Scînteia, iunie 1962 (Anul 31, nr. 5546-5575)

1962-06-10 / nr. 5555

Nr. 5555 Lucrările Adunării reprezentanţilor mişcării pentru pace din P. P.Pomină Cuvîntul prof. univ. Mihail Ghelmegeanu Cuvintul rostit de Gh. Velcescu Mă bucur, a spus prof. univ. Mihail Ghelmegeanu, că am prilejul de a participa la această manifestare a mişcării pentru pace din ţara noastră, care are loc în întîmpinarea Congresului mondial pen­­tru dezarmare generală şi pace. Vorbitorul a citat în continuare cîteva date despre situaţia Romîniei în trecut. Ce era şi cum arăta Romînia înainte de război ? O ţară cu o economie înapoiată, cu bogăţiile jefuite de burghezie în cîrdă­­şie cu monopolurile străine, cu un popor ţinut în mizerie şi ignoranţă. Un călător străin venit în ţară acum un sfert de veac, la înapoierea de pe aceste meleaguri nota : „In Romînia poţi vedea lucruri cu­rioase : în petrol — americani, în socie­tăţile de transporturi — belgieni, la con­ducerea pădurilor — suedezi... unde este poporul român ?" Dacă acelaşi călător de acum un sfert de veac ne-ar păşi pragul, desigur nu şi-ar mai pune asemenea întrebări, ci ar rămîne pur şi simplu uluit de progresele realizate de ţara noastră în anii puterii populare. Puţin cunoscută în trecut, astăzi Ro­mânia socialistă se bucură de interesul şi aprecierea a tot mai multe popoare din cele mai îndepărtate puncte ale globului, care manifestă interes pentru realităţile noi din patria noastră, pentru modul în care­ au fost rezolvate problemele grele după eliberare, succesele obţinute pe ca­lea dezvoltării economice şi culturale, pe calea progresului. Creşterea rolului şi prestigiului R­­P. Române în lumea contemporană este re­zultatul nu numai al profundelor trans­formări petrecute pe plan intern, ci şi al schimbării radicale în politica externă, a faptului că ea face parte din puternicul sistem mondial socialist şi, în strînsă alianţă cu celelalte ţări socialiste, duce o politică de apărare şi consolidare a păcii, de dezvoltare a colaborării economice. In încheiere prof. Mihail Ghelmegeanu a spus : Congresul mondial pentru dezarmare şi pace de la Moscova va prilejui o nouă afirmare a voinţei hotărîte de pace a tu­turor popoarelor, va face să răsune o che­mare înflăcărată la unirea eforturilor tu­turor forţelor din lume pentru izbăvirea de pericolul războiului. Niciodată n-au fost atît de mari ca astăzi posibilităţile ca masele populare să exercite o influen­ţă directă în direcţia preîntîmpinării răz­boiului, apărării păcii. Fie ca în forumul delegaţilor care se vor întruni la Mos­­cova, în atmosfera de discuţie liberă şi de înţelegere reciprocă, să răsune cu o nouă vigoare chemarea la unitatea de acţiune a tuturor forţelor iubitoare de pace, îm­potriva pericolului de folosire a armelor nucleare ! Fie ca Congresul mondial pentru dezar­mare generală şi pace să aţ­ină începu­tul unei etape noi, hotărîtoare pentru alungarea războiului, deschizînd calea spre ziua de mîine însorită şi paşnică ! Ne-am adunat aici oameni de toate vîrs­­tele, îndemnaţi de dragostea noastră, a fiecăruia, faţă de cauza păcii, de grija profundă pentru soarta omenirii a spus în cuvîntul său Gh. Velcescu, vechi mili­tant al mişcării muncitoreşti din ţara noastră. Am făcut din ţara noastră o mi­nunată grădină înfloritoare, aşa cum vi­sam noi, comuniştii, încă cu mulţi ani în urmă. Şi ca orice bun grădinar, veghem ca nimeni şi nimic să nu ne perturbe munca. Adunarea reprezentanţilor mişcării pen­tru pace din R. P. Romînă va alege astăzi delegaţii la Congresul mondial pentru dezarmare generală şi pace. Acest con­gres reprezintă un eveniment de mare în­semnătate pentru toţi luptătorii pentru pace din lumea întreagă. Alături de celelalte ţări socialiste, Re­publica Populară Romînă, care păşeşte pe Fac parte din rîndul ţărănimii şi în a­­ceastă calitate doresc să exprim de la această tribună hotărîrea înflăcărată de a apăra viaţa noastră nouă, de a apăra pa­cea, a spus în cuvîntarea sa Dumitru Tu­dose, Erou al Muncii Socialiste, preşedin­tele G.A.C. Stoicăneşti, regiunea Argeş. La fel ca muncitorii din uzine, la fel ca inginerii, tehnicienii, ca intelectualii din şcoli şi universităţi, din institute de cer­cetări, noi ţăranii avem motive pentru a lupta din toate puterile noastre ca pe acest pămînt, să se statornicească o lume fără arme, fără războaie. Toţi ţăranii comunei noastre sînt astăzi uniţi într-o gospodărie colectivă multimi­lionară. Noi, care sub vechiul regim n-aveam parte decît de lacrimi şi durere — a subliniat vorbitorul — sîntem astăzi stăpinii unei avuţii obşteşti a gospodăriei noastre colective de peste 10 milioane de lei. Analfabetismul a fost lichidat com­plet, iar în locul înapoierii culturale a pă­drumul desăvîrşirii construcţiei socialis­mului, consideră coexistenţa paşnică te­melie a politicii sale externe. Animată de dorinţa sinceră ca lumea să fie izbăvită de pericolul unui război ter­monuclear, Republica Populară Romînă se pronunţă în favoarea rezolvării prin tra­tative a problemelor cardinale ale con­temporaneităţii, pentru dezarmarea gene­rală şi totală sub un strict control inter­naţional şi pentru încheierea tratatului de pace cu Germania. Sîntem mîndri de faptul că poporul nostru este un participant activ şi preţuit în frontul larg al păcii, în măreaţa miş­care mondială pentru preîntîmpinarea războiului, pentru triumful principiilor coexistenţei paşnice. Acestei cauze nobile să-i închinăm toate forţele noastre, trans şi la noi lumina ştiinţei. Opaiţului i-a luat locul becul electric, baba dofto­­roaie cu descîntecele ei a fost înlocuită de medici, dispensare, casă de naşteri ; foştii analfabeţi citesc astăzi ziare şi cărţi. Mul­ţumită politicii partidului şi guvernului nostru, ţăranii trăiesc mai bine, se îm­bracă mai bine. De la eliberare încoace s-au construit la noi în sat peste 360 de case, dintre care 200 numai în ultimii doi ani. Aceste cîteva fapte vorbesc despre viaţa nouă a ţăranilor din Stoicăneşti şi nu nu­mai despre a lor. Cine călătoreşte astăzi prin ţară va întîlni asemenea fapte în fie­care comună, în fiecare sat şi chiar în cel mai îndepărtat cătun de pe întinsul scum­pei noastre patrii. Şi toate aceste realizări, obţinute sub conducerea partidului, noi sîntem hotărîţi să le dezvoltăm, să le consolidăm, să le apărăm. Cuvîntul rostit de Dumitru Tudose Erou al Muncii Socialiste Cuvîntul artistului poporului Corneliu Baba Cunoaştem cu toţii bilanţul catastrofal al celor două războaie mondiale, unul de altul la distanţă nici măcar de două gene­raţii, a spus în cuvîntul său artistul po­porului Corneliu Baba. Cei care am trăit o parte din drama celor două războaie tre­cute nu mai suntem­ dispuşi să repetăm din nou experienţa. Cei foarte tineri, cei ce nu cunosc decît din povestiri ce în­seamnă toate acestea, trebuie să ştie că singură pacea şi libertatea merită luptă, sacrificiu şi eroism. In faţa nebuniei celor ce sunt pe cale să pregătească un nou război mondial stă frontul mondial al păcii, frontul milioa­nelor de oameni ce doresc să trăiască. El se opune şi luptă avînd aceste milioane alături, braţ lîngă braţ, voinţă lîngă vo­inţă, glas lîngă glas. Frontul mondial al păcii reprezintă do­rinţa colectivă de viaţă liberă şi de pro­gres. Ca artist, ca cetăţean m-am alăturat fără ezitare de mult acestui front. Opera mea, doresc să reprezinte în esenţa ei, cu cea mai mare forţă de convingere, imagi­nea luptei în care pacea trebuie să biruie cu orice sacrificiu. Urăm Congresului mondial, care se în­truneşte peste o lună, cel mai deplin succes, şi salutăm din toată inima, cu acest prilej, lupta neobosită pe care o duce poporul sovietic, alături de celelalte po­poare ale lagărului socialist, pentru co­existenţă paşnică, pace şi colaborare in­ternaţională. Această luptă o susţinem din toate puterile, ca apărători convinşi şi dîrzi ai celui mai sublim ideal — pacea. Cuvîntul actriţei Liliana Tomescu Aspirînd spre lumina adevărului, a ra­ţiunii şi a frumuseţii, omul şi-a căpătat în socialism demnitatea, măreţia şi forţa creatoare, care-l poarta azi biruitor prin Cosmos şi-l fac să dezvăluie, una după alta, tainele naturii, luptind împotriva tu­turor duşmanilor progresului şi păcii, a spus actriţa Liliana Tomescu. U.R.S.S., sprijinită de toate ţările socia­liste, a prezentat un plan concret şi clar pentru dezarmare. Acest plan a cucerit adeziunea opiniei publice mondiale. Cercurile agresive continuă însă cursa înarmărilor atomice, experienţele nuclea­re în Pacific, şi acum pregătesc un nou act cu caracter agresiv — explozii atomice la mare altitudine. Condamnăm cu toată tăria acest pas primejdios, în mandatul pe care-l dăm reprezentan­ţilor noştri la congresul de la Moscova să-i împuternicim să expună hotărîrea poporului nostru de a lupta dîrz împotri­va tuturor uneltirilor care pun în primej­die pacea. Actorii generaţiei mele, crescuţi în bu­curia acestor ani, împreună cu actorii mai vîrstnici care au cunoscut amărăciunea anilor de trudă şi asuprire, se străduiesc să exprime, cu toată căldura inimilor lor, gîndurile şi simţămintele celor ce apără comorile milenare ale civilizaţiei. In această strădanie a artiştilor pe care îi reprezint stă semnul adeziunii noastre hotărîte la politica de pace a partidului şi guvernului nostru. Chemarea la lupta pentru pace, care a devenit crezul nostru al tuturor, va ră­suna fierbinte, mereu, în apărarea mun­cii, a împlinirilor, a speranţelor noastre şi a dragostei de viaţă, pînă cînd glasul cobitor al vrăjmaşilor păcii va amuţi pen­tru totdeauna. Cuvîntul scriitorului A. Lilin După ce a menţionat eforturile neobo­site ale U.R­ S.S., ale ţarilor socialiste pen­tru înfăptuirea dezarmării generale şi to­tale, scriitorul de limba germană Andreas Lilin s-a oprit asupra problemei germane. Noi, oameni ai muncii de naţionalitate germană de pe teritoriul Republicii Popu­lare Române, nu putem privi indiferenţi ce se petrece astăzi în Germania occiden­tală. Cunoaştem prea bine natura feroce a militarismului german, cunoaştem mi­lioanele de vieţi omeneşti jertfite de clica junkerilor, de hitlerism. Astăzi, cînd unii în Germania occidentală rivnesc la gloria lui Adolf cel singeros, trebuie să le amin­tim că in literatura germană nu este cu­noscut nici un războinic care, pînă în cele din urmă, să nu fi plătit pentru faptele sale. Am trecut nu de mult prin satele co­lectivizate din Banat. Am intîlnit aici un şvab, plecat în 1940 în Germania şi care recent, venind să ne viziteze ţara ca tu­rist, a hotărit să rămină la noi. L-am în­trebat care-i cauza. Omul a tăcut un mo­ment. Privirea i-a rătăcit spre soare apu­ne. Apoi mi-a răspuns: „Vreau să tră­iesc în pace !“ Un răspuns semnificativ pentru situaţia din R. F. Germană, unde foştii nazişti sunt reîncadraţi în posturi guvernamentale, foştii generali din S.S. şi Wehrmacht comandă Bundeswehrul. A­­vem convingerea că nu asemenea oameni vor avea ultimul cuvînt. Credem cu tărie că lupta forţelor păcii va impune cercu­rilor agresive politica coexistenţei paşni­ce. Milioane de oameni de pe toate con­tinentele chezăşuiesc astăzi prin voinţa lor neclintită şi vigilenţa lor incoruptibilă pacea. Acesta ne este crezul. Acesta mesajul. Aceasta ne este lupta. Cuvîntul dr. Mózes Rosen La începutul cuvîntului său, dr. Mózes Rosen, șeful cultului mozaic, a arătat că epoca pe care o trăim este, fără îndoială, o epocă de cotitură în istoria speciei umane. Fără îndoială că această epocă va intra în istorie cu numele de era cosmică, deoarece în vremea noastră omul şi-a luat zborul spre Cosmos. Noi am fost cei care am avut fericirea să trăim zilele în care Iuri Gagarin şi Gherman Titov şi-au luat zborul spre Cosmos. Au înălţat şira spi­nării întregii omeniri. Toţi oamenii au privit în sus plini de nădejde, plini de speranţă spre epoca in care omul va pu­tea domina Cosmosul. Iată însă că ultimele zile ne aduc ves­tea unor altfel de intenţii de zbor. Anu­mitor oameni, care au profanat cultura şi bogăţiile acestei lumi pentru huzurul lor, nu le mai ajunge planeta noastră. Pămîntul este pentru ei prea mic, vor să otrăvească şi Cosmosul. Ziarele aduc în ultima vreme protestele întregii lumi îm­potriva acestor intenţii. Mă întorc acum dintr-o călătorie în Franţa, S.U.A. şi Izrael, a spus Mózes Rosen. De la Atlantic la Pacific şi din Detroit pînă în Florida am luat legătură cu zeci de mii de cetăţeni americani, evrei şi neevrei care cu toţii au arătat voinţa lor de pace, cu toţii au arătat că-şi dau seama că adevărul ori este deformat ori le este ascuns şi că presa lor, aşa-zis liberă, ziarele lor atît de copioase în pagini, pline de reclame, de crime şi ştiri senzaţionale, nu s-au ocupat decît foarte puţin sau deloc de problema esenţială, care priveşte vi­tal pe toţi oamenii — problema păcii. Acest lucru devine din ce în ce mai cu­noscut milioanelor de americani care in epoca noastră asistă la un nou business, la o nouă afacere : adăposturile anti­­atomice. Acţiunile acestei afaceri urcă vertiginos la bursa de valori şi ele reflectă morala acelor cercuri conducătoare care vor să mine omenirea spre război, morala că după ce vor provoca războiul, după ce vor declanşa catastrofa atomică, tot ei, cei puţini, să fie aceia care să încerce să se salveze. Aceasta este morala pe care vor s-o răspîndească cei care nu au nici un fel de morală. Dar masele largi ale poporului cu concepţia lor sănătoasă de viaţă, sînt dornice de pace, sînt dornice să afle cum se clădeşte această lume nouă aici în Răsărit. Am fost asaltat de mii şi mii de oameni din toate părţile Americii cu întrebări nu numai asupra vieţii comu­nităţii noastre, nu numai asupra libertăţi­lor noastre religioase, ci şi asupra felului cum trăim. Oamenii vor să afle cum se trăieşte în această orînduire a dreptă­ţii şi îşi arătau dragostea şi interesul pentru această lume nouă care se înfiripă sub ochii noştri, îşi exprimau dorinţa lor de pace. Vorbitorul s-a referit în continuare la crimele lui Eichmann şi a menţionat o serie din complicii acestuia care deţin funcţii importante în Germania occiden­tală. Arătînd că se asociază, în calitate de slujitor şi conducător al clerului cultului mozaic la adeziunea adunării pentru Con­gresul mondial pentru dezarmare gene­rală şi pace, vorbitorul şi-a exprimat con­vingerea că acest congres va avea o mare importanță pentru destinele omenirii. S G­I­N­T­E­I­A Cuvîntul rostit de oţelarul Ilie Bleotu Metalul pe care noi oţelarii îl producem la Hunedoara, a spus llie Bleotu — mun­citor oţelar la Combinatul­ Siderurgic Hunedoara — ajută la ridicarea a noi şi impunătoare fabrici pe cuprinsul patriei, la construirea a cît mai multe maşini­­unelte, contribuie la continua înflorire a economiei noastre naţionale, la întărirea capacităţii de apărare a ţării. Şi noi sîn­tem conştienţi de acest lucru. In luna aprilie din acest an am dat peste plan 5 100 tone de oţel. In acest fel înţelegem noi să ne aducem contribuţia la lupta pentru apărarea păcii. După ce a subliniat că în zilele noastre, apărarea păcii a devenit cauza scumpă a tuturor popoarelor, iar principala forţă în lupta pentru apărarea păcii este lagărul socialismului, vorbitorul a spus : Noi, oamenii muncii din familia mare şi unită a puternicului lagăr al socialis­mului, luptăm şi vom lupta cu consecven­ţă pentru triumful politicii de coexistenţă paşnică între ţări cu sisteme sociale di­ferite, pentru unirea şi întărirea imense­lor forţe ale păcii, pentru înfăptuirea de­zarmării, pentru o pace trainică în lume. Nu vom precupeţi nici un efort pentru dezvoltarea continuă a puterii economice a ţărilor noastre, pentru dezvoltarea şi în­tărirea continuă a întregului lagăr al so­cialismului. Noi, muncitorii de la Hune­doara, vom da patriei cît mai mult oţel, cît mai multă fontă, cît mai multe lami­nate. Acest avînt în muncă nu este nu­mai al nostru, ci al întregului nostru po­por care luptă pentru desăvîrşirea con­strucţiei socialismului şi îşi aduce, în a­­cest fel, contribuţia sa de preţ la cauza măreaţă a păcii. Şedinţa plenară a Comitetului Naţional pentru apararea pacii Vineri a avut loc şedinţa plenară a Co­mitetului naţional pentru apărarea păcii ales la recenta Adunare a reprezentanţi­lor mişcării pentru pace din ţara noastră. Cu acest prilej a fost constituit Biroul Comitetului, din care fac parte : preşedin­te — acad. Mihail Ralea, vicepreşedinţi — Corneliu Baba, artist al poporului, acad. Geo Bogza, acad. Horia Hulubei, Vasîle Muşat, vicepreşedinte al C.C.S., acad. Nicolae Gh. Lupu, acad. Ştefan Ni­­colau, membri — Marcel Breslaşu, scrii­tor, acad. En­e Carafoli, prof. univ. Ion Creangă, prof. univ. Dumitru Dumitrescu, prof. univ. Mireai Ghelmegeanu, Filip Geltz, vicepreşedinte al Centrocoop, Suza­­na Gidea, membru In Consiliul naţional al femeilor, Gheorghe Ionescu, preşedintele Consiliului local al sindicatelor Bucureşti, prof. univ. Jean Livescu, prof. univ. Ştefan Peteri­, prof. Nicolae Petrulici, prof. Sanda Bangheţ (secretar), acad. Raluca Ripen, Andrei Ştefan, membru al Biroului C.C. al U.T.M. (Agerpres) Loturi demonstrative în gospodăriile colective ROMAN (coresp. „Scîpteii“).­­ Staţiunea experimentală agricolă de la Secuieni, raio­nul Roman, are numai cîteva luni de existenţă. In acest in­terval de timp s-au întreprins acţiuni importante care au drept scop obţinerea unor pro­ducţii sporite de cereale şi în special de grîu şi porumb. Cercetătorii staţiunii au constatat că în unele gospodării colective porumbul se mai cul­tivă rar şi se lasă mai multe plante în acelaşi cuib , că ra­ionarea hibrizilor dubli de po­rumb nu s-a făcut în raport cu condiţiile de climă şi sol. Unele greşeli s-au constatat şi în ce priveşte administrarea îngrăşămintelor chimice în pe­rioada de vegetaţie la griu. Toate acestea au determinat staţiunea experimentală să creeze în 24 de gospodării co­lective din raioanele regiunii, loturi demonstrative, în fiecare din aceste gospodării s-au or­ganizat cite 3 parcele cu po­rumb avînd un număr de 20 000—50 000 de plante la ha. S-au creat, de asemenea, lo­turi experimentale cu grîu din toamnă pe care se admini­strează în diferite condiţii şi combinaţii îngrăşăminte chi­mice. Pe baza comportării şi sta­diului de vegetaţie a plantelor, unele concluzii privind cerce­tările staţiunii pot fi trase încă de pe acum. INFORMAŢII • Sâmbătă după-amiază, in sala cinematografului „Maxim Gorki" din oraşul Timişoara a avut loc un concert simfonic al Filarmonicii de stat „Bana­tul“ la care şi-a dat concursul pianista americană Joanna Hodges. Concertul a fost dirijat de Emanoil Elenescu, artist eme­rit, dirijor al orchestrei sim­fonice a Radioteleviziunii. Pro­gramul a cuprins „Dansuri fantastice“ de J. Turvis, in primă audiţie, concertul pen­tru pian şi orchestră de A. Hacisturian, Uvertura acade­mică de Brahms şi Concertul pentru orchestră de A. Vieru. • Pentru a da posibilitate unui număr cât mai mare de cetăţeni să participe la trage­rea la sorţi lunară a obliga­ţiunilor C.E.C. din 30 iunie a.c., Casa de Economii şi Con­­semnaţiuni a prelungit terme­nul de procurare, fără dife­renţă de preţ, a obligaţiunilor C.E.C. pînă la 20 iunie in­clusiv. La această tragere la sorţi, Casa de Economii si Consem­­natiuni va acorda in plus, în afara ciştigurilor obişnuite in bani in valoare de 2 000 000 lei, ciştiguri suplimentare de ctte 23 000 lei şi 10 000 lei. Azi, in turneul final al „mondialelor" Turneul final al celui de-al 7-lea campionat mon­dial de fotbal se reia astăzi în 4 oraşe din Chile cu disputarea meciu­rilor din sferturile de finală. înce­­pîrtd cu această etapă jocurile sunt elimina­torii. Şase echipe europene şi două sud-americane sunt angajate astfel intr-o pa­sionantă dispută pentru calificare în semifinale. La Arica, reprezentativa U.R.S.S., cîştigătoarea gru­pei I, întîlneşte selecţiona­ta ţării gazdă, Chile. In e­­chipa U.R.S.S. este posibi­lă reintrarea celor două extreme : Metreveli şi Mesbi. Antrenorul Kacialin a declarat că îl va menţi­ne în postul de inter atin­gă pe Mamîkin, care a ju­cat foarte bine în meciul cu Uruguay. La chilieni va reintra interul dreapta Toro, unul dintre cei mai buni jucători ai echipei. Intere­sul pentru această partidă este cu totul deosebit. Deşi preţurile biletelor au fost sporite cu 15 la sută se crede că astăzi stadionul „Carlos Dittborn", cu o ca­pacitate de 25 000 locuri, va fi arhiplin. Va arbitra Leo Horn (Olanda). Echipele R. F. Germane şi Iugoslaviei se întîlnesc intr-un meci deschis oricăr­­ui rezultat la Santiago. Ambele formații posedă a­­părări puternice. In echipa R. F. Germane va reintra aripa dreaptă Haller. Szy­maniak, care de obicei joacă mij­locaş, va fi de data aceasta in­­ter-retras, cu indi­caţia de a-l mar­ca pe Sekularac, coordonatorul e­­chipei iugoslave. Jocul va fi arbitrat de Yamasaki (Peru). Al treilea meci al sfer­turilor de finală va opune în oraşul Vina del Mar se­lecţionatele Braziliei şi An­gliei. Pele nu va juca nici de data aceasta în echipa braziliană, care va fi a­­ceeaşi ca şi în meciul cu Spania. După meciul nul cu Bulgaria, antrenorul e­­chipei engleze, Winterbot­­tom, intenţionează să-l fo­losească din nou pe Hit­chens în postul de centru atacant. Arbitrul întîlnirii va fi Ptene Schwinte (Franţa). La Rancagua, R. P. Un­gară va avea ca adversar echipa R. S. Cehoslovace. Deşi majoritatea comenta­torilor prevăd o victorie a echipei maghiare, meciul este totuși echilibrat. Dacă apărarea cehoslovacilor va corespunde, iar atacul va fi mai decis, nu este ex­clus un succes al echipei antrenate de Vyd­acil. In e­­chipa maghiară este pro­blematică participarea lui Görccs, interul dreapta, accidentat în meciul cu Argentina. Vor reintra în schimb trei înaintaşi titu­lari : Sándor, Albert şi Fe­­nyvessi. Meciul va fi con­dus de fii, Latîşev (U.R.S.S.). Pag. 3 Manifestări consacrate comemorării lui I. L. Caragiale In cadrul manifestărilor consacrate comemorării lui I. L. Caragiale, sîmbătă di­mineaţa a avut loc un pe­lerinaj la mormîntul de la cimitirul Belu al marelui scriitor. Au luat parte academi­cieni, scriitori şi artişti de frunte, alţi oameni de artă şi cultură, precum şi oaspeți din străinătate invitați cu pri­lejul comemorării. La mormîntul scriitorului, situat alături de cele ale lui Mihail Eminescu, George Coşbuc şi Mihail Sadovea­­nu, au fost depuse coroane de flori din partea Comi­tetului naţional pentru orga­nizarea comemorării a 50 de ani de la moartea lui I. L. Caragiale, Prezidiului Aca­demiei R. P. Române, Uniu­nii Scriitorilor, Comitetului de Stat pentru cultură şi artă, participanţilor de peste hotare invitaţi la această comemorare, Comitetului na­ţional pentru apărarea păcii, Sfatului popular al Capita­lei, Teatrului naţional „I. L. Caragiale”, Asociaţiei oame­nilor de artă din instituţiile teatrale şi muzicale, Institu­tului de artă teatrală şi ci­nematografică „I. L. Cara­giale”, precum şi a Ecateri­­nei Caragiale-Logadi, fiica marelui scriitor. Scriitoarea Lucia Deme­trius, în numele Comitetului naţional pentru organizarea comemorării a 50 de ani de la moartea lui I. L. Cara­giale, şi Pierre Parat, în nu­mele Consiliului naţional al păcii din Franţa, au adus un omagiu strălucitului clasic al literaturii noastre, în aceeaşi zi, pe casa din str. Caragiale nr. 21—23 din Bucureşti, unde a locuit ma­rele scriitor între anii 1901 şi 1902, s-a dezvelit o placă comemorativă. Evocînd amintirea marelui clasic, ing. Victor Constan­­tinescu, vicepreşedinte al Sfatului popular al Capita­lei, a relevat adînca cin­stire adusă lui Caragiale în ţara noastră în anii de de­mocraţie populară, preţuirea de care se bucură opera sa în lumea întreagă. ★ Comitetul naţional pentru organizarea comemorării a 50 de ani de la moartea lui I. L. Caragiale a organizat sîmbătă seara, la restaurantul­­Or­o— Athenée Palace, o reuniune cu prilejul încheierii mani­festărilor prilejuite de acest eveniment. Au participat scriitori, ac­tori, regizori şi alţi oameni de artă şi cultură din ţara noastră. De asemenea, au luat par­te oaspeţii de peste hotare invitaţi la manifestările de­dicate comemorării lui Cara­giale. •­ Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea lui I. L. Caragiale a fost pusă în circulaţie o marcă poştală. Marca, de 55 de bani, a­­vînd culoarea roşu violet, reprezintă chipul lui Cara­giale şi este tipărită pe hîr­­tie crelată.­­ La Teatrul „C. Nottara" a avut loc sîmbătă o seară co­memorativă dedicată lui I. L Caragiale, Acad. Victor Efti­­miu a vorbit despre viaţa şi opera scriitorului. Actori ai Teatrului au făcut apoi lec­turi din opera lui Caragiale şi au prezentat schiţele dra­matizata „Justiţie“ şi „Tele­grame". (Agerpres) Spartachiada de vară a tineretului In regiunea Ploieşti , actuala ediţie a Sparta­chiadei de vară a tinere­tului participă aproape 100 000 de tineri şi tinere din întreprinderi şi institu­ţii, schele petroliere, rafi­nării, din satele regiunii, şcolile medii şi tehnice. In asociaţiile sportive „Ştiinţa" Buzău, „Carpaţi” Sinaia, „Petrolul" Boldeşti, „Ţapina” Nehoiu, „Voin­ţa” Rimnicu-Sărat şi altele au fost organizate pînă acum cele mai multe com­petiţii. Tinerii sportivi de aici s-au întrecut la fotbal, volei, handbal, tir, gim­nastică şi alte sporturi cu­prinse în programul spar­­tachiadei. In cîteva rînduri de poligonul de la Tunari a început simbăta meciul de ta­lere aruncate din şanţ dintre echipele selecţionate ale R. P. Romine şi U.R.S.S. După prima manşă pe primul loc in clasa­ment se află la egalitate 1. Du­mitrescu (R.P.R.) şi Senk­ev (U.R.S.S.) cu cîte 98 puncte. Astăzi are loc ultima manşă. Stadionul Dinamo din Ca­pitală a găzduit ieri meciul de fotbal dintre echipele Dinamo Oboi şi Metalul Bucureşti con­­tînd pentru campionatul cat. B. Intilnirea s-a încheiat cu un rezultat de egalitate : 1—1. In sala sporturilor de la Floreasca se va desfăşura astă seară cu începere de la ora 19.30 prima intarire dintre echipele Rapid Bucureşti si T.S.K.A. Moscova, din cadrul finalei „Cupei campionilor eu­ropeni" la volei masculin. II DI CE TRĂIEŞTE! Din 471 de locuitori, în fruntea comitetului naţional din Lidice a fost aleasă o femeie, Maria Jaroso­­va. Directoarea frumoasei case de cultură din Lidice se numeşte La­­dislava Muselova. Ghidul muzeului din Lidice este de asemenea o fe­meie, Maria Dolezalova-Supikova. Satul-model de la răscrucea drumu­rilor spre Kladno, Chomutov şi Plsen poartă amprenta vrednicelor mîini ale gospodinelor sale : şiruri sime­trice de case cu alură de vite, po­topite­­de flori şi verdele copacilor tineri. Bărbaţii lucrează la Kladno, în mine sau în uzinele siderurgice. In ziua de 10 iunie 1942 insă, în vale, acolo unde se alia vatra fos­tului sat, au fost împuşcaţi 192 de bărbaţi. Toţi bărbaţii din Lidice. Pe atunci pămîntul Cehoslovaciei era pîpgărit de cizma nazistă. Lidice al zilelor noastre este gos­podărit de femei. La 10 iunie 1942, naziştii au zvîrlit în lagărele de con­­centrare de la Ravensbrück, Lublin şi Auschwitz toate femeile din Li­dice. In 1945, numai cîteva au re­venit — şi n-au mai găsit nici ca­sele, nici şcoala, nici biserica, ni­mic. Totul fusese şters de pe faţa pămîntului, aşa cum ordonase Hit­ler. Erau doar un pumn de femei bătute de vînturile care hălăduiau în valea pustie : Jarosova, Hroni­kova, Milova... Un pumn de femei. Celelalte — 60 la număr — s-au stins la Ravensbrück, la Lublin şi la Auschwitz — sinistrele uzine ale morţii. Din 471 de locuitori, în noul Li­dice, 135 sînt copii. Ceilalţi locuitori ai satului au, toţi, peste 30 de ani. Din generaţia celor care împlineau 15 ani în 1942, n-a mai rămas decît de la corespondentul nostru la Praga amintirea. Copiii sub 15 ani au fost transportaţi la Chelmn, în lagărul de exterminare, cu cîte o tăbliţă a­­tîrnatâ la glt: „copil din Lidice, în­toarcerea nedorită". Aceasta a fost dorinţa gestapoului din Kladno, care a condus „operaţia de lichi­dare" la Lidice. Şi printre cei 500 000 de copii ai Europei, gazaţi prin păr­ţile Lodz-ului, s-au aflat şi 82 de copii din satul-martir. S.S.-iştii i-au stropit apoi cu benzină şi i-au ars întocmai ca pe satul lor natal. Maria Dolozalova nu avea pe-a­­tunci decît 9 ani. A fost transportată împreună cu alţi clţiva copii din Li­dice, la Puschau, pentru „germani­zare". Comandantul lagărului le-a confecţionat acte pe nume germane cu „locul de naştere necunoscut*, apoi i-au vindut unor familii hitle­­riste. Preţul : 50 de mărci bucata. 17 copii din Lidice au supravieţuit astfel urgiei brune. Dar copilăria lor se stinsese în noaptea de 9 spre 10 iunie 1942, cînd „supraoamenii" lui Hitler au hotărit să radă de pe faţa pămîntului un sat de oameni lipsiţi de apărare. Astăzi, ei sînt adulţi, au întemeiat familii noi, gospodă­resc o comună model, cu vile inva­date de ilari şi cu copacii tineri, cu o casă de cultura în care se vizionează filme, se dau spectacole de teatru, se dansează, se cele­brează nunţi. Maria Jarosova, preşedinta comi­tetului naţional din Lidice, era că­lătorită în 1942. Soţul ei a fost îm­puşcat Igolaltă cu ceilalţi bărbe din Lidice în faţa casei lui norai, în sumbra dimineaţă a zilei de ÎL iunie, cu douăzeci­­de ani în urmă. Mama ei s-a sfîrşit într-un lagăr de concentrare. Copilul împlinise abia 20 de luni. I-a fost gazat în Polonia, la Cheimn. Aceasta a fost voinţa lui Hitler, a lui Himmler, a lui Frank. Lidice era un mic sat de mineri, muncitori siderurgişti şi agricultori. Gestapoul nu dispunea de nici o dovadă asupra complicităţii vreu­nuia dintre locuitorii lui cu cei care l-au suprimat pe Heydrich, obergrup­­penführer SS şi general al poliţiei hitleriste, în dimineaţa zilei de 27 mai 1942. In istoria celui de-al doilea răz­boi mondial, crima cinică de la Li­dice rămîne — asemenea celor să­­vîrşite în satele şi oraşele de pe întinsul Uniunii Sovietica, la Varşo­via, la Oradout —, ca un simbol al sălbăticiei fascismului. Omenirea întreagă a tresărit ciungi, revoltată­ Amintirea satului-martir a îmbărbă­tat milioanele de oameni porniţi să răpună fiara sîngeroasă. „Lidice va trăi !" — a devenit o lozincă de luptă, în Europa, în Asia, în cele două Americi. Asasinul copiilor din Sidice se nu­meşte Hermann Krumey şi a­cest co­laborator apropiat al lui Eichmann. El trăieşte nesingh­erit în Germania federală- Generalul şi Reinefarth, unul dintre călăii de la Lidige, este deputat al landului Holstein. „Anche­tatorul" atentatului prin care a fost suprimat Heydrich, SS­haupt, sturmführerul dr. Bernard Weimer, ocupă funcţia de şef al poliţiei se­crete din Düsseldorf. Criminalii adulmecă duhoarea singului şi a crematoriilor. Dar acolo, la 9 kilo­metri departe de Kladno în faţa mo­numentului care străjuieşte locul martiriului, sute şi sute de vizitatori din U.R.S.S., R.F.G., din Romînia şi Anglia, din Polonia şi S.U.A., din India şi Italia îşi pleacă zi de zi frunţile jurînd cu hotărîre : „Niciodată, un nou Lidice !* Este un jurămînt care va birui bezna, intocmai cum viața cloco­tește din nou pe locul pustiului din 10 iunie 1942. Lidiei trăiește ! HORIA UMAN Moul Lidice (Vedere din avion)

Next