Scînteia, noiembrie 1966 (Anul 35, nr. 7149-7178)
1966-11-01 / nr. 7149
P O ÎNTREPRINDERE MICĂ CU TEHNICITATE ÎNALTĂ • Eficienţa tehnologiei moderne de lucru • Cheia succesului: permanenta legaturâ între ştiinţă şi producţie • Termene reduse de execuţie — însemnate economii băneşti şi materiale Grupul 3 şantiere-Roman aparţine de Trustul regional de construcţii Bacău şi execută nu numai lucrări edilitare şi social-culturale, ci şi construcţii de obiective industriale. Chiar în condiţiile acestui profil de activitate, extrem de diferit, colectivul de aici s-a străduit întotdeauna să satisfacă cerinţele beneficiarilor, efectuind, lucrări de calitate, în termen scurt, pe baza ridicării continue a tehnicităţii execuţiei. îndreptîndu-şi eforturile spre aceste obiective importante, constructorii din cadrul acestui grup de şantiere au ţinut cu tot dinadinsul să infirme concepţia, din păcate încă destul de des întîlnită, potrivit căreia înalta calitate a lucrărilor şi tehnicitate a producţiei ar fi numai apanajul marilor trusturi şi întreprinderi de construcţii, care dispun de un bogat fond material şi de cadre. Cu argumente serioase, la care mă voi referi pe scurt, afirm că experienţa cîştigată de muncitorii şi cadrele tehnice din cadrul acestei unităţi de construcţii în soluţionarea eficientă a problemelor pe care le ridică organizarea judicioasă şi realizarea unor lucrări de calitate, cu grad sporit de complexitate tehnică, le-a dat posibilitatea ca la obiectivele construite în acest an să aplice soluţii şi tehnologii originale de lucru, la nivelul actualei dezvoltări în domeniul construcţiilor. Bunăoară la execuţia atelierului mecanic, de la Complexul S.M.T. Filipeşti Roman s-au utilizat, în locul fermelor monolit, ferme cu 18 metri deschidere, precomprimate după metoda termoelectrică, o soluţie nouă, folosită pentru prima dată în ţară. Procedeul, de mare interes tehnic, care ar putea fi aplicat cu bune rezultate şi pe alte şantiere, a permis să se realizeze o construcţie mult mai uşoară şi mai ieftină decit cele de pînă acum, să se utilizeze integral parcul de maşini din dotarea întreprinderii, fără a fi nevoie de alte utilaje. De asemenea, calitatea lucrărilor s-a îmbunătăţit simţitor : în primul rînd, a fost eliminat orice pericol de apariţie a fisurilor, inevitabil în varianta veche, cu ferme monolit. Specialiştii şi colectivul acestui grup de şantiere au avut prilejul să-şi afirme capacitatea tehnică mai ales în executarea unor obiective industriale republicane de mare anvergură, mult mai complexe decît cel amintit. Ca să citez doar un singur exemplu, aş aminti recenta lucrare de la Fabrica de zahăr din Roman, unde această unitate de construcţii a executat o hală industrială cu capacitatea de 5 000 tone pentru depozitarea borhotului uscat, înainte de a porni efectiv la lucru, s-a analizat, în amănunt proiectul de execuţie. Scopul urmărit a fost de a se scurta pe cît posibil durata lucrărilor, fără a se ştirbi cu nimic calitatea lor. Specialiştii grupului au propus proiectantului numeroase schimbări de soluţii. Intre altele, au cerut ca elementele de rezistenţă ale şarpantei să fie preturnate pe şantier, dintr-o singură bucată, în locul realizării lor din 5 bolţari prefabricaţi în uzină, aşa cum prevedea proiectul. Soluţia adoptată i-a scutit pe constructori de o seamă de dificultăţi, inerente de altfel la transportul şi montarea bolţarilor — fiecare bolţar avînd greutatea între 2,5— 8 tone, în funcţie de tipul folosit. Adoptarea acestei soluţii a permis să se atingă o productivitate ridicată în muncă, să se îmbunătăţească calitatea acestor lucrări. Marele avantaj al soluţiei folosite îl constituie reducerea duratei de execuţie, ceea ce a corespuns scopului propus iniţial. Montarea celor 15 tronsoane — fiecare avînd o greutate de circa 25 de tone — a durat numai 10 zile. Extinderea aceleiaşi soluţii şi în cazul grinzii de coamă a scurtat cu peste două luni durata de execuţie. In plus, s-au eliminat dificultăţile betonării acestei grinzi la mare înălţime — aproape 20 metri. Deoarece hala era amplasată la distanţă apreciabilă de locul de uscare a borhotului, nenumărate probleme a creat şi realizarea sistemului de transport. După ample calcule şi confruntări de variante cu proiectantul, s-a optat pentru construirea unei conducte suspendate, susţinută la capete prin 2 stîlpi de beton armat monolit, întrucît deschiderea dintre cei doi stîlpi era neobişnuit de mare — peste 190 metri — noi probleme s-au ivit la montarea ei. Cu ajutorul filialei din Iaşi a Institutului de cercetări pentru construcţii, a fost înlăturată şi această dificultate. Nu pot trece peste acest exemplu fără a aminti că în tot timpul cît a durat construcţia s-a ţinut o permanentă legătură şi cu cadrele didactice de la catedra de beton armat a Institutului Politehnic din Iaşi, care, de asemenea, au sprijinit mult aplicarea unor tehnologii de execuţie mai puţin folosite pe şantiere pînă acum. Este o legătură pe care trustul nostru se va strădui s-o consolideze şi s-o lărgească în viitor. Fireşte, adoptarea unor noi soluţii tehnologice , şi de execuţie nu s-a făcut aici doar de dragul de a fi cu orice preţ originali. Ideea Centrală de la care s-a pornit a fost aceea de a scurta cît mai mult posibil durata de execuţie, de a îmbunătăţi calitatea lucrărilor şi, în ultimă instanţă, de a reduce costul investiţiei. Putem spune că obiectivele urmărite au fost pe deplin realizate. Datorită soluţiilor propuse de specialiştii grupului, a crescut cu 30 la sută gradul de prefabricare a elementelor din beton armat, ceea ce a contribuit la reducerea consumului de material lemnos cu peste 100 mc. Durata de execuţie a halei de la Fabrica de zahăr Roman a fost scurtată cu circa două luni, iar costul total al lucrărilor este mai mic cu peste 200 000 Iei decît devizul stabilit iniţial. Nu exagerez dacă accentuez că lucrarea executată de către muncitorii şi specialiştii acestui grup de şantiere reprezintă un model de ceea ce înseamnă o execuţie modernă a unei construcţii. Realizările de pînă acum demonstrează fără tăgadă că şi unităţile de construcţie mai mici, aparţinînd trusturilor regionale, sînt pe deplin capabile şi mature din punct de vedere tehnic să execute lucrări la nivelul tehnicii actuale, care pînă acum erau încredinţate în exclusivitate întreprinderilor republicane de construcţii. Important este ca unităţile de construcţii aşa-zis mai mici să persevereze în aplicarea cu hotărîre a metodelor de construcţii existente în arsenalul atît de bogat al tehnicii avansate. Ing. Victor GHERMAN Trustul regional de construcţii — Bacău TRIBUNA EXPERIENŢEI ÎNAINTATE in construcţie la Galaţi Un mare triaj uzinal In partea de vest a Combinatului siderurgic de la Galaţi se află în construcţie cel mai mare triaj uzinal din ţară. El este prevăzut cu 27 linii pentru primirea, trierea şi expedierea vagoanelor. Din acestea, 3 au fost terminate. Alte 10 se află în lucru. Triajul va realiza legătura cu şantierele sectoarelor oţelărie, furnale, laminoare şi depozitele de minereuri. Pentru a crea o imagine mai completă asupra intensităţii traficului feroviar în etapa finală, e suficient de amintit că zilnic în combinat vor intra circa 1 000 vagoane cu capacităţi între 20 şi 60 tone fiecare. (Agerpres) Recent am primit o scrisoare din raionul Negru Vodă. Iată conţinutul : „Din vara anului 1965 pe terenul agricol al raionului nostru se află mari cantităţi de paie de grâu. Acestea, deşi sunt plătite unităţilor agricole de către Centrul de colectare şi transport al paielor din Constanţa, stau şi acum pe cîmp, în bătaia ploilor. Mii de tone de paie, care constituie materia primă pentru industria de celuloză şi hîrtie, se degradează“. Ne-am deplasat la faţa locului. La G.A.S. Negru Vodă, peste şirele de paie parcă a trecut furtuna. Baloţii sunt aruncaţi ici şi colo pe o mare întindere de teren. Paiele plouate s-au depreciat şi galbenul auriu de odinioară a devenit aproape negru. Deprecierea paielor nu constituie singura pagubă. Pe lingă fiecare şiră, la arături, s-a ocolit, lăsîndu-se o suprafaţă destul de mare de teren nefolosit. Numai la această gospodărie, datorită neridicării la timp a paielor contractate, nu s-au putut folosi, timp de doi ani, circa 10 ha de teren. Trustul Gostat Constanţa ne-a informat că în această situaţie se mai află şi gospodăriile de stat Amzacea, Pecineaga, Independenţa şi altele. De un an şi jumătate stau pe cîmp, neridicate, peste 8 000 tone de paie de grîu. Căror cauze se datoreşte această situaţie ? Un prim popas la Fabrica de celuloză Palas. — Au fost cazuri, atît anul trecut, cît şi în acest an, cînd nu am avut materie primă pentru fabricarea celulozei — ne-a spus tovarăşul Ion Coman, directorul fabricii. Centrul de colectare şi transport al paielor din Constanţa, care trebuie să ne asigure aprovizionarea ritmică, ne-a creat mari greutăţi. De ce nu au fost asigurate paiele ? Iată ce ne răspunde tovarăşul Constantin Andrei, şeful centrului de colectare şi transport al paielor . — Ne-am zbătut să găsim cele mai bune soluţii pentru a asigura transportul zilnic, dar lipsa de organizare şi, uneori, a mijloacelor de transport a creat unele greutăţi. Se constată o ciudăţenie : centrul de colectare şi transport al paielor are cîte un delegat în fiecare raion. Acesta este plătit să se ocupe numai de încheierea contractelor şi de preluarea paielor. Întreprinderea regională de transporturi auto a avut maşini la dispoziţie aproape tot timpul anului, mai ales din noiembrie şi pînă în mai. Dar centrul de colectare nu s-a îngrijit, imediat după recoltarea griului, de crearea unor spaţii de depozitare corespunzătoare în apropierea şoselelor asfaltate. Cînd au început ploile de toamnă, cum era de aşteptat, maşinile nu au mai putut intra pe terenul arat. In această situaţie, I centrul de colectare, care plătise I întreaga cantitate de paie contrac- tată, şi-a pus întrebarea : „Cum a- I coperim planul ?“. Atunci, s-a re- I curs la două „soluţii“. Prima : să reclame unităţile gostal Arbitra- I jului de stat, cu pretenţia ca pâ- | iele vechi, degradate (se înţelege, _ din vina centrului de colectare) să fie înlocuite cu paie din acest an. Gospodăriile de stat au respins, bineînţeles, această pretenţie. Pro- I cesul nu s-a judecat încă. A doua „soluţie“ este mai ingenioasă : în luna iulie, o adresă zbura I către Ministerul Industriei Chi- | mice : „Vă rugăm să aprobaţi _ casarea a 5 000 tone paie, care I din cauza intemperiilor s-au de- | gradat“. Răspunsul la această a- _ dresă nu a sosit. Dar, conducerea I centrului de colectare îl așteap- | tă. Cîteva lucruri însă sunt certe : _ 9 000 tone de paie, în valoare de I aproape 2 milioane lei, se risipesc pe cîmp, în timp ce fabrica tre- - buia aprovizionată ritmic cu ma- I terie primă. Pe lingă risipa de paie, g se irosesc în regiune 50 de hectare _ de teren ocupate de aproape doi I ani. I Poate că Ministerul Industriei _ Chimice va reuși să rezolve mai I grabnic această situaţie pentru ca | preluarea paielor să se facă ne- _ întîrziat. | V. MIHAI corespondentul „Scînteii“ | CIND SI CUM AJUNGE MATERIA PRIMA 1 IA FABRICA UE CEIUIUZA ? AGINA ECONOMICA________ Disciplina şi conştiinciozitatea garantează buna funcţionare a transporturilor pe calea ferată Direcţia regională C.F.R. Craiova îşi desfăşoară activitatea pe cuprinsul a cinci regiuni, însumînd peste 2 200 kilometri de cale ferată. Din staţiile ei pleacă sau sosesc zilnic, din toate colţurile ţării, circa 600 trenuri de marfă şi călători. Unităţile din cadrul acestei direcţii regionale au cunoscut în ultimii ani o continuă modernizare şi dezvoltare tehnică. Staţiile Craiova, Caracal, Roşiori-Nord,Filiaşi, Tr. Severin, Işalniţa, Răcari şi altele au fost sistematizate şi centralizate electrodinamic. Tracţiunea cu locomotive cu aburi a fost înlocuită treptat cu locomotive Dieselelectrice de 2 100 CP, 67 la sută din volumul total al transporturilor de mărfuri şi călători efectuîndu-se în prezent cu asemenea locomotive. In actualul cincinal se vor investi circa 1,5 miliarde lei pentru dezvoltarea şi modernizarea în continuare a transporturilor feroviare pe raza regionalei. Muncitorii, inginerii şi tehnicienii din unităţile acestei direcţii regionale de cale ferată au obţinut realizări de seamă în îndeplinirea planurilor de transport şi folosirea mai bună a materialului rulant. în ultimii cinci ani, ei au sporit considerabil volumul total al transporturilor ; viteza comercială a crescut de la 17,16 la 22 kilometri pe oră, iar preţul de cost pe tonăkilometrică convenţională a fost redus cu 6,75 la sută. In lunile care au trecut din acest an, ceferiştii regionaleia Craiova au realizat toţi indicatorii de plan, creînd o bază solidă îndeplinirii exemplare a sarcinilor ce le revin în actualul cincinal. Folosind mai bine materialul rulant, efectuînd transporturi mai rapide, ei au obţinut economii suplimentare la preţul de cost în valoare de peste 2 000 000 lei şi 25 000 000 lei beneficii, în toate sectoarele de muncă de pe raza de activitate a Direcţiei regionale C.F.R. Craiova , în staţii, depouri, la întreţinerea căii, revizia de vagoane etc . lucrează numeroase cadre de nădejde, oameni care dovedesc înaltă răspundere şi conştiinciozitate în muncă. Pentru merite deosebite în asigurarea siguranţei circulaţiei şi comportarea ireproşabilă în serviciu, 537 de ceferişti au fost distinşi cu ordine, medalii şi insigna „Pentru merit ceferist“. Am consemnat cu plăcere numele mecanicului Stancu Cioacă şi al ajutorului său Ştefan Machea, care conduc trenul automotor de călători 1090 ; în împrejurări destul de grele, ei au evitat o ciocnire de trenuri. Pentru acest act de curaj, de vigilenţă şi disciplină profesională, conducerea direcţiei regionale a acordat mecanicului un premiu excepţional echivalent cu valoarea a două salarii, iar ajutorului său — un salariu. Discutînd cu tovarăşii Vasile Pungan şi Constantin Stăvaru, din serviciul de siguranţa circulaţiei al direcţiei regionale, am aflat şi alte numeroase exemple care demonstrează conştiinciozitatea şi răspunderea cu care îşi fac datoria marea majoritate a feroviarilor craioveni. In urmă cu cîteva luni, impiegatul de mişcare Nicolae Rădulescu, din stafia Meri, a preîntîmpinat ciocnirea trenului de persoane 2005, experdiat din staţia Valea Sadului, cu trenul 2601/11, oprit în linie curentă din cauza frî-INSEMNĂRI DIN ACTIVITATEA DIRECȚIEI REGIONALE C. F. R. - CRAIOVA nării neprevăzute a unor vagoane din garnitură. La Craiova au fost premiaţi excepţional un număr de patru lăcătuşi de revizie pentru modul ireproşabil în care îşi îndeplinesc atribuţiile. într-una din zile, ei au depistat nereguli încă de la formarea unor trenuri, care ar fi putut provoca accidente. în compunerea a două trenuri se aflau vagoane cu lingouri (avînd o greutate de 6 tone fiecare) încărcate nereglementat de Combinatul siderurgic Reşiţa. Pînă la Craiova, lingourile s-au deplasat atît de mult, încît după numai cîţiva kilometri, sau la trecerea vagonului printr-o curbă, ele ar fi căzut între vagoane, producînd deraierea trenurilor şi închiderea circulaţiei. Măsurile luate de ei au dus la evitarea accidentului. Exemplul de înaltă conştiinciozitate şi răspundere în muncă al acestor oameni, ca şi al multor altora, are un puternic răsunet în rîndul feroviarilor craioveni. Numai în 6 luni din acest an, un număr de peste 2 000 ceferişti din sectoarele mişcare, tracţiune, vagoane, întreţinerea căii şi altele au fost premiaţi excepţional pentru merite deosebite în asigurarea îndeplinirii planului de transport în cele mai bune condiţii de siguranţă a circulaţiei. Sunt oameni care au înţeles adine că siguranţa circulaţiei trenurilor reprezintă o sarcină de căpetenie pusă de partid în faţa lucrătorilor de la căile ferate, că îndeplinirea ei cere o ordine şi o disciplină desăvîrşită de fier, respectarea strictă de către fiecare ceferist — indiferent de postul şi munca pe care o îndeplineşte — a ordinelor, regulamentelor şi instrucţiunilor de serviciu, pentru a asigura funcţionarea ireproşabilă a transporturilor, în contrast izbitor cu activitatea plină de răspundere, pătrunsă de un înalt simţ al datoriei, pe care o desfăşoară marea majoritate a ceferiştilor din cadrul acestei direcţii regionale sunt cazurile de abateri disciplinare de la siguranţa circulaţiei, de încălcare a instrucţiunilor şi regulamentelor de serviciu. Cu toate că, în timpul care a trecut din acest an, pe raza de activitate a regionalei C.F.R. Craiova nu s-a produs nici un accident de cale ferată şi nu s-au înregistrat victime, totuşi s-au constatat 289 cazuri de abateri de la regulile de siguranţă a circulaţiei. Dintre acestea, mai mult de jumătate au fost provocate de indisciplină şi numai 31 cazuri aparţin unor cauze tehnice. Să redăm cîteva din aceste cazuri. La începutul acestui an, trenul 1880 a fost primit in stafia Goleşti cu marca de siguranţă închisă, datorită faptului că linia de primire n-a fost verificată de acar. Deşi în staţia respectivă au mai fost semnalate greşeli şi abateri în primirea trenurilor, şeful staţiei n-a luat măsuri corespunzătoare pentru ca ele să nu se mai repete. In ziua de 10 iulie a.c., trenul 1842 a fost primit în staţia Vişina, cu semaforul de intrare în poziţie „de liber“, fără ca acarul Marin Velea să fi fost la postul lui, fără ca impiegatul de mişcare Petre Creangă să fi dat comanda de intrare a trenului în staţie şi să fi verificat parcursul de primire. Trenul a intrat pe linie ocupată, provocînd avarierea unui vagon de marfă. La sfîrşitul lunii mai, în staţia Lainici au deraiat 21 vagoane din componenţa trenului 2878. Cauza ? Starea necorespunzătoare a liniei, situaţie cunoscută de picherul Ion Cruceru şi şeful de echipă Gheorghe V. Luca, ambii de la secţia L.6 Craiova. Se constată şi alte cazuri de neglijenţă, de indisciplină. Din staţiile Coţofeni şi Işalniţa, trenul accelerat 112 şi trenul de marfă 1501 au fost expediate fără „cale liberă“ de către impiegaţii de mişcare Gheorghe Cocoş şi Nicolae Gabor. La 9 iunie a.c., trenul 1127, condus de mecanicul Apostol Stelea, a intrat în stafia Segarcea cu semnalul în poziţie „pe oprire“. In staţiile Cîrbeşti, Curtea de Argeş, Piteşti Nord, Tr. Severin şi Tg. Jiu au deraiat vagoane din cauza saboţilor de mînă uitaţi din neglijenţa sau din graba personalului de manevră de a accelera operaţiile de punere a vagoanelor de încărcare , descărcare şi de compunere şi descompunere a trenurilor. O analiză mai atentă a neregulilor semnalate în siguranţa circulaţiei, arată că ele sînt şi un rezultat al controalelor superficiale efectuate atît de cadrele regionalei, cît şi de şefii de unităţi. Lipsite adeseori de exigenţă, nefiind urmate de un instructaj tehnico-educativ, de măsuri corespunzătoare pentru lichidarea imediată a abaterilor de serviciu, asemenea controale au dus pe alocuri la slăbirea disciplinei. Aşa au procedat controlorii de sector Andrei Iliescu, Ion Slujitoru, Vasile Pristavu, Constantin Matei şi alţii. Din discuţiile cu cadrele de conducere ale direcţiei regionale a reieşit că, în ultimul timp, fiecare abatere în parte a fost minuţios cercetată şi prelucrată cu toţi salariaţii unităţii, luîndu-se măsuri energice de înlăturare a cauzelor care le-au generat, înalta disciplină şi conştiinciozitate în toate verigile şi locurile de muncă, exigenţa sporită faţă de toţi factorii care au atribuţii în organizarea şi desfăşurarea procesului de circulaţie a trenurilor constituie o problemă vitală pentru buna funcţionare a mecanismului transporturilor pe calea ferată. Orice abatere de la misiunea încredinţată, de la ordinele, instrucţiunile şi regulamentele de serviciu nu poate fi calificată altfel decît ca o acţiune gravă care periclitează interesul obştesc. Este de menţionat că, în ultima vreme, conducerea Direcţiei regionale C.F.R. Craiova a luat măsuri hotărîte pentru instruirea profesională teoretică şi practică şi întărirea controlului personalului în subordine, concentrînd întreaga această activitate, în primul rînd, asupra problemelor de prevenire a oricărei abateri privind siguranţa circulaţiei. Aceste măsuri au fost împletite cu altele de ordin tehnic şi organizatoric. O acţiune largă şi energică în acest sens desfăşoară şi comitetul de partid, organizaţiile de bază din unităţile regionalei, subordonînd întreaga lor muncă organizatorică şi politico-educativă întăririi neîncetate a disciplinei şi răspunderii în muncă, respectării cu stricteţe a ordinelor şi instrucţiunilor de serviciu, în scopul îndeplinirii planului de transport în cele mai bune condiţii de regularitate şi siguranţă a circulaţiei. Victor DELEANU corespondentul „Scînteii" Combinatul de Îngrăşăminte cu azot Piatra Neamţ (Foto : Agerpres) SCINTEIA PAGINA 3 Consecinţele unei colaborări defectuoase (Urmare din pag. I) Combinatul de îngrăşăminte azotoase-Tg. Mureş, de exemplu, a prezentat comenzi în luna august 1966 cu termen de livrare în trimestrul IV/1966 pentru utilaje care necesită materiale din import, a căror achiziţionare se poate face în cel puțin şase luni de zile. Pe parcurs, beneficiarul a prezentat modificări de documentaţie la unele din aceste utilaje, menţinînd acelaşi termen de livrare, iar pentru alte utilaje documentaţia depusă a fost incompletă. Şi Combinatul de îngrăşăminte chimice-Tr. Măgurele a înaintat comenzi în lunile iunie şi iulie 1966 cu termene de livrare în trimestrul IV/1966, pentru utilaje care necesită materiale din import, iar în luna august a.c. a modificat documentaţia, păstrând acelaşi termen de livrare, în decembrie anul trecut, de pildă, prin comanda nr. 245, combinatul amintit a solicitat executarea a două pompe cu cameră pentru instalaţia de transport pneumatic de la silozurile de fosforite. Prin contract s-a fixat termen de livrare trimestrul 1/1967. Dar, în luna aprilie, delegaţi ai Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini şi ai Ministerului Industriei Chimice au stabilit ca execuţia acestor pompe să fie repartizată altei uzine. Peste cîteva săptămîni, se revine, comanda rămînînd tot la „Griviţa roşie“, cu termen de livrare 31 martie 1967. Din verificarea proiectului întocmit de IPRAN pentru aceste pompe au rezultat o serie de nepotriviri şi soluţii constructive necorespunzătoare, care necesitau modificări în proiect — modificări ce nu pot fi făcute decît de proiectant. De asemenea, proiectul este incomplet, lipsind calculele necesare. Avînd în vedere că utilajul este prototip, că modificările întîrzie, este de la sine înţeles că uzina se va afla în imposibilitate de a respecta termenul de livrare. Acelaşi combinat a dat comenzi fără documentaţie, cu o documentaţie incompletă sau necorespunzătoare tehnologiei stabilite. Este cazul a două transportoare pentru linia a IlI-a de acid sulfuric. Proiectul 544—20 00 elaborat de IPRAN se referea la un transportor cu bandă ; execuţia s-a făcut potrivit proiectului, fapt confirmat şi de recepţia Ministerului Industriei Chimice. Dar beneficiarul a refuzat preluarea celor două transportoare, motivînd că a cerut să fie cu lanţ, nu cu bandă. Contractul — menţionînd acelaşi număr de proiect ca şi în comandă — a fost însă semnat de beneficiar fără nici un fel de obiecţiuni. Această „scăpare“ este rezultatul necunoaşterii în suficientă măsură a documentaţiilor de către beneficiari, fapt ce generează mari greutăţi atît uzinei, cît şi şantierului. In aceeaşi situaţie au fost comenzile depuse de Uzina de alumină-Oradea, Bazele de aprovizionare Leordeni şi Băicoi. Faptul că atît noi, ca uzină furnizoare, cît şi beneficiarii produselor noastre, cunoaştem de cîteva luni sarcinile ce revin în cincinal pe fiecare an în parte, ne îndreptăţeşte să pretindem din partea lor operativitate în încheierea contractelor şi elaborarea documentaţiei. Constatăm însă o tergiversare prelungită, care încalcă regulile elementare ale relaţiilor furnizori-beneficiari. Avem sarcini sporite pentru anul 1967. uzina a fost obligată să-şi întocmească specificaţiile de materiale din import, dar încă nu cunoaştem în totalitate utilajele pe care le vom produce. Desigur, vor apare neajunsuri legate de neprevederea unor materiale ce pot provoca perturbări în procesul de producţie, cu consecinţe negative asupra situaţiei economico-financiare a uzinei, dar mai ales asupra realizării la termen a unor comenzi de utilaje tehnologice destinate noilor obiective industriale. Apelurile noastre repetate adresate beneficiarilor, de a încheia contracte, de a ne înainta documentaţia rămîn fără ecou. Răspunsul este stereotip : „ne lipseşte documentaţia“ sau „nu avem deschisă finanţarea“. Considerăm că stă în putinţa beneficiarilor noştri de a elucida din timp necesităţile de utilaje, sursele de finanţare, documentaţia tehnică, mai ales acum cînd ei cunosc sarcinile de plan ce le au pe întregul cincinal. Fără îndoială, prin eliminarea acestor neajunsuri, printr-o organizare mai bună a muncii în uzina noastră, printr-o pregătire temeinică a producţiei, urmărind funcţionarea în exploatare a utilajelor fabricate, vom putea realiza îndatoririle ce ne revin la un nivel de calitate corespunzător cerinţelor actuale.