Scînteia, aprilie 1969 (Anul 38, nr. 8022-8051)

1969-04-03 / nr. 8024

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Probitate profesională O epidemie de febră aftoasă provoca mari necazuri crescăto­rilor de animale din une­le comune din judeţ , ne scrie Ioan Roşu, secretarul co­mitetului de partid al comunei Giarmata (Timiş). Specialişti din mai multe colţuri ale ţării au răspuns apelului lansat de Con­siliul Superior al Agriculturii. Printre ei se afla şi medicul ve­terinar Valeriu Nicolaescu, venit tocmai din judeţul Argeş. Mun­cind neobosit zi şi noapte, medi­cul a reuşit — prin măsuri de profilaxie corespunzătoare — să salveze un însemnat număr de animale (porci şi taurine) şi, practic, să lichideze maladia. Un om la datorie. Mare-i lumea! O delegaţie ultraserioasă, for­mată din şapte specialişti, a ple­cat cu avionul la Cluj pentru o chestiune de maximă importan­ţă, de care depindea viitorul zborurilor aeriene. Această dele­gaţie TAROM avea epoca la mi­siune de a omologa, la faţa locu­lui, un aparat de... fiert cafea. Adică, un ceainic în toată regula. Ajungînd la Cluj, delegaţia a fost cazată la hotelul „Continen­tal“, unde a început, pare-se, di­ficila operaţie „C“, de omologa­re a ceainicului. Dar, în sfîrşit, bine că s-a rezolvat şi această problemă-cheie a timpului nos­tru. Cînd se va inventa acul cu gămălie vor pleca, probabil, paisprezece specialişti. Merită ! Dovezi de preţuire Eminescu, Creangă,­ Caragiale, Sadoveanu, Arghezi. Cei mai îndrăgiţi dintre îndrăgiţii noştri scriitori nu-şi dezmint popularitatea. în ultimele două decenii, succesivele ediţii ale operelor lor însumează... 19 100 000 exemplare. Raportînd cifra la populaţia ţării, con­chidem că fiecărui locuitor îi revine un volum al autorilor menţionaţi. Un bilanţ optimist. Balastul S-a întîmplat la întreprinde­rea de construcţii şi montaje depozite d­in Capitală. Cîţiva indivizi, puşi pe jecmăneală, au eşuat în tentativa de a încasa bani nemunciţi. Aproape ISO 000 lei a costat „transportul“ a 3 674 metri cubi de balast, care nici nu s-a mişcat din albia rîurilor. Foile de parcurs ale maşinilor de transport se con­firmau fictiv, pe considerentul că „unele maşini au fost su­praîncărcate“. Singura evidenţă era un registru de poartă, în care conducătorii auto îşi în­registrau singuri cursele, cît şi cum doreau. Şi ar fi mers treaba aşa multă vreme, dacă nu intervenea controlul finan­ciar. Banii vor fi recuperaţi de la cei ce s-au făcut vinovaţi. Lucrau la balast­­ şi balast s-au făcut. S-a ales praful­.... Una din doua Cetăţeanul Constantin Nica s-a plîns Procuraturii municipiului Bucureşti că din 1966, de cînd a decedat soţia sa, serviciul de spaţiu locativ al Sectorului 5 „întîrzie“ să-i schimbe, pe nu­mele său, ordinul de repartizare a locuinţei ce o deţine. Un pro­curor s-a deplasat la serviciul amintit, pentru cercetări. Şeful serviciului spaţiu locativ, Chiru Mazilescu, a cerut procurorului o adresă scrisă. I s-a explicat că, potrivit legii pentru organizarea şi funcţionarea procuraturii (i-a fost şi arătată), angajaţii institu­ţiilor au obligaţia să prezinte procurorilor actele şi orice alte lucrări ce le sunt necesare în exercitarea atribuţiilor. Dar Chi­ru Mazilescu nu a vrut să arate nimic. „Această lege creează o­­bligaţii pentru procurori, nu pentru mine. Noi avem alte legi“ , a spus el. Drept pentru care, procurorul i-a amintit de o altă prevedere legală : Codul penal pedepseşte cu... „fapta funcţio­narului de a nu îndeplini un act la care este obligat în virtutea atribuţiilor sale de serviciu“. A­­dică, ori una, ori alta. Ambele sunt legale. Dumnealui ce pre­feră ? Atent­ie! In trimestrul 1 al acestui an, In raza municipiului Bucureşti s-au înregistrat 153 accidente de circulaţie. Rezultatele sunt îngrijorătoare: 32 de morţi şi 124 de răniţi grav. Atenţie: marea majoritate a acestor ac­cidente (peste 60 la sută) au fost comise din vina exclusivă (prin încălcarea regulilor de circulaţie) a pietonilor şi pasa­gerilor. Despre pericolul pe ca­­re-l reprezintă ignorarea res­pectării stricte a normelor de circulaţie pe drumurile publice s-a scris deseori. Statistica de mai sus este elocventă. Co­mentariile sînt de prisos ! Rubrică redactată de Ştefan ZIDARIŢA Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii". INSTRUIREA PREALABILĂ -busola­p a instructorului teritorial Amploarea obiectivelor, problema­tica vastă şi extrem de complexă ce stau în faţa organelor şi organiza­ţiilor de partid în condiţiile create prin reorganizarea administrativ-te­­ritorială a ţării au determinat o optică nouă şi asupra muncii in­structorilor comitetului judeţean de partid. Corpul nostru de instructori provine tocmai din rîndurile activiş­tilor de la fostele comitete regional şi raionale de partid. E drept, sunt oameni cu bogată experienţă, cu te­meinică pregătire politică şi pro­fesională. Aceasta constituie „zes­trea" lor pozitivă. Totodată, însă ei au venit cu un anumit stil de muncă specific condiţiilor în care au lucrat înainte şi care nu mai corespunde decît parţial în actuala structură organizatorică. Iată aspecte de care se cerea să ţinem seama în toate acţiunile noastre îndreptate spre sprijinirea instructorilor, pentru ca ei să-şi poată exercita în bune condiţii a­­tribuţiile. Fireşte, în centrul pre­ocupărilor biroului comitetului ju­deţean de partid se află continua ridicare a nivelului politic, ideo­logic şi profesional al tuturor in­structorilor, cunoaşterea de către ei a sarcinilor de cea mai mare ac­tualitate în diferite perioade. Desi­gur, o anumită experienţă exista în această privinţă, dar ea trebuia îm­bogăţită. De pildă, cu prilejul in­struirilor se utiliza procedeul de a se rezerva un timp pentru ca in­structorii să poată lua cunoştinţă de conţinutul unor documente de partid, instrucţiuni ale C.C. al P.C.R., hotărîri ale comitetului ju­deţean. Practica ne-a arătat însă că, în condiţiile cînd instructorii sînt puşi în situaţia de a acţiona nemij­locit în sprijinul organizaţiilor de partid, nu este suficient ca ei să cu­noască superficial, „după ureche“, dintr-o simplă lectură, documentele de partid. Iată de ce, în programul de instruire am rezervat un timp mai mare studierii individuale a celor mai recente hotărîri ale partidu­lui si guvernului, a propriilor noas­tre hotărîri si măsuri si am stabilit ca după aceea să urmeze dezba­terea lor sub conducerea secre­tarilor sau a altor membri ai comi­tetului judeţean de partid. In afară de aceasta, dezvoltînd experienţa acumulată în trecut, membrii birou­lui, alte cadre cu o înaltă pregătire ţin în faţa instructorilor expuneri pe problemele principale ale politicii interne şi internaţionale. Prin înlăturarea verigilor inter­mediare, a suprapunerilor, instruc­torii teritoriali se află în legătură nemijlocită cu diferite unităţi eco­nomice, sociale. In noua situaţie, a apărut şi mai limpede necesi­tatea ca instructorii să cunoas­că temeinic problemele economi­ce, sociale şi culturale din sfe­ra activităţii organizaţiilor de partid pe care le îndrumă. Ţinînd seama de acest lucru, ca si de faptul că îşi desfăşoară activitatea mai mult în domeniul rural, urmărim ca în cadrul pregătirilor lunare ei să aibă posibilitatea de a aprofunda o se­rie de probleme ale economiei a­­grare, ale activităţii întreprinderilor agricole de stat şi ale întreprin­derilor de mecanizare a agricul­turii, ale cooperativelor agricole de producţie. Viaţa însăşi ne determină să a­­ducem mereu perfecţionări sistemu­lui de pregătire a instructorilor. Nu poate fi admisibilă practica din tre­cut cînd fiecare secretar venea şi de­şerta „sacul“ de probleme în faţa instructorilor. Un astfel de conglo­merat de preocupări nu oferea o imagine asupra a ceea ce este într-adevăr de maximă urgenţă, de cea mai mare actualitate în perioada respectivă. în prezent, depunem eforturi pentru a aduce în centrul preocupărilor instructorilor sarcini bine precizate şi delimitate, obiecti­vele esenţiale ale momentului. De pildă, ca să dau tot un exemplu re­cent, cite sarcini, care de care mai importante, n-au stat în faţa noastră la începutul lunii martie ! Dar biroul judeţean a chibzuit îndelung pînă a hotărît pe care să le aducă în discuţie cu prilejul pregătirii in­structorilor. Ca urmare, s-a ajuns la concluzia că, întrucât iarna se prelungeşte şi există anumite difi­cultăţi în executarea lucrărilor a­­gricole, să se insiste asupra nece­sităţii de a sprijini organizaţiile de partid în pregătirea campaniei de primăvară şi de a urmări modul cum se îndeplinesc măsurile stabi­lite de comitetul judeţean de par­tid privind rezolvarea unei alte pro­bleme ,­de sezon“ — dezvoltarea le­gumiculturii. Din multitudinea pro­blemelor din domeniul ideologic li s-a atras atenţia asupra a ceea ce este de făcut pentru închiderea în­­văţămîntului de partid la sate. Noul cadru organizatoric oferă posibilităţi mai maari instructorilor pentru desfăşurarea unei activităţi fructuoase. Dar ca să fie puse pe deplin în valoare este ne­cesar nu numai ca ei să aibă un înalt nivel politic şi ideologic, să cunoască bine sarcinile dintr-o anu­mită perioadă, să ştie ce anume au de făcut, ci şi cum trebuie să proce­deze pentru a veni realmente în ajutorul organizaţiilor de partid. Toate acestea, precum şi anumite deficienţe în stilul de muncă al u­­nor instructori, ne determină să dăm o mare atenţie înarmării lor cu o­ metodologie de lucru cores­punzătoare. In acest sens, în ca­drul pregătirilor lunare se orga­nizează cu regularitate dezbateri privind diversele procedee de îndru­mare şi control, de sprijinire a or­ganizaţiilor de partid. Adesea, unii instructori sînt solicitaţi să înfăţi­şeze modalităţile concrete prin care au acţionat pentru a ajuta orga­nizaţiile din raza lor de activitate în vederea aplicării unor hotărîri, ceea ce prilejuieşte o examinare critică, o confruntare cu mijloa­cele folosite de ceilalţi. Se înţelege, pregătirea lunară or­ganizată de biroul comitetului ju­deţean de partid se îmbină strîns cu alţi factori care converg spre realizarea aceluiaşi deziderat — spo­rirea eficienţei muncii instructori­lor. Unul dintre aceştia îl consti­tuie ajutorul practic dat de mem­brii biroului la faţa locului, pe te­ren, care ne permite să obţinem un dublu efect: pe de o parte, avem posibilitatea de a cunoaşte dacă in­structajul pe care l-am făcut se materializează în conformi­ Nicolae DAN secretar al Comitetului judeţean de partid Galaţi tare cu orientarea dată de comitetul judeţean, iar pe de altă parte să ştim concret — nu numai din informări — cum acţio­nează instructorii. Desigur, avem grijă ca acest sprijin să nu se trans­forme într-o tutelă, să nu ducă la înăbuşirea spiritului de iniţiativă al instructorului, ci, dimpotrivă, să-l stimuleze în rezolvarea de sine stătă­toare şi cu competenţă a probleme­lor care se ivesc pe teren. Aceste de­plasări prilejuiesc un fel de „lecţie" practică atît pentru instructor, cît şi pentru cadrele din conducerile or­ganizaţiilor respective. In acelaşi timp, noi le explicăm instructorilor că rolul lor nu este nici de poştaş, de viaţa de partid a merge în comune ca să transmită sarcini, şi nici de inspector, în înţe­lesul rău al cuvîntului, care vine, vede şi... pleacă spre „a raporta“. Un procedeu util s-a dovedit a­­cela de a invita instructorii la u­­nele şedinţe ale biroului sau secre­tariatului comitetului judeţean de partid, unde se discută probleme care privesc şi activitatea instructorilor. Aşa s-a procedat, de pildă, cînd bi­roul a examinat stilul şi metodele comitetelor comunale de partid, ale celor din I.A.S. şi I.M.A. Participînd la analiză, instructorii care se ocupă de comunele Brăhăşeşti, Viile, Blînzi au căpătat o viziune mai lar­gă asupra situaţiei din anumite uni­tăţi şi au putut să ajute cu mai multă competenţă organizaţiile de partid respective. Am considerat că la discu­tarea de către birou a conclu­ziilor desprinse este bine să parti­cipe nu numai cei care se ocupă de îndrumarea comunelor respecti­ve, ci toti instructorii teritoriali. A­­naliza ne-a adus în atenţie o dată cu experienţa bună acumulată de comitetele comunale de partid şi o serie de deficienţe care îşi au cauza în felul cum muncesc unii dintre instructori, mai ales cei care acti­vează în comunele Slobozia Conache, Oancea şi Viile. Faptul că deşi­ a tre­cut atîta vreme de la constituirea lor, comitetele comunale de partid din aceste localităţi nu ştiu cum să-şi organizeze munca în condiţiile ac­tuale se află într-o strînsă legă­tură cu faptul că instructorii te­ritoriali se mulţumesc cu indicaţii ge­nerale, fără să arate şi modalităţile de îndeplinire a sarcinilor şi mai ales fără a le ajuta să le aplice. Pe de altă parte, unii instructori „dădăcesc“ bi­rourile comitetelor comunale, ceea ce duce la urm­area iniţiativei lor. Alţii, tributari unui vechi obicei, trec prin comune şi iau legătura doar cu preşedintele consiliului popular, cu cel al cooperativei agricole de producţie sau cu alte cadre de răs­pundere, fără să treacă măcar de la comitetul de partid. Desigur, munca instructorilor nu o putem aprecia după numărul orga­nizaţiilor cu care iau contact în­tr-o anumită perioadă, nici după cantitatea de probleme — oricît de interesante ar fi —, despre care in­formează comitetul judeţean de partid. Activitatea celor mai buni dintre instructori, cum sunt tova­răşii Gheorghe Iacob, Nicolae Mihăi­­lă şi alţii, cunoaşte valori înalte tocmai pentru că se materializează în îmbunătăţirea activităţii organiza­ţiilor de partid pe care le îndrumă, în rezultatele practice ale acestora. Ridicarea nivelului de pregătire politică și profesională, însușirea u­­nor metode eficiente de lucru, în­lăturarea practicilor învechite, ru­tiniere, imprimarea unui caracter cît mai concret întregii munci de îndrumare și control, iată principalii factori pe care îi avem în vedere pentru a ridica la un nivel mereu mai înalt activitatea instructorilor te­ritoriali. Imagine din oraşul Baia Mare (Foto : Gh. Vintilă) ■ o □ m­m­a (Urmare din pag. I) cît mai judicioase a problemelor ce urmează a fi dezbătute în sesiuni, ne bazăm pe o largă consultare a deputaţilor. S-a întîmplat astfel nu o dată ca, în urma unor propuneri ale deputaţilor, comitetul executiv să modifice subiectul dezbaterii u­­nor sesiuni. De pildă, făcîndu-se ecoul acestor propuneri, comitetul e­­xecutiv al consiliului popular jude­ţean a organizat anul trecut o sesiu­ne pe tema situaţiei drumurilor din judeţ, precum şi o alta despre des­făşurarea comerţului în municipiile, oraşele şi comunele judeţului şi măsurile necesare pentru buna aprovizionare de toamnă-iarnă a populaţiei. O a treia sesiune ordinară, organizată anul trecut, care a avut ca temă îmbună­tăţirea învăţămîntului de stat, a pri­mit, de asemenea, acordul unanim al deputaţilor. Asemenea „prospectări“ ale problemelor ce urmează a fi dez­bătute în sesiuni, consultarea atentă a deputaţilor şi a specialiştilor, apli­carea în fapt a principiilor muncii colective vor fi şi de aici înainte metode curente de lucru, convinşi fiind că reuşita unei sesiuni depinde in primul rînd de actualitatea şi oportunitatea problemei puse in discuţie Un alt aspect care preocupă în mod deosebit comitetele executive ale con­siliilor populare din judeţul nostru este pregătirea minuţioasă şi din timp a sesiunilor. Experienţa ne-a dovedit că numai o cunoaştere temeinică şi din vreme­a realităţilor de către fiecare deputat şi invitat poate să ducă la dezbateri vii, însoţite de pro­puneri interesante şi utile. Ţinînd seama de acest deziderat, fiecare se­siune a consiliului popular judeţean este precedată de un ansamblu de măsuri pregătitoare. Iată, bunăoară, cum a fost pregătită sesiunea din ia­nuarie a.c. al cărei punct prin­cipal l-a constituit adoptarea pla­nului economic şi a bugetului local pe 1969, în scopul pregătirii materialelor sesiunii au fost organi­zate cîteva acţiuni mari, concepute încă din luna noiembrie : constitui­rea unor colective de membri ai co­mitetului executiv — directori ai or­ganelor subordonate consiliului popu­lar, inspectori — care au mers în întreprinderi şi în comune spre a cunoaşte îndeaproape necesităţile lo­cale şi perspectivele de dezvoltare ; organizarea, de către vicepreşedinţii consiliului, a unor consfătuiri cu fac­torii de răspundere din industria lo­cală, gospodăria comunală şi locati­­vă, în scopul identificării rezervelor existente ; organizarea unor şedinţe de lucru cu preşedinţii comitetelor executive ale consiliilor populare municipale, orăşeneşti şi comunale, precum şi cu salariaţii direcţiilor de specialitate, în cadrul cărora au fost analizate în detaliu problemele pen­tru sesiune etc. Odată întocmite ma­terialele, ele au fost dezbătute în fie­care întreprindere de interes local pe capitole, fiind completate ast­fel cu propuneri şi soluţii noi. De asemenea, materialele au fost studia­te de către fiecare comisie perma­nentă, cu care prilej au fost avizate şi proiectele de hotărîri. Nu este lip­sit de importanţă faptul că, în scopul unei cît mai bune edificări asupra lucrărilor sesiunii, fiecărui deputat i s-a înminat înainte o sinteză a tu­turor problemelor ce aveau să fie abordate, precum și proiectul de ho­tărîri. Sau faptul că într-o perioadă de mai bine de o lună premergătoa­re sesiunii, problemele ce aveau să fie dezbătute au fost oglindite pe larg în ziarul local, „Tribuna Sibiu­lui“, ca şi la staţiile de radio-ampli­­ficare din întreprinderi şi comune. Rodul pregătirii temeinice a sesiunii s-a vădit mai ales în cele cîteva zeci de propuneri făcute, acestea fiind înscrise în bună parte în hotărîrile adoptate. Definitivarea studiilor la cariera de piatră din comuna Sadu şi începerea exploatării ei masive, generalizarea experienţei municipiu­lui Mediaş în ce priveşte construcţia trotuarelor (32 lei pe m.p., faţă de 64 lei pe m.p. la Sibiu şi 160 lei pe m.p. la Copşa Mică) sunt numai cî­teva dintr-acestea. După cum este şi firesc, principa­lul obiectiv al oricărei sesiuni — ca şi al oricărui act de conducere, de decizie — este traducerea în viaţă a hotărîrilor adoptate. în acest scop este folosită o largă gamă de mijloa­ce, îndeobşte organizatorice. îndată după încheierea sesiunii mai sus­­amintite, de exemplu, comitetul exe­cutiv al consiliului judeţean şi-a re­partizat membrii pe consiliile popu­lare municipale, orăşeneşti, comunale, pentru a le da sprijin în îndeplini­rea sarcinilor ce le revin prin hotă­rîri. Şi în acest caz, ca şi în altele, un rol însemnat a revenit fiecărui deputat în parte care a avut sarcina de a aduce la cunoştinţa cetăţenilor din circumscripţia în care a fost ales conţinutul hotărîrilor adoptate, încît aceştia să fie în deplină cunoş­tinţă de cauză, să se stabilească îm­preună volumul contribuţiei lor la înfăptuirea obiectivelor stabilite şi să aibă, în acelaşi timp, posibilitatea de a urmări realizarea lor. Convinse de importanţa majoră a sesiunilor în vasta muncă de gospo­dărire a municipiilor, oraşelor şi co­munelor, de valorificare a tuturor resurselor de care dispune judeţul nostru, a întregului potenţial de energie şi iniţiativă al populaţiei ro­mâne şi de alte naţionalităţi, consi­liile noastre populare vor acorda şi de aici înainte toată atenţia pregăti­rii şi desfăşurării lor, urmăririi în­deaproape a realizării hotărîrilor adoptate. Considerăm că numai în felul acesta consiliile populare îşi pot exercita pe deplin mul­tiplele atribuţii şi competenţe ce li s-au încredinţat în cadrul vas­tei opere de perfecţionare a or­ganizării ţării şi de adîncire a pro­cesului de democratizare socialistă. PE AGENDA CONSILIILOR POPULARE CONCURS DE ARTĂ­­ MONUMENTALĂ PENTRU­­ TEATRUL NAŢIONAL­­ DIN BUCUREŞTI­­ •Comitetul de Stat pentru Cul­tură şi Artă, în colaborare cu Uniunea artiştilor plastici, orga­nizează un concurs pentru reali­zarea proiectelor unor lucrări de artă plastică monumentală ne­cesare noii clădiri a Teatrului Naţional din Bucureşti. Obiectul acestui concurs îl constituie lucrările de decorare prevăzute pentru prima etapă, şi anume : trei mozaicuri pe faţadele sălii principale, cuprin­­zînd sala mare şi foaierele pu­blice, o sculptură de circa 8 metri înălţime şi o tapiserie de 125,50 metri pătraţi. Concursul este deschis tuturor membrilor Uniunii artiştilor plastici, Fondului plastic şi ab­solvenţilor institutelor de artă plastică. Concurenţii pot parti­cipa individual sau în colectiv, înscrierile se fac în termen de 30 de zile la Uniunea artiştilor plastici din Bucureşti — Calea Victoriei nr. 155, de unde fieca­re participant poate primi mate­rialul documentar. Acelaşi ma­terial documentar se va găsi spre consultare la sediul Uni­unii artiştilor plastici din Bucu­reşti şi la sediile filialelor Uni­unii artiştilor plastici. La date ce vor fi anunţate, se vor pu­tea cere relaţii şefului de pro­iect, la sediul Institutului „Proiect-Bucureşti“ din str. Academiei nr. 3­5. Concurenţii pot prezenta unul sau mai multe proiecte pentru fiecare din obiectivele concursu­lui. Proiectele, documentaţia şi plicurile cu motto, precum şi aranjamentul scris, în cazul co­lectivelor de realizatori, vor fi predate (în condiţiile prevă­zute de regulamentul concursu­lui, pentru păstrarea anonimatu­lui) la C.S.C.A., Piaţa Scînteii nr. 1, în zilele de 1 şi 2 august 1969, între orele 10—14, sau vor fi expediate prin poştă sau me­sagerie la aceeaşi adresă, data predării proiectelor fiind consi­derată cea a depunerii la ofi­ciul poştal sau la gară. Proiec­tele prezentate sau expediate după această dată nu vor fi luate în considerare. Lucrările vor fi examinate­­ şi apreciate de către un juriu al­cătuit din reprezentanţi ai Co­mitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Uniunii artiştilor plas­tici, Comitetului de stat pentru construcţii, arhitectură şi siste­matizare, Consiliului popular al municipiului Bucureşti, Uniunii arhitecţilor, precum şi alţi oameni de artă şi cultură. In baza hotărîrilor juriului, Comi­tetul de Stat pentru Cultură şi Artă va acorda următoarele premii: Pentru mozaicuri: Premiul I — 30 000 lei Premiul II — 20 000 lei Premiul III — 15 000 lei­­ Pentru lucrarea *­­ de sculptură: ^ Premiul I — 20 000 lei­­ ) Premiul II — 15 000 lei / (­ Premiul III — 10 000 lei ) \ Pentru tapiserie: \ \ Premiul I — 15 000 lei ) 4 Premiul II — 12 000 lei \ Premiul III — 8 000 lei ^ 1 Pe baza rezultatelor concursu­­l­u lui, Comitetul de Stat pentru 1 \ Cultură și Artă, de acord cu l i Uniunea artiștilor plastici, va an- ^ I gaj­a, prin contract, definitivarea 4 \ proiectelor, precum și executa- ' 4 rea și montarea lucrărilor ți- \ / nînd seama de faptul că acestea l ) trebuie să fie complet terminate 7 i pînă la data de 1 noiembrie­­ I 1970.­­ * SCINTEIA — joi 3 aprilie 1969 „SURPRIZA“ RECIDIVEI are premize bine cunoscute Se pare că între zicalele „cine s-a fript o dată...“ şi „cine fură azi un ou...“ — deşi au ca obîrşie aceeaşi înţelepciune populară — există o contradicţie de neîmpăcat. Intr-ade­văr, ce să crezi ? Se lecuieşte omul după prima greşeală sau continuă să se rostogolească în prăpastie ? Cert este că viaţa ne oferă exemple in ambele sensuri. Cu ani în urmă, A., fost şef al unui depozit, a săvîrşit o ilegalitate. I s-a aplicat pedeapsa cuvenită, a execu­tat-o, iar după eliberare a fost înca­drat la aceeaşi întreprindere în func­ţia de merceolog. Nu s-ar putea spu­ne că n-au mai existat suspiciuni — o asemenea pată nu se şterge prea uşor — dar A. s-a comportat în aşa fel încît a demonstrat celor din jur nu numai că regretă sincer greşeala, dar că este şi hotărît să n-o mai re­pete. Demn de remarcat e şi faptul că — nelăsîndu-se condus de idei preconcepute — colectivul din care a făcut și face parte nu l-a considerat „irecuperabil“. Au trecut de atunci mai bine de patru ani. Dintre cei care îl cunosc îndeaproape, nimeni nu are vreun motiv să-i pună la îndoială corecti­tudinea. Nu este singurul caz căruia i se potriveşte prima zicală menţiona­tă. Dimpotrivă, statisticile unor astfel de fapte ne confirmă că cei mai mulţi dintre oamenii care să­­vîrşesc abateri de la normele de convieţuire socială îşi regăsesc echi­librul după prima greşeală. Fireşte, o asemenea evoluţie nu este întîm­­plătoare. Rolul educativ al măsurilor noastre legale — trăsătură esenţială a dreptului socialist — influenţa opi­niei publice, voinţa celor în cauza sînt principalii factori ai reabilitării. Ne întrebăm totuşi: de ce nu se obţin în toate situaţiile similare a­­celeaşi rezultate ? Cum se explică faptul că unii indivizi perseverează, cu toate riscurile pe care le implică o asemenea comportare antisocială ? Putem admite oare concepţia potri­vit căreia cel ce a greşit o dată este sortit să „clacheze“ în continuare ? Sau că îndreptarea acestuia depinde în exclusivitate de el însuşi? In me­dicină se constată că vindecarea sau agravarea unei maladii depind de starea generală a organismului, de precizia diagnosticului şi de trata­mentul aplicat. Acest adevăr se im­pune şi în aprecierea şi tratarea ca­zurilor de abateri de la normele le­gale. O primă cale care duce la recidivă este aplicarea unei sancţiuni nepro­­porţionale cu gravitatea faptei co­mise. Bineînţeles, în favoarea infrac­torului. Minorul G. V. din Bacău a comis la vîrsta de 16 ani două furturi con­secutive (unul în grup — furt al că­rui organizator a fost). Ancheta so­cială efectuată de organele compe­tente a stabilit discernămîntul făptu­itorului, premeditarea acţiunilor sale, rolul organizatoric în cadrul grupu­lui — ceea ce a relevat o responsa­bilitate sporită din partea sa, deci un grad de pericol social accentuat, im­­punîndu-se cu necesitate internarea minorului într-un institut de reedu­care. „Vai, nu se poate ! Nu-l trimiteți acolo... Ne face familia de rușine (! ?) A greșit, dar o să se îndrepte. Vă promit. Am să mă ocup de el. N-o să-l mai las de capul lui...“ — a in­tervenit mama, preocupată mai mult de evitarea „ruşinii“ prin trimiterea fiului la institutul de reeducare, de­cît de gravitatea faptelor sale. Lăsîndu-se înduplecată, instanța care a judecat cazul minorului G. V. hotărăşte prin sentinţa nr. 940/1968 încredinţarea acestuia familiei pen­tru supraveghere şi reeducare. Din păcate, urmările au confirmat ineficacitatea acestei măsuri adoptate cu „duhul blîndeţei“ şi care contra­venea concluziilor anchetei sociale. Indulgenţa instanţei şi slăbiciunea părinţilor (care şi-au uitat repede promisiunile) au avut un rol negativ asupra comportării ulterioare a mi­norului. După cîteva luni, el a orga­nizat şi a comis un furt de mai mare amploare. E nevoie oare de alte co­mentarii pentru a demonstra că mă­sura luată în acest caz a fost pripită, iar părinţi minorului au privit cu o uşurinţă condamnabilă obligaţia de a preveni alunecarea pe panta reci­divei ? Măsuri neproporţionale cu fapta, cu pericolul social pe care îl pre­zintă acţiunea ilicită a unui infractor se aplică însă, uneori, şi faţă de ele­mente cu o responsabilitate absolută. Organele de urmărire penală ale municipiului Gheorghe Gheorghiu- Dej au trimis în instanţă un grup de infractori compus din Mircea Tulcea­­nu, Dragoş Gionea şi Florica Lazăr , pentru furt, înşelăciune şi ultraj cu violenţă. Potrivit legii, infractorii ar fi urmat să primească o pedeapsă de trei ani închisoare ,iar un spor de pedeapsă M. T. şi D. G., care erau recidivişti). Clemenţa instanţei de ju­decată a depăşit însă orice aşteptări: infractorii respectivi au fost con­damnaţi între 3 şi 6 luni închisoare ! De la trei ani la trei luni... Să ne mai mire faptul că imediat după eli­berare cei în cauză au comis un nou furt şi au lovit grav paznicii care i-au prins asupra faptului ? Nu di­minuarea ca ata­re a pedepsei cu­venite prezintă în­semnătate, ci con­secinţele unei a­­semenea măsuri, ineficacitatea pe­depsei care favo­rizează apariţia recidivei. O altă cale, cea mai frecventă de altfel, pe care unii infractori ajung să recidiveze este atitudinea lor re­fractară faţă de măsurile coercitive, faţă de strădaniile colectivităţii de a-i readuce pe drumul cel bun. A­­tracţia către o viaţă de huzur şi trîndăvie, atrofierea simţurilor de responsabilitate şi demnitate se da­­toresc şi influenţei nefaste pe care o exercită elementele cu un cazier bogat, care trec drept „eroi“ în faţa începătorilor, inoculîndu-le credinţa pernicioasă în „infailibilitatea“ cu­­tărui sau cutărui „procedeu“. Cu ani în urmă Gheorghe Glinescu din Bucureşti a fost prins şi condam­nat pentru furt. In perioada de de­tenţie el a avut posibilitatea să re­flecteze la consecinţele faptei. Ar fi putut să pună în cumpănă sfaturile organelor de urmărire penală, ale instanţei, ca şi propria şi amara sa „experienţă“, cu îndemnurile unor indivizi declasaţi: „Nu fi fraier, cînd ieşi, dă o lovitură şi­ mai mare..." Ar fi putut să schimbe de atunci o existenţă bîntuită de coşmaruri, cu o alta­­ cinstită, echilibrată, dacă nu se lăsa atras de „sfătuitori“ cu cazier. Şi iată-l ajuns la vîrsta de 40 de ani în situaţia de client cvasi­­permanent al penitenciarelor. „Nu mai ştiu precis... cred că vreo 15“ — a răspuns el recent, cu ocazia ulti­mei arestări, cînd a fost întrebat despre numărul condamnărilor. Dez­gustător „bilanţ" la vîrsta care mar­chează cumpăna vieţii ! Stigmatul recidivei întunecă şi e­­xistenţa Floricăi Dobrotă din Con­stanţa. Deşi, după ispăşirea pedepsei, a fost ajutată să-şi găsească un loc de muncă potrivit calificării sale — care i-ar fi asigurat un trai demn şi cinstit, ca şi posibilitatea de a şterge ruşinoasa pată — ea a pre­ferat să dea frîu liber tentaţiilor de a obţine bani prin înşelăciune. Nu este însă mai puţin adevărat că dacă infractorii — după eliberarea din locurile de detenţie — ar întîlni ob­stacole mai puternice din partea tu­turor celor ce gospodăresc avutul ob­ştesc, dacă n-ar exista posibilitatea să profite de pe urma credulităţii şi uşurinţei unora, şansele de a recidi­va ar fi mult limitate. Societatea noastră pedepseşte se­ver şi drept orice încălcare a legii, dar, în acelaşi timp, îşi propune re­educarea făptaşului, transformarea sa într-un element util societăţii. Acest lucru nu este simplu, dar nici imposibil. De aceea nu poate fi îm­părtășit punctul de vedere al ce­lor care, deși au posibilitatea s-o facă, refuză să contribuie la reinte­grarea socială a fostului infractor. Iată, de pildă, la întreprinderea de șuruburi din Bacău, cum a fost în­­tîmpinat minorul V. A. în vîrstă de 17 ani (după o internare de trei luni într-un institut de reeducare) . — Nu, absolut nu ! — a spus tova­rășul Nicolae Gavrilă, șeful serviciu­lui personal, cînd s-a încercat reîn­cadrarea minorului. — De ce neapărat la noi ? Du-te la altă întreprindere — a fost de pă­rere şi tovarăşul Ioan Cîrcu, pre­şedintele comitetului sindical. Cu toate strădaniile părinţilor şi reprezentanţilor camerei de minori de a facilita reintrarea tînărului în colectivul de muncitori care ar fi putut să exercite, negreşit, o in­fluenţă educativă hotărîtoare, a lip­sit înţelegerea cuvenită. A manifesta intransigenţă faţă­ de greşelile să­­vîrşite, ca şi o maximă atenţie pen­tru preîntîmpinarea unei eventuale recidive nu înseamnă a bara posi­bilitatea reîncadrării în muncă ; în acest sens, există obligaţii morale şi legale precise. Aşa cum era de aşteptat, lipsa de înţelegere faţă de acest „caz“ a avut o înrîurire nefastă asupra tînărului, determinîndu-l să părăsească locali­tatea fără ştirea părinţilor. Deprimat de cele petrecute, ca şi de răceala cu care a fost împiedicat să-şi con­tinue activitatea la fostul loc de muncă, aşa cum îşi dorise, lipsit de supravegherea părintească, cine ga­rantează că V. A. nu va apuca din nou pe un drum greşit? Intr-o ast­fel de eventualitate regretabilă, va fi el singurul răspunzător ? Atîtea cazuri de oameni restituiţi societăţii, reabilitaţi prin întreaga lor comportare, precum şi regretele sincere ale celor ce se trezesc la rea­litate după prima greşeală sunt măr­turii că recidiva poate fi evitată. Căci nu totdeauna „cine fură azi un ou...“. Cu cît diagnosticul este mai precis, tratamentul mai adecvat, condiţiile de mediu mai favorabile, cu atît şansele însănătoşirii sînt mai sigure. Mihai GROZAVU anchetă socială

Next