Scînteia, iunie 1961 (Anul 30, nr. 5182-5211)
1961-06-11 / nr. 5192
Memorandumurile înmînate de S. S. Hruşciov lui J. Kennedy la intiliiirea lor de la YSena I MOSCOVA 10 (Agetpres). — TASS transmite : In presa străină au apărut informatii despre faptul ca N. S. Hruşciov, preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., a înminat preşedintelui S.U.A., Kennedy, in timpul întilnirii lor de la Viena, memorandumuri in problema Încetării experienţelor cu arma atomică şi cu hidrogen şi in problema Încheierii Tratatului de pace cu Germania şi a reglementării pe această bază a problemei Berlinului occidental. In unele relatări, apărute in presa străină, aceste documente sunt comentate inexact, iar în altele — denaturat. Ţinlnd seama de această împrejurare şi pentru a da opiniei publice imaginea reală a conţinutului memorandumurilor, guvernul sovietic consideră utilă publicarea textului lor integral. U. R. S. S. doreşte să se pună capăt oricăror experienţe cu arma nucleară . Guvernul sovietic consideră necesar să şi expună considerentele în problema încetării experienţelor cu armele atomice şi cu hidrogen. După cum se ştie, tratativele de la Geneva între reprezentanţii U.R.S.S., S.U.A. şi Marii Britanii durează de peste doi ani şi jumătate. Totuşi, mai există încă dificultăţi mari în calea încheierii unui acord. In ceea ce o priveşte, Uniunea Sovietică a făcut şi continuă să facă tot posibilul pentru a elabora cît mai grabnic, de comun acord cu S.U.A. şi Marea Britanie, tratatul cu privire la încetarea experienţelor cu arma nucleară. După cum se ştie, pentru a înlătura obstacolele ce stau în calea unei înţelegeri, Uniunea Sovietică a făcut partenerilor occidentali la tratative concesii substanţiale, acceptînd o serie de propuneri prezentate de ei. Poziţia guvernului sovietic la tratativele de la Geneva este simplă şi clară. Uniunea Sovietică doreşte să se pună capăt pretutindeni şi pentru totdeauna oricăror experienţe cu arma nucleară. Dar guvernul sovietic nu poate accepta şi nu va accepta niciodată ca tratatul referitor la încetarea experienţelor să se transforme intr-un petic de hîrtie lipsit de conţinut, care să fie folosit drept camuflaj pentru continuarea experienţelor cu arma nucleară în scopul perfecţionării ei şi al creării de noi mijloace de exterminare în masă. Tratatul nu trebuie să cuprindă nici un fel de excepţii, trebuie să fie interzise orice fel de experienţe cu arma nucleară: în aer, sub apă, sub pămînt şi în spaţiul cosmic. In legătură cu situaţia nesatisfăcătoare care s-a creat în prezent la conferinţa de la Geneva, guvernul sovietic ar dori să-şi expună încă o dată poziţia în problemele fundamentale care continuă să rămînă nesoluţionate. Problema moratoriului După cum se ştie, guvernul sopvietic s-a declarat de acord cu propunerea americană ca tratatul să nu prevadă, deocamdată, interzicerea experienţelor subterane cu arma nucleară sub o anumită limită de putere. Acum este necesar ca noi să cădem de acord asupra unui moratoriu pentru exploziile nucleare subterane care, în mod provizoriu, rămîn în afara tratatului. Este de la sine înţeles că un acord cu privire la moratoriu trebuie să aibă un asemenea caracter încît nici un stat să nu-l poată viola în mod arbitrar și relua exploziile experimentale cu bombe nucleare. Pornind de la aceasta, guvernul sovietic este ferm convins că expirarea termenului moratoriului, cu privire la care se va realiza o înţelegere între părţile interesate, nu trebuie să elibereze în mod automat statele de angajamentul de a nu efectua explozii nucleare subterane. Problema controlului Uniunea Sovietică consideră, ca şi Statele Unite, că trebuie să fie instituit un control internaţional riguros asupra încetării experienţelor. Este însă absolut evident că acest control poate fi eficient numai dacă se va baza pe consimţămîntul reciproc al părţilor şi nu pe tendinţa de a folosi mecanismul de control pentru ca un grup de state să-şi impună voinţa altuia. Guvernul sovietic a examinat sub toate aspectele cum trebuie asigurată egalitatea în drepturi a părţilor in exercitarea controlului şi a ajuns la concluzia fermă că componenţa organelor de control trebuie să se bazeze pe reprezentarea egală a părţilor. Tocmai în conformitate cu acest principiu Uniunea Sovietică propune să se realizeze o înţelegere referitoare la componenţa principalului organ executiv — Consiliul administrativ. Se încearcă să se motiveze refuzul de a accepta propunerea de instituire a unui consiliu administrativ alcătuit din trei reprezentanţi cu drepturi egale, cîte unul din partea fiecăruia dintre grupurile principale de state — statele socialiste, ţările participante la blocurile militare occidentale şi statele neutre — prin afirmaţii că Uniunea Sovietică ar urmări să obţină anumite drepturi speciale în organizaţia de control. Această afirmaţie este, fireşte, lipsită de orice temei. Care este sensul real al propunerii Uniunii Sovietice ? El constă în excluderea posibilităţii ca una din părţi să obţină avantaje speciale ori să fie prejudiciată securitatea unui sau altui grup de state. Vrem să asigurăm nu o egalitate formală, ci o egalitate reală a părţilor în aplicarea Tratatului cu privire la interzicerea experienţelor cu arma nucleară. Comisia de control în care vor fi reprezentatetoate grupurile principale de state poate lua hotărîri bune, juste, care să ţină seama de interesele tuturor statelor. Nu este însă suficient să fie luate astfel de hotărîri. Este necesar să se asigure îndeplinirea lor nepărtinitoare. Imparţialitatea nu poate fi însă garantată dacă îndeplinirea hotărîrilor va fi încredinţată numai unei singure persoane. Istoria relaţiilor internaţionale contemporane cunoaşte destule exemple cînd o persoană, aflîndu-se sub influenţa unui grup de state sau acţionînd în aşa fel încît să facă pe plac acestui grup, a aplicat greşit în viaţă hotărîri asupra cărora se căzuse deja de acord. Desigur aceasta a fost în avantajul unui singur grup de state ale cărui interese le-a promovat această persoană, dar a provocat prejudicii altor state. Se ştie doar prea bine că există state neutre, dar nu există şi nu pot exista persoane neutre. O înţelegere cu privire la încetarea experienţelor cu arma nucleară afectează în mod direct interesele securităţii statelor şi guvernul Statelor Unite va fi, fără îndoială, de acord că, în rezolvarea unor astfel de probleme, este necesar să se manifeste o prudenţă maximă. In actualele condiţii, cînd lumea este împărţită în blocuri militare şi sînt menţinute armate numeroase, cînd asupra lumii continuă să planeze primejdia unui conflict atomic, este inadmisibil ca problemele care afectează interesele securităţii statelor şi destinele popoarelor să depindă de hotărirea unei singure persoane. In afară de aceasta, numirea unei singure persoane pentru înfăptuirea hotărîrilor adoptate în problema controlului poate fi considerată ca o acţiune cu caracter dictatorial, ca o tendinţă de a-şi impune voinţa. Intr-adevăr, este puţin probabil ca puterile occidentale să fie de acord ca această persoană să fie numită din partea unei ţări socialiste. Mai curînd ele vor propune numirea în această funcţie a unei persoane din partea ţărilor neutre. Există oare garanţii că şi o astfel de persoană se va situa pe o poziţie neutră, nepărtinitoare faţă de ţările socialiste ? Noi nu putem fi de acord cu un asemenea mod de abordare a problemei. Uniunea Sovietică nu poate admite dictatul vreunei părţi. Noi dorim condiţii egale pentru toţi şi nu vom accepta niciodată să fim puşi într-o situaţie de inegalitate. Sîntem convinşi că guvernul S.U.A. împărtăşeşte părerea că orice acord internaţional trebuie să conţină garanţii care să excludă acţiuni rău intenţionate şi nejustificate împotriva vreunui stat semnatar al acordului. Acesta este un drept inalienabil şi legitim al fiecărui stat, al fiecărui guvern. Propunînd instituirea unui organ executiv cu caracter de colegiu alcătuit din reprezentanţi egali în drepturi ai celor trei grupuri de state, Uniunea Sovietică porneşte de la ideea că realizarea acestui drept trebuie să fie garantată tuturor statelor. Obiectînd împotriva propunerii sovietice referitoare la componenţa Consiliului administrativ, reprezentanţii Statelor Unite şi Marii Britanii la conferinţa de la Geneva susţin că ea ar echivala cu instituirea dreptului de veto în ce priveşte efectuarea inspecţiilor. Dar asemenea afirmaţii nu pot fi apreciate decit ca o continuare a vechii linii de denaturare a poziţiei U.R.S.S. în problemele controlului. In legătură cu aceasta se poate aminti că încă în mai 1959, lămurind propunerea sa referitoare la stabilirea cotei de inspecţii, guvernul sovietic a subliniat că organizarea de inspecţii la faţa locului în limitele cotelor convenite trebuie să se realizeze la cererea părţii interesate în inspecţie fără să se pună la vot acest lucru în comisia de control sau în oricare alt organ. Este necesară numai existenţa unor indicaţii obiective ale aparatelor de la posturile de control, care să ateste că într-o regiune oarecare a ţării respective s-a produs un fenomen susceptibil de a fi considerat o explozie nucleară. Dacă există asemenea indicaţii obiective, atunci, aşa cum prevede propunerea sovietică, nici comisia de control, nici un alt organ al organizaţiei de control nu pot împiedica satisfacerea cererii părţii respective de a se întreprinde o inspecţie. Prin urmare, Consiliul administrativ nu poate ridica nici un obstacol în calea efectuării inspecţiei, la care se referă reprezentanţii S.U.A., atunci cînd vorbesc despre un aşa-numit „veto“. Desigur există şi alte probleme, iar multe dintre ele se vor ivi în mod inevitabil în cursul aplicării Tratatului cu privire la încetarea experienţelor cu arma nucleară, asupra cărora organul executiv va trebui să ia hotărîri. Nu poate fi tolerată situaţia care ar îngădui adoptarea de hotărîri unilaterale şi crearea de condiţii pentru arbitrar. Pericolul arbitrariului sporeşte mult în cazul existenţei unui singur administrator. In cazul adoptării structurii organului executiv, preconizat de guvernul sovietic, se exclude cu desăvîrșire pericolul arbitrariului și al unor hotărîri unilaterale. Din aceasta rezultă că problema „dreptului de veto“ este artificială. Guvernul sovietic este convins că adoptarea propunerii Uniunii Sovietice cu privire la componenţa consiliului administrativ ar înlătura unul din marile obstacole care împiedică încheierea pe bază de înţelegere reciprocă a tratatului. Există încă o problemă asupra căreia se manifestă deocamdată divergenţe. Este problema cuantumului cotei de inspecţii. Guvernul sovietic speră că guvernul Statelor Unite va aborda în mod realist şi rezolvarea problemei numărului inspecţiilor la faţa locului. Propunerea noastră ca pe teritoriul U.R.S.S., S.U.A. şi Marii Britanii să fie întreprinse cîte trei inspecţii anual oferă garanţii pe deplin suficiente împotriva unor încălcări ale tratatului cu privire la încetarea experienţelor cu arma nucleară. Cererea de a se organiza un număr excesiv de inspecţii, formulată cu insistenţă de S.U.A. şi Marea Britanie, nu poate să înlăture impresia că în cazul de faţă nu se manifestă cîtuşi de puţin grija pentru instituirea unui control eficient. Atunci cînd se apreciază poziţia statelor în problemele inspecţiei, nu poate fi, fireşte, ignorată împrejurarea că atît timp cît în lume mai există grupări militare de state, efectuarea inspecţiei poate fi folosită pentru spionaj. Aşa stau lucrurile cu tratativele cu privire la încetarea experienţelor cu arma nucleară. Ne-am expus cu toată sinceritatea considerentele în privinţa căilor de lichidare a dificultăţilor ivite. Modul nostru de a aborda problema oferă o bază bună pentru încheierea într-un viitor apropiat a tratatului referitor la încetarea experienţelor cu arma nucleară. Totodată, apreciind obiectiv situaţia creată în jurul problemei interzicerii experienţelor nucleare, trebuie, evident, să se recunoască că participanţilor la tratativele de la Geneva le este, pe cît se vede, greu să se înţeleagă acum asupra încetării experienţelor nucleare. In acest caz n-ar fi mai bine oare ca ţările noastre să înceapă cu problema principală, cardinală, — prof. — Reglementarea paşnică cu Germania, care a întîrziat mulţi ani, a determinat în bună măsură evoluţia primejdioasă din perioada postbelică a evenimentelor în Europa. Hotărîrile interaliate, extrem de importante, cu privire la smulgerea din rădăcini a militarismului în Germania, pe care la timpul său guvernele S.U.A. şi U.R.S.S. le-au considerat drept chezăşie a unei păci trainice, au fost îndeplinite doar parţial şi astăzi nu sunt de fapt respectate pe cea mai mare parte a teritoriului german. Dintre guvernele celor două state germane, care au luat fiinţă după război, numai guvernul Republicii Democrate Germane recunoaşte şi respectă aceste acorduri. Guvernul Republicii Federale Germane îşi proclamă făţiş o atitudine negativă faţă de aceste acorduri, cultivă militarismul, care zăngăne armele, şi se pronunţă pentru revizuirea frontierelor germane, pentru revizuirea rezultatelor celui de-al doilea război mondial. El încearcă să creeze pentru planurile sale agresive o puternică bază militară, să aţîţe un focar primejdios de conflicte pe pămîntul german şi să provoace o ciocnire între foştii aliaţi din coaliţia antihitleristă. Puterile occidentale au îngăduit Republicii Federale Germane să înceapă să acumuleze armamente şi să creeze o armată, care, în mod vădit, depăşesc necesităţile de apărare. Aprobarea dată Republicii Federale Germane de a construi nave militare cu un deplasament pînă la 6.000 tone, precum şi de a folosi teritoriile Angliei, Franţei, Italiei pentru bazele militare ale R.F. Germane constituie noi şi primejdioşi paşi din partea puterilor N.A.T.O. 2. — Guvernul sovietic năzuieşte sincer spre înlăturarea cauzelor care generează încordarea dintre U.R.S.S. şi S.U.A., şi spre trecerea la o colaborare prietenească constructivă, încheierea tratatului de pace cu Germania ar apropia mult cele două ţări de acest fel. U.R.S.S. şi S.U.A. au luptat împreună împotriva Germaniei hitleriste. Datoria lor comună este de a încheia tratatul de pace german şi de a crea astfel garanţia sigură că pe pămîntul german nu se vor mai ridica nici o dată forţe care ar putea împinge lumea într-un nou război şi mai distrugător. Dacă dorinţa Uniunii Sovietice de a întări pacea şi de a nu îngădui dezlănţuirea în Europa a unui nou război mondial nu este în divergenţă cu intenţiile guvernului S.U.A., o înţelegere nu va fi greu de realizat. 3. Pornind de la aprecierea realistă a situaţiei guvernul sovietic se pronunţă pentru încheierea neîntîrziată a tratatului de pace cu Germania. Problema tratatului de pace este o problemă a securităţii naţionale a U.R.S.S. şi a multor altor state. Au trecut vremurile cînd situaţia din Germania putea fi lăsată neschimbată. S-au maturizat de mult toate condiţiile pentru Încheierea tratatului de pace şi un astfel de tratat trebuie să fie Încheiat eblema dezarmării generale şi totale . In această ordine de idei salutăm declaraţia preşedintelui Kennedy din ultimul său mesaj către Congres, în sensul că încheierea tratatului cu privire la încetarea efectivă a experienţelor nucleare va fi primul pas important în direcţia dezarmării. Intr-adevăr, să soluţionăm ambele probleme în legătură una cu alta şi atunci va dispare şi principalul obstacol pe care-l văd în momentul de faţă puterile occidentale în propunerea sovietică referitoare la crearea unui Consiliu administrativ alcătuit din trei membri. După cum se ştie, guvernul sovietic a mai subliniat în repetate rînduri că dacă puterile occidentale vor accepta propunerea privitoare la dezarmarea generală şi totală, guvernul sovietic este gata, în ceea ce-l priveşte, să accepte necondiţionat orice propuneri ale puterilor occidentale referitoare la control. Guvernul sovietic îşi reafirmă această hotărîre şi este dispus în acest caz să semneze un document în care vor fi incluse propunerile puterilor occidentale în problema încetării experienţelor nucleare. Vom putea accepta această măsură deoarece în condiţiile dezarmării generale şi totale problema securităţii statelor se va pune pe alt plan : nu vor exista armate, nu va exista nici primejdia ca un stat să atace alt stat. Cînd toate statele vor dezarma şi nu vor dispune de mijloace pentru atacarea altor ţări, atunci, într-adevăr, se vor crea condiţii în care fiecare ţară va dispune de garanţiile necesare securităţii sale. Nici un stat nu va avea posibilitatea să creeze în secret forţe armate, care să ameninţe vreun alt stat sau vreun grup de state. In aceste condiţii sîntem dispuşi să acceptăm orice control pe care îl propun puterile occidentale. Acum însă, cînd în lume se desfăşoară cursa înarmărilor şi există grupări militare opuse, sîntem nevoiţi să ne menţinem forţele noastre armate în interesul securităţii ţării noastre şi a ţărilor aliate cu noi. In condiţiile menţinerii de către state a forţelor lor armate nici un control nu poate fi despărţit de spionaj. Numai atunci controlul nu va fi legat de spionaj cînd forţele armate vor fi lichidate iar armele vor fi distruse. Atunci un control într-adevăr general va fi necesar pentru ca nici un stat, nici un grup Esenţialul constă în a şti de cine anume şi în ce fel va fi el încheiat şi să nu se depună cu acest prilej eforturi inutile. 4. — Guvernul sovietic nu urmăreşte să aducă vreun prejudiciu intereselor din Europa ale S.U.A. sau ale altor puteri occidentale. El nu propune să se schimbe ceva în Germania sau Berlinul occidental exclusiv în favoarea vreunui stat sau vreunui grup de state. U.R.S.S. consideră necesar ca, în interesul consolidării păcii, să fie consemnată situaţia care s-a creat in Europa după război, să se dea o formă juridică, să se consfinţească imuabilitatea frontierelor germane existente, să fie normalizată situaţia din Berlinul occidental ţinindu-se seama, în mod rezonabil, de interesele tuturor părţilor. In interesul realizării unei înţelegeri cu privire la tratatul de pace Uniunea Sovietică nu insistă asupra ieşirii imediate a R.F.G. din N.A.T.O. Cele două state germane ar putea rămîne, un anumit timp, şi după încheierea tratatului de pace în acele grupări militare din care fac parte în prezent. Propunerea sovietică nu condiţionează încheierea tratatului de pace de recunoaşterea R. D. Germane sau R. F. Germane de către toţi participanţii la acest tratat. E treaba fiecărui guvern să recunoască sau nu un stat sau altul. Dacă S.U.A. nu sunt dispuse să semneze un tratat de pace unic cu cele două state germane, atunci s-ar putea înfăptui reglementarea paşnică pe baza a două tratate. în acest caz, statele membre ale coaliţiei antihitleriste ar semna tratatul cu cele două sau cu un singur stat german după cum ar crede de cuviinţă. Nu este obligatoriu ca textul acestor tratate să coincidă, dar ele trebuie să conţină prevederi similare asupra celor mai importante probleme ale reglementării paşnice. 5. — încheierea Tratatului de pace german ar soluţiona şi sarcina normalizării situaţiei din Berlinul occidental. Astăzi, fiind lipsit de un statut internaţional trainic, Berlinul occidental este un loc unde cercurile revanşarde de la Bonn întreţin în permanenţă o încordare extremă şi organizează fel de fel de provocări cît se poate de periculoase pentru cauza păcii. Este de datoria noastră să preîntîmpinăm o evoluţie care, datorită întăririi militarismului vest-german ar putea avea consecinţe ireparabile din cauză că situaţia din Berlinul occidental nu este reglementată. In momentul de faţă guvernul sovietic nu vede o soluţie mai bună a problemei Berlinului occidental decit transformarea lui într-un oraş liber demilitarizat, înfăptuirea propunerii cu privire la oraşul, liber ar normaliza situaţia din Berlinul occidental ţinîndu-se seama aşa cum se cuvine de interesele tuturor părţilor. Regimul de ocupaţie care se menţine astăzi acolo este perimat, nu mai are nimic comun cu ţelurile pentru care a fost instaurat şi cu de state să nu poată crea un secret arme sau să nu se poată înarma pentru a pregăti o agresiune împotriva altor state. Un control riguros şi eficient împotriva înarmării statelor este indispensabil. Totodată nu se poate să nu se recunoască că în actualele condiţii controlul nu garantează cîtuşi de puţin că vreo ţară nu va fi supusă unui atac din partea altei ţări, deoarece armele şi forţele armate nu numai că sunt menţinute, ci se şi întăresc, sporesc, mai cu seamă în domeniul armelor nucleare, fapt recunoscut chiar de preşedintele S.U.A. încetarea experienţelor cu arma nucleară nu înseamnă încetarea producerii şi acumulării lor, iar primejdia de război nu se micşorează. In aceste condiţii fiecare stat este îndreptăţit să suspecteze că sub paravanul controlului s-ar urmări constituirea unor organe de spionaj. In cazul înfăptuirii dezarmării generale şi totale, la dispoziţia statelor vor rămîne numai contingente limitate de miliţie sau poliţie, stabilite de comun acord, necesare menţinerii ordinii interne şi apărării securităţii personale a cetăţenilor. Aceste forţe nu pot crea primejdia unui atac asupra altor ţări La nevoie, aceste contingente pot fi folosite de Consiliul de Securitate, dacă vreun stat va întreprinde totuşi acţiuni agresive. Desigur, în conducerea acestor forţe internaţionale trebuie să fie reprezentate în mod egal toate grupurile principale de state, adică ea trebuie să fie cu adevărat o conducere internaţională. Guvernul sovietic este profund convins că în timpurile noastre calea cea mai reală de rezolvare a problemei dezarmării este calea dezarmării generale şi totale sub un control internaţional efectiv. Acest lucru a fost recunoscut de majoritatea statelor din lumea întreagă, după cum reiese atît din rezoluţia celei de-a 14-a sesiuni a Adunării Generale, cît şi din discutarea problemelor dezarmării la cea de-a 15-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U. Guvernul sovietic își exprimă speranța că guvernul Statelor Unite va tine seama de considerentele expnse în acest memorandum si, la rîndul său, își va da concursul la rezolvarea problemei dezarmării generale si totale, inclusiv a sarcinii încetării pentru totdeauna a tuturor experienţelor cu arma nucleară, acordurile interaliate privitoare la Germania, în virtutea cărora a existat. Drepturile de ocupaţie, fireşte, vor înceta odată cu încheierea tratatului de pace german fie că acesta va fi semnat cu cele două state germane sau numai cu R. D. Germană, pe teritoriul căreia este situat Berlinul occidental. După părerea guvernului sovietic oraşul liber Berlinul occidental trebuie să-şi înfăptuiască nestînjenit relaţiile cu exteriorul, iar rânduielile sale interne trebuie să fie determinate de voinţa liber exprimată a populaţiei sale. Bineînţeles S.U.A. ca şi toate celelalte ţări ar avea posibilitatea deplină să menţină şi să dezvolte relaţiile lor cu oraşul liber. In general Berlinul occidental, potrivit concepţiei guvernului sovietic, trebuie să fie strict neutru. Desigur, nu trebuie îngăduit ca Berlinul occidental să fie folosit şi pe viitor ca o bază pentru activitatea duşmănoasă instigatoare, împotriva U.R.S.S., R. D. Germane şi a oricărui alt stat şi să fie în continuare un focar primejdios de încordare şi de conflicte internaţionale. U.R.S.S. propune stabilirea celor mai sigure garanţii împotriva amestecului din partea oricărui stat în treburile oraşului liber. In Berlinul occidental ar putea fi amplasate contingente simbolice ale trupelor S.U.A., Angliei, Franţei şi Uniunii Sovietice care ar avea rolul de garant al oraşului liber. U.R.S.S. nu ar ridica obiecţiuni nici în legătură cu amplasarea în Berlinul occidental, în aceleaşi scopuri, a unor contingente de trupe ale unor ţări neutre, sub egida O.N.U. Statutul de oraş liber ar putea fi înregistrat în modul corespunzător în O.N.U. şi consfinţit prin autoritatea acestei organizaţii internaţionale. Partea sovietică este de acord să discute orice alte măsuri care ar putea garanta libertatea şi independenţa Berlinului occidental ca oraş liber demilitarizat. Pe lingă toate acestea, la reglementarea problemei Berlinului occidental trebuie, fireşte, să se ţină seama de necesitatea luării în considerare şi respectării riguroase a drepturilor suverane ale RD. Germane care, după cum se ştie, a declarat că este gata să se ralieze la un acord corespunzător şi să-l respecte. 6. — Guvernul sovietic propune ca încă de pe acum, fără nici un fel de amînare, să fie convocată o conferinţă de pace, să fie încheiat un tratat de pace german şi să se soluţioneze pe această bază problema Berlinului occidental ca oraş liber. Dacă guvernele S.U.A. şi celorlalte puteri occidentale, dintr-un motiv sau altul, încă nu sunt gata în momentul de faţă pentru aceasta, s-ar putea adopta, pentru un anumit termen, o hotărîre intermediară. Cele patru puteri se vor adresa statelor germane cerîndu-le să se înţeleagă, în orice formă acceptabilă pentru ele, în problemele privind reglementarea paşnică cu Germania şi reunificarea. Cele patru puteri vor declara dinainte că recunosc orice înţelegere care va fi realizată de germani. In cazul unui rezultat pozitiv al tratativelor între R.D.G. şi R.F.G., s-ar pune apoi de acord şi semna un tratat de pace german unic. Dacă însă statele germane nu vor putea cădea de acord în problemele susamintite, se vor lua măsuri în vederea încheierii tratatului de pace cu cele două state germane sau cu unul din ele, după cum vor găsi de cuviinţă ţările interesate. Pentru ca reglementarea paşnică să nu se tărăgăneze este necesar să se fixeze o perioadă de timp în cursul căreia germanii trebuie să caute posibilităţi pentru încheierea unor acorduri în problemele care ţin de competenţa lor internă. Guvernul sovietic consideră că este suficientă pentru asemenea tratative o perioadă de cel mult şase luni. Această perioadă este absolut suficientă pentru un contact între R.F.G. şi R.D.G. şi pentru tratative între ele, deoarece cei 16 ani care au trecut de la război sunt pe deplin suficienţi pentru înţelegerea necesităţii de a se pune capăt rămăşiţelor celui de-al doilea război mondial în Europa. 7. Guvernul sovietic este gata să examineze orice propuneri constructive ale guvernului S.U.A. în problema tratatului de pace german şi în legătură cu normalizarea situaţiei în Berlinul occidental. Guvernul sovietic va manifesta maximum de bunăvoinţă pentru ca problema tratatului de pace german să fie rezolvată potrivit unei înţelegeri reciproce între U.R.S.S., S.U.A. şi celelalte state interesate. Semnarea tratatului de pace german de către toţi participanţii la coaliţia antihitleeristă şi reglementarea pe această bază a problemei "statutului de neutralitate al Berlinului occidental, ar crea condiţii mai bune pentru stabilirea încrederii între state şi pentru rezolvarea problemelor internaţionale importante ca dezarmarea şi altele. Dacă însă S.U.A. nu vor manifesta înţelegere pentru necesitatea încheierii unui tratat de pace, vom regreta aceasta, deoarece tratatul de pace a cărui amînare în continuare ar fi imposibilă şiprimejdioasă, vom fi nevoiţi să-l semnăm nu cu toate statele ci doar cu acele state care vor dori să-l semneze. Tratatul de pace va consemna în mod special statutul Berlinului occidental ca oraş liber şi Uniunea Sovietică, ca şi ceilalţi semnatari ai tratatului, îl va respecta, se înţelege, întocmai. De asemenea, vor fi luate măsuri pentru ca acest statut să fie respectat şi de alte ţări. In acelaşi timp aceasta va însemna şi lichidarea regimului de ocupaţie din Berlinul occidental cu toate consecinţele care decurg de aici. In special problemele folosirii liniilor de comunicaţie pe uscat, pe apă şi aeriene, care trec pe teritoriul R. D. Germane, vor trebui să fie rezolvate numai pe baza unor acorduri corespunzătoare cu R. D. Germană. Acest lucru este şi firesc întrucît exercitarea controlului asupra unor astfel de comunicaţii constituie dreptul imprescriptibil al oricărui stat suveran. 8. — încheierea Tratatului german va constitui o măsură importantă pentru reglementarea postbelică definitivă in Europa, ceea ce U.R.S.S. doreşte în mod neabătut. (Sublinierile aparţin redacţiei) Pentru încheierea neîntîrziată a tratatului de pace cu Germania Pag. 4 SCINTEIA Nr. am Vîntele delegaţiei tineretului finlandez Delegaţia tineretului finlandez, condusă de dl. Oiva Valtonen, însărcinat cu problemele tineretului şi sportului pe lingă Ministerul Invăţămintului din Finlanda, şi-a continuat vizitele în regiunea Braşov. Membrii delegaţiei au fost oaspeţii colectiviştilor de la Hărman. De asemenea au vizitat Staţiunea de Maşini şi Tractoare Hărman, Complexul sportiv şi staţiunea Poiana Braşov. Simbătă dimineaţa delegaţia a plecat spre Cluj. In aceeaşi zi oaspeţii au vizitat Universitatea „Babeş-Bolyai“ unde s-au întîlnit cu membri ai Comitetului U.T.M. şi ai Consiliului Uniunii asociaţiilor studenţilor. La întîlnire au participat şi reprezentanţi ai conducerii Universităţii şi cadre didactice. (Agerpres) Manifestări ale prieteniei sovieto-indoneziens MOSCOVA 10 (Agerpres). — TASS La 10 iunie, in Palatul Mare al Kremlinului, a avut loc un miting de prietenie a popoarelor Uniunii Sovietice şi Indoneziei. Participanţii la miting au întîmpinat cu căldură cuvîntările rostite de Leonid Brejnev, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S , generalul Nasution, ministrul Securităţii Naţionale şi şeful statului major al armatei indoneziene, Leimena, locţiitor al ministrului prim al Indoneziei, şi dr. Sukarno, preşedintele Republicii Indonezia. In aceeaşi zi, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. şi Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. au oferit în Palatul Mare al Kremlinului o recepţie în cinstea dr. Sukarno. La recepţie au rostit cuvintări Nikita Hruşciov şi dr. Sukarno. In cadrul recepţiei a avut loc solemnitatea decorării cu cele mai înalte ordine ale Republicii Indonezia, respectiv a lui Leonid Brejnev cu Steaua Clasa I, şi a lui Iuri Gagarin cu Steaua Clasa a II-a. La 10 iunie, ministrul Apărării al U.R.S.S., mareşalul Malinovski, şi ministrul Securităţii Naţionale al Republicii Indonezia, generalul Nasution, au semnat documentele sovieto-indoneziene. 000-Trimişii noştri TRANSMIT: OSlO: Elaborarea unui Apel adresat popoarelor lumii La Oslo au continuat simbătă lucrările Conferinţei europene consacrate dezarmării şi păcii, colaborării internaţionale pe tărâm economic şi cultural. Dezbaterile s-au desfăşurat în cadrul celor trei comisii : politică, economică şi culturală. Preşedinte al Comisiei politice a fost ales delegatul român prof. dr. Traian Ionaşcu. Printre cei care au intervenit în dezbaterile acestei comisii se numără savantul francez Bernard Lavergne, deputatul social democrat din R.F.G. Arno Behrisch, savantul britanic John Bernal, preşedintele executiv al Prezidiului Consiliului Mondial al Păcii, deputatul britanic Konni Zilnacus etc. Ca şi participanţii la lucrările comisiilor economică şi culturală, cei care au luat cuvîntul în cadrul comisiei politice au sprijinit cu hotărîre ideea întocmirii unui apel care să cheme popoarele să intensifice colaborarea şi înţelegerea între ţări indiferent de orinduirile lor sociale precum şi să intensifice lupta lor pentru pace şi dezarmare. GEORGE IONESCU De ce pleacă Fântâni în S. U. A. ROMA 10 (Agerpres). — Presa italiană a publicat o informaţie transmisă de agenţia Associated Press in legătură cu vizita pe care Amintore Fanfani, preşedintele Consiliului de Miniştri al Italiei, o va face în viitorul apropiat . La Washington. Potrivit relatărilor acestei agenţii, „se crede că membrii guvernului american vor dori să examineze cu el problema deplasării spre stingă, care s-a vădit la recentele alegeri municipale parţiale din Italia“. O altă problemă care va fi pusă probabil în discuţie este achiziţionarea de către Italia a unei mari cantităţide petrol sovietic, ceea ce stîrneşte nelinişte în S.U.A. Publicînd această informaţie în prima pagină sub titlul „Amestecul grosolan al Statelor Unite în politica internă a Italiei“, ziarul „Il Paese” subliniază că „Fanfani pleacă la Washington nu pentru a discuta problemele politicii internaţionale cît pentru a asculta o serie de pretenţii şi reproşuri din partea americanilor în legătură cu politica internă a Italiei". geneva. Reluarea şedinţelor în problema Laosului pare apropiată Mîine soseşte la Geneva lordul Home şi se aşteaptă şi sosirea lui Couve de Murville. Aceasta înseamnă că toţi miniştrii de externa ai marilor puteri sunt prezenţi sau vor fi prezenţi la Geneva in zilele următoare, cu excepţia lui Dean Rusk, secretarul de stat al S.U.A. Cercurile ziaristice de aci spun că Rusk va trebui să vină totuşi, în cele din urmă la Geneva, pentru că lipsa sa prelungită ar fi interpretată ca un boicot făţiş al conferinţei, ceea ce ar pune S.U.A. într-o situaţie proastă. Aci se crede că in ciuda manevrelor obstrucţioniste ale delegaţiei americane, lupta poporului laoţian şi presiunea opiniei publice mondiale vor determina în curînd reluarea şedinţelor conferinţei. Din întîlnirea care a avut loc între Gromiko şi Harriman actualul şef al delegaţiei S.U.A., a rezultat că Uniunea Sovietică, aşa cum a arătat Gromiko, a fost şi este gata să înceapă tratative serioase şi concrete asupra aspectelor politice ale problemei Laosului, în timp ce Harriman a continuat să insiste asupra aspectului militar al problemei, adică asupra încetării focului în Laos Substratul obstrucţiilor pe care S UA şi marionetele lor din Laos le fac în legătură cu această chestiune devine din ce în ce mai clar. De fapt, încetarea focului s-a produs de mult şi lucrul a fost confirmat in mai multe rînduri de comisia internaţională de supraveghere şi control din Laos. Rebelii sunt aceia care au violat încetarea focului şi care ameninţă şi acum cu trimiterea unor detaşamente paraşutate în spatele liniilor forţelor patriotice. Aceste fapte arată că tărăgănarea conferinţei de la Geneva era menită să permită consolidarea şi extinderea poziţiilor pe care rebelii le deţin în Laos. Dar acest lucru este inadmisibil pentru poporul laoţian. Astăzi, la ora prînzului, a avut loc la Geneva o întrevedere între Suvanna Fumma şi Ciampasak, şeful delegaţiei Boun-Oumiste. Scopul acestei Întrevederi, este de a stabili oraşul european in care se vor întîlnî pentru tratative conducătorii celor trei părţi din Laos. LIVIU RODESCU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Bucureşti, Piaţa „Scînteil", TeL 17.60.10, 17.60.20. Abonamentele se fac la oficiile poştale, factorii poştali şi difuzorii voluntari din întreprinderi şi instituţii. Tiparul: Combinatul Poligrafic Casa Scinteil .,I. V. Stalin"