Scînteia, octombrie 1969 (Anul 38, nr. 8203-8233)

1969-10-01 / nr. 8203

SClNT Bl A — miercuri 1 octombrie 1969 pagina economica________ / In obiectivul aparatului fotografic - lucrările agricole şi citeva unităţi din judeţele Argeş şi Dîmboviţa In această perioadă de lucrări aglomerate în cîmp, cînd toate forţele şi mijloacele de care dispune agricultura trebuie să lucreze cu întreaga capacitate pentru stringerea, transportul şi depozitarea recoltei şi urgen­tarea însăminţării griului, se intîlnesc cazuri cind, din cauza slabei orga­nizări a muncii de către conducerile unor unităţi agricole şi a controlului la I.A.S. Găieşti, judeţul Dîmboviţa, pînă în ziua de 29 septembrie s-au recoltat 2 .500 tone porumb, dar au fost transportate doar 1 100 tone. Pe cîmp sînt împrăştiate, în grămăjoare mici de cîte 30—60 kg fiecare, sute de tone ştiuleţi recoltaţi cu 6—7 zile în urmă. Directorul I.A.S.-ului recunoaşte că „se ciupeşte* din porumb, dar nu ştie cît a­­nume. Nu are întreprinderea mijloace de transport suficiente ? Ba da, are ! Nu are forţe de muncă ? Are şi forţe de muncă ! Atunci de ce nu transportaţi porumbul, tovarăşe director ? * ineficient din partea organelor agricole judeţene, se irosesc un timp preţios şi importante forţe de muncă. Obiectivul aparatului fotografic a surprins cîteva imagini ale delăsării şi proastei gospodăriri în unele uni­tăţi agricole din judeţele Argeş şi Dîmboviţa, pe care le trimitem spre informare şi organelor agricole judeţene. VEDERI“ PENTRU Dumnealor ce fac ? Au termi­nat de cules, de arat, de semă­nat ? Nicidecum. Pe o vreme cu soare ridicat mult deasupra orizontului, a­­ceşti cooperatori din Leordeni, judeţul Argeş nu ştiu spre care tarla să-şi îndrepte paşii şi bicicletele. Bri­gadierul a uitat să le spună de cu seară ce au de făcut. Şi a­­cum se tot uită pe uliţă, poate, poate vine bri­gadierul. Alţii, cu atelaje, cu caii înhămaţi, aşteaptă şi ei tot brigadierul. Mai adăstaţi, oameni buni. Dar dacă nu vine cel aş­teptat, poate ni­meriţi într-un lan de porumb bun de cules. Texte : Florea CEAUŞESCU Foto: S. Cristian Ce reprezintă această imagine ? Ar putea fi o aglomerare de munţi văzută din avion. Sau mai degrabă un peisaj selenar ? Nu, nu, pe Lună solul se pare că e mai neted şi mai pufos. Este „arătura“ unde, se spune, va fi semănat griul la C.A.P. Mătăsaru din judeţul Argeş. In ziua de 30 septembrie au început lucrările pe o tarla de 100 ha, cu 4 semănători şi 6 discuri, pe un teren bolovănos, denivelat şi cu mari greşuri. Pe la ora 10, din conducerea cooperativei agricole nu era nimeni. Mai tîrziu a sosit inginera Aurora Pufan, care ne-a spus că a întîrziat din cauză că a trebuit să expedieze săminţa pe cîmp. A continuat prin a se scuza că am găsit-o cu munca prost organizată și cu terenul nepregătit. In timp ce lucrările de sem­ănat s-au efec­tuat pe un teren bolovănos, alături exista o tarla de 100 ha cu sol ca un pat de grădină, dar pe care nu a ajuns nici o semănătoare. Iar cînd va fi la seceriş, parcă auzi : „Vremea e de vină , cînd nu tre­buia a plouat prea mult, cînd trebuia n-a plouat...“. Secţia de mecanizare care deserveşte cooperativa agricolă din Leor­­deni are în scripte 20 de tractoare. In realitate pe cîmp lucrează nu­mai 14. Restul sînt „în fază“ de aşteptare, mai la umbră sau mai la soare. După inspiraţia de moment a mecanizatorilor, care, pentru cea mai mică defecţiune, pleacă din cîmp pînă la sediu pe distanţe de 3-4 km, Consiliul Superior al Agriculturii transmite, prin teleconferin­­ţe săptăminale şi alte mijloace tehnice, indicaţii despre folosirea cu întreaga capacitate a tractoarelor. Se vede că indicaţiile tele... nu au ajuns pînă la Leordeni. Poate se deplasează cineva de la între­prinderea de mecanizare să le spună prin viu grai. Altfel nu mișcă tractoarele. (Urmare din pag. I) fierelor, s-au dat în folosinţă înainte de termen peste 350 de lo­cuinţe (circa o treime -­din numărul planificat pe anul în curs), precum şi numeroase obiective economice. Demn de remarcat mai, este şi fap­tul că atît la elaborarea tematicii de lucru a comitetelor de direcţie, cît şi la unele şedinţe ale acestora , la uzinele textile „30 Decembrie“, fabrica de încălţăminte „Liberta­tea“. LP.R.O.F.I.L-Pîncota­­ au fost antrenate ca dre­p­e specia­lişti şi cu munci de răspundere din afara unităţilor industriale. Tot­odată, multe din problemele anali­zate au ca izvor de inspiraţie pro­punerile şi sugestiile făcute in a­­dunările generale ale salariaţilor. Confruntarea cu părerile cadrelor de specialişti, încunoştinţarea siste­matică a acelora care au făcut pro­puneri şi sugestii asupra modului in care se soluţionează ele au întreţi­nut un dialog permanent şi fruc­tuos între comitetele de direcţie şi masa de-.oameni ai muncii din între­prinderi, asigurînd creşterea contri­buţiei lor la îmbunătăţirea continuă a activităţii economice. Pe drept cuvînt se poate spune că tematica muncii majorităţii co­mitetelor de direcţie este emanaţia gîndirii tehnice şi economice colec­tive, a participării tuturor membri­lor lor. In aceste condiţii a fost uşor să se decanteze problemele, să se stabilească priorităţile, să se mani­feste puternic şi unitar voinţa de a evita neajunsurile, de a inter­veni ca un singur om în vederea perfecţionării laturilor calitative ale activităţii economice Aportul din ce în ce mai vizibil al reprezentanţilor salariaţilor şi preşedinţilor comite­telor sindicatului la fixarea şi înfăp­tuirea măsurilor este deosebit de va­loros. Nu exagerez dacă afirm că un asemenea stil de muncă în stabi- • lirea tematicii de lucru, a căilor de soluţionare a problemelor puse în discuţie, a dus la crearea acelui cli­mat psihologic prin care fiecare îşi asumă responsabilitatea pentru deci­ziile adoptate, garanţie sigură că se vor depune toate eforturile în scopul înfăptuirii măsurilor preconizate, ob­ţinerii neîntirziate a efectelor scon­tate. Desigur, rezultatele amintite nu pot fi apreciate ca maxime , nu se poate considera că tematica şi pro­gramul de lucru ale tuturor comitetelor de direcţie nu ar comporta şi unele corective. Este greu de înţeles de ce din tematica de lucru a unor comitete de direcţie lipsesc analizele aprofundate re­feritoare la organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, folosirea timpului de lucru, calificarea cadrelor, asigurarea unor condiţii optime de muncă, lichidarea stocu­rilor supranormative. Edificator: In acest sens, este cazul Uzinei de va­goane Arad, unde comitetul de di­recţie n-a avut în atenţie decit spo­radic problemele deosebit de spinoa­se ale organizării superioare a pro­ducţiei şi a muncii Din cauza pre­gătirii insuficiente a fabricaţiei şi lipsei de decalaj între secţiile de prelucrare şi montaj, ritmicitatea producţiei lasă mult de dorit, iar planul pe 8 luni nu a fost realizat Comitetul de direcţie, în loc să analizeze aceste probleme, să ia mă­surile cuvenite*, s-a ocupat de re­zolvarea unor probleme mărunte, de dispecerat. La fel de nejustificate ni se par și prevederile întîlnite in planul de muncă al comitetului de direcție de la fabrica „Libertatea“, ca după circa doua luni de la încheie­rea semestrului I — deci foarte tirziu — să se studieze modul de îndepli­nire a planului pe primele 6 luni ale anului,­­sau de la „Industria lap­telui“. „Industria vinului“ și altele, ca în a doua jumătate a lunii septem­brie a.c să analizeze stadiul reali­zării sarcinilor de plan pe trimestrul III. Analizele tardive sau cele ino­portune nu-şi mai au nici un rost in momentul în care problemele ma­jore, de perspectivă aşteaptă de mult să fie rezolvate în mod corespunză­tor. Nu se poate trece cu vederea şi un alt aspect — şi anume : de ce agenda şedinţelor de lucru ale unor comitete de direcţie — cum se intim­­plă la uzina de strunguri — este în­cărcată cu cite două, trei, sau mai multe probleme mari ?" De regulă, în cadrul acestor şedinţe se rezolvă şi o seamă de chestiuni curente­­ ca urmare, nu mai rămîne timp sufi­cient pentru analizarea temeinică a acestor probleme majore şi, datorită oboselii fireşti, discuţiile lîncezesc, nu se asigură o cercetare temeinică a studiilor supuse dezbaterii nu se mai ajunge la stabilirea unor soluţii eficiente, profund gîndite, încărca­rea programului şi tematicii de lu­cru cu numeroase chestiuni, din care o bună parte sunt de domeniul con­ducerii operative, a făcut „nece­sară" convocarea a numeroase şedinţe extraordinare ale comitete-» lor de direcţie, la intervale scurte de timp De exemplu, la fabrica „Li­bertatea“ In 8 luni comitetul de direcţie a fost convocat de 16 ori in şedinţe de, lucru in afara progra­mului Situaţii asemănătoare se in­­tîlnesc şi la Fabrica de zahăr (13 şe­dinţe extraordinare) şi în alte uni­tăţi industriale Există şi cazuri situate la cealaltă extremă unii directori — preşedinţi ai comitetelor de direcţie — amină nejustificat ţinerea şedinţelor la da­tele planificate. Astfel de cazuri s-au consemnat frecvent la uzina de strunguri, „Industria cărnii“ şi la „Teba“. La această din urmă între­prindere a industriei uşoare, este foarte grav faptul că în trei luni din acest an nu a avut loc nici o şedinţă a comitetului de direcţie. Un asemenea mod defectuos de a munci are consecinţe dintre cele mai nefavorabile deoarece dimi­nuează rolul comitetului de direcţie, ca organ de conducere colectivă, îl îndepărtează ţie la îndeplinirea atri­buţiilor sale stabilite prin lege, duce chiar la discreditarea membrilor a­­cestuia în faţa salariaţilor. La aceste practici, se adaugă şi pro­cedeul inadmisibil al unor directori de a fixa ei singuri tematica de lu­cru şi programul de activitate ale comitetelor de direcţie. Ca urmare, se urm­ează participarea celor mai competente cadre, cu iniţiativă şi spirit de răspundere, la organiza­rea şi conducerea activităţii între­prinderii, condiţie a evitării su­biectivismului şi arbitrariului în luarea deciziilor Nu întîmplător, la şedinţele comitetelor de direcţie din anumite unităţi , cum ar fi „Arădeanca", „Teba", întreprinderea de morărit şi panificaţie, O.C.L Ali­mentara — iau cuvlntul, m­ai ales, cadrele de conducere ; în unele din ele, directorii îşi expun în aşa fel, încă de la început, punctul de ve­dere, incit răpesc celorlalţi membri posibilitatea de a-şi spune deschis părerea asupra problemelor discu­tate Astfel de şedinţe se încheie fără să se adopte măsuri sau hotărîri, considerîndu-se că indicaţi­ile directorilor au fost notate şi reţi­nute Eficacitatea muncii este scă­zută, aplicarea puţinelor decizii fiind tărăgănată în mod nejustificat Dacă unele probleme nu se soluţionează la termen şi în bune condiţii, aceasta se datorează în bună parte şi faptului că repre­zentanţii unor ministere şi organe economice centrale nu acordă sufi­cient sprijin activităţii întreprinde­rilor şi nu iau parte la şedinţele de lucru ale acestora. Este cu totul ne­corespunzătoare practica foruri­­lor de resort din Ministerul Econo­miei Forestiere şi Ministerul Indus­triei Alimentare de a trimite dele­gaţi numai la şedinţele în care se discută cifrele de plan, după care luni în şir nimeni nu mai vine în întreprinderi. Nu întîmplător, toc­mai unităţile acestor ministere în­­tîmpină cele mai mari greutăţi în realizarea planului, în utilizarea cît mai eficientă a potenţialului tehnic, material şi uman de care dispun. In ultimele săptămîni au avut loc adunările generale ale salariaţilor în majoritatea unităţilor economice ale judeţului, desfăşurate sub semnul exigenţelor şi sarcinilor economice majore înscrise în Directivele Con­gresului al X-lea al partidului. Nu insist asupra dezbaterilor purtate , relev doar că multe comitete de di­recţie au fost criticate pentru modul in care aplică principiul muncii şi conducerii colective. Evident, Comi­tetul judeţean Arad al P.C.R. va acor­da un sprijin mai susţinut şi calificat comitetelor de direcţie şi le va ajuta să-şi îmbunătăţească permanent sti­lul şi metodele de muncă, potrivit indicaţiilor conducerii de partid şi de stat Urmărim întărirea rolului de îndrumare şi control al organiza­ţiilor de partid asupra tematicii şi programului de lucru al comitetelor de direcţie asupra modului in care propunerile oamenilor muncii îşi gă­sesc soluţionarea neintirziată în toate­­întreprinderile. Solicităm, însă, ca ministerele să-şi facă datoria şi să nu uite că pot fi trase la răspun­dere pentru felul în care acţionează comitetele de direcţie din întreprin­derile subordonate Ele trebuie să ni se alăture neîntîrziat în activitatea de îndrumare şi control a muncii co­mitetelor de direcţie, în vederea în­făptuirii sarcinilor mari şi complexe din acest an şi din anul viitor, care stau în faţa unităţilor economice din judeţul nostru. Cristalizarea tematicii PAGINA 3 JUSTIFICĂRI „PRECONCEPUTE“ LA TEMELIA ALBUMUL NEGLIJENŢEIPREFABRICATELOR NEUTILIZATE In Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Congresul al X-lea al partidului s-a insistat, în mod deosebit, asupra dez­voltării producţiei de pre­fabricate din beton şi alte materiale, in vederea re­ducerii consumului de me­tal şi lemn, ridicării gra­dului de industrializare a construcţiilor. Accentul se pune, cum este şi fi­resc, pe utilizarea cît mai judicioasă a capacităţilor de producţie din întreprin­derile existente, cît şi pe construirea de noi unităţi ale subramurii materialelor de construcţii O asemenea unitate tînără, intrată în funcţiune cu aproape doi ani în urm­ă, este întreprin­derea de prefabricate din beton de la Călăraşi. Para­doxal, însă, activitatea ei nu are în întregime o fina­litate practică , economia naţională are nevoie de cantităţi tot mai mari de prefabricate din beton, iar la întreprinderea din Că­lăraşi mijloacele tehnice şi forţa de muncă nu sunt folosite pentru a da maxi­mum de producţie în acest domeniu. La începutul lunii sep­tembrie a.c., valoarea pro­ducţiei finite în stoc se ri­dica aici la circa 17 milioa­ne de lei, influenţînd nega­tiv situaţia economică şi fi­nanciară a fabricii. Din discuţia cu inginerul-şef, Gheorghe Apostol, cu alţi membri ai comitetului de direcţie, am reţinut păre­rea că cerinţele beneficia­rilor pentru anumite tipuri de prefabricate — cum este cazul tuburilor din beton precomprimat — ar fi scă­zut mult. — Capacitatea anuală to­­­­tală de producţie este de 112 000 mc de prefabricate, dar în acest an avem plan pentru 75 400 mc, iar pen­tru anul viitor sarcinile se ridică la 77 000 mc, deşi in 1970 ar fi trebuit să lucrăm la nivelul capacităţii pro­iectate —­ ne-a spus ingi­nerul-şef. — Aţi intervenit, în vreun fel, pentru înlătura­rea suprastocurii, pentru ca instalaţiile întreprinde­rii să funcţioneze la nive­lul capacităţii de producţie proiectată ? — Forurile noastre de resort din Ministerul In­dustriei Construcţiilor cu­nosc bine lucrurile, dar­ n-au reuşit încă să asigure lichidarea stocurilor de produse finite şi comenzile necesare pentru anul vii­tor.. Am fost înclinaţi să dăm crezare justificării formu­late de inginerul-şef al în­treprinderii din Călăraşi. Totuşi, rămînea un semn de întrebare : creşterea im­portantă, de la an la an, a volumului de investiţii in industrie, in agricultură şi in domeniul social-cultural, nu declanşează şi o „foa­me“ de elemente prefabri­cate ? Se ştie că lemnul, metalul şi alte materiale trebuie economisite, înainte de a discuta cu beneficia­rii, ne-am adresat forurilor de resort din Ministerul Industriei Construcţiilor. Aici, adjunctul ministrului, ing Mircea Popescu, a a­­firmat : „Agricultura, be­neficiarul potenţial al nos­tru, nu mai solicită tuburi din beton precomprimat pentru irigaţii la nivelul posibilităţilor de fabricaţie de care dispunem. Din cite am aflat, se introduc acum noi soluţii constructive pen­tru irigaţii, care nu mai necesită tuburi de dimen­siuni mari Ca urmare, pentru anul viitor, Comite­tul de Stat al Planificării a scos din repartizarea centralizată tuburile de 1 000 mm, astfel că la ora actuală conducerea ministe­rului nu ştie cum să aco­pere cu comenzi capacită­ţile existente la acest sor­timent în fabricile de pre­fabricate de la Călăraşi, Craiova şi din Capitală“. În ceea ce priveşte stocu­rile create la Călăraşi, ad­junctul ministrului ne-a răspuns : „Dacă prefabri­catele nu au putut fi li­vrate, ministerul nostru a susţinut cererea întreprin­derii de a obţine credite bancare pentru nevoi tem­porare, pentru a putea con­tinua fabricaţia“ Din răspunsurile primite am reţinut, pînă acum, două concluzii. Mai intîi, Ministerul Industriei Con­strucţiilor se află azi în si­tuaţia de a fi construit u­­nităţi pentru prefabricate în care s-au investit zeci de milioane lei, fără să aibă garanţia utilităţii lor depline, fără să fie in po­sesia unui studiu, unor so­luţii certe de perspectivă în acest sens. Apoi, minis­terul aprobă finanţarea unei producţii fără desfa­cerea asigurată, facilitînd „umflarea“ stocurilor — şi aşa foarte mari create pînă acum — deci imobili­zarea de fonduri materiale şi băneşti ale statului. A­­minteam că întreprinderea din Călăraşi nu are nici doi ani de cînd a fost pusă în funcţiune­­ cum de este posibil — şi la această în­trebare aşteptăm un prim răspuns din partea condu­cerii ministerului — să se profileze liniile tehnologice pe anumite sortimente de prefabricate, care după doi ani nu mai sunt solicitate . Ce studii de apreciere a ne­cesităţilor curente şi de perspectivă s-au aflat la baza angajării banilor sta­tului în investiţia făcută la Călăraşi ? Cunoscînd punctele de vedere ale factorilor de răspundere de la întreprin­derea de prefabricate din beton din Călăraşi şi din ministerul de resort, am continuat investigaţiile an­chetei noastre la Consiliul­ Superior al Agriculturii , principalul beneficiar al tuburilor precomprimate şi al altor prefabricate din beton. Discuţia cu cadre de conducere ale Departa­mentului de îmbunătăţiri funciare din C.S.A., a dus la o răsturnare, dacă nu totală, cel puţin parţială a justificărilor inginerului-şef şi ale adjunctului minis­trului industriei construc­ţiilor. Unităţile agricole nu numai că nu refuză, dar nu au primit, in întregime, in perioada care a trecut din acest an, cantităţile con­tractate de tuburi, existind restanţe chiar la tuburile mari, de 1000 mm. Este drept, în anii următori, va scădea cererea pentru a­­ceste tuburi mari şi va creşte la tuburile de dia­­metre mici „Ştim că în­treprinderea din Călăraşi are depozitul plin cu pre­fabricate, de nu te poţi mişca in el — ne-a spus Iov Sîrbu — insă cu tuburi cu rezistenţă la presiunea de 4 şi 7 atmosfere, adică declasate, care nu ne tre­buie. Noi avem nevoie de tuburi care să reziste la o presiune de 10 atmosfere“. In faţa realităţii, pe care i-am înfăţişat-o, şi pe care a constatat-o şi dînsul în urma întîlnirilor pe care le-a avut cu cadre de con­ducere din Consiliul Supe­rior al Agriculturii, ad­junctul ministrului indus­triei construcţiilor, ing. Mircea Popescu, a recunos­cut, într-o nouă discuţie . „Intr-adevăr, problema ca­lităţii produselor ne-a scă­pat un timp din mînă“. Ne-am mai notat că inter­venţia ministerului va con­sta acum în „stabilirea unor preţuri de vînzare mai scăzute pentru tubu­rile de 4 atmosfere, astfel ca beneficiarii să fie interesaţi să le cumpere“. Deci, ministerul nu are în intenţie măsuri hotărîte, care să ducă la curmarea neajunsurilor, la evitarea producerii unor sortimente­­ de proastă calitate, ci pre­conizează să faciliteze doar reducerea preţurilor de vinzare şi, pe această cale, desfacerea producţiei de­clasate. Afirmaţia adjunc­tului ministrului că situa­ţia nu mai este actuală, că nivelul calitativ al produc­ţiei de tuburi s-a îmbună­tăţit, este infirmată de în­seşi evidenţele existente la minister. In lunile de vară — deci in condiţii extrem de favorabile — la Între­prinderea din Călăraşi în­tre 40 şi 52 la sută din volumul producţiei repre­zintă tuburile declasate de 4 şi 7 atmosfere şi cîteva procente, tuburile rebat Cauzele ? Cele mai multe, de ordin subiectiv, care puteau fi eliminate. Ce probleme îşi aşteaptă soluţionarea cu cea mai mare acuitate ? In primul rînd, să se determine cu exactitate necesităţile in­ perspectivă de tuburi pre­fabricate ale economiei, cu concursul operativ al Consiliului Superior al A­­griculturii, al altor benefi­ciari şi al C.S.P. Pe această bază, se poate stabili apoi un plan real de producţie, iar liniilor care — eventual — vor rămîne neincărcate, să li se găsească modalita­tea cea mai puţin costisi­toare de adaptare a profilu­lui producţiei la cerinţe. In al doilea rînd, eliminarea stocurilor mari de tuburi cu rezistenţe scăzute, create la Călăraşi, dar mai ales in­tervenţia hotărîtă pentru curmarea apariţiei, zi de zi, a altora noi Justificarea „a scăzut cerinţa de prefabri­cate din beton" constituie un motiv prea străveziu pentru maldărele de prefa­bricate neutilizate. Este timpul să se renunţe la a­­ceastă justificare de loc plauzibilă şi să se urmeze calea sigură pentru creşte­rea producţiei de prefabri­cate şi a eficienţei ei eco­nomice ; realizarea de sor­timente de bună calitate, la nivelul exigenţelor sporite ale şantierelor, ale econo­miei naţionale. Nicolae PANTILIE ancheta economică • UN PARADOX — ECONOMIA NAŢIONALA ARE NEVOIE DE CANTITĂŢI TOT MAI MARI DE PREFABRICATE DIN BETON, IAR LA CA­­LARASI STOCURILE DE PRODUCŢIE FINITA SE RIDICA LA PESTE 17 MILIOANE LEI • NU CERERILE LIPSESC, CI INIŢIATIVA DE A FA­BRICA SORTIMENTELE SOLICITATE • IN LOC SA ÎNLĂTURE DEFICIENTELE, MINISTE­RUL FACILITEAZĂ CREŞTEREA SUPRADE­­POZITELOR CU PRODUSE NECORESPUNZA­­TOARE

Next