Scînteia, iulie 1968 (Anul 37, nr. 7750-7780)
1968-07-22 / nr. 7771
Organizaţia de partid din cooperativa agricolă să militeze pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor contractuale! In toate marile transformări înnoitoare petrecute In ultimul sfert de veac in viaţa satelor se materializează, alături de roadele hărniciei ţărănimii, eforturile pline de abnegaţie ale clasei muncitoare, sprijinul multilateral al statului socialist. Maşini agricole, credite avantajoase, îngrăşăminte chimice, mii de şcoli, dispensare şi cămine culturale, construite la sate, numeroase cadre de specialişti cu pregătire superioară, posibilităţi largi asigurate fiilor ţărănimii de a urma cursurile invăţămîntului de toate gradele — iată doar cîteva ilustrări ale acestui ajutor frăţesc care a contribuit la cimentarea alianţei muncitoreşti-ţărăneşti, temelia de nezdruncinat a orînduirii noastre. Spre a concretiza felul în care ajutorul clasei muncitoare, al statului socialist a contribuit la ridicarea agriculturii Bihorului, voi aminti cîteva cifre care mi se par concludente. Dacă în urmă cu 20 de ani, în județul nostru existau doar 50 de tractoare, acum pe cîmpiile cooperativelor agricole de producţie din Bihor lucrează aproape 2 100 de tractoare, peste 1000 de combine, mai mult de 1 500 de semănători mecanice de grîu şi porumb, precum şi alte mii de maşini agricole. Cantitatea de îngrăşăminte chimice administraată numai in ultimii cinci ani pe ogoarele Bihorului■ crescut de la 6 000 la 23 000 tone. La indicaţia conducerii partidului au fost începute vaste lucrări de hidroamelioraţii în Valea Ierului, unde urmează să fie ferite de efectele excesului de umiditate 19 283 hectare. Totodată, sistemul de canale, precum şi lacurile de acumulare de la Simian şi Galoşpetreu, aflate în construcţie, vor crea posibilitatea irigării altor sute de hectare. Numai în ultimii patru ani, cooperativele agricole din judeţ au primit din partea statului credite în valoare de peste 53 000 000 lei. Astăzi, în aşezările rurale ale Bihorului lucrează 360 specialişti agricoli, 742 medici umani şi 5 575 cadre didactice, în timp ce în 1938 se aflau doar trei ingineri agronomi şi 270 medici umani, dintre care majoritatea la Oradea. Acest sprijin multilateral primit din partea statului socialist, însumînd eforturile clasei muncitoare şi intelectualităţii, îşi găseşte ecou în grija neslăbită a ţărănimii bihorene pentru asigurarea bunei aprovizionări cu produse agro-alimentare a populaţiei orăşeneşti. Prin îndeplinirea riguroasă a obligaţiilor contractuale, cooperativele agricole beneficiază de numeroase avantaje oferite de stat, printre care siguranţa desfacerii întregii producţii contractate, preţuri avantajoase şi stabile, fapt ce se răsfrînge pozitiv asupra dezvoltării de ansamblu a unităţilor respective. Amintesc dintre cooperativele agricole care au realizat progrese substanţiale în întărirea lor economico-organizatorică prin livrarea legumelor în cantităţile şi la termenele stabilite prin contract, pe cele din Roşiori, Mihai Bravu, Borş, Diosig, Salonta, Homorod, Sălacea şi altele. Merită relevat că organizaţiile de partid din aceste unităţi au exercitat un control sistematic asupra modului în care consiliile de conducere se îngrijesc de înfăptuirea Victor BOLOJAN, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean provizoriu Bihor măsurilor privind sporirea producţiei legumicole prin extinderea irigaţiilor, efectuarea la timp şi în bune condiţii a lucrărilor de întreţinere a culturilor. În acelaşi timp, comuniştii au desfăşurat o intensă muncă politică de masă explicînd cooperatorilor nu numai avantajele materiale pe care le obţin prin valorificarea către stat a legumelor şi fructelor, dar şi îndatorirea cetăţenească de a asigura aprovizionarea oraşelor cu produsele agricole la preţuri accesibile, combătind tendinţele unor producători de a obţine ciştiguri suplimentare prin urcarea preţurilor. Respectarea de către numeroase cooperative agricole din judeţ a obligaţiilor contractuale asumate faţă de stat ilustrează dezvoltarea conştiinţei socialiste a ţărănimii cooperatiste, este răspunsul dat efortului şi muncii pline de abnegaţie a muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor,graţie cărora nu numai că se asigură buna aprovizionare la preţuri stabile a satelor cu produse industriale, dar preţul de vinzare al multora dintre acestea a fost redus substanţial în ultimii ani. Nu putem însă trece cu vederea faptul că, în timp ce majoritatea ţăranilor cooperatori şi producătorilor individuali înţeleg că, in condiţiile orinduirii noastre, singurul izvor al belşugului este hărnicia, munca cinstită, lucrarea gospodărească a pămintului, folosind mai bine maşinile, utilajele, sistemele de irigaţii, aplicind metode agrotehnice avansate, unii producători socotesc că e mai avantajos să profite de pe urma efectelor secetei, practicînd preţuri de speculă. Nu ne putem împăca cu faptul că, deşi cooperativele agricole au contractat cu 7 530 tone mai multe legume şi fructe decit anul trecut, unele dintre ele se eschivează sub diferite pretexte de a-şi realiza obligaţiile contractuale. Neachitarea obligaţiilor contractuale nu s-a datorat cîtuşi de puţin lipsei de produse, sau secetei, ci tendinţei unor consilii de conducere de a profita de o „conjunctură favorabilă“ spre a realiza venituri suplimentare în dauna populaţiei de la oraşe. In loc să-şi achite obligaţiile faţă de stat, cooperativa agricolă de producţie din Episcopia Bihor şi-a valorificat legumele şi fructele direct pe piaţă, la preţuri mai ridicate, în dezavantajul cumpărătorilor, iar cea din Oşorhei n-a livrat unităţilor de stat pentru fondul pieţei decit 500 kg ceapă verde, faţă de 3 tone cit contractase iniţial, din 50 tone de cartofi timpurii a livrat doar 9 tone, iar din 10 tone de cireşe numai 1,5 tone. O mare răspundere revine în această privinţă organizaţiilor de partid din aceste cooperative agricole de producţie care nu au exercitat un control sistematic şi exigent asupra felului în care consiliile de conducere şi-au îndeplinit obligaţiile privind aprovizionarea oraşelor. Nu este scutit de răspundere nici biroul comitetului judeţean de partid, care nu a intervenit la timp şi cu energie spre a pune capăt acestei practici, trezind din inerţie şi pasivitate Uniunea judeţeană a coo(Continuare în pag. a II-a) Telegramă Tovarăşului WLADYSLAW GOMULKA Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez Tovarăşului MARIAN SPYCHALSKI Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Polone Tovarăşului JOZEF CYRANKIEWICZ Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Polone VARŞOVIA Dragi tovarăşi, In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat, Consiliului de Miniştri ale Republicii Socialiste România, al poporului român şi al nostru personal, vă adresăm dumneavoastră şi poporului polonez calde felicitări cu ocazia celei de-a XXIV-a aniversări a zilei renaşterii Poloniei. Poporul român se bucură din inimă de realizările obţinute de poporul prieten polonez în construcţia socialistă şi îi urează noi succese în opera de înflorire multilaterală a patriei sale. Ne exprimăm convingerea că relaţiile de prietenie şi colaborare dintre P.C.R. şi P.M.U.P., dintre R. S. România şi R. P. Polonă vor cunoaşte o dezvoltare continuă, în interesul popoarelor noastre, al unităţii ţărilor socialiste şi mişcării comuniste internaţionale, al cauzei socialismului şi păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU, Secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România ION GHEORGHE MAURER, Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XXXVII Nr. 7771 Luni 22 iulie 1968 4 PAGINI-30 BANI Datorăm astronomilor o noţiune nouă : „ecuaţia personală“. Este, poate, mai degrabă o metaforă sugestivă, decit un termen ştiinţific riguros. In semnificaţia iniţială, ea exprima întîrzierea, variabilă şi imprevizibilă, cu care un corp ceresc îşi înfăptuia trecerea la meridian. Cu timpul, însuşită şi de psihologie, sfera noţiunii s-a lărgit, înglobînd toate elementele de relativism şi incertitudine ce izvorăsc cu subiectivismul omului. „Ecuaţia personală“ exprimă astfel trăsăturile lui cele mai particulare, fizionomia lui psihică, insuficient cunoscută încă, şi deci de natură să genereze acţiuni imprevizibile. Or, in cadrul noilor organe de conducere — mă refer la recenta hotărire privind înfiinţarea comitetelor de direcţie ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat — sunt chemaţi să colaboreze oameni cu variate structuri psihice, cu „ecuaţii personale“ diferite. Misiunea lor este de a înlocui vechea conducere şi răspundere unipersonală cu o conducere şi răspundere colectivă. Ţinta urmărită este asigurarea unei cuprinderi mai largi a problemelor specifice, înlăturarea subiectivismului în elaborarea deciziilor conducerii şi, în genere, optimizarea lor. Dar aici, în confruntarea cu numeroasele probleme — organizatorice, tehnice, economice, sociale — se vădeşte că, pe lingă comune, verificabile prin practica concretă, ridică deci şi probleme de tehnică umană. Sunt probleme care privesc atit asigurarea în ea-Viaţa ne arată că în orice colectiv, în confruntarea opiniilor, ideilor, concepţiilor, un rol însemnat joacă diferenţele de structură temperamentală, de caracter şi de personalitate, însuşirile intelectuale, volitive ale participanţilor. Pe baza acestor „diferenţe de nivel" se conturează în orice grup o mişcare interioară, concretizată prin „afinitate“ sau „respingere“, prin simpatii sau antipatii, ducînd fie la întărirea coeziunii interne a grupului, fie la destrămarea structurii sale. Desigur, în ultimul caz, chiar dacă grupul continuă să fiinţeze ca o unitate formal constituită, el nu mai acţionează nici unitar, nici eficace. Timp de ciţiva ani, colectivul de cercetare din care fac parte a ţinut sub observaţie sociometrică o serie de grupuri organic constituite. S-a constatat că, în mod normal, toate grupurile tindeau spre accentuarea coeziunii lor, ori de cite ori era favorizată de cadrul material și social comun, de obiectivul comun urmărit. Sînt aceleași temeiuri care, nu întîmplător, duc la legături strînse între oameni, persistînd o viaţă întreagă, cum sînt cele ce se nasc in internatul şcolar, în timpul stagiului militar, pe şantiere etc. Cercetările au scos în evidenţă faptul că, in cadrul grupului, unii indivizi pot fi identificaţi drept „centri de coeziune", întrucit se disting prin trăsături pozitive de caracter şi prezintă Valeriu CEAUŞU psiholog (Continuare In pag. a II-a) petenţa profesională a pardrul colectivului de conduticipanţilor, o importanţă cere a unui climat psiholodeloc neglijabilă revine gic propice, cit şi însuşi factorilor psihologici. E procesul de elaborare alaborarea unor decizii opti- deciziilor. DE LA „ECUAŢIA PERSONALĂ“ LA DECIZIA COLECTIVA opinii ÎN ZIARUL DE AZI • Actualitatea culturală — Premiere cinematografice — Festival de comedie la teatrul radiofonic — Festival al tineretului — Caleidoscop • De la Cracovia la țărmul Balticii DIMENSIUNI INDUSTRIALE ŞI URBANISTICE ALE NOULUI PITEŞTI 01 Privită din oricare colţ al oraşului, panorama Piteştiului ţi se înfăţişează dens punctată de schele înalte. Sunt schelele noilor obiective industriale şi ale edificiilor social-culturale, aflate aici în plină construcţie. Se poate spune, fără exagerare, că oraşul este astăzi impinzit în nord, in sud, în toate părţile, de numeroase şantiere. Fonduri de investiţii de mai multe miliarde de lei sunt alocate în actualul cincinal pentru dezvoltarea economică şi socială a Piteştiului. Cîfi muncitori constructori sunt in Piteşti ? Numărul lor este aproximat a fi echivalent cu populaţia oraşului de acum trei decenii (circa 20 000). Sau, altfel spus, in prezent fiecare al treilea cetăţean al oraşului este constructor. Cu toţii fac parte din sutele de mii de lucrători din construcţii care închină munca lor asiduă înfăptuirii programului de investiţii prevăzut de Congresul al IX-lea al partidului. Să-i urmărim mai îndeaproape pe constructorii piteşteni, alegîndu-ne itinerarul citorva din marile şantiere ale oraşului. In partea de sud se profilează, în contururi din ce în ce mai pronunţate, un important obiectiv industrial: combinatul petrochimic. Prin intrarea sa in producţie, in 1970, se va obţine o producţie anuală care valoric înseamnă întreaga producţie industrială a Piteştiului realizată cu doi ani in urmă. Dar combinatul petrochimic nu este singurul: aici se mai află o uzină de negru de fum, intrată din plin în exploatare, precum şi o rafinărie, care se găseşte intr-un stadiu avansat de construcţie. Circa 11 000 de constructori şi montări lucrează la ridicarea acestei noi cetăţi a petrochimiei româneşti, căreia in prezent ei îi dau linii tot mai definitorii. De cîteva zile aici domneşte atmosfera pregătirii unei importante premiere industriale : intrarea în producţie a complexului de piroliză — prima mare unitate a combinatului. Cercetind date, cifre, ajungi la concluzia că, intr-un efort concentrat, colectivul de constructori şi montori este hotărit să dea la termen in funcţiune toate instalaţiile. Nu lipsesc nici preocupările legate de reducerea costului lucrărilor de construcţii, concomitent cu îmbunătăţirea calităţii lor. Mulţi dintre cei care înalţă acest nou obiectiv sunt veterani ai marilor noastre şantiere; fiecare etapă a vieţii lor a coincis cu o nouă realizare înscrisă pe harta economică a ţării. Să facem cunoştinţă cu câţiva dintre ei. Ing. Cristian Stănculescu : „Mi-am început ucenicia la Bumbeşti-Livezeni şi Salva-Vişeu. Afirm, fără exagerare, că aceste şantiere au fost cel mai bun sfătuitor in alegerea meseriei. Acolo am deprins tenacitatea constructorului şi tot acolo am inţeles frumuseţea muncii in mijlocul naturii şi sub cerul liber. Acum sunt inginer constructor şi meseria aceasta nu aş schimba-o pentru nimic în lume“. „Băiatul meu a crescut mare pe şantier — ne apune I. Cristescu, un prezent maistru pe şantier (după ce a muncit la Agnita-Botorca, Ceanu Mare, apoi la Combinatul siderurgic de la Galaţi, la Buzău, la Bucureşti). Amintiri ? Se întrecea cu tîrnăcopul şi lopata pe primele şantiere ale tineretului. Pe marile şantiere de astăzi ? Cu înaltul lor grad de tehnicitate. Veteranul I. Cristescu, ca şi alţii ca el, năzuieşte să-şi însuşească o înaltă calificare. Şi, personal, mai are o dorinţă : să nu se despartă de şantier până nu-şi va vedea feciorul inginer constructor. Nu mai puţin interesantă, este şi biografia lui Victor Năstăsescu, conducătorul de astăzi al unuia dintre şantierele combinatului. A trecut prin Salva-Vişeu, a lucrat la ridicarea Combinatului de îngrăşăminte azotoase de la Tg. Mureş. Trei biografii de constructori care muncesc cu dăruire pe unul din marile şantiere ale cincinalului. Şi ca ei sunt numeroşi constructori pe şantierele Piteştiului. Ne aflăm în nordul oraşului, spre Găvana. Aici, acelaşi freamăt de muncă creatoare. Se construieşte o adevărată tonă industrială „a bunurilor de larg consum". Ea cuprinde multe obiective in construcţie. Intre care un combinat pentru articole de cauciuc, o fabrică de stofe, o fabrică de bere, una de ptine, alta de conserve, o nouă filatură şi o ţesătorie în cadrul întreprinderii „Textila". Punctăm munca constructorilor din această zonă printr-o informaţie, credem, substanţială, de pe unul din şantiere — şi anume, cel de la întreprinderea „Textila". După cum arătam, aici se desfăşoară ample lucrări de dezvoltare. Obiectivul central al colectivului şantierului: scurtarea termenelor de intrare in funcţiune a obiectivelor. Dovada : La noua filatură, lucrările tint in avans cu 9 luni. Iar in ce priveşte ţesătoria te preconizează ca întreaga capacitate să fie dată in funcţiune la sftrşitul acestui an, in loc de 10 iunie 1969. Primează buna organizare a muncii şi inalta disciplină in producţie a constructorilor. Experienţa lor demonstrează convingător că este pe deplin posibilă execuţia unui mare volum de lucrări, aşa cum a indicat conducerea de partid, încă din primele luni ale anului. Iată-ne şi pe şantierul Uzinei de autoturisme de la Colibaşi, lingă Piteşti. Construcţia pare o adevărată bijuterie. Eforturile constructorilor şi montărilor de aici merită toată lauda. Căci nu este uşor să defrişezi, pe timp de ploaie sau îngheţ, pădurea seculară în care a fost amplasată uzina , să aduci m inima codrului apa sau linia electrică de înaltă tensiune , să realizezi dantelăria de fier şi beton, să montezi agregate, să construieşti acest tot care este uzina, aşa cum arată ea astăzi. Şantierul de aici a solicitat din plin gindirea şi experienţa celor mai destoinici constructori. S-au aplicat metode noi pentru confecţionarea unor schele milante, cu ajutorul cărora operaţiile de montare a foilor necesare la închiderea halelor şi vopsirea lor s-au efectuat rapid şi economic, au fost rezolvate probleme legate de raţionalizarea unor lucrări grele. Din peisajul nou al oraşului nu lipsesc schelele blocurilor care îmbogăţesc mereu „zestrea" lui urbanistică. Harnicii constructori au ridicat, la principalele porţi de intrare, două noi cartiere de locuinţe, însumind multe mii de apartamente. Alte mii de apartamente — imaginea oraşului de miine — sunt acum in lucru sau pe planşeta proiectanţilor. Vor apărea cartiere noi pe colinele principale ale vestitului parc Trivale; centrul tîrgului de odinioară cunoaşte şi el importante prefaceri urbanistice, întregul oraş este brăzdat la ora actuală de şiruri de tranşee, care alcătuiesc alte poziţii de ofensivă, sunt masive lucrări de canalizare, termoficare şi alimentare cu apă. Prin munca lor fără preget, harnicii constructori traduc în viaţă amplul program de investiţii al cincinalului, contribuind la progresul economic şi social al ţării, la propăşirea României socialiste. Gheorghe CTRSTEA corespondentul „Scintetla Instalaţii ale ’Combinatului petrochimic din Piteşti. Vedere panoramică Foto : Gh. Vinţă Poporul japonez pretinde dreptul la o reală securitate CORESPONDENŢA din tokio de la florea ţuiu Disputa In legătură cu tratatul de securitate japono-american — cu doi ani înainte de scadenţa acestuia — deţine capul de afiş al actualităţii politice din Japonia, în presă, în discursuri publice, în declaraţii ale partidelor, problema relaţiilor politicomilitare cu Statele Unite revine cu insistenţă ca punct-cheie în angrenajul politicii externe japoneze. Pentru confruntarea din 1970, cînd expiră tratatul, încă de pe acum se desfăşoară largi acţiuni de masă. Este în curs o mare campanie de stringere de semnături în favoarea cererilor ca tratatul să fie abrogat. Intre 26 iunie şi 2 iulie în Japonia s-a desfăşurat „Săptămîna de luptă împotriva tratatului", în cursul căreia au avut loc numeroase mitinguri şi demonstraţii, atît în Tokio cit şi în provincie. Largi pături populare, toate forţele progresiste cer autorităţilor să facă uz de ultimul articol al documentului care stipulează că, după ce tratatul s-a aflat în vigoare zece ani, oricare dintre părţi poate notifica celeilalte intenţia sa de a abroga tratatul, în care caz acesta își va pierde valabilitatea la un an după ce a fost făcută o astfel de notificare. Este știut că acest document, care a stîrnit chiar de la început împotrivirea poporului japonez, a intrat in vigoare în 1952, după semnarea lui, la 8 septembrie 1951, la San Francisco. Pentru prima oară in istorie, Japonia şi S.U.A. deveneau „aliaţi", de fapt însă încheierea tratatului a constituit o formă de perpetuare a prezenţei forţelor militare americane în Japonia. In virtutea prevederilor tratatului, concretizate in „acordul administrativ*, semnat cîteva luni mai tirziu, Japonia accepta prezenţa pe teritoriul ei a circa o sută de mii de militari americani, care dispuneau de 245 000 de acri de pămînt pentru amenajarea de baze şi terenuri de manevră. Guvernul Japonez se angaja să contribuie anual la Întreţinerea acestor trupe cu 153 milioane dolari. Toate forţele ce se opun prelungirii acestui acord şi cer abrogarea lui sunt unanime în aprecierea că el aduce grave ştirbiri atributelor independenţei şi suveranităţii Japoniei. Chiar şi o personalitate americană, George Packard, fost asistent special al ambasadorului S.U.A. In Japonia, recunoaşte în cartea ta „Protest la Tokio" că tratatul nu putea fi tolerat ca consfinţind o stare de lucruri permanentă Personalităţi politice japoneze, spune d, subliniau, cu prilejul, semnării tra* (Continuare In pag. a IV-a) SPORT • Ancheta Internaţională - Caiacul şi canoea la „ora preolimpica". • TENIS. România In semifinala „Cupei Golea". • CICLISM. Olandezul Janssen a clştigat „Turul Franţei". • Tot un olandez Învingător şi In „Cupa Bucureştiului". • ATLETISM. Două noi recorduri europene. • Alte ştiri sportive In pag. a ii-a. Foto: I. Cristian Din nou animaţie pe stadioane. Dimineaţa, mii da amatori de fotbal In tribunele Giuleştiului (în fotografie, o fază din meciul Rapid — F.C. Argeş, 1—1), seara pe stadionul Republicii alte mii de spectatori la partida internaţională Progresul — Portuguese Rio de Janeiro (2—1).