice au sprijinit cu hotă­­rîre ideea întocmirii unui apel care să cheme popoarele să intensifice colaborarea şi înţelegerea între ţări indiferent de orinduirile lor so­ciale precum şi să intensifice lupta lor pentru pace şi dezarmare. GEORGE IONESCU De ce pleacă Fântâni în S. U. A. ROMA 10 (Agerpres). — Presa italiană­ a publicat o informaţie transmisă de agenţia Associated Press in legătură cu vizita pe care Amintore Fanfani, preşedintele Consiliului de Miniştri al Italiei, o va face în viitorul apropiat . La Washington. Potrivit relatărilor acestei agen­­ţii, „se crede că membrii guvernu­­­lui american vor dori să examineze cu el problema deplasării spre stin­gă, care s-a vădit la recentele ale­geri municipale parţiale din Italia“. O altă problemă care va fi pusă probabil în discuţie este achiziţio­narea de către Italia a unei mari cantităţi­­de petrol sovietic, ceea ce stîrneşte nelinişte în S.U.A. Publicînd această informaţie în prima pagină sub titlul „Ameste­cul grosolan al Statelor Unite în politica internă a Italiei“, ziarul „Il Paese” subliniază că „Fanfani plea­că la Washington nu pentru a dis­cuta problemele politicii internaţio­nale cît pentru a asculta o serie de pretenţii şi reproşuri din partea a­­mericanilor în legătură cu politica internă a Italiei". geneva.­­ Reluarea şedinţelor în problema Laosulu­i pare apropiată Mîine soseşte la Geneva lordul Home şi se aşteaptă şi sosirea lui Couve de Murville. Aceasta în­seamnă că toţi miniştrii de externa ai marilor puteri sunt prezenţi sau vor fi prezenţi la Geneva in zilele următoare, cu excepţia lui Dean Rusk, secretarul de stat al S.U.A. Cercurile ziaristice de aci spun că Rusk va trebui să vină totuşi, în cele din urmă la Geneva, pentru că lipsa sa prelungită ar fi inter­pretată ca un boicot făţiş al confe­rinţei, ceea ce ar pune S.U.A. în­tr-o situaţie proastă. Aci se crede că in ciuda manevrelor ob­strucţioniste ale delegaţiei ameri­cane, lupta poporului laoţian şi presiunea opiniei publice mondiale vor determina în curînd reluarea şedinţelor conferinţei. Din întîlnirea care a avut loc între Gromiko şi Harriman actualul şef al delegaţiei S.U.A., a rezultat că Uniunea Sovietică, aşa cum a arătat Gromiko, a fost şi este gata să înceapă tratative serioase şi concrete asupra aspectelor politice ale problemei Laosului, în timp ce Harriman a continuat să insiste asupra aspectului militar al pro­blemei, adică asupra încetării fo­cului în Laos Substratul obstrucţiilor pe care S U­A şi marionetele lor din Laos le fac în legătură cu această ches­tiune devine din ce în ce mai clar. De fapt, încetarea focului s-a pro­dus de mult şi lucrul a fost confir­mat in mai multe rînduri de comi­sia internaţională de supraveghere şi control din Laos. Rebelii sunt aceia care au violat încetarea fo­cului şi care ameninţă şi acum cu trimiterea unor detaşamente paraşu­tate în spatele liniilor forţelor patrio­tice. Aceste fapte arată că tără­gănarea conferinţei de la Geneva era menită să permită consolidarea şi extinderea poziţiilor pe care re­belii le deţin în Laos. Dar acest lu­cru este inadmisibil pentru poporul laoţian. Astăzi, la ora prînzului, a avut loc la Geneva o întrevedere între Su­­vanna Fumma şi Ciampasak, şeful delegaţiei Boun-Oumiste. Scopul a­­cestei Întrevederi, este de a stabili oraşul european in care se vor în­­tîlnî pentru tratative conducătorii celor trei părţi din Laos. LIVIU RODESCU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Bucureşti, Piaţa „Scînteil", TeL 17.60.10, 17.60.20. Abonamentele se fac la oficiile poştale, factorii poştali şi difuzorii voluntari din întreprinderi şi instituţii. Tiparul: Combinatul Poligrafic Casa Scinteil .,I. V. Stalin"

Next