Scînteia, octombrie 1966 (Anul 35, nr. 7118-7148)

1966-10-01 / nr. 7118

Stadiul lucrărilor agricole La Consiliul Superior al Agriculturii s-au primit, din toate regiunile ţării, situaţii cu privire la desfăşurarea lucrărilor agricole de toamnă pînă la 28 septembrie. Din ele rezultă că în majoritatea regiunilor s-a terminat recoltarea floriisoarelui şi a fasolei, iar la sfecla de zahăr şi cartofii de toamnă această lucrare a fost efectuată pe aproape 60 la sută din suprafeţele cultivate. Porumbul a fost cules de pe mai mult de 1 100 000 hectare, îndeosebi în sudul ţârii. In ultimele zile ale acestei săptămîni a început culesul porumbului şi în nordul ţării. S-a intensificat, de asemenea, culesul strugurilor, fructelor şi legumelor de toamnă. In această săptămînă tot mai multe tractoare şi maşini agricole au fost concentrate la executarea arăturilor şi însămînţărilor. Au şi fost efectuate arături pe mai mult de 60 la sută din suprafaţa ce va fi însămînţată în toamna aceasta şi au fost semănate cu diferite culturi circa 600 000 hectare. In centrul atenţiei consiliilor agricole, uniunilor cooperativelor agricole şi conducerilor unităţilor de producţie va trebui să stea în aceste zile folosirea întregii capacităţi a tractoarelor şi maşinilor pentru buna pregătire a terenului şi efectuarea însămînţărilor, recoltarea, transportul şi înmagazinarea produselor. (Agerpres) STRÎNGEREA ŞI DEPOZITAREA TUTUROR FURAJELOR DE TOAMNĂ Măsurile luate privind îmbunătăţirea structurii culturilor furajere, condiţiile climaterice favorabile din acest an şi aplicarea unei tehnologii superioare de recoltare, uscare şi însilozare permit obţinerea unor cantităţi mari de furaje, de calitate mai bună. în această perioadă există largi posibilităţi pentru valorificarea raţională a resurselor bogate de furaje pe care le oferă sezonul de toamnă cum sunt otava, rezultată de pe fîneţele naturale şi din culturile de plante furajere perene (lucernă, trifoi, sparcetă), culturile duble, produsele secundare din culturile de cîmp, între care un loc important îl ocupă cocenii şi ciocălăii de porumb şi resturile din culturile legumicole. Organizarea temeinică a strîngerii şi depozitării acestor resurse furajere se înscrie ca o lucrare de sezon importantă, pentru obţinerea şi pe timpul iernii a unor producţii animale ridicate. Una din cele mai valoroase resurse de nutreţuri din această perioadă o reprezintă otava, care este indicat să fie pregătită ca fîn vitaminic necesar îndeosebi pentru viţei, miei, mînji, pînă la înţărcare, ca şi înhrana vacilor cu peste 4 000 lapte în perioada repausului mamar. Pentru a-i păstra valoarea proteică şi vitaminică ridicată, este necesar ca otava să fie uscată în aşa fel încît să nu se degradeze sub acţiunea nefavorabilă a factorilor naturali. în cazul uscării naturale, pierderile de valoare nutritivă, după cercetările făcute la Institutul de cercetări zootehnice, se cuprind între 20—25 la sută, uneori 50 la sută, iar carotenul, principala sursă de vitamină A pentru animale, se poate distruge pînă la 90—100 la sută. O posibilitate de uscare a furajelor verzi, mai ales a trifolienelor, cu păstrarea aproape completă a valorii nutritive este uscarea prin curenţi dirijaţi de aer rece şi uscarea termică. Uscarea prin ventilaţie cu aer rece se face direct în şire de capacitate mijlocie (circa 8 vagoane) sau de mare capacitate (20—30 vagoane). La şirele de capacitate mare, pierderile produse în straturile exterioare sunt mai mici decît la şirele mijlocii, care au o suprafaţă de contact cu aerul atmosferic relativ mai mare. Prin acest mod de uscare se obţine, faţă de uscarea obişnuită, o cantitate de proteină cu circa 40 la sută mai mare şi de 8—10 ori mai mult caroten. Măsurile privind asigurarea în raţii a carotenului şi a altor vitamine, ca şi a microelementelor minerale, creează posibilitatea menţinerii echilibrului fiziologic, premisă principală pentru apărarea sănătăţii şi sporirea producţiei a Prof. dr. docent Gheorghe BĂIA Director ştiinţific Institutului de cercetări zootehnicenimalelor, mai ales a celor din crescătoriile mari, de tip industrial. Otava lucernierelor şi a trifoiştilor poate servi şi la pregătirea silozului combinat, recomandat în hrana scroafelor de prăsilă și a găinilor ouătoare. Silozul din otavă de lucernă poate fi pregătit prin lăsarea otavei să se pălească pînă cînd umiditatea scade la 50—55 la sută și apoi se însilozează fie singură, fie cu adaos de 3—5 la sută uruieli de cereale. O mare eficacitate are otava de lucernă folosită ca făină în silozul de morcovi, de sfeclă sau de bostănoase tocate mărunt. La aceste nutreţuri suculente, care reprezintă 65—70 la sută din amestec, se adaugă făină de lucernă şi grăunţe de cereale uruite sau măcinate. Asemenea însilozări pot fi făcute numai în silozuri zidite, bine izolate de acţiunea aerului. Un loc important în structura furajelor de iarnă îl ocupă nutreţurile însilozate. Experienţa dobîndită în ultimii ani ne ajută să putem însiloza fără pierderi orice plante sau resturi de plante cum sunt culturile duble, cocenii, resturile legumicole, frunzele şi coletele de sfeclă, precum şi stuful, buruienile, frunzarul şi altele. O importantă resursă de furaje o reprezintă cocenii şi ciocălăii de porumb care, după socotelile făcute se ridică, în total, la peste 10 milioane de tone. Iată de ce, în această perioadă, este important să se organizeze temeinic munca de recoltare, de păstrare fără pierderi şi folosire a cocenilor pe baza unei tehnologii de preparare moderne şi, în acelaşi timp simple, la îndemîna fiecărei gospodării. Metodele eficiente de valorificare a cocenilor de porumb în hrana animalelor trebuie extinse deoarece, folosirea acestui nutreţ sub formă de snopi duce la pierderi de peste 50 la sută. Cantitatea imensă de materie organică pe care o conţin cocenii de porumb poate fi transformată în carne. Este adevărat că ei conţin o substanţă greu digestibilă, celuloza, dar dacă sunt folosiţi în stare preparată pot fi valorificaţi bine de animale. Deoarece posibilităţile de transformare a cocenilor în nutreţ combinat special pentru îngrăşarea taurinelor sunt încă limitate, o parte din gospodării vor trebui să-i însilozeze. în acest caz este recomandabil ca recoltarea să se facă cît mai de timpuriu, pentru ca plantele să-şi păstreze suculenţa necesară însilozării. Se cunoaşte că fiecare zi de întîrziere aduce după sine pierderi importante prin risipirea frunzelor, uscarea şi lignificarea tulpinii şi prin degradarea sub acţiunea vîntului şi ploilor. Este bine ca tăiatul cocenilor, legatul în snopi şi transportatul de pe cîmp să se facă pe timp răcoros, dimineaţa şi seara pe rouă, pentru a nu se pierde frunzele. Insilozarea cocenilor se poate face cu unul din următoarele adaosuri: saramură în concentraţie de 1 la sută, apă melasată în concentraţie de 2 la sută, borhoturi lichide de la fabricile de spirt etc. Cantităţile în care se adaugă substanţele amintite se stabilesc în funcţie de gradul de uscăciune al cocenilor, calculîndu-se astfel încît să se aducă umiditatea amestecului la 65—70 la sută. Rezultatele bune se obţin şi prin însilozarea cocenilor în amestec cu nutreţuri suculente : porumb verde din cultura a II-a, bostănoase, sfeclă şi colete de sfeclă cu frunze sau cu tăieţei de sfeclă în stare proaspătă. Cantităţile în care se adaugă aceste furaje se stabilesc, ca şi în cazul precedent, urmărindu-se ca umiditatea amestecului rezultat să fie de 65—70 la sută. în general, nutreţurile suculente se adaugă în proporţie de circa 150 kg la 100 kg coceni. Tehnologia modernă creează posibilităţi mai bune de preparare a cocenilor, ca şi a ciocălăilor de porumb, prin tocare, măcinare şi apoi includerea lor ca furaj de bază în nutreţul combinat pentru îngrăşarea taurinelor. Pe linia acestei tehnologii este indicat să-şi găsească valorificare şi cantităţile mari de ciocălăi rezultaţi la staţiile de uscare şi de condiţionare a porumbului de sămînţă, într-o experienţă încheiată recent la Staţiunea Experimentală Secuieni, regiunea Bacău, prin folosirea în hrana tineretului taurin pus la îngrăşat, a nutreţului combinat din făină de ciocălăi de porumb (45 la sută) şi uree s-a realizat un spor mediu zilnic de creştere în greutate de 1 118 g faţă de 897 g, cît s-a obţinut de la animalele din lotul martor, hrănite cu furajele obişnuite, în fiecare gospodărie de stat şi cooperativă agricolă trebuie să se acorde mai multă grija depozitării şi păstrării furajelor strînse pentru iarnă. In acest scop sugerăm construirea unor şoproane deschise, confecţionate din materiale plastice, cu acoperişul mobil, ce se glisează pe pilonii de susţinere, ridicindu-se pe măsură ce se măresc şirele sau silozurile aeriene. îmbunătăţirea tehnologiei producerii şi folosirii furajelor în pas cu progresele realizate de ştiinţă şi tehnică contribuie eficient şi sigur la dezvoltarea zootehniei. Lucrări de excavaţii în interiorul batardoului de pe şantierul de la Porţile de Fier Deshidratoarele pentru prepararea şarjei pe linia de fabricaţie a negrului de fum de la Uzina chimică — Piteşti Temelii • A W I I • • şi înălţimi (Urmare din pag. I) Dunărea în ipostaza unui autoritar profesor de hidrotehnică, la uriaşa catedră a Porţilor de Fier — imaginea nu e lipsită de forţă sugestivă ! La cîteva sute de metri de batardou se profilează o impresionantă construcţie — funicularul dublu, cu o deschidere de 450 metri, înfipt solid în două picioare de beton, unul pe mal, la Cura Văii, celălalt pe insula Colu. Sub cupola de azur, „acrobaţii" din brigăzile lui Dumitrescu şi Tărlungeanu întindeau cablurile groase, paralele, care vor permite, la 1 noiembrie, cînd funicularul va fi dat în funcţiune, să se transporte 600 de tone pe oră. Şi acum — un scurt popas la cealaltă extremitate a acestui front de bătălie cu îndărătnicia aspră a naturii , în împărăţia de furtuni solidificate a stîncilor. Sus, la cîteva zeci de metri deasupra viitorului lac da acumulare, peretele muntelui este acum întreţesut cu dantelăria viaductelor viitoarei căi ferate. Boltindu-se de pe un pisc pe altul, sprintenele curcubee de beton de la Jidoştiţa, Slătinicul Mic, Slătinicul Mare, Vir,par interludii într-o rapsodie ale cărei acorduri grave sînt hăurile de întuneric ale tunelurilor săpate în rocă dură la Bacna, Alion, Valea lui Ivan, Tufar. Cînd ajungi la Tufarieşire, ai pierdut contactul cu prezenţa Dunării. Peisajul e aici pastoral, cu largi fîşii de pădure umbroasă risipite pe costişe şi cu un fir de apă — Cerna — susurînd lin în vale. Te readuce însă la realitatea șantierului păcănitul perforatoarelor mușcînd din măruntaiele de piatră, păcănit care evocă stăruitor zgomotul vibrosonetelor pe fundul fluviului. Aici se împletește strîns munca a două brigăzi, care depind decisiv una de alta. Pe măsură ce oamenii lui Romul Ticiu, de la înaintare, străpung cîţiva centimetri în stîncă, brigada lui Constantin Sîrghie consolidează cu beton pereţii şi bolta. Cînd cei din tunel relatau — la lumina difuză, înnegurată de praf—că în luna trecută au depăşit planul la înaintare, ne dădeam seama că echivalenţele etice ale acestei realizări sînt nemăsurat mai bogate în semnificaţii : aici fiecare centimetru răpit stîncii reprezintă o victorie a voinţei şi măiestriei. Pînă şi biografiile colective ale celor două brigăzi sînt similare : minele din Valea Jiului, Bicazul, Argeşul. Un întreg crîmpei de istorie nouă, jalonată cu nume geografice, fiecare însemnînd un nou pas pe calea transformării străvechii meserii a mineritului într-un element organic integrat noţiunilor de „şantier" şi „construcţie". „Mineri constructori" — iată o nouă asociere de termeni care îşi cere dreptul la rubrică în dicţionar. ...Iar la şiragul de nume geografice al biografiei lor creatoare se adaugă firesc şi frumos : Porţile de Fier. Ca o treaptă înaltă, foarte înaltă, spre un pisc mereu rîvnit. scIntera PAGINA 3 Ce înseamnă VARIANTA OPTIMĂ în investiţii In investiţii, alegerea variantei optime constituie o problemă deosebit de importantă, atît sub aspect tehnic cit şi economicfinanciar. Evident, această variantă optimă trebuie să reflecte o triplă apreciere. Una de ordin economic (sporirea productivităţii sociale a muncii, reducerea preţului de cost, îmbunătăţirea calităţii producţiei), a doua, determinată de necesitatea recuperării cît mai rapide a investiţiilor ca urmare a progresului ştiinţei şi tehnicii, şi a treia, de ordin financiar, referitoare la creşterea rentabilităţii prin sporirea acumulărilor. Date fiind aceste trei laturi, in Prof dr. docent V. V. PROTOPOPESCU separabile între ele, hotărîrea în precizarea variantei opticole nu poate fi luată pe temeiul unei singure concluzii formal matematice, oglindită, adeseori, numai de un indicator economic. O alegere a investiţiei unilaterală şi truncheată este respinsă astăzi de practică, ca fiind nesatisfăcătoare. Din contră, folosirea simultană a mai multor criterii de apreciere — cum este nivelul preţului de cost — care trebuie adoptate cu mai multă operativitate în proiectare, oferă o imagine multilaterală a variantei optime. Este cazul noului Combinat chimic care se va construi la Rm. Vîlcea. Varianta optimă oglindeşte necesitatea să se folosească la realizarea producţiei o altă materie primă decît cea utilizată acum la Combinatul chimic din Borzeşti pentru a se obţine cel mai scăzut preţ de cost. Corespunzător caracteristicelor noii materii prime, s-a adoptat şi tehnologia adecvată. Se estimează că noul combinat va realiza producţia sa la un preţ de cost cu 23—27 la sută mai scăzut decît cea care se obţine la Borzeşti. Cum e şi firesc, investiţia proiectată, prin consecinţele ce le creează, trebuie să-şi asigure o justă participare la realizarea sarcinilor dinamice, prevăzute în planul de stat. Este foarte important ca efectele utile ale investiţiei să se materializeze direct şi imediat, chiar dacă este vorba de obiective a căror construcţie durează mai mult timp, cum sunt: termo şi hidrocentralele, vastele lucrări de ameliorare, combinatele chimice şi siderurgice, exploatările miniere. In acest sens, un exemplu demn de urmat oferă Combinatul de îngrăşăminte azotoase din Tg. Mureş. La numai 7 zile de la darea în exploatare a fabricii de amoniac, au fost atinse capacităţile de producţie proiectate la prima linie tehnologică, iar la fabricile de acid azotic şi azotat de amoniu — după 12 zile de funcţionare. Combinatul a putut livra agriculturii, de la începutul existenţei sale, cantităţi sporite de îngrăşăminte. Sunt dovezi că soluţiile adoptate la proiectare au întrunit toate criteriile pentru a fi apreciate ca optime. Identificarea variantei optime nu este deloc o treabă uşoară. Ea necesită studii şi calcule, din aproape în aproape, şi o tehnică de lucru perfecţionată, care să înlăture incertitudinea şi aproximaţiile. O astfel de tehnică de lucru presupune examinarea celei mai avantajoase forme de investiţie, atît pentru întreprindere cit şi pentru economia naţională, şi trebuie să evite pe cît posibil creşterea inutilă a efortului de investiţie. Criteriile utilizate în acest scop nu se pot întemeia decît pe necesităţile economiei naţionale cuprinse în planul de stat. Revin, din nou, la Combinatul chimic care se va construi la Rîmnicu Vîlcea. Aici, s-a pus un accent deosebit pe necesitatea de a se asigura perfecţionarea producţiei pe baza tehnicii celei mai noi, de a se respecta principiul rentabilităţii la nivelul dotării tehnice pe o perioadă de mai mulţi ani. La acest combinat, varianta optimă de investire s-a determinat prin compararea mai multor soluţii între ele, a principalilor indicatori tehnico-economici. Este suficient cred să arăt că s-a ţinut seama de evitarea transporturilor costisitoare pentru aducerea materiilor prime şi materialelor, de apropierea beneficiarilor, alegîndu-se un amplasament judicios în cadrul platformei chimice de la Piteşti. Eficienţa variantei optime a investiţiei combinatului este influenţată favorabil şi de gradul înalt de integrare realizat de platforma amintită. Ca urmare, la Rîmnicu Vîlcea se vor produce diverse fabricate chimice la un preț de cost cu 20—30 la sută mai redus decît cele care se vor fabrica la Craiova sau care se realizează în prezent la Borzești. Neîndoielnic, folosirea criteriilor amintite pe scurt în analiza efectelor unei noi investiţii nu poate fi ruptă de soluţiile constructive care se adoptă. La alegerea variantei optime de proiectare va prima soluţia constructivă care permite scurtarea duratei de execuţie a obiectivului, economisirea materialelor, reducerea volumului investiţiilor conexe. Am amintit toate acestea, deoarece, la unele lucrări de investiţii, executate pînă acum, s-a exagerat nepermis în domeniul soluţiilor constructive. La întreprinderea minieră Căpeni, de pildă, s-a executat o instalaţie de brichetaj pentru valorificarea lignitului. Procesul tehnologic e destul de simplu şi, totuşi, aici, s-au ridicat construcţii mari, supradimensionate. Ce criteriu a stat la baza construirii de estacade greoaie, de 10—15 m înălţime, care adăpostesc benzi trans-, portoare de cauciuc ? Sau, să luăm hala de depozitare a concentratelor şi de pregătire a şarjelor de la Uzina chimico-metalurgică din Copşa Mică. Această hală supradimensionată, cu un impozant schelet metalic, ocupă un volum mult prea mare faţă de necesităţile reale de depozitare. Asemenea soluţii vorbesc de la sine de superficialitatea cu care proiectanţii respectivi au calculat varianta optimă de investiţii. Criteriile menţionate se îmbină într-un tot unitar, determinînd ca efectele economice produse de investiţii să nu fie prea îndepărtate, înlăturînd pe cît posibil riscul uzării morale a fondurilor fixe. Dar, aceasta nu e suficient. Realizarea investiţiilor trebuie să fie cît mai rapidă, în cel mai scurt timp de recuperare şi cu cea mai mare economie de fonduri, astfel ca acumularea să nu fie atinsă de risipă. Spun aceasta deoarece, prin conţinutul său, termenul de recuperare împleteşte cele mai multe din criteriile amintite şi, de aceea, el trebuie să se bucure de o atenţie sporită. Nu pot fi omise, şi întăresc acest lucru, celelalte criterii enumerate. PE FIRUL UNOR OBLIGAȚII CONTRACTUALE (Urmare din pag. I) Din cauză că nu s-a creat un decalaj corespunzător între secţii, în prima decadă a lunii domneşte acalmia, pentru ca apoi să înceapă „asaltul“ la montaj. Nu mai vorbim că conducerea uzinei nu se preocupă îndeajuns nici de stabilitatea cadrelor de muncitori, în special strungari. — Dar sarcinile de plan cînd sînt transmise de la minister ? — Nu știu cum să calific cele afirmate în legătură cu faptul că nu se cunosc indicatorii de plan cu mult înainte. Conducerea uzinei a cunoscut planul pe trimestrul IV la începutul anului şi nu la 17 septembrie. In ce priveşte sarcinile de plan pe anul viitor, ele au fost precizate şi chiar discutate recent la nivelul conducerii şi în secţii. La fel şi graficele de livrare către beneficiari. E drept, la începutul trimestrului se fac unele corecturi la plan, impuse de cerinţe reale. Dar acestea nu pot să justifice cu nimic deficienţele care stăruie în organizarea producţiei şi a muncii. După cum se vede, anumite cadre de conducere de la uzina din Săcele nu s-au debarasat de vechiul obicei de a găsi felurite justificări cînd se află în faţa unei situaţii criticabile. învinuiri neîntemeiate care se repetă Aşa cum am arătat mai înainte, una din cauzele invocate de uzina „Electroprecizia“-Săcele pentru a justifica, chipurile, nerealizarea planului o constituie faptul că unul din furnizorii ei — Combinatul siderurgic Reşiţa — nu-şi respectă clauzele contractuale cu privire la termenul şi calitatea oţelurilor livrate. Pentru întregirea concluziilor, am căutat să aflăm şi părerea tovarăşilor de la Reşiţa. . „Anul acesta — ne-a relatat iov.. ing. Constantin Savu, director tehnic al combinatului — nu am avut nici o reclamaţie din partea uzinei „Electroprecizia“ cu privire la nerespectarea graficului de livrare sau la calitatea oţelului pe care i l-am furnizat. Nu ştiu cum se face că, ori de cîte ori această uzină nu-şi realizează planul, caută să dea vina pe noi, fără să fim în cunoştinţă de cauză“. Se desprinde deci că şi de astă dată uzina din Săcele a căutat să iasă basma curată, dînd vina pe alţii. „Această practică — a adăugat tov. Nică Niţoiu, şeful serviciului desfacere — este foarte dăunătoare pentru uzina „Electroprecizia“ şi, din păcate, ea se repetă. Anul trecut am aflat, pe căi ocolite, că nu am livrat 10 700 kg. oţel rotund 0 28 calitatea OL 50, şi că din această cauză nu şi-a realizat planul de producţie pe trimestrul III. în realitate însă, cantitatea respectivă nu era contractată pentru trimestrul amintit, ci pentru cel următor, în deplasarea specială pe care am făcut-o la Săcele, am constatat că uzina avea stoc supranormativ la acest sortiment de oţel, care îi acoperea necesităţile pe întregul an“. „Lanțul" consecinţelor la întreprinderea beneficiară Ne aflăm la uzina „Steagul roşu“ din Braşov, care primeşte, în cadrul planului de cooperare, anumite subansamble de la uzina „Electroprecizia“. Discutăm cu tov. Ion Moraru, inginer-şef al producţiei. După cîte ştim, uzina dv. nu şi-a îndeplinit planul pe august şi nici pe opt luni din acest an. Care sunt motivele ? — Ele sunt de ordin intern şi extern. Dintre, cele interne aşa,minti lipsa de capacitate de producţie pentru execuţia suportului sferic şi a fusului roţii pentru uşa din faţă a autocamionului de 3 tone, precum şi unele deficienţe în organizarea producţiei, iar între cele externe se numără nerespectarea clauzelor contractuale de către anumite întreprinderi care cooperează la fabricarea autocamioanelor. Uzina „Electroprecizia“Săcele, bunăoară, ne face mari greutăţi prin trimiterea subansamblelor cu întîrziere şi nu în cantităţile contractate. Din cele 500 distribuitoare T.H. prevăzute pentru luna august, nu am primit decît 193, din care 40 în ziua de 29 ale lunii, iar pînă la 20 septembrie din totalul de 583 distribuitoare T.H. restanţă ea a livrat numai 51. Aceeaşi uzină este în restanţă şi cu 1116 relee semnalizare. Fără a eluda deficienţele de ordin tehnic şi organizatoric care mai stăruie la uzina „Steagul roşu“ Braşov, totuşi nerespectarea prevederilor cuprinse în planul de cooperare de către anumite întreprinderi îi provoacă perturbări în procesul de producţie, greutăţi în îndeplinirea planului. Pentru că nu este vorba numai de uzina „Electroprecizia“-Săcele, ci şi de alte întreprinderi colaboratoare care desconsideră obligaţiile contractuale : Fabrica de şuruburi Braşov, Fabrica de unelte şi scule Braşov, Combinatul de cauciuc Jilava etc. In parte, aşa se explică de ce această uzină braşoveană, care asamblează produsul finit, nu şi-a realizat integral planul la nici un indicator pe primele opt luni, avînd o restanţă de 688 autocamioane de 3 tone şi o depăşire a cheltuielilor de producţie planificate cu 5,3 milioane lei. Problema respectării disciplinei contractuale trebuie privită, înainte de toate, prin prisma intereselor majore ale economiei şi ea trebuie să devină literă de lege în fiecare întreprindere.