Scînteia, iulie 1968 (Anul 37, nr. 7750-7780)

1968-07-22 / nr. 7771

Organizaţia de partid din cooperativa agricolă să militeze pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor contractuale! In toate marile transformări în­noitoare petrecute In ultimul sfert de veac in viaţa satelor se mate­rializează, alături de roadele hărni­ciei ţărănimii, eforturile pline de abnegaţie ale clasei muncitoare, spri­jinul multilateral al statului socia­list. Maşini agricole, credite avanta­joase, îngrăşăminte chimice, mii de şcoli, dispensare şi cămine culturale, construite la sate, numeroase cadre de specialişti cu pregătire superioa­ră, posibilităţi largi asigurate fiilor ţărănimii de a urma cursurile invă­­ţămîntului de toate gradele — iată doar cîteva ilustrări ale acestui aju­tor frăţesc care a contribuit la ci­mentarea alianţei muncitoreşti-ţără­­neşti, temelia de nezdruncinat a orînduirii noastre. Spre a concretiza felul în care ajutorul clasei muncitoare, al statu­lui socialist a contribuit la ridicarea agriculturii Bihorului, voi aminti cîteva cifre care mi se par conclu­dente. Dacă în urmă cu 20 de ani, în județul nostru existau doar 50 de tractoare, acum pe cîmpiile coo­perativelor agricole de producţie din Bihor lucrează aproape 2 100 de trac­toare, peste 1000 de combine, mai mult de 1 500 de semănători meca­nice de grîu şi porumb, precum şi alte mii de maşini agricole. Cantita­tea de îngrăşăminte chimice admi­­nistraată numai in ultimii cinci ani pe ogoarele Bihorului­­■ crescut de la 6 000 la 23 000­ tone. La indicaţia conducerii partidului au fost începu­te vaste lucrări de hidroamelioraţii în Valea Ierului, unde urmează să fie ferite de efectele excesului de umiditate 19 283 hectare. Totodată, sistemul de canale, precum şi lacu­rile de acumulare de la Simian şi Galoşpetreu, aflate în construcţie, vor crea posibilitatea irigării altor sute de hectare. Numai în ultimii patru ani, cooperativele agricole din judeţ au primit din partea statului credite în valoare de peste 53 000 000 lei. Astăzi, în aşezările rurale ale Bihorului lucrează 360 specialişti agricoli, 742 medici umani şi 5 575 cadre didactice, în timp ce în 1938 se aflau doar trei ingineri agronomi şi 270 medici umani, dintre care ma­joritatea la Oradea. Acest sprijin multilateral primit din partea statului socialist, însu­­mînd eforturile clasei muncitoare şi intelectualităţii, îşi găseşte ecou în grija neslăbită a ţărănimii bihorene pentru asigurarea bunei aprovizio­nări cu produse agro-alimentare a populaţiei orăşeneşti. P­rin îndepli­nirea riguroasă a obligaţiilor con­tractuale, cooperativele agricole be­neficiază de numeroase avantaje ofe­rite de stat, printre care siguranţa desfacerii întregii producţii contrac­tate, preţuri avantajoase şi stabile, fapt ce se răsfrînge pozitiv asupra dezvoltării de ansamblu a unităţilor respective. Amintesc dintre coope­rativele agricole care au realizat progrese substanţiale în întărirea lor economico-organizatorică prin livra­rea legumelor în cantităţile şi la ter­menele stabilite prin contract, pe cele din Roşiori, Mihai Bravu, Borş, Diosig, Salonta, Homorod, Sălacea şi altele. Merită relevat că organizaţii­le de partid din aceste unităţi au exercitat un control sistematic asu­pra modului în care consiliile de conducere se îngrijesc de înfăptuirea Victor BOLOJAN, prim-secretar al Comitetului jude­ţean de partid, preşedintele Comite­tului executiv al Consiliului popular judeţean provizoriu Bihor măsurilor privind sporirea produc­ţiei legumicole prin extinderea iri­gaţiilor, efectuarea la timp şi în bune condiţii a lucrărilor de întreţi­nere a culturilor. În acelaşi timp, comuniştii au desfăşurat o intensă muncă politică de masă explicînd cooperatorilor nu numai avantajele materiale pe care le obţin prin va­lorificarea către stat a legumelor şi fructelor, dar şi îndatorirea cetăţe­nească de a asigura aprovizionarea oraşelor cu produsele agricole la preţuri accesibile, combătind tendin­ţele unor producători de a obţine ciştiguri suplimentare prin urcarea preţurilor. Respectarea de către nu­meroase cooperative agricole din ju­deţ a obligaţiilor contractuale asu­mate faţă de stat ilustrează dezvol­tarea conştiinţei socialiste a ţără­nimii cooperatiste, este răspunsul dat efortului şi muncii pline de abnegaţie a muncitorilor, tehnicie­nilor şi inginerilor,­graţie cărora nu numai că se asigură buna aprovi­zionare la preţuri stabile a satelor cu produse industriale, dar preţul de vinzare al multora dintre acestea a fost redus substanţial în ultimii ani. Nu putem însă trece cu vederea faptul că, în timp ce majoritatea ţă­ranilor cooperatori şi producătorilor individuali înţeleg că, in condiţiile orinduirii noastre, singurul izvor al belşugului este hărnicia, munca cin­stită, lucrarea gospodărească a pă­­mintului, folosind mai bine maşini­le, utilajele, sistemele de irigaţii, a­­plicind metode agrotehnice avansa­te, unii producători socotesc că e mai avantajos să profite de pe urma efectelor secetei, practicînd preţuri de speculă. Nu ne putem împăca cu faptul că, deşi cooperativele agricole au contractat cu 7 530 tone mai mul­te legume şi fructe decit anul tre­cut, unele dintre ele se eschivează sub diferite pretexte de a-şi realiza obligaţiile contractuale. Neachitarea obligaţiilor contractuale nu s-a dato­rat cîtuşi de puţin lipsei de produse, sau secetei, ci tendinţei unor con­silii de conducere de a profita de o „conjunctură favorabilă“ spre a realiza venituri suplimentare în dau­na populaţiei de la oraşe. In loc să-şi achite obligaţiile faţă de stat, cooperativa agricolă de producţie din Episcopia Bihor şi-a valorificat legumele şi fructele direct pe piaţă, la preţuri mai ridicate, în dezavan­tajul cumpărătorilor, iar cea din Oşorhei n-a livrat unităţilor de stat pentru fondul pieţei decit 500 kg ceapă verde, faţă de 3 tone cit con­tractase iniţial, din 50 tone de car­tofi timpurii a livrat doar 9 tone, iar din 10 tone de cireşe numai 1,5 tone. O mare răspundere revine în a­­ceastă privinţă organizaţiilor de partid din aceste cooperative agri­cole de producţie care nu au exer­citat un control sistematic şi exi­gent asupra felului în care consiliile de conducere şi-au îndeplinit obli­gaţiile privind aprovizionarea oraşe­lor. Nu este scutit de răspundere nici biroul comitetului judeţean de partid, care nu a intervenit la timp şi cu energie spre a pune capăt a­­cestei practici, trezind din inerţie şi pasivitate Uniunea judeţeană a coo­(Continuare în pag. a II-a) Telegramă Tovarăşului WLADYSLAW GOMULKA Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez Tovarăşului MARIAN SPYCHALSKI Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Polone Tovarăşului JOZEF CYRANKIEWICZ Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Polone VARŞOVIA Dragi tovarăşi, In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat, Consiliului de Miniştri ale Republicii Socialiste Ro­mânia, al poporului român şi al nostru personal, vă adresăm dumneavoas­tră şi poporului polonez calde felicitări cu ocazia celei de-a XXIV-a ani­versări a zilei renaşterii Poloniei. Poporul român se bucură din inimă de realizările obţinute de poporul prieten polonez în construcţia socialistă şi îi urează noi succese în opera de înflorire multilaterală a patriei sale. Ne exprimăm convingerea că relaţiile de prietenie şi colaborare dintre P.C.R. şi P.M.U.P., dintre R. S. România şi R. P. Polonă vor cunoaşte o dezvoltare continuă, în interesul popoarelor noastre, al unităţii ţărilor socialiste şi mişcării comuniste internaţionale, al cauzei socialismului şi păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU, Secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România ION GHEORGHE MAURER, Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XXXVII Nr. 7771 Luni 22 iulie 1968 4 PAGINI-30 BANI Datorăm astronomilor o noţiune nouă : „ecuaţia personală“. Este, poate, mai de­grabă o metaforă suges­tivă, decit un termen ştiin­ţific riguros. In semnifica­ţia iniţială, ea exprima în­­tîrzierea, variabilă şi im­previzibilă, cu care un corp ceresc îşi înfăptuia trecerea la meridian. Cu timpul, însuşită şi de psi­hologie, sfera noţiunii s-a lărgit, înglobînd toate ele­mentele de relativism şi in­certitudine ce izvorăsc cu­ subiectivismul omului. „E­­cuaţia personală“ exprimă astfel trăsăturile lui cele mai particulare, fizionomia lui psihică, insuficient cu­noscută încă, şi deci de na­tură să genereze acţiuni im­previzibile. Or, in cadrul noilor or­gane de conducere — mă refer la recenta hotărire privind înfiinţarea comite­telor de direcţie ale între­prinderilor şi organizaţiilor economice de stat — sunt chemaţi să colaboreze oa­meni cu variate structuri psihice, cu „ecuaţii perso­nale“ diferite. Misiunea lor este de a înlocui vechea conducere şi răspundere unipersonală cu o conduce­re şi răspundere colectivă. Ţinta urmărită este asigu­rarea unei cuprinderi mai largi a problemelor speci­fice, înlăturarea subiecti­vismului în elaborarea de­ciziilor conducerii şi, în genere, optimizarea lor. Dar aici, în confruntarea cu numeroasele probleme — organizatorice, tehnice, economice, sociale — se vădeşte că, pe lingă com­une, verificabile prin prac­tica concretă, ridică deci şi probleme de tehnică uma­nă. Sunt probleme care pri­vesc atit asigurarea în ea-Viaţa ne arată că în ori­ce colectiv, în confruntarea opiniilor, ideilor, concepţii­lor, un rol însemnat joacă diferenţele de structură temperamentală, de carac­ter şi de personalitate, în­suşirile intelectuale, voliti­ve ale participanţilor. Pe baza acestor „diferenţe de nivel" se conturează în orice grup o mişcare inte­rioară, concretizată prin „afinitate“ sau „respinge­re“, prin simpatii sau anti­patii, ducînd fie la întări­rea coeziunii interne a grupului, fie la destrăma­rea structurii sale. Desigur, în ultimul caz, chiar dacă grupul continuă să fiinţeze ca o unitate formal consti­tuită, el nu mai acţionează nici unitar, nici eficace. Timp de ciţiva ani, co­lectivul de cercetare din care fac parte a ţinut sub observaţie sociometrică o serie de grupuri organic constituite. S-a constatat că, în mod normal, toate grupurile tindeau spre ac­centuarea coeziunii lor, ori de cite ori era favorizată de cadrul material și social comun, de obiectivul co­mun urmărit. Sînt aceleași temeiuri care, nu întîmplă­­tor, duc la legături strînse între oameni, persistînd o viaţă întreagă, cum sînt cele ce se nasc in interna­tul şcolar, în timpul stagiu­lui militar, pe şantiere etc. Cercetările au scos în e­­videnţă faptul că, in cadrul grupului, unii indivizi pot fi identificaţi drept „centri de coeziune", întrucit se disting prin trăsături pozi­tive de caracter şi prezintă Valeriu CEAUŞU psiholog (Continuare In pag. a II-a) petenţa profesională a par­­drul colectivului de condu­ticipanţilor, o importanţă cere a unui climat psiholo­deloc neglijabilă revine gic propice, cit şi însuşi factorilor psihologici. E­ procesul de elaborare a­laborarea unor decizii opti- deciziilor. DE LA „ECUAŢIA PERSONALĂ“ LA DECIZIA COLECTIVA o­pinii ÎN ZIARUL DE AZI • Actualitatea culturală — Premiere cinematografice — Festival de comedie la teatrul radiofonic — Festival al tineretului — Caleidoscop • De la Craco­via la țărmul Balticii DIMENSIUNI INDUSTRIALE ŞI URBANISTICE ALE NOULUI PITEŞTI 01 Privită din oricare colţ al oraşului, panorama Pi­­teştiului ţi se înfăţişează dens punctată de schele înalte. Sunt schelele noilor obiective industriale şi ale edificiilor social-culturale, aflate aici în plină con­­strucţie. Se poate spune, fără exagerare, că oraşul este astăzi i­mpinzit în nord, in sud, în toate păr­ţile, de numeroase şantiere. Fonduri de investiţii de mai multe miliarde de lei sunt alocate în actualul cincinal pentru dezvoltarea economică şi socială a Pi­­teştiului. Cîfi muncitori construc­tori sunt in Piteşti ? Numă­rul lor este aproximat a fi echivalent cu populaţia oraşului de acum trei de­cenii (circa 20 000). Sau, altfel spus, in prezent fie­care al treilea cetăţean al oraşului este constructor. Cu toţii fac parte din su­tele de mii de lucrători din construcţii care închină munca lor asiduă înfăp­tuirii programului de in­vestiţii prevăzut de Con­gresul al IX-lea al par­tidului. Să-i urmărim mai în­deaproape pe constructorii piteşteni, alegîndu-ne iti­nerarul cit­orva din marile şantiere ale oraşului. In partea de sud se profilează, în contururi din ce în ce mai pronunţate, un impor­tant obiectiv industrial: combinatul petrochimic. Prin intrarea sa in pro­ducţie, in 1970, se va ob­ţine o producţie anuală care valoric înseamnă întreaga producţie industrială a Pi­­teştiulu­i realizată cu doi ani in urmă. Dar combi­natul petrochimic nu este singurul: aici se mai află o uzină de negru de fum, intrată din plin în exploa­tare, precum şi o rafinărie, care se găseşte intr-un sta­diu avansat de construcţie. Circa 11 000 de construc­tori şi montări lucrează la ridicarea acestei noi cetăţi a petrochimiei româneşti, căreia in prezent ei îi dau linii tot mai definitorii. De cîteva zile aici domneşte atmosfera pregătirii unei importante premiere indus­triale : intrarea în produc­ţie a complexului de piro­­liză — prima mare unitate a combinatului. Cercetind date, cifre, ajungi la con­cluzia că, intr-un efort concentrat, colectivul de constructori şi montori este hotărit să dea la ter­men in funcţiune toate in­stalaţiile. Nu lipsesc nici preocupările legate de re­ducerea costului lucrărilor de construcţii, concomitent cu îmbunătăţirea calităţii lor. Mulţi dintre cei care înalţă acest nou obiectiv sunt veterani ai marilor noastre şantiere; fiecare etapă a vieţii lor a coincis cu o nouă realizare înscri­să pe harta economică a ţării. Să facem cunoştinţă cu câţiva dintre ei. Ing. Cristian Stăncu­­lescu : „Mi-am început u­­c­enicia la Bumbeşti-Live­­zeni şi Salva-Vişeu. Afirm, fără exagerare, că aceste şantiere au fost cel mai bun sfătuitor in alegerea meseriei. Acolo am deprins tenacitatea constructorului şi tot acolo am inţeles fru­museţea muncii in mijlocul naturii şi sub cerul liber. Acum sunt inginer con­structor şi meseria aceas­ta nu aş schimba-o pentru nimic în lume“. „Băiatul meu a crescut mare pe şantier — ne apune I. Cristescu, un pre­zent maistru pe şantier (după ce a muncit la Ag­­n­ita-Botorca, Cea­nu Mare, apoi la Combinatul side­rurgic de la Galaţi, la Bu­zău, la Bucureşti). Amin­tiri ? Se întrecea cu tîrnă­­copul şi lopata pe primele şantiere ale tineretului. Pe marile şantiere de astăzi ? Cu înaltul lor grad de teh­nicitate. Veteranul I. Cris­tescu, ca şi alţii ca el, nă­zuieşte să-şi însuşească o înaltă calificare. Şi, perso­nal, mai are o dorinţă : să nu se despartă de şantier până nu-şi va vedea fecio­rul inginer constructor. Nu mai puţin interesantă, este şi biografia lui Victor Năstăsescu, conducătorul de astăzi al unuia dintre şantierele combinatului. A trecut prin Salva-Vişeu, a lucrat la ridicarea Com­binatului de îngrăşăminte azotoase de la Tg. Mureş. Trei biografii de con­structori care muncesc cu dăruire pe unul din ma­rile şantiere ale cincinalu­lui. Şi ca ei sunt numeroşi constructori pe şantierele Piteştiului. Ne aflăm în nordul oraşului, spre Gă­­vana. Aici, acelaşi freamăt de muncă creatoare. Se construieşte o adevărată tonă industrială „a bunu­rilor de larg consum". Ea cuprinde multe obiective in construcţie. Intre care un combinat pentru arti­cole de cauciuc, o fabri­că de stofe, o fabrică de bere, una de ptine, alta de conserve, o nouă fila­tură şi o ţesătorie în cadrul întreprinderii „Textila". Punctăm munca con­structorilor din această zonă printr-o informaţie, credem, substanţială, de pe unul din şantiere — şi anu­me, cel de la întreprinde­rea „Textila". După cum arătam, aici se desfăşoară ample lucrări de dezvol­tare. Obiectivul central al colectivului şantierului: scurtarea termenelor de intrare in funcţiune a o­­biectivelor. Dovada : La noua filatură, lucrările tint in avans cu 9 luni. Iar in ce priveşte ţesătoria te preconizează ca întreaga capacitate să fie dată in funcţiune­ la sftrşitu­l aces­tui an, in loc de 10 iunie 1969. Primează buna orga­nizare a muncii şi inalta disciplină in producţie a constructorilor. Experienţa lor demonstrează convin­gător că este pe deplin po­sibilă execuţia unui mare volum de lucrări, aşa cum a indicat conducerea de partid, încă din primele luni ale anului. Iată-ne şi pe şantierul Uzinei de autoturisme de la Colibaşi, lingă Piteşti. Construcţia pare o adevă­rată bijuterie. Eforturile constructorilor şi montări­lor de aici merită toată lauda. Căci nu este uşor să defrişezi, pe timp de ploaie sau îngheţ, pădurea secu­lară în care a fost ampla­sată uzina , să aduci m­ ini­ma codrului apa sau linia electrică de înaltă tensiu­ne , să realizezi dantelă­ria de fier şi beton, să montezi agregate, să con­struieşti acest tot care este uzina, aşa cum arată ea astăzi. Şantierul de aici a solicitat din plin gindirea şi experienţa celor mai destoinici constructori. S-au aplicat metode noi pentru confecţionarea unor schele milante, cu ajutorul cărora operaţiile de mon­tare a foilor necesare la închiderea halelor şi vop­sirea lor s-au efectuat ra­pid şi economic, au fost rezolvate probleme legate de raţionalizarea unor lu­crări grele. Din peisajul nou al ora­şului nu lipsesc schelele blocurilor care îmbogăţesc mereu „zestrea" lui urba­nistică. Harnicii construc­tori au ridicat, la princi­palele porţi de intrare, două noi cartiere de locuinţe, în­­sumind multe mii de apar­tamente. Alte mii de apar­tamente — imaginea oraşu­lui de mii­ne — sunt acum in lucru sau pe planşeta proiectanţilor. Vor apărea cartiere noi pe colinele principale ale vestitului parc Trivale; centrul tîr­­gului de odinioară cunoaşte şi el importante prefaceri urbanistice, întregul oraş este brăzdat la ora actuală de şiruri de tranşee, care alcătuiesc alte poziţii de ofensivă, sunt masive lu­crări de canalizare, ter­­moficare şi alimentare cu apă. Prin munca lor fără pre­get, harnicii constructori traduc în viaţă amplul pro­­gram de investiţii al cinci­nalului, contribuind la pro­gresul economic şi social al ţării, la propăşirea Româ­niei socialiste. Gheorghe CTRSTEA corespondentul „Scintetla Instalaţii ale ’Combinatului petrochimic din Piteşti. Vedere panoramică Foto : Gh. Vinţ­ă Poporul japonez pretinde dreptul la o reală securitate CORESPONDENŢA din tokio de la florea ţuiu Disputa In legătură cu tratatul de securitate japono-american — cu doi ani înainte de scadenţa a­­cestuia — deţine capul de afiş al actualităţii politice din Japonia, în presă, în discursuri publi­ce, în declaraţii ale partide­lor, problema relaţiilor politico­­militare cu Statele Unite re­vine cu insistenţă ca punct-cheie în angrenajul politicii externe ja­poneze. Pentru confruntarea din 1970, cînd expiră tratatul, încă de pe acum se desfăşoară largi ac­ţiuni de masă. Este în curs o mare campanie de stringere de semnă­turi în favoarea cererilor ca tra­tatul să fie abrogat. Intre 26 iu­nie şi 2 iulie în Japonia s-a des­făşurat „Săptămîna de luptă îm­potriva tratatului", în cursul că­reia au avut loc numeroase mi­tinguri şi demonstraţii, atît în To­kio cit şi în provincie. Largi pă­turi populare, toate forţele pro­gresiste cer autorităţilor să facă uz de ultimul articol al documen­tului care stipulează că, după ce tratatul s-a aflat în vigoare zece ani, oricare dintre părţi poate no­tifica celeilalte intenţia sa de a abroga tratatul, în care caz acesta își va pierde valabilitatea la un an după ce a fost făcută o astfel de notificare. Este știut că acest document, care a stîrnit chiar de la început împotrivirea poporului japonez, a intrat in vigoare în 1952, după semnarea lui, la 8 septembrie 1951, la San Francisco. Pentru prima oară in istorie, Japonia şi S.U.A. deveneau „aliaţi", de fapt însă în­cheierea tratatului a constituit o formă de perpetuare a prezenţei forţelor militare americane în Ja­ponia. In virtutea prevederilor tratatului, concretizate in „acor­dul administrativ*, semnat cîte­va luni mai tirziu, Japonia accepta prezenţa pe teritoriul ei a circa o sută de mii de militari americani, care dispuneau de 245 000 de acri de pămînt pen­tru amenajarea de baze şi terenuri de manevră. Guvernul Japonez se angaja să contribuie anual la În­treţinerea acestor trupe cu 153 mi­lioane dolari. Toate forţele ce se opun pre­lungirii acestui acord şi cer abrogarea lui sunt unanime în a­­precierea că el aduce grave ştir­­biri atributelor independenţei şi suveranităţii Japoniei. Chiar şi o personalitate americană, George Packard, fost asistent special al ambasadorului S.U.A. In Japonia, recunoaşte în cartea ta „Protest la Tokio" că tratatul nu putea fi tolerat ca consfinţind o stare de lucruri permanentă Personali­tăţi politice japoneze, spune d, subliniau, cu prilejul, semnării tra* (Continuare In pag. a IV-a) SPORT • Ancheta Internaţională - Caiacul şi ca­­noea la „ora preolimpica". • TENIS. România In semifinala „Cupei Golea". • CICLISM. Olandezul Janssen a clştigat „Turul Franţei". • Tot un olandez Învingător şi In „Cupa Bucureştiului". • ATLETISM. Două noi recorduri europene. • Alte ştiri sportive In pag. a ii-a. Foto: I. Cristian Din nou ani­maţie pe sta­dioane. Dimi­neaţa, mii da amatori de fot­bal In tribunele Giuleştiului (în fotografie, o fază din meciul Ra­pid — F.C. Ar­geş, 1—1), seara pe stadionul Re­publicii alte mii de spectatori la partida interna­ţională Progre­sul — Portugue­se Rio de Ja­neiro (2—1).

Next