Scînteia, noiembrie 1967 (Anul 36, nr. 7510-7539)
1967-11-01 / nr. 7510
IN RECLAMAŢII SESIZĂRI RASPUNSUR I La această rubrică s-a publicat, acum cîtva timp, scrisoarea cetăţeanului Ion C. Surdu, din comuna Buneşti, raionul Rm. Vîlcea , el arăta că la o sesizare trimisă D.R.E.F.-Argeş şi miliţiei raionului Rm. Vîlcea, cu privire la unele nereguli săvîrşite în cantonul silvic Buneşti, a primit două răspunsuri contradictorii. Cel de la D.R.E.F.-Argeş „mă informează că faptele relatate de mine sunt întemeiate ; în răspunsul miliţiei raionului se arată că cele sesizate nu se confirmă“. In legătură cu această din urmă afirmaţie, Direcţia Generală a Miliţiei ne aduce la cunoştinţă următoarele : Semnatarului celor două reclamaţii i s-a răspuns de către miliţia raionului că cele semnalate de el sunt întemeiate şi au fost luate măsuri . „D.R.E.F.-Argeş a dispus imputarea sumei de 970 de lei în sarcina brigadierului Abagiu Virgil şi a pădurarului Zamfir Constantin şi retrogradarea din funcţie pe timp de 3 luni a aceluiaşi brigadier“. Reclamantului i-a fost trimisă „o copie de pe ordonanţa de refuzare a pornirii procesului penal, fără a i se da însă explicaţia că cele constatate nu constituie infracţiune, ci nereguli cu caracter administrativ, ceea ce l-a determinat să tragă concluzia că aspectele sesizate de el nu s-au confirmat“. Rezultă că răspunsul dat de raionul de miliţie Rm. Vîlcea nu era cîtuşi de puţin contradictoriu cu cel al D.R.E.F. Faptul că infracţiunea respectivă nu a fost de natură să determine pornirea unui proces penal nu a însemnat infirmarea relatării. Tocmai acest lucru nu l-a înţeles (sau n-a vrut să-l înţeleagă ?) reclamantul, comunicînd redacţiei concluzia sa eronată. • Intr-o sesizare primită la redacţie se arăta că la Şcoala generală de 8 ani nr. 3 din Lupeni, copiii sînt obligaţi să aducă, din cînd în cînd, fiecare, cîte două sticle goale, de un anumit STAS, pentru a fi valorificate în vederea strîngerii de diferite fonduri. Practica aceasta i-a nemulţumit pe unii părinţi, care, negăsind înţelegere la conducerea şcolii, s-au adresat redacţiei. Ne-am interesat despre această situaţie la Sfatul popular al oraşului Petroşeni, de care ţine localitatea respectivă. Ni s-a răspuns că, intr-adevăr, aşa este, dar că acţiunea de colectare a sticlelor şi borcanelor de către şcoli este dictată de circulara nr. 90816/1967 a Ministerului Invăţămîntului. Dacă, într-adevăr, aşa este, ne întrebăm ce scop o fi urmărit această circulară ? Să creeze pe lingă şcoli centre de colectare a sticlelor şi borcanelor ? Nu se supără I.R.V.A., care are sarcini exprese în această privinţă ? • Lazăr V. Ana din comuna Dumbrava Roşie, satul Izvoare, raionul Piatra Neamţ, a sesizat tribunalul că de 9 ani soţul său a plecat de acasă lăsînd-o cu trei copii şi fără nici un ajutor. In ultimul timp — afirmă ea — nici alocaţia de stat pentru copii (pe care el o încasează de la stat) nu i-o mai trimite, nemaivorbind de pensia de întreţinere. Fugarul a avut ultimul domiciliu în localitatea Tulgheş, raionul Gheorghieni, de unde a dispărut fără urmă. Unde te ascunzi, cetăţene Lazăr I. Victor ? Ai uitat că ai o soţie suferindă, neajutorată şi trei copii de întreţinut ? Te caută tribunalul să te cheme la ordine. Mihai CIUBOTARU judecător, Tribunalul popular al raionului Piatra Neamţ • Este normal şi necesar ca dimineaţa, înainte de a pleca la servici, să bei un pahar cu lapte, proaspăt fiert. Şi nu ne putem explica de ce această necesitate nu prea e înţeleasă de cei în sarcina cărora cade aprovizionarea cu lapte a populaţiei din Tg. Jiu. Mai cu seamă în cartierele mari, laptele se aduce şi se pune în vînzare de obicei după ce pleacă omul la slujbă ; la cele mai multe centre de desfacere acest produs se vinde seara sau a doua zi — şi nu dimineaţa, în zori, cum e firesc şi cum se cere. Motive, de bună seamă, se pot găsi. Dar, pentru că veni vorba de buna deservire a cetăţenilor, ce scuză poate sta în picioare în această privinţă ? Ing. Constantin CĂLUGARU str. 8 mai nr. 10, Tg. Jiu * Nu-i doresc nimănui să aibă de-a face cu salariatul de la ghişeul abonamente al autobazei D.R.T.A. Rm. Vîlcea. Iţi piere pofta de a mai călca pragul autobazei. Dacă vrei un a-I a bonament cu bani gheaţă, îţi spune, răstit, că nu eliberează decît „cu virament“. Şi vice-I versa. Dacă insişti, salariatul respectiv se înfurie : „Ce, bă, aici eşti la „Alimentara“ , puii marfa pe cîntar şi gata ?“ Prin comportarea sa, arţăgosul funcţionar îi nemulţumeşte pe mume , S citorii navetişti de la I.S.C.M., I combinatul chimic, uzina de sodă etc., care-i solicită servi- ciul. Nu există ac și pentru ce- i jocul lui ? PAGINA 2 Alexandru RSZEA bloc 30 Decembrie, 9 sc. 1, et. II, Rm. Vîlcea. Raţionalizarea activităţii administrative „CONDUCERE OPERATIVĂ" Şi „TUTELĂ MĂRUNTĂ" In continuarea unei preocupări sistematice, referitoare la perfecţionarea muncii administrative, ne propunem să abordăm astăzi un nou domeniu şi anume : activitatea unei direcţii generale dintr-un minister. Dar, înainte de a intra în analiza unor aspecte concrete (luate în special din activitatea Direcţiei generale a bumbacului din Ministerul Industriei Uşoare) este nevoie de precizarea unor noţiuni. In cadrul ministerului, direcţiile generale (după cum sună regulamentul M.I.U.) „îndrumează, coordonează şi controlează întreaga activitate a întreprinderilor din ramurile şi subramurile pe care le conduc“. Mai precis, ele acţionează potrivit regulamentelor elaborate de ministerele de care aparţin, cît şi a normativelor stabilite de Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Finanţelor şi Direcţia Centrală de Statistică, întrebarea e : care e eficienţa acestor organisme administrative ? Sunt ele — în cadrul reglementărilor existente — nişte nuclee stimulatoare ale randamentului economic, ale progresului tehnic, ale spiritului întreprinzător, pentru a răspunde cu supleţe, operativ, cerinţelor pieţei ? Pentru a înţelege mai bine cele ce urmează, să presupunem, pentru o clipă, că sîntem în situaţia directorului întreprinderii „Industria Bumbacului A“, tov. Ion Tufă. Ne trebuie urgent nişte scripeţi, care costă în jur de 1 000 lei bucata. O fabrică din vecinătate, „Steaua Roşie“, le oferă imediat. E nevoie doar de o mică „formalitate“, o aprobare de la forul tutelar. Pare straniu, dar asta e realitatea : directorul unei întreprinderi de nivel republican, care rulează anual zeci şi sute de milioane, n-are competenţa de a perfecta o achiziţie care depăşeşte suma de 300 de lei. Obiectul în cauză (o bormaşină, o pompă, un dulap etc) e considerat ca o „investiţie". Pentru aprobarea ei este nevoie de avizul direcţiei generale. Dar şi competenţa acesteia e limitată de prescripţii rigide. Aşa că achiziţionarea scripeţilor (cerută în septembrie 1966) e amînată pentru „la anul“. In aprilie 1967, „chestiunea e repusă pe tapet“, întreprinderea face o nouă intervenţie (scrisă, bineînţeles) şi, în fine, după alte şase luni, e deschisă şi finanţarea. De ce această nouă întîrziere ? Fiindcă „odiseea“, formalităţilor abia e declanşată prin actul aprobării. Scripeţii cu pricina sunt „prinşi“ într-un capitol mai general şi, împreună cu celelalte Investiţii, se înaintează la minister, iar de aici, trimestrial, la Banca de Investiţii. Banca înştiinţează sucursala, iar direcţia generală, la rîndul ei, întreprinderea, comunicîndu-i „o listă de titluri“ detaliată, întreprinderea se prezintă la sucursală, sucursala confruntă actele şi deschide finanţarea. In fine, după un an de la prima intervenţie, scripeţii pot fi achiziţionaţi. Şi calea asta este încă relativ simplă fiindcă pe măsură ce importanţa investiţiei creşte, se înmulţesc şi „avizele“, ca ciupercile. In practică, iată deci cum se concretizează rolul îndrumător al direcţiei generale , prin aplicarea unor metode de tutelă măruntă, prin intermediul „avizelor", care restrîng iniţiativa, mobilitatea întreprinderii, chiar în treburile de zi cu zi. In acest sens, directorul „Industriei Bumbacului A.“ ne-a dat un exemplu edificator, referindu-se la sistemul actual care reglementează raporturile întreprinderii cu furnizorii din străinătate. „Orice sesizare nu ia calea directă, ci necesită un lung ocol de adrese la direcţia generală, iar de aici la „Mașinimport“. Or, sunt cazuri ce nu pot suferi amînări. E oare admisibil ca o serie de defecţiuni semnalate de noi la maşina de mercerizat încă din luna august, să nu fi ajuns nici pînă astăzi la cunoştinţa furnizorului („Textima“ — R.D.G.) ? Pe cînd o sesizare de a noastră, adresată direct tot acolo, prin telegramă, a putut fi rezolvată în termen de 15 zile“. Comparaţia între cele două situaţii pomenite mai sus este net în defavoarea „tutelei mărunte“. Prof. dr. doc. V. V. PROTOPOPESCU ne semnalează consecinţele şi mai grave ale acestei maniere rigide de a îndruma întreprinderile. Ele se bazează mai mult pe autoritate şi constrîngere decît pe colaborare fructuoasă. In virtutea acestui stil de muncă, direcţiile generale purced adesea — fără a consulta conducerea întreprinderilor — să introducă noi sortimente, să schimbe bazele de aprovizionare, etc., ceea ce creează perturbaţii în activitatea lor tehnică şi economică. Fiind de fapt, în situaţia actuală, nişte verigi intermediare, care transmit dispoziţiile ministerului, ele manifestă tendinţa de a-şi aroga multe din atributele fireşti ale întreprinderii, restrîngîndu-i astfel, în mod artificial, operativitatea şi iniţiativa, calităţi absolut necesare oricărui organism economic. Unul dintre principiile administraţiei raţionale preconizează ca volumul informaţiei să fie riguros selectat la trecerea de la un nivel la altul. Aceasta tocmai pentru a degreva organele de îndrumare de rezolvare a unor chestiuni de amănunt şi pentru a stăvili avalanşa de informaţii inutile, a căror vehiculare din treaptă în treaptă cere un mare volum de muncă. Gîndiţi-vă ce ar însemna dacă toate mişcările pe care le facem (mersul, respiraţia) ar trebui să „treacă prin creier". Am mai putea avea răgazul de a cumpăni acţiunile hotărîtoare ? Mai mult decît atît , concentrîndu-ne atenţia asupra fiecărui pas, am risca să nu putem nici măcar merge. Tov. VASILE GIURGIU, şeful serviciului de desfacere de la Direcţia generală a bumbacului din M.I.U., spune că nu vede raţiunea pentru care se întocmeşte decadal o situaţie a livrărilor către reţeaua comercială. Aceste date nu pot fi nici riguros controlate (fiindcă multe produse se află „pe drum"), şi nici nu pot fi corelate cu situaţiile întocmite de Ministerul Comerţului Interior, deoarece acestea se întocmesc din 15 în 15 zile. Nu ştiu la ce folosesc aceste situaţii pentru că, pe baza lor, nu ni s-a indicat niciodată să luăm vreo măsură concretă. Referindu-se la acest aspect al activităţii direcţiilor generale, de strîngere şi transmitere a informaţiilor, tov. CORNEL HOTARAN, din cadrul Direcţiei Plan Financiar şi Preţuri a M.I.U., ne semnalează că ea se face mecanic, în dauna analizelor economice. Cadre cu calificare tehnică devenind funcţionari se rezumă la întocmirea unor situaţii cu caracter statistic. Or, surprinderea numai a aspectului cantitativ nu e suficientă. Analiza prețului de cost ar trebui astfel adîncită încît să se permită compararea cheltuielilor, pe categorii, între diferite întreprinderi şi nu pe baza unor „cifre medii“. Din acest punct de vedere, al adîncirii analitice, nivelul îndrumării întreprinderilor din partea direcţiilor generale lasă de dorit. Şedinţele periodice trimestriale, de analiză a dărilor de seamă, care se efectuează pentru fiecare întreprindere în parte, au mai mult un caracter informativ. Sunt revăzute in mod critic aspecte foarte diferite, unele din ele petrecute cu mult timp înainte, fapt care nu mai permite intervenţii operative pentru eliminarea lipsurilor. Se discută adesea chestiuni prea de amănunt, care privesc administrarea internă a întreprinderilor, neglijîndu-se acele activităţi, de mai mare anvergură, ce se petrec într-o ramură sau subramură. Aşa că în situaţia aceasta se descurcă acela care ştie să prezinte activitatea mai meşteşugit. După părerea tov. prof. V. V. PROTOPOPESCU, marea majoritate a datelor culese (80 la sută) nu sunt prelucrate în mod analitic. Aceasta în ciuda numeroaselor dări de seamă, verificări şi controale — de multe ori paralele — ce se efectuează la întreprinderi. Controlul gestionar, de pildă, e efectuat atît de direcţia generală de resort, cît şi de alte organe de stat ca Ministerul Finanţelor, Banca Naţională, C.S.P., D.C.S. Fiecare control costă bani, stînjeneşte activitatea întreprinderii. Deseori, concluziile celor care au efectuat controlul nu concordă. Or, din principiile arătate, acest „cadril al genţilor plimbăreţe" ar trebui curmat. Activitatea de control să capete o structură mai simplă şi mai riguroasă. In acelaşi timp, îi va spori şi prestigiul. Care sînt sursele ce generează acest sistem complicat şi lipsit de operativitate ? Mai intîi, desigur, lipsa de raţionalitate în organizare, de simţ practic, care impune maximum de economicitate, iar în al doilea rînd neaderenţa la realitate, la condiţiile specifice, de o mare diversitate şi mobilitate ce caracterizează viaţa socială modernă. Aşa se face că un asemenea organism complicat, cum e o direcţie generală, nu e şi suficient de mobil, receptiv pentru a răspunde prompt multitudinii de solicitări venite din partea întreprinderilor sau a consumatorilor. Cum ar fi, de pildă, insuficienta gamă de produse şi sortimente furnizată de industria uşoară. Răspunsul producătorilor, la această observaţie, sună îndeobşte aşa : „Noi le-am produce, dar nu ni le cere comerţul. Prezentăm foarte multe modele, dar la contractare nu sunt achiziţionate decît cîteva, pe motiv că celelalte nu vor fi cerute de cumpărători“. — Bine, dar care sînt contraergumentele dv. ? Cum demonstraţi că aceste produse vor fi solicitate ? Şi iată că în acest loc, interlocutorii — fie că e vorba de întreprinderi, fie că e vorba de direcţii generale — nu mai găsesc nici un răspuns plauzibil. Oricît ar părea de curios, dar reprezentanţii acestor unităţi şi organisme nu cunosc „pulsul pieţei", care sunt gusturile şi preferinţele cumpărătorilor. Ei aşteaptă să le primească formulare de-a gata din partea comerţului. Şi astfel intră în funcţie acel sistem greoi şi complicat, cu 5—6 verigi intermediare (magazin, întreprindere cu ridicata, direcţia de resort din M.C.I., M.C.I., M.I.U., direcţia generală de resort a M.I.U.), prin intermediul cărora „producătorul" află ceea ce doreşte „consumatorul". Or, se ştie, verigile intermediare întîrzie, deformează transmiterea informaţiilor. Deficienţele — ne-au semnalat Interlocutorii noştri — trebuie scoase la iveală pentru ca noile centrale industriale preconizate a lua fiinţă să nu preia din modalităţile de lucru, de gîndire şi de conducere, anomaliile şi practicile birocratice care caracterizează în momentul de faţă organismele care îndrumă şi coordonează activitatea întreprinderilor. Să dispară acea concepţie, anacronică şi prăfuită pe care o mai au unii producători că lor le „revine sarcina să îndeplinească planul“ iar ce se întîmplă mai departe e „treaba comerţului“. Conducătorul întreprinderii, „întreprinzătorul“, trebuie să aibă iniţiativă, să vină în întâmpinarea cererilor pieţei, să descifreze tendinţele de perspectivă, să lupte — în competiţie cu alţii — pentru afirmarea produselor realizate. Să dea dovadă, cu alte cuvinte, de spirit întreprinzător. Şi pentru aceasta e nevoie ca balastul birocratic, alcătuit din intervenţii chiţibuşare, tutelă măruntă, paralelisme etc. să fie aruncat cu hotărîre şi definitiv peste bord. Vasile NICOROVICI La Poiana Braşov Activez de 11 ani în mediul rural şi aş dori sa ma refer, în cele ce urmează, la două chestiuni a căror rezolvare va contribui la crearea unor condiţii incomparabil mai bune de acordare a asistenţei medico-sanitare la sate. Este vorba, în primul rînd, despre eliberarea medicului de circumscripţie rurală de sarcinile administrativ-gospodareşti. In momentul de faţă, medicul, care în toţi anii de studiu s-a pregătit pentru a îngriji sănătatea oamenilor, e pus, de îndată ce se prezintă la post, în faţa unui şir de probleme administrativ-contabile. I se dă în primire întreg inventarul circumscripţiei medicale şi imobilul, de care trebuie să răspundă direct, şi i se reţine din salariu garanţia de gestionar principal. El întocmeşte bonuri de intrări şi ieşiri, recepţionează materiale, face aprovizionări cu lemne, reparaţii la dispensar, dă materiale la reformă și scoate din inventar ceea ce se distruge în timpul serviciului sau se sparge din neglijenţa personalului în subordine, întocmind totodată actele necesare în acest sens. Medicul este supus tuturor controalelor ce se cer pe linie administrativ - gospodărească şi de felul în care iese la aceste controale depinde uneori aprecierea activităţii sale. Dar toate acestea sunt treburi care pot fi foarte bine îndeplinite de o persoană cu pregătire elementară. De ce s-a socotit că la circumscripţia sanitară, unde sunt 8—10 salariaţi, tocmai medicului trebuie să i se încredinţeze rolul de administrator . El face această muncă, dar în detrimentul îndatoririlor profesionale pentru care a fost pregătit, pentru care primeşte salariu, pentru care e solicitat ziua şi noaptea. Oricum s-ar rezolva această problemă, degrevarea medicului de sarcini inutile ar duce la concentrarea eforturilor lui în direcţia îndeplinirii sarcinilor profesionale, ceea ce ar avea drept consecinţă directă îmbunătăţirea asistenţei curativ-profilactice, degrevarea policlinicilor raionale şi orăşeneşti de bolnavii trimişi de medicul circumscripţiei „pentru a cîştiga timp" în rezolvarea problemelor administrative. In al doilea rînd, e vorba de căile îmbogăţirii cunoştinţelor profesionale ale medicului. Medicina generală necesită cunoştinţe multiple: orizont larg, discernămînt, capacitate de a face faţă oricărei situaţii. Trebuie spus însă că medicii de circumscripţie sătească întîmpina o serie de dificultăţi în îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale, clinice. Ei nu merg în spitale, în clinici, nu pot veni în contact periodic cu cadrele medicale cele mai competente. Cauza ? Actuala legislaţie nu prevede pentru medicii de medicină generală cursuri de perfecţionare sau împrospătare a cunoştinţelor. Sunt chemaţi medicii din celelalte specialităţi, chiar de mai multe ori într-un an, dar cei de medicină generală nu. Pentru crearea unor condiţii propice îmbogăţirii cunoştinţelor profesionale ale medicului de circumscripţie rurală, socot ca absolut necesară scoaterea lui de sub tutela raionului, care nu-l poate ajuta în pregătirea profesională, şi trecerea lui în legătură directă cu un spital. El va participa la şedinţele ştiinţifice, va lucra periodic în spital. La rîndul lor, specialiştii din spital ar urma să se consulte cu medicul de circumscripţie asupra cazurilor din teritoriul respectiv. S-ar putea organiza referate periodice asupra cazurilor mai deosebite, ivite pe teren, ţinute de medicul de medicină generală. De asemenea, ar trebui organizate cursuri anuale de specializare, de 1-2 luni, la nivel de clinică, în problemele de obstetrică-ginecologie, pediatrie, stomatologie, urgenţe medicochirurgicale. Aş propune, de asemenea, să fie instituită practica stomatologică la nivel de circumscripţie (extracţii, tratamente curente, plombe). Statul nostru dispune de cadre medico-sanitare suficiente şi dornice de muncă, bine pregătite. Indicele medic/locuitor este, la noi, foarte bun. Dar mulţi medici deţin posturi administrative, chiar acolo unde nu e necesar sau unde această muncă ar putea fi făcută de un om cu altă pregătire. Sunt şi cadre medii care îndeplinesc funcţii administrative. Recentele hotărîri ale partidului şi guvernului au reglementat această situaţie în domeniul Inginerilor agronomi şi al altor categorii de acest fel (profesori etc.). Nu s-ar putea reglementa situaţia şi în domeniul sanitar . In concluzie, ţin să subliniez că in domeniul sanitar s-au realizat multe in ultimii 20 de ani, că situaţia aproape nici nu se poate compara cu cea care era la trecut în România. Nu e cazul sâ înşir realizările, deoarece le cunoaştem cu toţii. Cred însă că este mult loc pentru o mai bună organizare a activităţii, pentru îmbunătăţirea în general a stilului de muncă. Şi aceasta intr-un timp cît mai scurt. dr. Emilian GEORGESCU circumscripţia sanitară rurală Archita, regiunea Braşov ACTIVITATEA MEDICILOR DE LA SATE SCl NT El A~ miercuri 1 noiembrie 1967 Funcţionarul public răspunde.. (Urmare din pag. I) Muri cînd, de teama de a nu greşi şi deci de a nu fi puşi în situaţia de a acoperi pagubele create, unii funcţionari să nu întocmească anumite acte la care sunt obligaţi prin natura funcţiei, în conformitate cu dispoziţiunile legale. ARIA DE CUPRINDERE A DEMNITĂŢII CETĂŢENEŞTI Mulţi dintre interlocutorii noştri au relevat legătura indisolubilă ce există între această lege şi principiul expus în Constituţie, potrivit căruia unul dintre ţelurile esenţiale ale întregii activităţi a statului socialist este asigurarea libertăţii şi demnităţii omului, afirmarea multilaterală a personalităţii umane. — Este limpede, în lumina acestei legi — arăta tovarăşul VASILE GRADIŞTEANU, adjunct al procurorului general al Republicii Socialiste România — că orice act care, prin caracterul său ilegal, izbeşte în interesul individual al unui cetăţean, încalcă însăşi demnitatea sa umană şi cetăţenească. Consider că, prin transpunerea strictă în practică a acestei legi, se vor înlătura unele abuzuri ce se mai fac în legătură mai ales cu emiterea greşită, cu refuzul de a elibera sau cu tergiversarea eliberării a diferite acte, certificate, încuviinţări, autorizaţii, diplome, în legătură cu atribuiri de terenuri agricole în locul celor comasate, precum şi cu alte împrejurări asemănătoare care, pe lingă prejudiciul material pe care-l aduc cetăţeanului, implică din partea lui tracasări inutile, nervi, risipă de energie ce s-ar putea consuma mai cu folos în alte activităţi. — Controlul judecătoresc al actelor administrative — ne spune tovarăşul GHEORGHE PAŞA, preşedintele Tribunalului Capitalei — reprezintă o garanţie de natură a asigura fiecărui cetăţean deplina exercitare a drepturilor şi înlăturarea încălcării lor. Conform legii la care ne referim, cererea celui vătămat se dezbate în şedinţă publică, părţile înfăţişînd toate temeiurile de fapt şi de drept, ca şi probele pe care se sprijină. Participarea la judecată a procurorului este o chezăşie în plus că toate mijloacele de probă şi toate temeiurile de fapt şi de drept vor fi supuse judecăţii. Țin să relev, de asemenea, democratismul profund al acestei legi, vizibil de la întreaga ei alcătuire pînă la un amănunt atît de semnificativ cum este acela că judecata se face la tribunalul popular în raza căruia domiciliază cel vătămat sau — pentru actul administrativ emis de un minister sau o instituție centrală — la tribunalul regional ori Tribunalul Capitalei. — Se pot oare formula unele concluzii, tovarăşe preşedinte, din primele procese intentate în temeiul acestei legi la tribunalele bucureştene ? — Ar fi, pentru moment, prematur. Unele indicii însă ne permit să relevăm anumite probleme şi să le punem în atenţia acelora care intenţionează să-şi reclame drepturile pe baza legii nr. 1. Există acţiuni care nu vor putea fi judecate deoarece se referă la acte emise înainte de apariţia legii. Or, legea nu este retroactivă (ar fi neconstituţională dac-ar fi aşa !). Apoi, anumite acţiuni sunt intentate în legătură cu cazuri care se înscriu în competenţa altor reglementări legislative şi ies, deci, din sfera aplicării acestei legi , probleme de acordare de spaţiu locativ, de relaţii între salariaţi şi conducerea întreprinderii etc. Totodată, se cuvine menţionat faptul că, potrivit articolului 14, dispoziţiile acestei legi nu sunt aplicabile unor acte administrative cum sunt cele legate de apărarea ţării, de securitatea statului, de ordinea publică, de planificare, actelor administrative de jurisdicţie şi de controlul legalităţii etc. Dacă e să facem o primă constatare „statistică“, trebuie arătat că o bună parte dintre procesele intentate pînă acum la Tribunalul Capitalei, pe baza acestei legi, se referă la tergiversări sau incorectitudini în eliberarea de diplome şi certificate de învățămint sau calificare, fenomene prin care sunt lezate interese materiale sau morale ale unor cetăţeni. Aceasta ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru farurile respective. O PÂRGHIE A CREŞTERII SPIRITULUI DE RĂSPUNDERE Neîndoielnic este faptul, evidenţiat de toţi interlocutorii noştri, că aplicarea legii nr. 1 va avea drept consecinţă majoră sporirea spiritului de răspundere al funcţionarului public. — Este vorba de o dublă răspundere — arată tovarăşul TUDOR NICULESCU, preşedintele Sfatului popular al raionului Nicolae Bălcescu. Pe de-o parte, faţă de organul administrativ în numele căruia alcătuieşte şi emite acte incriminabile, iar pe de altă parte şi faţă de cetăţeanul pe care, eventual, l-a prejudiciat prin neglijenţă sau superficialitate în exercitarea îndatoririlor profesionale. La noi, ca instituţie care lucrăm nemijlocit cu publicul pe cele mai felurite probleme de viaţă cotidiană, s-a pus cu deosebită acuitate necesitatea unui efort sporit, unei griji şi unei atenţii la nivelul exigenţelor. Una dintre măsurile pe care le-am luat este următoarea : toate cererile, memoriile, petiţiile cetăţenilor trec prin mîinile şefului secretariatului — un tovarăş competent, cu pregătire juridică — care face nu numai menţiunile stereotipe de pînă acum : „se rezolvă de către funcţionarul X ori Y“, ci arată şi felul cum se rezolvă, adăugind, totodată, şi însemnarea „de alarmă“ : „Legea nr. 1“. E o măsură pe care am socotit-o necesară în prima perioadă pînă cînd lucrurile acestea vor intra, cum se spune, „în singe“. Totodată, s-a făcut o inventariere a domeniilor şi lucrărilor supuse aplicabilităţii legii nr. 1 : probleme de stare civilă, de înfieri, tutele, curatele, donaţii, de prevederi sociale, de învăţămint etc. — Contactul cu publicul — este părerea tovarăşului dr. DUMITRU DONA, secretarul comitetului de partid al Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale — reprezintă una dintre laturile fundamentate ale activităţii funcţionarului administrativ. Socotesc legea nr. 1 binevenită mai ales pe acest plan. Comuniştii, organizaţiile de bază din minister s-au străduit să popularizeze larg această lege în rîndurile tuturor salariaţilor, punînd accentul tocmai pe felul cum sînt rezolvate problemele ridicate de cetățeni, pe solicitudinea ce se cere manifestată într-un domeniu de un interes atît de fundamental cum este sănătatea omului. „In temeiul legii nr. 1 din 1967...“. Această formulă juridică ce a început să se facă auzită în sălile tribunalelor noastre este încărcată de profunde semnificaţii, marcînd un fenomen de deosebită însemnătate pentru viaţa societăţii noastre : în etapa de impetuoasă dezvoltare pe care o parcurgem, normele de drept ţin tot mai mult pasul cu realităţile, în vederea apărării, consolidării şi dezvoltării valorilor fundamentale ale societăţii socialiste, printre care interesul şi demnitatea cetăţeanului se află la loc de cinste. Totodată, instituirea unui control judiciar mai cuprinzător asupra legalităţii actelor administrative este de natură să contribuie la îmbunătăţirea multilaterală a activității organelor de stat, la realizarea deplină în practica cotidiană a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor. ★ LISTA DE CÎŞTIGURI la depunerile pe obligaţiunile C. E. C. cu cîştiguri TRAGEREA LA SORŢI DIN 31 OCTOMBRIE 1987 Cîştigurile revin întregi obligaţiunilor de 200 lei. Obligaţiunile de 100 lei, 50 lei şi 25 lei primesc 1/2, 1/4 respectiv 1/8 din cîştigurile de mai sus. In valoarea cîştigurilor este cuprinsă şi valoarea nominală a obligaţiunilor cîştigătoare. Plata cîştigurilor se face prin casele raionale (orăşeneşti) de economii. . l. Sjia „ Valoarea -o a £ 5'3 £ cîştigurilor u -rj a S o o .2 o -------------------a ?. ’S'»’TM 2 _ !i8 as ls3 l I *1 If fsf 5 I 0 L2 rH O, 1 32 281 04 100 000 100 000 1 11 814 05 75 000 75 000 1 44 235 33 50 000 50 000 1 03 397 18 25 000 25 000 1 05 850 07 10 000 10 000 1 26 833 20 5 000 1 26 362 29 5 000 1 07 501 44 5 000 1 39 202 38 5 000 1 12 111 01 5 000 1 25 983 16 5 000 1 52 124 13 5 000 85 000 .2 0 T* |f O H 60 119 22 2 000 60 115 14 2 000 ___ 60 308 42 2 000 360 000 60 242 33 1000 60 291 28 1 000 120 000 600 81 09 800 600 08 37 800 600 68 26 800 1 440 000 2112 TOTAL___________2 215 000 SIOFE FINE SI FURNITURI Întotdeauna, modelul, linia sunt mai reuşite cînd costumul este făcut dintr-o stofă corespunzătoare. Fabrica „LIBERTATEA* din Sibiu, înzestrată cu maşini şi utilaje moderne, produce stofa fina pentru costume bărbăteşti şi pentru pardesie şi taioare pentru femei, în desena și culori variate. Fabrica din Sibiu mai produce și furniturile necesare unor confecții : vată, vatelină și vatir. Mărfuri livrate la domiciliu întreprinderea comerţului cu ridicata pentru produse metalo-chimice şi materiale de construcţii din Suceava transportă frigidere, maşini de spălat rufe, televizoare şi aparate de radio la domiciliul cumpărătorilor. Astfel, aceştia sunt scutiţi de grija de a-și procura singuri mijloacele adecvate de transport, obiectele cumpărate fiindu-le livrate direct acasă. DE LA ADAS Administraţia Asigurărilor de Stat anunţă că la tragerea de amortizare a asigurărilor mixte de viaţă din 31 octombrie 1967 au ieşit următoarele opt combinaţii de litere : 1) N. O. F. 3) J. S. T. 2) L. X. R. 6) G. C. Y. 3) S. K. M. 7) C. Vf. J. 4) Y. G. Z. 8) X. X. X. Toţi asiguraţii care au poliţele în vigoare şi au înscrise în ele. In ordinea ieşirii la tragere, una sau mai multe din aceste combinaţii se vor prezenta la inspectoratele ADAS pentru a-şi primi sumele cuvenite.