Scînteia, mai 1967 (Anul 36, nr. 7328-7357)
1967-05-04 / nr. 7330
în laboratorul de măsurători al Uzinei de mecanică fină din București Foto : M. Andreescu PROLETARI DÍN TOATE TÁRÍLE. UNÍTÍ-VÁ. * • mmmEaamaaBmmmmi iii mii i ip i ........ ■ i if' Anul XXXVI Nr. 7330 ! Joi 4 mai 1967 j 6 PAGINI - 30 BANI Vom fructifica timpul de muncă cu valoare maximă pentru producţie O sarcină urgentă TERMINAREA îNSĂMlNJĂRII PORUMBULUI în această primăvară, datorită condiţiilor atmosferice care au diferit de la o zonă la alta a ţării, lucrările agricole se găsesc în diferite stadii de executare. Porumbul care ocupă cea mai mare suprafaţă dintre plantele agricole, pină la începutul lunii mai, s-a însămînţat în proporţie de aproape 80 la sută. în regiunile sudice această lucrare poate fi considerată ca încheiată. încă din a doua parte a lunii aprilie cooperativele agricole din regiunile Galaţi, Bucureşti şi Ploieşti, au anunţat realizarea în întregime a suprafeţelor destinate porumbului. Semănatul acestei culturi s-a încheiat şi în regiunile Argeş şi Bacău. Merită evidenţiat faptul că în regiunile din Moldova unde s-a lucrat într-un ritm intens, folosindu-se mai bine timpul bun de lucru, semănatul este pe terminate. Lucrările agricole de primăvară şi îndeosebi semănatul porumbului sînt întîrziate in majoritatea regiunilor din Transilvania. Este adevărat că ploile şi , timpul rece care s-au prelungit şi în a doua parte a lunii aprilie au stînjenit pregătirea terenului şi semănatul. Lucrările sunt rămase în urmă îndeosebi în regiunile Mureş-Autonomă Maghiară, Maramureş, Cluj, Crişana şi Braşov. Şi aici printr-o organizare mai bună a muncii şi identificarea suprafeţelor zvîntate se puteau realiza suprafeţe mult mai mari. O dovedesc realizările regiunii Hunedoara, unde în condiţii de climă asemănătoare au fost semănate suprafeţe mult mai mari — procentul realizărilor fiind dublu faţă de regiunile învecinate. Timpul s-a încălzit peste tot, pămîntul este zvîntat aşa că, în zilele care urmează, trebuie să se termine semănatul pe toate suprafeţele destinate pentru a fi cultivate, în acest an, cu porumb. în primele zile ale acestei săptămîni numeroşi mecanizatori din S.M.T. şi G.A.S., membrii cooperativelor agricole au lucrat in- tens la semănatul porumbului. în ziua de 2 mai, în regiunea Maramureş au fost semănate 3 000 hectare. Realizări asemănătoare au fost obţinute şi în regiunea Braşov unde în perioada 30 aprilie — 2 mai au fost semănate peste 5 200 ha cu porumb — o suprafaţă aproape egală cu cea care se realizase anterior. In regiunea Hunedoara, în ziua de 1 Mai, suprafaţa cu porumb a crescut cu 1 237 ha, iar la 2 mai — cu 1 652 ha. Peste tot, unde însămînţarea porumbului a întîrziat este necesar să se intensifice ritmul de lucru. Consiliile agricole, uniunile cooperatiste, cu sprijinul organelor de partid, sîrnt chemate să sprijine mai eficient unităţile agricole pentru ca semănatul porumbului să poată fi terminat în timpul cel mai scurt. Scrisori adresate C. C. al R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu UZINELE „STEAGUL ROŞU“-BRAŞOV Constructorii de autocamioane de la Uzinele „Steagul roşu" din Braşov au păşit în cel de-al doilea an al cincinalului cu hotărîrea fermă de a ridica pe o treaptă superioară activitatea economică a întreprinderii. Congresul al IX-lea al partidului a pus în faţa colectivului nostru sarcina de a ridica, pînă în 1970, producţia de autocamioane pînă la 35 000—40 000 bucăţi anual. Pentru îndeplinirea exemplară a acestei sarcini acordăm o atenţie deosebită organizării ştiinţifice a producţiei şi muncii, descoperirii şi valorificării rezervelor interne existente în fiecare secţie şi atelier, la fiecare loc de muncă. In primul trimestru al acestui an, planul a fost depăşit cu 3,1 la sută la producfia globală, cu 8,5 la sută la producfia marfă, cu 0,8 la sută la productivitatea muncii. Un factor de mare însemnătate pentru punerea în valoare a rezervelor de care dispunem îl constituie întărirea disciplinei în muncă, folosirea din plin a timpului de lucru. Cu prilejul unei analize efectuate recent și al dezbaterilor ce au avut loc în organizaţiile de partid şi cu toţi salariaţi a reieşit că in uzină există încă unele situaţii care contrastează cu nivelul ei tehnic, cu experienţa acumulată de colectivul nou(Continuare în pag. a IlI-a) TERMOCENTRALA ELECTRICĂ LUDUŞ Colectivul termocentralei Luduş mulţumeşte conducerii partidului pentru sprijinul pe care i l-a acordat în munca desfăşurată pentru înălţarea acestui important obiectiv al planului de electrificare a ţării. Proiectanţii, constructorii, montorii şi energeticienii au desfăşurat în ultimii trei ani o activitate rodnică, reuşind să construiască şi să pună în funcţiune o putere instalată de 500 MW, termocentrala atingînd de curînd capacitatea finală de 800 MW. Indicatorii tehnico-economici realizaţi situează termocentrala noastră la nivelul realizărilor tehnicii moderne. Cu prilejul amplei acţiuni de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, energeticienii termocentralei noastre au analizat multilateral rezervele existente şi au descoperit numeroase posibilităţi de folosire mai raţională a timpului de lucru. Din dezbaterile care au avut loc recent în organizaţiile de bază,in adunări, la care a participat întregul colectiv, a reieşit că datorită lipsurilor în organizarea activităţii de întreţinere şi reparaţii, a transportului intern, întîrzierilor şi părăsirii locului de muncă înainte de încheierea programului, se irosesc trimestrial peste 11 000 ore-om. De asemenea, sunt folosite insufi(Continuare în pag. a IlI-at ecouri la ancheta socială: „INAMICII ADEVĂRULUI“ ...şi amicii lor Activitatea educativă ce se desfăşoară astăzi pe toate treptele şi prin mijloace atât de variate, conţinutul nou al relaţiilor dintre oameni, raporturile dintre individ şi colectivitate, fără îndoială, îşi pun o puternică amprentă, asupra caracterului fiecărui individ în parte, constituind un climat propice pentru cultivarea acelor trăsături care înnobilează profilul moral al omului, într-o societate care proclamă drept ţel suprem spiritul dreptăţii şi al adevărului, corectitudinea şi cinstea individului sunt ridicate la rangul de principii asupra cărora nu mai încape nici o discuţie. în acest context, cu atît mai stridente şi mai grave apar încercările de încurajare sau de apărare ale celor ce săvârşesc acte de necinste. ■■ 11 Miliţia raionului Tg. Lăpuş a trimis în judecată’pe Francisc Somogy, pentru fals în acte publice, în calitate de tehnician-mecanic .‘la S.M.T. Gătaia, el a elibe- " rat lui loan Tuns, din comuna Răzoare, în mod ilegal, carnetul de tractorist nr. 0068196, deşi acesta din urmă nu a fost nici şcolarizat şi nici supus vreunui examen conform dispoziţiilor legale în vigoare. Ioan Tuns n-a avut nici măcar calitatea de angajat al S.M.T.Gătaia care i-a eliberat carnetul. Acest fapt a fost confirmat prin două adrese semnate, prima de directorul staţiunii, ing. Gheorghe Vasilescu, şi şeful de cadre Mihai Silaghi, iar a doua de acelaşi director şi de inginerul şef Gheorghe Cioabă. Pe baza probelor de la dosar şi a celor două adrese, cei doi făptuitori au fost trimişi în judecată pentru fals în acte publice şi uz de fals. In cursul judecăţii, Tribunalul popular al raionului Tg. Lăpuş a solicitat conducerii S.M.T.Gătaia unele date în legătură cu şcolarizarea şi eliberarea carnetului de tractorist lui loan Tuns. Spre marea surprindere a celor ce cunosc că loan Tuns a obţinut, pe căi necinstite, carnetul de tractorist de la Francisc Somogy, conducerea S.M.T. şi-a schimbat brusc atitudinea. Printr-o adresă în care abundă tot felul de afirmaţii contradictorii se încearcă să se dea unui act fraudulos un asipect legal, înfelul acesta, se ia apărarea unor mincinoşi. De fapt, acest lucru rezultă şi din încheierea adresei amintite : „...răspunsul nostru îl înaintăm onoratului tribunal, la cererea înregistrată sub același număr al lui Francisc Somogy, care roagă să facem acest lucru pentru a prezenta dovezi asupra celor comunicate de noi“. In loc să ia măsuri pentru asigurarea și întărirea legalităţii în cadrul întreprin- derii, conducerea S.M.T.ului amintit, prin ■ actele decomplezenţă eliberate pentru Francisc Somogy şi loan Tuns, i-a apărut în faţa organelor de stat pentru a le diminua vina sau chiar a-i absolvi de răspundere. (în paranteză fie spus, Francisc Somogy a fost condamnat nu de mult tot pentru înşelăciune, la un an închisoare corecţională şi un an interdicţie corecţională, pentru că a luat bani de la mai mulţi cetăţeni ca să le elibereze carnete de conducere tip S.M.T., fără ca aceştia să fi fost şcolarizaţi). Acoperirea unei minciuni nu se poate face decit cu o altă minciună. De altfel, se pare că atitudinea conducerii S.M.T. Gătaia nu este lipsită de o anumită semnificaţie. Tehnicianul Francisc Somogy după ce şi-a executat pedeapsa pentru falsurile săvîrşite a ajuns din nou cu „pîinea şi cuţitul“ în mînă, încredinţîndu-i-se sarcina eliberării carnetelor cu pricina. Dar cu ce drept îşi mai poate permite cineva să elibereze adeverinţe de bună purtare unor elemente necinstite ? Cărei cauze îi servesc asemenea acte de aşa-zisă „înţelegere“, de caritate ? Orice act necinstit este blamat şi sancţionat cu (Continuare in pag. a II-a) * Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit delegaţia Partidului Comunist Sirian Miercuri dimineaţa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, împreună cu tovarăşii Alexandru Drăghici, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R., a primit delegaţia Partidului Comunist Sirian, condusă de tovarăşul Youssef Faysal, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.R., care, la invitaţia C.C. al P.C.R., vizitează ţara noastră. Din delegaţie mai fac parte tovarăşii Maurice Salibi, membru al C.C. al P.C.S., Rame Chekmouss, Badre Gazzi şi Fayez Jalahech, membri ai unor comitete regionale ale P.C. Sirian. La primire au participat, de asemenea, tovarăşii Aldea Militaru, membru al C.C. al P.C.R., şi Constantin Vasiliu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. Cu acest prilej, într-o atmosferă tovărăşească, a avut loc un schimb de păreri privind probleme de interes comun pentru ambele partide, probleme actuale ale situaţiei internaţionale, ale mişcării comuniste şi muncitoreşti mondiale. La amiază s-a oferit o masă tovărăşească în cinstea delegaţiei Partidului Comunist Sirian, la care au participat tovarăşii Alexandru Drăghici, Mihai Dalea, Aldea Militaru, Gheorghe Necula şi Constantin Vasiliu. (Agerpres) LEUL la 100 de ani Aurel VIJOLI ministrul finanţelor Acum un secol, la 4 mai 1867, a fost publicată „Legea pentru înfiinţarea unui nou sistemiu monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale“. In acest fel, a luat naştere primul sistem monetar al României moderne, pe baza căruia au fost puşi în circulaţie primii lei româneşti de argint şi de aur, primii bani de aramă. Eveniment remarcabil în viaţa economică şi politică a românilor, crearea sistemului monetar naţional — într-o vreme cînd România nu trecuse încă în rîndul ţarilor europene independente — a fost un act progresist, înscriindu-se pe coordonatele marilor tradiţii de luptă ale poporului nostru pentru neatîrnarea statului. Totodată, ea a corespuns cerinţelor accelerării procesului de creştere a forţelor de producţie, întăririi puterii economice, după o perioadă îndelungată în care întreaga dezvoltare economică şi socială fusese ţinută în loc prin secătuirea bogăţiilor ţării de către marile puteri străine. Secole de-a rîndul, după căderea Ţării Româneşti, a Moldovei şi Transilvaniei sub dominaţia forţelor cotropitoare străine, nu se mai bătuse monedă proprie. Vechile monede ale Basarabilor şi Muşatinilor, bătute în „haraghiile“ domneşti de la Tîrgovişte şi Suceava, ca şi monedele emise ulterior în mod sporadic de acei domnitori care, ca Alexandru Lăpuşneanu, Despot Vodă sau Ioan Vodă cel Cumplit, izbutiseră să înfrîngă ori să ocolească opreliştile. Porţii otomane, dispăruseră de multă vreme din circulaţie. Ca urmare a războaielor, a ocupaţiilor străine şi cu deosebire a dezvoltării comerţului, ţările române deveniseră loc de întîlnire pentru mai toate felurile de monede bune şi, mai ales, rele —cunoscute in Europa. Existenţa în banalele circulaţiei a nenumărate specii de monede în■ lesnea falsificarea , şi speculaţiile, de pe urma cărora profitau mai ales visteriile străine, zarafii şi cămătarii, îndauna imensei majorităţi a populaţiei. Raportul de valoare între diferitele monede, stabilit prin uzul pieţei, se schimba uneori de la o zi la alta, iar încercările de a se impune cursuri oficiale pentru aceste monede se limitau, bineînţeles, la raporturile dintre populaţie şi stat. Operaţiile comerciale erau din această cauză stînjenite şi însăşi visteria ţării întîmpina greutăţi la încasarea dărilor şi la ţinerea evidenţei veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Dezvoltarea economică a României cerea imperios înlăturarea a tot ceea ce frâna producţia şi circulaţia valorilor materiale. Pe această linie, o importanţă deosebită prezenta lichidarea haosului din circulaţia bănească, prin organizarea unui sistem monetar propriu şi emiterea unor monede pe cit posibil stabile. Ca întruchipare generală şi nemijlocită a valorii mărfurilor, în cadrul relaţiilor de producţie capitaliste care se afirmau tot mai puternic după Unirea celor două principate române şi realizarea reformei agrare din 1864, banii trebuiau să-şi îndeplinească în condiţii optime funcţiile lor de măsură a valorii, mijloc de circulaţie, de plată şi de tezaurizare, ca şi funcţia de bani universali. Adoptarea sistemului monetar al leului în 1867, completată 13 ani mai tîrziu prin înfiinţarea Băncii Naţionale cu drept de emisiune a bancnotelor, răspundea acestor cerinţe. (Continuare în pag. a III-a) ANGLIA LA POARTA PIEŢEI COMUNE In numărul de seri al „Scinteii" s-a anunţat că premierul britanic Wilson a adus la cunoştinţa Camerei Comunelor hotărîrea guvernului englez de a cere admiterea în Comunitatea Economică Europeană. Această hotărîre vine la cinci ani după eşuarea încercării Angliei de a adera la Piaţa comună, ca urmare a vetoului Franţei, în anul 1962, într-un articol publicat împotriva Pieţei comune şi a aderării Angliei la această organizaţie, Harold Wilson, actualul premier britanic, se ex- _____ prima cu un vizibil sarcasm : „Nu este absurditate mai mare decit să crezi că Europa se va dezvolta prin schimbul rufelor negre, sau că Marea Britanie va putea subsista prin vînzarea frigiderelor la Düsseldorf sau a automobilelor la Torino". Doi ani mai tîrziu, în 1964, cu ocazia alegerilor, actualii lideri politici britanici continuau să declare ferm că ei nu vor permite aderarea Angliei la Comunitatea Economică Europeană. Au fost necesari numai alţi doi ani ca poziţia guvernului laburist să se modifice total „înapoi, la Europa“ — adică la Europa „celor şase“ — a devenit în prezent deviza lui preferată. In expunerea ce motive (făcută în recentul turneu întreprins în capitalele ţărilor C.E.E.) privitoare la aderarea A. D. ALBU doctor în economie Angliei la Piaţa comună, primul ministru britanic a mani- tqj festat deosebită largheţe în expri- Jj marea de aprecieri elogioase la adresa C.E.E., pe care,o numeşte : „...o concepţie ingenioasă şi măreaţă". El încearcă să convingă că aderarea altor ţări la C.E.E. „...va aduce comunităţii nu numai o piaţă mai vastă, dar şi dibăcia, competenţa tehnică a milioane de lucrători, precum şi mii şi mii de specialişti, rafinamente tehnologice dintre cele mai perfecţionate şi moderne“. Cam în acelaşi timp cu turneul din Europa s-a intensificat în interior campania de convingere a opiniei publice asupra avantajelor aderării şi de intimidare a opoziţiei faţă de acest act. Acum, considerîndu-se terenul cit decit pregătit prin aceste acţiuni conjugate, primul ministru a anunţat în Camera Comunelor (Continuare in pag. a V-a) ÎN ZIARUL DE AZI • Cum este folosită noua zestre tehnică a comerțului ? • Întîrzie (în continuare) construirea unor obiective culturale I Lucrări de întreţinere a viţei de vie la cooperativa agricolă din Siliştea, regiunea Argeş Foto : Agerpres Sondajul opiniei publice Ion BUCHERU In ţara noastră s-a statornicit — ca un principiu esenţial al democratismului vieţii de stat şi ca ometodă permanentă de lucru a partidului — practica de a apela frecvent la opinia publică, de a asculta şi consulta categorii cit mai largi de cetăţeni, de a le atrage şi a le valorifica larg propunerile şi sugestiile cu prilejul elaborării unor importante hotărîri şi măsuri care se referă la progresul întregii vieţi sociale, la ridicarea nivelului de trai al poporului. In mod obişnuit, ne-am deprins să înţelegem prin opinie publică acea forţă care intervine prompt pentru a condamna o abatere de la normele etice, cu alte cuvinte pentru a arăta fiecăruia dintre noi ce nu trebuie făcut. Este, desigur, o funcţie importantă, cu pondere tot mai mare în asigurarea bunului mers al lucrurilor în toate domeniile. Dar eu, dumneata, noi toţi putem face mai mult, putem răspunde cerinţelor societăţii care ne solicita să ne spunem părerea cum să se facă un lucru sau altul. In afara profesiei, a muncii pentru care ne-am pregătit, suntem beneficiari ai serviciilor publice, spectatori ai unor manifestări artistice, consumatori de literatură, cumpărători ai celor mai diverse produse, pietoni cu un punct de vedere format asupra esteticii străzii, funcţionalităţii sistemului de afişaj etc. Ipostazele s-ar putea înmulţi, pentru că tot ce se concepe, tot ce se produce la noi în ţară pe planul valorilor materiale şi spirituale, este destinat maselor largi, beneficiar fiind, in ultimă instanţă, fiecare dintre noi. Ştim bine că sarcina de a crea şi a produce a fost încredinţată unor oameni competenţi, şi mai ştim că strădaniile lor sunt în foarte multe domenii — meritorii şi rodnice. Dar tocmai aceste strădanii şi rezultate au ridicat continuu exigenţa şi competenţa noastră. Aceasta se uită uneori. In anumite împrejurări, omul — adică cel căruia îi sunt destinate cartea, spectacolul, produsul de larg (Continuare în pag. a I[-a]