Scînteia, februarie 1967 (Anul 36, nr. 7239-7266)
1967-02-01 / nr. 7239
PAGINA 2 SCINTH A PAGINI DE EROISM MUNCITORESC de Tănase AVRAMESCU şi Nicolae MORARU A trecut multă vreme de atunci — sunt 34 de ani încheiaţi. Atît de multe s-au schimbat în acest răstimp, încît vremurile de atunci ne apar chiar şi mai îndepărtate. Dar şi astăzi continuă să trăiască în inimile noastre, la fel de vie, amintirea acelor zile furtunoase ale luptelor petroliştilor, la care am participat, în floarea tinereţii noastre, alături de mii şi mii de alţi muncitori prahoveni. Stăpîne erau pe atunci în Valea Prahovei societăţile străine petroliere. Unul din semnatarii acestor rînduri (n.n. — Nicolae Moraru) lucra la Atelierele mecanice de întreţinere ale societăţii „Româno-Americana“ din Ploieşti. Intr-o zi ne pomenim că vine la noi maistrul şi ne spune : începînd de miine, veţi lucra numai 15 zile din lună... La porţile marilor întreprinderi ploieştene se strîngeau, zilnic, sute şi sute de oameni fără lucru. In acest timp, scumpetea de pe piaţă, mereu în creştere, făcea viaţa de netrăit. Creşteau chiriile. Cuţitul ne ajunsese la os. Partidul comunist a fost acela care ne-a arătat că singura cale prin care ne puteam îmbunătăţi soarta era lupta hotărîtă, organizată. Dacă înainte exista în genere doar cîte o celulă de partid pe întreprindere, acum în marile întreprinderi au început să fie create celule şi pe secţii. La societatea „Concordia“ din Moreni, de pildă, au luat fiinţă celule la secţiile strungărie, foraj-extracţie, electrică. Noi celule începeau să-şi trăiască viaţa la schelele Floreşti, Cîmpina, Ochiuri, Gura Ocniţei, Tîrgovişte, Runcu, Ceptura, etc. In serile acelei ierni geroase ne întîlneam adeseori în casa vreunuia dintre noi. La lumina slabă a unei lămpi cu gaz, discutam despre starea de spirit a petroliştilor, apreciam efectul manifestelor pe care le răspîndisem cu cîteva zile înainte, fixam obiectivele activităţii. Viaţa însăşi, starea generală de revoltă a petroliştilor ne arătau cum trebuie să lucrăm. Pînă atunci, noi acţionasem într-un cadru mai îngust. Acum erau create condiţii pentru atragerea la luptă a masei largi a muncitorilor. Seară de seară, la „Casa poporului“ din Ploieşti, la sediile sindicatelor din alte centre petroliere ne adunam muncitori, indiferent de apartenenţa politică, spre a dezbate problemele ce ne frămîntau. Ne dădeam bine seama că noi toţi, fie că eram comunişti, social-democraţi sau fără partid, aveam aceleaşi interese şi că numai acţionînd laolaltă, ne puteam impune voinţa în faţa capitaliştilor. Noi am pus atunci un puternic accent pe crearea comitetelor de acţiune, ca organe ale frontului unic de jos, alcătuite din comunişti, socialişti independenţi, social-democraţi şi muncitori fără partid. Alese în adunări deschise la locul de muncă — pe secţii sau întreprinderi — şi reprezentînd interesele întregii mase de muncitori, aceste comitete erau în măsură să-i atragă pe toţi în luptă, să asigure organizarea unor puternice acţiuni. La „Astra Română“, de pildă, au fost aleşi în comitetul de acţiune 57 de muncitori. Asemenea comitete au fost alese rînd pe rînd şi la „Orion“, „Concordia“, „Unirea“, „Feroemail“ „Dorobanţul“, „Steaua Română“, Cîmpina, Moreni, Băicoi, etc. In aceeaşi perioadă, delegaţii muncitorilor prahoveni s-au adunat în sala „Elisée“ din centrul Ploieştiului. Deşi destul de mare, sala devenise neîncăpătoare pentru sutele de oameni veniţi din schele, rafinării şi alte întreprinderi. Sub ochii agenţilor de poliţie, neputincioşi în faţa acestei puternice concentrări de forţe muncitoreşti, delegaţii au ales, într-o atmosferă de înaltă combativitate, comitetul de acţiune din Valea Prahovei, între ai cărui membri ne număram şi noi. Comitetul trebuia să coordoneze activitatea tuturor comitetelor de acţiune ce se constituiau în întreprinderi. Era atunci o perioadă de avînt al mişcării muncitoreşti în întreaga ţară. Mereu aflam despre noi greve şi acţiuni de luptă ale diferitelor detaşamente ale clasei muncitoare — metalurgişti, ceferişti, mineri, textilişti etc. — organizate de partid. In diferite oraşe aveau loc puternice manifestări ale intelectualităţii, funcţionărimii, micilor meseriaşi ; se înteţeau frămîntările sociale la sate. Atmosfera de fierbere revoluţionară care domnea în întreaga ţară ne îmbărbăta şi pe noi, petroliştii Văii Prahovei. Hotărîrea de luptă a muncitorilor petrolişti s-a manifestat cu putere în timpul grevei izbucnite la „Astra Română“ în ziua de 30 ianuarie 1933, cînd în sprijinul greviştilor de aici, care ocupaseră întreprinderea, au venit şi muncitori din celelalte întreprinderi. In faţa curajului şi dîrzeniei muncitorilor, direcţia a trebuit să cedeze. Ea s-a angajat în faţa greviştilor să revină asupra concedierilor, să respecte prevederile contractului colectiv, să recunoască dreptul delegaţiilor de lucrători de a trata în numele acestora. Era o victorie însemnată a muncitorilor, care arăta cît de mare este forţa luptei unite şi curajoase, forţa solidarităţii proletare. Ea le-a dat curaj şi muncitorilor din celelalte întreprinderi să păşească la noi acţiuni, şi mai viguroase. Cu prilejul grevei declanşate în ziua de 1 februarie de muncitorii de la „Româno-Americana“, luptele au îmbrăcat forme deosebit de ascuţite. Pentru a-i elibera pe reprezentanţii lor, arestaţi în mod abuziv, în timpul tratativelor cu direcţia rafinăriei, miile de grevişti, cărora li s-au alăturat alte mii de muncitori din împrejurimi, precum şi mase largi ale populaţiei, au asediat timp de mai multe ore localul chesturii poliţiei din centrul oraşului Ploieşti, în cele din urmă, reprezentanţii autorităţilor au fost nevoiţi să-i elibereze pe cei arestaţi. Ei au fost purtaţi pe sus pînă în centrul oraşului unde, în jurul statuii Libertăţii, a avut loc un măreţ miting. Pînă noaptea tîrziu mulţimea a demonstrat pe străzile Ploieştiului, care, pentru o zi, a fost al nostru, al muncitorilor ! Puternicele acţiuni muncitoreşti i-au alarmat într-atîta pe guvernanţi încît, chiar de a doua zi, au înţesat Ploieştii cu armată. La 4 februarie a fost declarată starea de asediu în principalele centre muncitoreşti, iar în zilele următoare a început să plouă cu arestări. Ne-am aflat şi noi printre zecile de muncitori ridicaţi în noaptea de 14 februarie de acasă şi închişi, sub stare de arest, în clădirea regimentului 6 cavalerie. Peste cîteva zile, paza noastră a fost mult întărită. Se transmiteau şi se executau precipitat ordine. Am aflat şi cauza : la Bucureşti, la „Griviţa“, izbucnise greva din 15—16 februarie. Tovarăşii noştri de la Atelierele căilor ferate duceau mai departe, ca o ştafetă de foc, forţa eroicelor lupte muncitoreşti. ★ Luptele desfăşurate în ianuariefebruarie 1933 în bazinul Văii Prahovei au înscris o pagină luminoasă în istoria luptelor revoluţionare ale proletariatului din ţara noastră. în acele zile, muncitorimea petrolistă şi-a dovedit, alături de ceferişti şi de alte detaşamente ale clasei muncitoare, înalta combativitate şi conştiinţă politică, devotamentul faţă de cauza poporului muncitor, înaltul ei patriotism. In cursul acestor lupte, dintre muncitorii grevişti s-au ridicat zeci şi zeci de activişti, strîns legaţi de mase şi cu autoritate în rîndurile lor, care s-au situat cu curaj în fruntea acţiunilor. Au fost, fără îndoială, şi unele slăbiciuni în activitatea noastră, a organizaţiilor de partid care au condus desfăşurarea luptelor, a comitetului de acţiune din Valea Prahovei. Anumite deficienţe organizatorice au împiedicat generalizarea acţiunilor în întregul bazin petrolier, au făcut ca amploarea lor să nu fie pe măsura avîntului revoluţionar din acea perioadă. Cu toate acestea, în inima fiecărui muncitor petrolist a rămas mîndria de a fi participat la una din cele mai importante ridicări la luptă ale proletariatului român. Experienţa dobîndită atunci, învăţămintele ce s-au desprins au devenit un bun preţios al partidului nostru în conducerea luptelor viitoare, ce aveau să ne ducă la strălucitele victorii de mai tîrziu. 34 de ani de la luptele muncitorilor petrolişti din ianuarie — februarie 1933 ir-wv uw — v»./.-y : w / • . rwX Noul spital din Hunedoara (Foto : Agerpress LISTA DE CIŞTIGURI la depunerile pe obligaţiunile C.E.C. cu cîştiguri TRAGEREA LA SORŢI DIN 31 IANUARIE 1967 Cîştigurile revin întregi obligaţiunilor de 200 lei. Obligaţiunile de 100 lei, 50 lei şi 25 lei primesc 1/2, 1/4 respectiv 1/8 din cîştigurile de mai sus. In valoarea cîştigurilor este cuprinsă şi valoarea nominală a obligaţiunilor cîştigătoare. Plata cîştigurilor se face prin casele raionale (orăşeneşti) de economii. 5 M o © cu ® Valoarea 11 „1 § 5 ă § cîştigurilor 1= S, 5,9 - -=.? «B r—-------la Bflg » s ° fl“ z * f 1 . _________© a. H 1 15773 34 100 000 100 000 1 47897 31 75 000 75 000 1 46503 38 50 000 50 000 1 32342 43 25 000 25 000 1 10577 47 10 000 10 000 1 00188 08 5 000 1 01853 04 5 000 1 17982 38 5 000 1 38968 46 5 000 1 50997 45 5 000 1 57114 21 5 000 1 59648 15 5 000 35 000 hús ■u 60 474 09 2 000 60 735 47 2 000 60 849 16 2 000 380 000 60 619 28 1 000 60 958 19 1 000 120 000 600 30 40 800 600 40 39 800 600 60 23 800 1 440 000 2112 TOTAL_______2 215 000 1 De la ADAS Administraţia Asigurărilor de Stat anunţă că la tragerea de amortizare a asigurărilor mixte de persoane, din 31 ianuarie 1967, au ieşit următoarele opt combinaţii de litere : L. O. O.s E. X. N.s Z. M. W.i E. C. T.; S. C. P. i X. T. P .1 J. J. X.i E. J. K. (Urmare din pag. I) dulce. Vara, cînd animalele sunt expuse la soare şi consumă furaje verzi, conţinutul laptelui în vitaminele D şi A este mult mai ridicat. în activitatea pe care o desfăşoară, omul cheltuieşte o cantitate apreciabilă de energie. Pentru copil, proporţia mare de calorii provenite din grăsimi constituie un avantaj, însă pentru adult este un inconvenient. In toate ţările laptele se distribuie de aceea cu un conţinut mai redus şi constant de unt (3 sau 2,5 sau chiar numai 2 la sută). Prin smîntînire parţială se pierd o parte din vitaminele solubile în grăsimi, iar valoarea calorică a laptelui se micşorează, insă se păstrează integral celelalte vitamine şi trofinele datorită cărora laptele se impune în alimentaţia omului. In acest fel el poate fi consumat în cantitate mai mare de orice persoană, fără a depăşi necesarul de grăsimi. Pe lingă marea lui valoare nutritivă laptele mai prezintă avantajul că se digeră foarte ușor. Atît volumul de suc gastric, cît și aciditatea lui, după consumul de lapte sînt mai reduse decît după alte produse alimentare, iar timpul cît rămîne în stomac este scurt. Din această cauză laptele este considerat ca aliment de repaus gastric. Pentru o bună digestie este necesar ca laptele dulce să fie consumat în mod fracţionat, ca o mîncare şi nu ca o băutură. Există numeroase studii care atestă că laptele este indispensabil pentru creşterea unei generaţii de oameni sănătoşi, robuşti şi cu o mare capacitate de muncă. Observaţiile şi cercetările sistematice făcute pe copii au arătat că laptele accelerează creşterea cu 30—40 la sută şi măreşte vigoarea fizică a tineretului. Prin includerea a 500—750 ml lapte în dieta copiilor s-au obţinut avantaje de creştere ponderală şi mai ales staturală, care nu au putut fi realizate prin nici un alt aliment In timp de un an, copii în vîrstă de 5—11 ani, care au consumat zilnic acest volum de lapte au crescut cu 1—3 kg şi cu 2—4 cm mai mult decît cei hrăniţi cu o dietă suficientă, dar fără lapte. Aşa se explică de ce înălţimea, greutatea corporală şi vigoarea fizică a popoarelor consumatoare de lapte (arabi, beduini, nordici) sunt mai mari decît a celor ce consumă în cantităţi mai mici acest aliment Dintre multiplele argumente care pledează în favoarea creşterii consumului de lapte nu se poate să nu amintim că, datorită marii lui valori nutritive, acest aliment măreşte puterea de apărare şi rezistenţa organismului faţă de agenţii patogeni. Pe baza acestei însuşiri el este considerat ca aliment de protecţie Bolile infecţioase în general şi tuberculoza în special apar mai frecvent la persoanele care nu consumă acest aliment. Prin consumarea a 0,5—1 litru de lapte pe zi se atenuează fenomenele de intoxicaţie cu substanţe chimice. Prin însuşirile lui nutriţionale laptele este deosebit de indicat în alimentaţia majorităţii bolnavilor. In unele boli el are efecte terapeutice deosebit de importante. Datorită faptului că este un aliment de repaus gastric, că are un conţinut optim de proteine şi de săruri minerale alcaline (mai ales calciu), precum şi capacitatea de a tampona (neutraliza) aciditatea sucului gastric (efect antiacid), laptele reprezintă un veritabil medicament în tratamentul unor dispepsii. In boala ulceroasă acută, consumarea a 100 ml lapte dulce din oră în oră, între orele 7—19, iar la nevoie chiar şi o dată sau de două ori în cursul nopţii, timp de 10—20 zile, face să dispară durerile şi să înceteze pierderea de sînge. Menţinerea acestui aliment în dieta bolnavilor de ulcer şi administrarea lui ca atare sau asociat cu derivate de cereale contribuie la vindecarea clinică a bolii în mai mare măsură decît orice medicament. Trebuie însă avut în vedere că numai dieta cu lapte urmată timp îndelungat (peste 3 săptămîni) expune la hipovitaminoză C şi la anemie prin lipsă de fier. Mărind vigoarea fizică şi rezistenţa organismului şi contribuind la prevenirea distrofiilor alimentare şi la vindecarea bolilor, laptele ridică sănătatea la un nivel mai înalt decît aceea caracterizată prin lipsa de boală şi prelungeşte viaţa. Durata medie a vieţii este mai lungă, iar procentul persoanelor trecute de 100 ani este de 2 ori mai mare la popoarele şi în colectivităţile care consumă din belşug lapte, mai ales bătut sau iaurt. Aceasta se explică prin faptul că acidul lactic acţionează ca un antiseptic intestinal. Repulsia unor persoane faţă de lapte, determinată de proprietăţile lui organoleptice, poate fi înlăturată prin modificarea formei de consum (asocierea cu cacao, cafea, ceai sau încorporare la diferite preparate). In caz de alergie, după ce se va preciza autenticitatea ei, trebuie procedat la desensibilizare spre a nu lipsi pe nimeni de avantajele consumării acestui produs. Ca nutritionist care activez în domeniul medicinii preventive, îmi exprim satisfacţia prilejuită de succesul economiei noastre socialiste in îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei cu acest minunat aliment. In urma măsurilor luate de a stimula creşterea animalelor, cooperativele agricole livrează cantităţi mari de lapte. Desigur că eforturile depuse pentru mărirea producţiei de lapte trebuie continuate şi completate mai mult decît pînă acum cu măsuri pentru respectarea condiţiilor de igienă începînd de la mulgere, pînă la centrele de prelucrare, şi de desfacere astfel ca să fie împlinite exigenţele consumatorilor. Este ştiut că laptele, fiind uşor alterabil, are nevoie să fie păstrat la o temperatură mai scăzută şi în timpul verii. De aceea aş sugera forurilor de resort să se ocupe de pe acum de amenajarea unor gheţării simple sau alte încăperi izolante, în unităţile agricole să se organizeze transportul cantităţilor necesare de gheaţă în perioada de iarnă Aceste măsuri care nu necesită investiţii băneşti sunt de maximă importanţă pentru menţinerea însuşirilor nutritive ale laptelui ca şi ale altor produse. Industria noastră alimentară asigură consumatorilor un larg sortiment de produse lactate, salubre, nutritive şi plăcute Din păcate nu se face încă mare lucru pentru ca însuşirile acestora să fie mai larg cunoscute Este mult loc pentru iniţiative în această privinţă Se produce o cantitate mare de unt Dar cei care răspund de comerţul alimentar adesea nici nu se gîndesc să-l ofere consumatorilor măcar la gustarea de dimineaţă în restaurante sau alte localuri de alimentaţie publică. Creşterea consumului de lapte şi produse lactate ar fi favorizată de introducerea acestora pe scară mai largă în meniurile cantinelor îndeosebi ale acelora pentru elevi şi studenţi. Pe de altă parte, se cere să fie lărgită gama sortimentelor de brinzeturi şi caşcavaluri, îndeosebi a acelora din lapte de vacă. Specialiştii din cadrul industriei noastre alimentare au toate condiţiile să îmbunătăţească continuu calitatea şi modul de prezentare a produselor lactate. Multiplele posibilităţi existente se cer puse în valoare pentru ca laptele şi derivatele sale să devină şi mai mult o sursă de vigoare fizică şi de sănătate. LAPTELE, un univers alimentar NOI EMISIUNI FILATELICE Prima emisiune filatelică a anului , „Cosmonautica 1967", este consacrată împlinirii a 10 ani de la lansarea primului satelit artificial al Pămintului și realizărilor din acest domeniu. Mărcile reprezintă lansarea acestui satelit, portretul primului cosmonaut din lume, Iuri Gagarin, al primei femei cosmonaut, Valentine Tereşkova, primul zbor in grup a două nave cosmice „Vostok-3" fi „Vostok-4", ieşirea liberă in Cosmos, asigurarea de legături radio fi telegrafice internationale cu ajutorul satelitului staţionar Early Bird, primele fotografii ale planetei Marte, executate de la mică depărtare de către sonda spaţială Mariner IV, întilnirea spaţială a navelor cosmice Gemini 6 şi Gemini 7, precum şi joncţiunea spaţială a navei cosmice Gemini 8 cu racheta Agens pe o orbită circumterestră. (Agerpres) De ce nu au cumpărat antinevralgice Luna decembrie este cea mai a dracului (doamne iartă-mă) lună din an. Atunci, cei care se ocupă cu bugetul întreprinderii sunt cuprinşi de friguri, li auzi: — Ce ne facem, ne rămin fonduri. — Pavaţi imediat strada Mihail Eminescu. — Am mai pavat-o. — Mai pavaţi-o odată. Luaţi-o de la capăt pentru că şi aşa locuitorii de pe această stradă sunt obişnuiţi cu reclamaţiile. Sau : — Ce facem, tovarăşe director, mai avem bani. — Cumpăraţi ceva. — Ce ? — Cumpăraţi un submarin. — Dar întreprinderea noastră e în Buzău, nu are ieşire la mare. — Nu-i nimic. Poate la anul ne rămîn fonduri mai mari şi facem şi ieşire la mare. Contabilul-şef şi ceilalţi se interesează de submarine şi se plîng directorului ! — Nu se găsesc submarine. — Luaţi sugativă, sîrmă ghimpată, tampoane, pelicanol, fier-beton, greble, cerneală de toate culorile. Luaţi capre de tăiat lemne, luaţi orice numai să nu rămînem cu fondurile necheltuite. Dar ca să nu ne facem duşmani, e mai bine să discutăm la concret. In Ziua de 9 decembrie a. c.anul trecut 1966) la Consiliul agricol regional Banat s-a purtat o discuţie asemănătoare. — Ce facem cu banii ? Cei adunaţi în şedinţa în care s-a discutat problema banilor necheltuiţi şi-au dus arătătorul la timplă şi unul a strigat: — Am găsit ! Eu pot să cheltuiesc din fondurile necheltuite circa 200 000 lei. Toată asistenţa s-a ridicat în picioare, a aplaudat, s-a scandat numele celui care găsise o portiţă de scăpare şi, după ce spiritele s-au liniştit, cineva, mai pesimist probabil, a întrebat: — Cum cheltuim 200 000 de lei ? Cel cu soluţia şi-a dres glasul şi a început ! — Cumpărăm vieri... C.A.P. Biled din regiunea noastră are o crescătorie de vieri. — Şi ce facem cu ei ? a întrebat tot pesimistul. — Ii repartizăm la C.A.P.-urile ori la staţiunile de montă din regiune. Şi aşa avem planificată pentru lunile viitoare cumpărarea lor. li cumpărăm acum. Salvăm 200 000 de lei. Propunerea a fost pusă la vot. S-a votat in unanimitate şi salvatorul celor 200 000 lei a fost din nou felicitat. I s-a spus insă: — Te interesezi personal... lei avionul şi pleci la Biled să aduci vierii. — Dar la Biled nu există aeroport. — Faci şi un aeroport, că nu se ştie, poate avem nevoie de el. Ai fonduri la dispoziţie. — Aeroportul se face mai greu. — Încerci. Dacă nu poţi să-l faci pînă la 1 ianuarie renunţi. Salvatorului celor 200 000 de lei, pentru că n-avea cum să facă aeroport, i s-a dat maşina cea mai nervoasă a Consiliului agricol regional Banat şi a ajuns cu bine la Biled. — Ciţi vieri aveţi ?— Avem destui. Da’ nu vi-i putem furniza pentru că nu sunt buni pentru reproducţie. Trebuie să-i mai lăsaţi. — Nu-i nimic, li luăm aşa. — Dar nu se poate... — Cum să nu se poată ? Eu sunt trimisul Consiliului agricol regional; iţi dau dispoziţie. In faţa unei dispoziţii, ce putea face C.A.P.-ul Biled . Specialistul în cheltuirea fondurilor necheltuite a ales 90 de capete de vieri, a amestecat, — pentru a ieşi la număr, — şi vreo doi berbeci şi o scroafă gestantă, a plătit 153 000 de lei şi a trimis marfa la C.A.P.-urile şi Staţiunile de montă din raioanele Timişoara, Orşova, Caransebeş etc. Deci au fost salvaţi 153 000 de lei din fondurile necheltuite.. Ajuns la consiliu, specialistul in cheltuirea fondurilor necheltuite a fost insă admonestat. Pe bună dreptate. A promis că va cheltui 200 000 de lei şi el a cheltuit doar 153 000 de lei. S-a scuzat: — Am vrut să cumpăr şi nişte cocoşi de rasă, dar n-am găsit. Cu toate scuzele i s-a tăiat prima la jumătate. Frigurile cheltuirii banilor necheltuiţi pe anul 1966 au trecut. Au început însă alte friguri. Frigurile cheltuielilor din fondurile acestui an. Toate C.A.P.-urile care au primit vierii se plîng. Ele, C.A.P.-urile, cheltuiesc acum bani cu creşterea „mărfii“ primite prea timpuriu. Vierii le mănîncă fondurile de pomană. Cum să le justifice ? Ce-am putea să le răspundem ? Dar de ce să le răspundem noi şi nu specialiştii in cheltuirea fondurilor necheltuite . Totuși, e bine că susnumitul Consiliu agricol din Banat n-a cumpărat de cei 153 000 de lei antinevralgice. Acum nu mai aveau dureri de cap. Şi era păcat. foileton de Nîculă tănase FAPTUL DIVERS Pe post de barză Doi copii. Băieţi. Unul de 5 luni, altul de 8 luni. Au fost internaţi în spital, la Brăila. Cînd s-au făcut bine, au fost transportaţi acasă, în comunele lor, însoţiţi de o soră medicală. „Valeu, păcatele mele! — s-a mirat mama din Petroiu — cum de-a crescut copilul atîta? Şi cînd a plecat avea ochii albaştri!“. „Ce-aţi făcut, oameni buni, cu copilul! — a sărit arsă şi mama din Latina — era oacheş şi mai lunguieţ. Acum e băiat şi mai micuţ!“. După un timp lucrurile s-au lămurit. Copiii au redevenit fiii propriilor lor mame (fericite !). Distrată, sora de spital Ion Aurelia inversase copiii. ...Cînd te gîndeşti, barza cîţi aduce! Şi nu-i încurcă niciodată. Are... spirit de răspundere. Raţie întreagă La C.A.P. din comuna Cojoieni, raionul Beiuş, au murit 34 bovine şi 70 ovine. Moarte grea, chinuită. Prin foamete. Nu aveau furaje . Ba da— adică ba nu. Căci Aurel Popa (preşedintele cooperativei) Dumitru Ciurea, Nicolae Jurcă şi Avram Crişan au sustras şi vîndut furaje din raţia zilnică a animalelor. Acum, cei patru vinovaţi şi-au primit... „raţia“. In întregime. Autorul necunoscut La muzeul din Miercurea Ciuc se află o pictură a unui autor necunoscut. Lucrată pe scîndură de brad lipită, pictura, executată în ulei pe un fond bogat aurit şi de o mărime neobişnuită (166 cm/110 cm) datează din a doua jumătate a secolului XV, reflectînd caracteristici ale influenţei husite. Autorul■ de 500 de ani anonimie veche de secole modestia. Ultima pacientă Doctoriţa Paraschiva Foivari, salariată la Sanepidul regional Tg. Mureş şi-a creat o sursă aparte de venituri. O sursă scandaloasă şi odioasă, efectua ilegal întreruperi de sarcină, în schimbul unor onorarii substanţiale. Ultima pacientă, Iulia Matchefi (str. Şincai 4) i-a plătit 2 000 lei. Această faptă a fost mijlocită de Elisabeta Otves, str. Avram Iancu nr. 5. Doctoriţa şi „complicea ei au fost arestate. Pentru a se păzi sănătatea femeilor mame. Şi igiena morală a profesiei de medic. Dilemă Tinăr căsătorit, Ion Bortiş din Vaşcău, a vrut să aibă amintire un tablou : el şi soţi,amici. A depus fotografiile la secţia foto a cooperativei „Prestarea“ — Oradea. Intenţia a fost frumoasă , dar rezultatul dezastruos. Cînd a primit tabloul, soţia a rămas înmărmurită : lingă soţul său era... o altă mireasă. O fi avut o altă căsătorie, tăinuită ? Nu — căci şi ea a apărut, in altă fotografie, la braţul altui mire. Soţii sunt in dilemă : să rămină împreună, aşa s-au legat şi ii îndeamnă inima — ori se ia în serios „a doua cununie“ oficiată de cooperativa „Prestarea“ din Oradea ? Nu cunoaştem încă deznodămintul Nici dacă respectiva cooperativă are mandat de oficiu al stării civile. Poate i-l dă cineva. Hazuri de poznaşi Doi săteni mucaliţi stau ai vorbă. Au făcut şi prinsoare ciştigă cine va scorni „una“ mai gogonată. Unul zice : „La noi la C.A.P. Veţca, din raionul Tg. Mureş, era o şiră de paie. Pentru furaje. In loc să taie din ea, îngrijitorul Béla Lokodi. zmulgea paiele de la mijloc, săpînd un tunel. Pină la urmă, s-a prăbuşit peste el ingropindu-l. Acuma la spital că l-au salvat oamenii“. „La noi in Toporu, din Drăgăneşti Vlaşca — spune celălalt, — s-a intîmplat una şi mai şi! Cînd a fost gata căminul nostru cultural s-a băgat de seamă că n-avea coşuri pentru sobe“. Prinsoarea n-a cîştigat-o nimeni. Cei doi, în loc să inventeze cîte ceva, spuseseră, fiecare, adevărul. Rubrică redactată de Ştefan ZIDARIŢA Ştefan DINICA cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii .