Scînteia, aprilie 1969 (Anul 38, nr. 8022-8051)
1969-04-03 / nr. 8024
PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Probitate profesională O epidemie de febră aftoasă provoca mari necazuri crescătorilor de animale din unele comune din judeţ , ne scrie Ioan Roşu, secretarul comitetului de partid al comunei Giarmata (Timiş). Specialişti din mai multe colţuri ale ţării au răspuns apelului lansat de Consiliul Superior al Agriculturii. Printre ei se afla şi medicul veterinar Valeriu Nicolaescu, venit tocmai din judeţul Argeş. Muncind neobosit zi şi noapte, medicul a reuşit — prin măsuri de profilaxie corespunzătoare — să salveze un însemnat număr de animale (porci şi taurine) şi, practic, să lichideze maladia. Un om la datorie. Mare-i lumea! O delegaţie ultraserioasă, formată din şapte specialişti, a plecat cu avionul la Cluj pentru o chestiune de maximă importanţă, de care depindea viitorul zborurilor aeriene. Această delegaţie TAROM avea epoca la misiune de a omologa, la faţa locului, un aparat de... fiert cafea. Adică, un ceainic în toată regula. Ajungînd la Cluj, delegaţia a fost cazată la hotelul „Continental“, unde a început, pare-se, dificila operaţie „C“, de omologare a ceainicului. Dar, în sfîrşit, bine că s-a rezolvat şi această problemă-cheie a timpului nostru. Cînd se va inventa acul cu gămălie vor pleca, probabil, paisprezece specialişti. Merită ! Dovezi de preţuire Eminescu, Creangă, Caragiale, Sadoveanu, Arghezi. Cei mai îndrăgiţi dintre îndrăgiţii noştri scriitori nu-şi dezmint popularitatea. în ultimele două decenii, succesivele ediţii ale operelor lor însumează... 19 100 000 exemplare. Raportînd cifra la populaţia ţării, conchidem că fiecărui locuitor îi revine un volum al autorilor menţionaţi. Un bilanţ optimist. Balastul S-a întîmplat la întreprinderea de construcţii şi montaje depozite din Capitală. Cîţiva indivizi, puşi pe jecmăneală, au eşuat în tentativa de a încasa bani nemunciţi. Aproape ISO 000 lei a costat „transportul“ a 3 674 metri cubi de balast, care nici nu s-a mişcat din albia rîurilor. Foile de parcurs ale maşinilor de transport se confirmau fictiv, pe considerentul că „unele maşini au fost supraîncărcate“. Singura evidenţă era un registru de poartă, în care conducătorii auto îşi înregistrau singuri cursele, cît şi cum doreau. Şi ar fi mers treaba aşa multă vreme, dacă nu intervenea controlul financiar. Banii vor fi recuperaţi de la cei ce s-au făcut vinovaţi. Lucrau la balast şi balast s-au făcut. S-a ales praful.... Una din doua Cetăţeanul Constantin Nica s-a plîns Procuraturii municipiului Bucureşti că din 1966, de cînd a decedat soţia sa, serviciul de spaţiu locativ al Sectorului 5 „întîrzie“ să-i schimbe, pe numele său, ordinul de repartizare a locuinţei ce o deţine. Un procuror s-a deplasat la serviciul amintit, pentru cercetări. Şeful serviciului spaţiu locativ, Chiru Mazilescu, a cerut procurorului o adresă scrisă. I s-a explicat că, potrivit legii pentru organizarea şi funcţionarea procuraturii (i-a fost şi arătată), angajaţii instituţiilor au obligaţia să prezinte procurorilor actele şi orice alte lucrări ce le sunt necesare în exercitarea atribuţiilor. Dar Chiru Mazilescu nu a vrut să arate nimic. „Această lege creează obligaţii pentru procurori, nu pentru mine. Noi avem alte legi“ , a spus el. Drept pentru care, procurorul i-a amintit de o altă prevedere legală : Codul penal pedepseşte cu... „fapta funcţionarului de a nu îndeplini un act la care este obligat în virtutea atribuţiilor sale de serviciu“. Adică, ori una, ori alta. Ambele sunt legale. Dumnealui ce preferă ? Atentie! In trimestrul 1 al acestui an, In raza municipiului Bucureşti s-au înregistrat 153 accidente de circulaţie. Rezultatele sunt îngrijorătoare: 32 de morţi şi 124 de răniţi grav. Atenţie: marea majoritate a acestor accidente (peste 60 la sută) au fost comise din vina exclusivă (prin încălcarea regulilor de circulaţie) a pietonilor şi pasagerilor. Despre pericolul pe care-l reprezintă ignorarea respectării stricte a normelor de circulaţie pe drumurile publice s-a scris deseori. Statistica de mai sus este elocventă. Comentariile sînt de prisos ! Rubrică redactată de Ştefan ZIDARIŢA Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii". INSTRUIREA PREALABILĂ -busolap a instructorului teritorial Amploarea obiectivelor, problematica vastă şi extrem de complexă ce stau în faţa organelor şi organizaţiilor de partid în condiţiile create prin reorganizarea administrativ-teritorială a ţării au determinat o optică nouă şi asupra muncii instructorilor comitetului judeţean de partid. Corpul nostru de instructori provine tocmai din rîndurile activiştilor de la fostele comitete regional şi raionale de partid. E drept, sunt oameni cu bogată experienţă, cu temeinică pregătire politică şi profesională. Aceasta constituie „zestrea" lor pozitivă. Totodată, însă ei au venit cu un anumit stil de muncă specific condiţiilor în care au lucrat înainte şi care nu mai corespunde decît parţial în actuala structură organizatorică. Iată aspecte de care se cerea să ţinem seama în toate acţiunile noastre îndreptate spre sprijinirea instructorilor, pentru ca ei să-şi poată exercita în bune condiţii atribuţiile. Fireşte, în centrul preocupărilor biroului comitetului judeţean de partid se află continua ridicare a nivelului politic, ideologic şi profesional al tuturor instructorilor, cunoaşterea de către ei a sarcinilor de cea mai mare actualitate în diferite perioade. Desigur, o anumită experienţă exista în această privinţă, dar ea trebuia îmbogăţită. De pildă, cu prilejul instruirilor se utiliza procedeul de a se rezerva un timp pentru ca instructorii să poată lua cunoştinţă de conţinutul unor documente de partid, instrucţiuni ale C.C. al P.C.R., hotărîri ale comitetului judeţean. Practica ne-a arătat însă că, în condiţiile cînd instructorii sînt puşi în situaţia de a acţiona nemijlocit în sprijinul organizaţiilor de partid, nu este suficient ca ei să cunoască superficial, „după ureche“, dintr-o simplă lectură, documentele de partid. Iată de ce, în programul de instruire am rezervat un timp mai mare studierii individuale a celor mai recente hotărîri ale partidului si guvernului, a propriilor noastre hotărîri si măsuri si am stabilit ca după aceea să urmeze dezbaterea lor sub conducerea secretarilor sau a altor membri ai comitetului judeţean de partid. In afară de aceasta, dezvoltînd experienţa acumulată în trecut, membrii biroului, alte cadre cu o înaltă pregătire ţin în faţa instructorilor expuneri pe problemele principale ale politicii interne şi internaţionale. Prin înlăturarea verigilor intermediare, a suprapunerilor, instructorii teritoriali se află în legătură nemijlocită cu diferite unităţi economice, sociale. In noua situaţie, a apărut şi mai limpede necesitatea ca instructorii să cunoască temeinic problemele economice, sociale şi culturale din sfera activităţii organizaţiilor de partid pe care le îndrumă. Ţinînd seama de acest lucru, ca si de faptul că îşi desfăşoară activitatea mai mult în domeniul rural, urmărim ca în cadrul pregătirilor lunare ei să aibă posibilitatea de a aprofunda o serie de probleme ale economiei agrare, ale activităţii întreprinderilor agricole de stat şi ale întreprinderilor de mecanizare a agriculturii, ale cooperativelor agricole de producţie. Viaţa însăşi ne determină să aducem mereu perfecţionări sistemului de pregătire a instructorilor. Nu poate fi admisibilă practica din trecut cînd fiecare secretar venea şi deşerta „sacul“ de probleme în faţa instructorilor. Un astfel de conglomerat de preocupări nu oferea o imagine asupra a ceea ce este într-adevăr de maximă urgenţă, de cea mai mare actualitate în perioada respectivă. în prezent, depunem eforturi pentru a aduce în centrul preocupărilor instructorilor sarcini bine precizate şi delimitate, obiectivele esenţiale ale momentului. De pildă, ca să dau tot un exemplu recent, cite sarcini, care de care mai importante, n-au stat în faţa noastră la începutul lunii martie ! Dar biroul judeţean a chibzuit îndelung pînă a hotărît pe care să le aducă în discuţie cu prilejul pregătirii instructorilor. Ca urmare, s-a ajuns la concluzia că, întrucât iarna se prelungeşte şi există anumite dificultăţi în executarea lucrărilor agricole, să se insiste asupra necesităţii de a sprijini organizaţiile de partid în pregătirea campaniei de primăvară şi de a urmări modul cum se îndeplinesc măsurile stabilite de comitetul judeţean de partid privind rezolvarea unei alte probleme ,de sezon“ — dezvoltarea legumiculturii. Din multitudinea problemelor din domeniul ideologic li s-a atras atenţia asupra a ceea ce este de făcut pentru închiderea învăţămîntului de partid la sate. Noul cadru organizatoric oferă posibilităţi mai maari instructorilor pentru desfăşurarea unei activităţi fructuoase. Dar ca să fie puse pe deplin în valoare este necesar nu numai ca ei să aibă un înalt nivel politic şi ideologic, să cunoască bine sarcinile dintr-o anumită perioadă, să ştie ce anume au de făcut, ci şi cum trebuie să procedeze pentru a veni realmente în ajutorul organizaţiilor de partid. Toate acestea, precum şi anumite deficienţe în stilul de muncă al unor instructori, ne determină să dăm o mare atenţie înarmării lor cu o metodologie de lucru corespunzătoare. In acest sens, în cadrul pregătirilor lunare se organizează cu regularitate dezbateri privind diversele procedee de îndrumare şi control, de sprijinire a organizaţiilor de partid. Adesea, unii instructori sînt solicitaţi să înfăţişeze modalităţile concrete prin care au acţionat pentru a ajuta organizaţiile din raza lor de activitate în vederea aplicării unor hotărîri, ceea ce prilejuieşte o examinare critică, o confruntare cu mijloacele folosite de ceilalţi. Se înţelege, pregătirea lunară organizată de biroul comitetului judeţean de partid se îmbină strîns cu alţi factori care converg spre realizarea aceluiaşi deziderat — sporirea eficienţei muncii instructorilor. Unul dintre aceştia îl constituie ajutorul practic dat de membrii biroului la faţa locului, pe teren, care ne permite să obţinem un dublu efect: pe de o parte, avem posibilitatea de a cunoaşte dacă instructajul pe care l-am făcut se materializează în conformi Nicolae DAN secretar al Comitetului judeţean de partid Galaţi tare cu orientarea dată de comitetul judeţean, iar pe de altă parte să ştim concret — nu numai din informări — cum acţionează instructorii. Desigur, avem grijă ca acest sprijin să nu se transforme într-o tutelă, să nu ducă la înăbuşirea spiritului de iniţiativă al instructorului, ci, dimpotrivă, să-l stimuleze în rezolvarea de sine stătătoare şi cu competenţă a problemelor care se ivesc pe teren. Aceste deplasări prilejuiesc un fel de „lecţie" practică atît pentru instructor, cît şi pentru cadrele din conducerile organizaţiilor respective. In acelaşi timp, noi le explicăm instructorilor că rolul lor nu este nici de poştaş, de viaţa de partid a merge în comune ca să transmită sarcini, şi nici de inspector, în înţelesul rău al cuvîntului, care vine, vede şi... pleacă spre „a raporta“. Un procedeu util s-a dovedit acela de a invita instructorii la unele şedinţe ale biroului sau secretariatului comitetului judeţean de partid, unde se discută probleme care privesc şi activitatea instructorilor. Aşa s-a procedat, de pildă, cînd biroul a examinat stilul şi metodele comitetelor comunale de partid, ale celor din I.A.S. şi I.M.A. Participînd la analiză, instructorii care se ocupă de comunele Brăhăşeşti, Viile, Blînzi au căpătat o viziune mai largă asupra situaţiei din anumite unităţi şi au putut să ajute cu mai multă competenţă organizaţiile de partid respective. Am considerat că la discutarea de către birou a concluziilor desprinse este bine să participe nu numai cei care se ocupă de îndrumarea comunelor respective, ci toti instructorii teritoriali. Analiza ne-a adus în atenţie o dată cu experienţa bună acumulată de comitetele comunale de partid şi o serie de deficienţe care îşi au cauza în felul cum muncesc unii dintre instructori, mai ales cei care activează în comunele Slobozia Conache, Oancea şi Viile. Faptul că deşi a trecut atîta vreme de la constituirea lor, comitetele comunale de partid din aceste localităţi nu ştiu cum să-şi organizeze munca în condiţiile actuale se află într-o strînsă legătură cu faptul că instructorii teritoriali se mulţumesc cu indicaţii generale, fără să arate şi modalităţile de îndeplinire a sarcinilor şi mai ales fără a le ajuta să le aplice. Pe de altă parte, unii instructori „dădăcesc“ birourile comitetelor comunale, ceea ce duce la urmarea iniţiativei lor. Alţii, tributari unui vechi obicei, trec prin comune şi iau legătura doar cu preşedintele consiliului popular, cu cel al cooperativei agricole de producţie sau cu alte cadre de răspundere, fără să treacă măcar de la comitetul de partid. Desigur, munca instructorilor nu o putem aprecia după numărul organizaţiilor cu care iau contact într-o anumită perioadă, nici după cantitatea de probleme — oricît de interesante ar fi —, despre care informează comitetul judeţean de partid. Activitatea celor mai buni dintre instructori, cum sunt tovarăşii Gheorghe Iacob, Nicolae Mihăilă şi alţii, cunoaşte valori înalte tocmai pentru că se materializează în îmbunătăţirea activităţii organizaţiilor de partid pe care le îndrumă, în rezultatele practice ale acestora. Ridicarea nivelului de pregătire politică și profesională, însușirea unor metode eficiente de lucru, înlăturarea practicilor învechite, rutiniere, imprimarea unui caracter cît mai concret întregii munci de îndrumare și control, iată principalii factori pe care îi avem în vedere pentru a ridica la un nivel mereu mai înalt activitatea instructorilor teritoriali. Imagine din oraşul Baia Mare (Foto : Gh. Vintilă) ■ o □ mma (Urmare din pag. I) cît mai judicioase a problemelor ce urmează a fi dezbătute în sesiuni, ne bazăm pe o largă consultare a deputaţilor. S-a întîmplat astfel nu o dată ca, în urma unor propuneri ale deputaţilor, comitetul executiv să modifice subiectul dezbaterii unor sesiuni. De pildă, făcîndu-se ecoul acestor propuneri, comitetul executiv al consiliului popular judeţean a organizat anul trecut o sesiune pe tema situaţiei drumurilor din judeţ, precum şi o alta despre desfăşurarea comerţului în municipiile, oraşele şi comunele judeţului şi măsurile necesare pentru buna aprovizionare de toamnă-iarnă a populaţiei. O a treia sesiune ordinară, organizată anul trecut, care a avut ca temă îmbunătăţirea învăţămîntului de stat, a primit, de asemenea, acordul unanim al deputaţilor. Asemenea „prospectări“ ale problemelor ce urmează a fi dezbătute în sesiuni, consultarea atentă a deputaţilor şi a specialiştilor, aplicarea în fapt a principiilor muncii colective vor fi şi de aici înainte metode curente de lucru, convinşi fiind că reuşita unei sesiuni depinde in primul rînd de actualitatea şi oportunitatea problemei puse in discuţie Un alt aspect care preocupă în mod deosebit comitetele executive ale consiliilor populare din judeţul nostru este pregătirea minuţioasă şi din timp a sesiunilor. Experienţa ne-a dovedit că numai o cunoaştere temeinică şi din vremea realităţilor de către fiecare deputat şi invitat poate să ducă la dezbateri vii, însoţite de propuneri interesante şi utile. Ţinînd seama de acest deziderat, fiecare sesiune a consiliului popular judeţean este precedată de un ansamblu de măsuri pregătitoare. Iată, bunăoară, cum a fost pregătită sesiunea din ianuarie a.c. al cărei punct principal l-a constituit adoptarea planului economic şi a bugetului local pe 1969, în scopul pregătirii materialelor sesiunii au fost organizate cîteva acţiuni mari, concepute încă din luna noiembrie : constituirea unor colective de membri ai comitetului executiv — directori ai organelor subordonate consiliului popular, inspectori — care au mers în întreprinderi şi în comune spre a cunoaşte îndeaproape necesităţile locale şi perspectivele de dezvoltare ; organizarea, de către vicepreşedinţii consiliului, a unor consfătuiri cu factorii de răspundere din industria locală, gospodăria comunală şi locativă, în scopul identificării rezervelor existente ; organizarea unor şedinţe de lucru cu preşedinţii comitetelor executive ale consiliilor populare municipale, orăşeneşti şi comunale, precum şi cu salariaţii direcţiilor de specialitate, în cadrul cărora au fost analizate în detaliu problemele pentru sesiune etc. Odată întocmite materialele, ele au fost dezbătute în fiecare întreprindere de interes local pe capitole, fiind completate astfel cu propuneri şi soluţii noi. De asemenea, materialele au fost studiate de către fiecare comisie permanentă, cu care prilej au fost avizate şi proiectele de hotărîri. Nu este lipsit de importanţă faptul că, în scopul unei cît mai bune edificări asupra lucrărilor sesiunii, fiecărui deputat i s-a înminat înainte o sinteză a tuturor problemelor ce aveau să fie abordate, precum și proiectul de hotărîri. Sau faptul că într-o perioadă de mai bine de o lună premergătoare sesiunii, problemele ce aveau să fie dezbătute au fost oglindite pe larg în ziarul local, „Tribuna Sibiului“, ca şi la staţiile de radio-amplificare din întreprinderi şi comune. Rodul pregătirii temeinice a sesiunii s-a vădit mai ales în cele cîteva zeci de propuneri făcute, acestea fiind înscrise în bună parte în hotărîrile adoptate. Definitivarea studiilor la cariera de piatră din comuna Sadu şi începerea exploatării ei masive, generalizarea experienţei municipiului Mediaş în ce priveşte construcţia trotuarelor (32 lei pe m.p., faţă de 64 lei pe m.p. la Sibiu şi 160 lei pe m.p. la Copşa Mică) sunt numai cîteva dintr-acestea. După cum este şi firesc, principalul obiectiv al oricărei sesiuni — ca şi al oricărui act de conducere, de decizie — este traducerea în viaţă a hotărîrilor adoptate. în acest scop este folosită o largă gamă de mijloace, îndeobşte organizatorice. îndată după încheierea sesiunii mai susamintite, de exemplu, comitetul executiv al consiliului judeţean şi-a repartizat membrii pe consiliile populare municipale, orăşeneşti, comunale, pentru a le da sprijin în îndeplinirea sarcinilor ce le revin prin hotărîri. Şi în acest caz, ca şi în altele, un rol însemnat a revenit fiecărui deputat în parte care a avut sarcina de a aduce la cunoştinţa cetăţenilor din circumscripţia în care a fost ales conţinutul hotărîrilor adoptate, încît aceştia să fie în deplină cunoştinţă de cauză, să se stabilească împreună volumul contribuţiei lor la înfăptuirea obiectivelor stabilite şi să aibă, în acelaşi timp, posibilitatea de a urmări realizarea lor. Convinse de importanţa majoră a sesiunilor în vasta muncă de gospodărire a municipiilor, oraşelor şi comunelor, de valorificare a tuturor resurselor de care dispune judeţul nostru, a întregului potenţial de energie şi iniţiativă al populaţiei române şi de alte naţionalităţi, consiliile noastre populare vor acorda şi de aici înainte toată atenţia pregătirii şi desfăşurării lor, urmăririi îndeaproape a realizării hotărîrilor adoptate. Considerăm că numai în felul acesta consiliile populare îşi pot exercita pe deplin multiplele atribuţii şi competenţe ce li s-au încredinţat în cadrul vastei opere de perfecţionare a organizării ţării şi de adîncire a procesului de democratizare socialistă. PE AGENDA CONSILIILOR POPULARE CONCURS DE ARTĂ MONUMENTALĂ PENTRU TEATRUL NAŢIONAL DIN BUCUREŞTI •Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, în colaborare cu Uniunea artiştilor plastici, organizează un concurs pentru realizarea proiectelor unor lucrări de artă plastică monumentală necesare noii clădiri a Teatrului Naţional din Bucureşti. Obiectul acestui concurs îl constituie lucrările de decorare prevăzute pentru prima etapă, şi anume : trei mozaicuri pe faţadele sălii principale, cuprinzînd sala mare şi foaierele publice, o sculptură de circa 8 metri înălţime şi o tapiserie de 125,50 metri pătraţi. Concursul este deschis tuturor membrilor Uniunii artiştilor plastici, Fondului plastic şi absolvenţilor institutelor de artă plastică. Concurenţii pot participa individual sau în colectiv, înscrierile se fac în termen de 30 de zile la Uniunea artiştilor plastici din Bucureşti — Calea Victoriei nr. 155, de unde fiecare participant poate primi materialul documentar. Acelaşi material documentar se va găsi spre consultare la sediul Uniunii artiştilor plastici din Bucureşti şi la sediile filialelor Uniunii artiştilor plastici. La date ce vor fi anunţate, se vor putea cere relaţii şefului de proiect, la sediul Institutului „Proiect-Bucureşti“ din str. Academiei nr. 35. Concurenţii pot prezenta unul sau mai multe proiecte pentru fiecare din obiectivele concursului. Proiectele, documentaţia şi plicurile cu motto, precum şi aranjamentul scris, în cazul colectivelor de realizatori, vor fi predate (în condiţiile prevăzute de regulamentul concursului, pentru păstrarea anonimatului) la C.S.C.A., Piaţa Scînteii nr. 1, în zilele de 1 şi 2 august 1969, între orele 10—14, sau vor fi expediate prin poştă sau mesagerie la aceeaşi adresă, data predării proiectelor fiind considerată cea a depunerii la oficiul poştal sau la gară. Proiectele prezentate sau expediate după această dată nu vor fi luate în considerare. Lucrările vor fi examinate şi apreciate de către un juriu alcătuit din reprezentanţi ai Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Uniunii artiştilor plastici, Comitetului de stat pentru construcţii, arhitectură şi sistematizare, Consiliului popular al municipiului Bucureşti, Uniunii arhitecţilor, precum şi alţi oameni de artă şi cultură. In baza hotărîrilor juriului, Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă va acorda următoarele premii: Pentru mozaicuri: Premiul I — 30 000 lei Premiul II — 20 000 lei Premiul III — 15 000 lei Pentru lucrarea * de sculptură: ^ Premiul I — 20 000 lei ) Premiul II — 15 000 lei / ( Premiul III — 10 000 lei ) \ Pentru tapiserie: \ \ Premiul I — 15 000 lei ) 4 Premiul II — 12 000 lei \ Premiul III — 8 000 lei ^ 1 Pe baza rezultatelor concursulu lui, Comitetul de Stat pentru 1 \ Cultură și Artă, de acord cu l i Uniunea artiștilor plastici, va an- ^ I gaja, prin contract, definitivarea 4 \ proiectelor, precum și executa- ' 4 rea și montarea lucrărilor ți- \ / nînd seama de faptul că acestea l ) trebuie să fie complet terminate 7 i pînă la data de 1 noiembrie I 1970. * SCINTEIA — joi 3 aprilie 1969 „SURPRIZA“ RECIDIVEI are premize bine cunoscute Se pare că între zicalele „cine s-a fript o dată...“ şi „cine fură azi un ou...“ — deşi au ca obîrşie aceeaşi înţelepciune populară — există o contradicţie de neîmpăcat. Intr-adevăr, ce să crezi ? Se lecuieşte omul după prima greşeală sau continuă să se rostogolească în prăpastie ? Cert este că viaţa ne oferă exemple in ambele sensuri. Cu ani în urmă, A., fost şef al unui depozit, a săvîrşit o ilegalitate. I s-a aplicat pedeapsa cuvenită, a executat-o, iar după eliberare a fost încadrat la aceeaşi întreprindere în funcţia de merceolog. Nu s-ar putea spune că n-au mai existat suspiciuni — o asemenea pată nu se şterge prea uşor — dar A. s-a comportat în aşa fel încît a demonstrat celor din jur nu numai că regretă sincer greşeala, dar că este şi hotărît să n-o mai repete. Demn de remarcat e şi faptul că — nelăsîndu-se condus de idei preconcepute — colectivul din care a făcut și face parte nu l-a considerat „irecuperabil“. Au trecut de atunci mai bine de patru ani. Dintre cei care îl cunosc îndeaproape, nimeni nu are vreun motiv să-i pună la îndoială corectitudinea. Nu este singurul caz căruia i se potriveşte prima zicală menţionată. Dimpotrivă, statisticile unor astfel de fapte ne confirmă că cei mai mulţi dintre oamenii care săvîrşesc abateri de la normele de convieţuire socială îşi regăsesc echilibrul după prima greşeală. Fireşte, o asemenea evoluţie nu este întîmplătoare. Rolul educativ al măsurilor noastre legale — trăsătură esenţială a dreptului socialist — influenţa opiniei publice, voinţa celor în cauza sînt principalii factori ai reabilitării. Ne întrebăm totuşi: de ce nu se obţin în toate situaţiile similare aceleaşi rezultate ? Cum se explică faptul că unii indivizi perseverează, cu toate riscurile pe care le implică o asemenea comportare antisocială ? Putem admite oare concepţia potrivit căreia cel ce a greşit o dată este sortit să „clacheze“ în continuare ? Sau că îndreptarea acestuia depinde în exclusivitate de el însuşi? In medicină se constată că vindecarea sau agravarea unei maladii depind de starea generală a organismului, de precizia diagnosticului şi de tratamentul aplicat. Acest adevăr se impune şi în aprecierea şi tratarea cazurilor de abateri de la normele legale. O primă cale care duce la recidivă este aplicarea unei sancţiuni neproporţionale cu gravitatea faptei comise. Bineînţeles, în favoarea infractorului. Minorul G. V. din Bacău a comis la vîrsta de 16 ani două furturi consecutive (unul în grup — furt al cărui organizator a fost). Ancheta socială efectuată de organele competente a stabilit discernămîntul făptuitorului, premeditarea acţiunilor sale, rolul organizatoric în cadrul grupului — ceea ce a relevat o responsabilitate sporită din partea sa, deci un grad de pericol social accentuat, impunîndu-se cu necesitate internarea minorului într-un institut de reeducare. „Vai, nu se poate ! Nu-l trimiteți acolo... Ne face familia de rușine (! ?) A greșit, dar o să se îndrepte. Vă promit. Am să mă ocup de el. N-o să-l mai las de capul lui...“ — a intervenit mama, preocupată mai mult de evitarea „ruşinii“ prin trimiterea fiului la institutul de reeducare, decît de gravitatea faptelor sale. Lăsîndu-se înduplecată, instanța care a judecat cazul minorului G. V. hotărăşte prin sentinţa nr. 940/1968 încredinţarea acestuia familiei pentru supraveghere şi reeducare. Din păcate, urmările au confirmat ineficacitatea acestei măsuri adoptate cu „duhul blîndeţei“ şi care contravenea concluziilor anchetei sociale. Indulgenţa instanţei şi slăbiciunea părinţilor (care şi-au uitat repede promisiunile) au avut un rol negativ asupra comportării ulterioare a minorului. După cîteva luni, el a organizat şi a comis un furt de mai mare amploare. E nevoie oare de alte comentarii pentru a demonstra că măsura luată în acest caz a fost pripită, iar părinţi minorului au privit cu o uşurinţă condamnabilă obligaţia de a preveni alunecarea pe panta recidivei ? Măsuri neproporţionale cu fapta, cu pericolul social pe care îl prezintă acţiunea ilicită a unui infractor se aplică însă, uneori, şi faţă de elemente cu o responsabilitate absolută. Organele de urmărire penală ale municipiului Gheorghe Gheorghiu- Dej au trimis în instanţă un grup de infractori compus din Mircea Tulceanu, Dragoş Gionea şi Florica Lazăr , pentru furt, înşelăciune şi ultraj cu violenţă. Potrivit legii, infractorii ar fi urmat să primească o pedeapsă de trei ani închisoare ,iar un spor de pedeapsă M. T. şi D. G., care erau recidivişti). Clemenţa instanţei de judecată a depăşit însă orice aşteptări: infractorii respectivi au fost condamnaţi între 3 şi 6 luni închisoare ! De la trei ani la trei luni... Să ne mai mire faptul că imediat după eliberare cei în cauză au comis un nou furt şi au lovit grav paznicii care i-au prins asupra faptului ? Nu diminuarea ca atare a pedepsei cuvenite prezintă însemnătate, ci consecinţele unei asemenea măsuri, ineficacitatea pedepsei care favorizează apariţia recidivei. O altă cale, cea mai frecventă de altfel, pe care unii infractori ajung să recidiveze este atitudinea lor refractară faţă de măsurile coercitive, faţă de strădaniile colectivităţii de a-i readuce pe drumul cel bun. Atracţia către o viaţă de huzur şi trîndăvie, atrofierea simţurilor de responsabilitate şi demnitate se datoresc şi influenţei nefaste pe care o exercită elementele cu un cazier bogat, care trec drept „eroi“ în faţa începătorilor, inoculîndu-le credinţa pernicioasă în „infailibilitatea“ cutărui sau cutărui „procedeu“. Cu ani în urmă Gheorghe Glinescu din Bucureşti a fost prins şi condamnat pentru furt. In perioada de detenţie el a avut posibilitatea să reflecteze la consecinţele faptei. Ar fi putut să pună în cumpănă sfaturile organelor de urmărire penală, ale instanţei, ca şi propria şi amara sa „experienţă“, cu îndemnurile unor indivizi declasaţi: „Nu fi fraier, cînd ieşi, dă o lovitură şi mai mare..." Ar fi putut să schimbe de atunci o existenţă bîntuită de coşmaruri, cu o alta cinstită, echilibrată, dacă nu se lăsa atras de „sfătuitori“ cu cazier. Şi iată-l ajuns la vîrsta de 40 de ani în situaţia de client cvasipermanent al penitenciarelor. „Nu mai ştiu precis... cred că vreo 15“ — a răspuns el recent, cu ocazia ultimei arestări, cînd a fost întrebat despre numărul condamnărilor. Dezgustător „bilanţ" la vîrsta care marchează cumpăna vieţii ! Stigmatul recidivei întunecă şi existenţa Floricăi Dobrotă din Constanţa. Deşi, după ispăşirea pedepsei, a fost ajutată să-şi găsească un loc de muncă potrivit calificării sale — care i-ar fi asigurat un trai demn şi cinstit, ca şi posibilitatea de a şterge ruşinoasa pată — ea a preferat să dea frîu liber tentaţiilor de a obţine bani prin înşelăciune. Nu este însă mai puţin adevărat că dacă infractorii — după eliberarea din locurile de detenţie — ar întîlni obstacole mai puternice din partea tuturor celor ce gospodăresc avutul obştesc, dacă n-ar exista posibilitatea să profite de pe urma credulităţii şi uşurinţei unora, şansele de a recidiva ar fi mult limitate. Societatea noastră pedepseşte sever şi drept orice încălcare a legii, dar, în acelaşi timp, îşi propune reeducarea făptaşului, transformarea sa într-un element util societăţii. Acest lucru nu este simplu, dar nici imposibil. De aceea nu poate fi împărtășit punctul de vedere al celor care, deși au posibilitatea s-o facă, refuză să contribuie la reintegrarea socială a fostului infractor. Iată, de pildă, la întreprinderea de șuruburi din Bacău, cum a fost întîmpinat minorul V. A. în vîrstă de 17 ani (după o internare de trei luni într-un institut de reeducare) . — Nu, absolut nu ! — a spus tovarășul Nicolae Gavrilă, șeful serviciului personal, cînd s-a încercat reîncadrarea minorului. — De ce neapărat la noi ? Du-te la altă întreprindere — a fost de părere şi tovarăşul Ioan Cîrcu, preşedintele comitetului sindical. Cu toate strădaniile părinţilor şi reprezentanţilor camerei de minori de a facilita reintrarea tînărului în colectivul de muncitori care ar fi putut să exercite, negreşit, o influenţă educativă hotărîtoare, a lipsit înţelegerea cuvenită. A manifesta intransigenţă faţă de greşelile săvîrşite, ca şi o maximă atenţie pentru preîntîmpinarea unei eventuale recidive nu înseamnă a bara posibilitatea reîncadrării în muncă ; în acest sens, există obligaţii morale şi legale precise. Aşa cum era de aşteptat, lipsa de înţelegere faţă de acest „caz“ a avut o înrîurire nefastă asupra tînărului, determinîndu-l să părăsească localitatea fără ştirea părinţilor. Deprimat de cele petrecute, ca şi de răceala cu care a fost împiedicat să-şi continue activitatea la fostul loc de muncă, aşa cum îşi dorise, lipsit de supravegherea părintească, cine garantează că V. A. nu va apuca din nou pe un drum greşit? Intr-o astfel de eventualitate regretabilă, va fi el singurul răspunzător ? Atîtea cazuri de oameni restituiţi societăţii, reabilitaţi prin întreaga lor comportare, precum şi regretele sincere ale celor ce se trezesc la realitate după prima greşeală sunt mărturii că recidiva poate fi evitată. Căci nu totdeauna „cine fură azi un ou...“. Cu cît diagnosticul este mai precis, tratamentul mai adecvat, condiţiile de mediu mai favorabile, cu atît şansele însănătoşirii sînt mai sigure. Mihai GROZAVU anchetă socială