Scînteia, aprilie 1970 (Anul 39, nr. 8383-8412)

1970-04-01 / nr. 8383

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Secunde ridicate la putere Era spre sfîrşitul programului de lucru. Chimiştii de la fabrica de polietilenă din cadrul Combinatului petrochimic Piteşti se pregăteau să plece acasă. Deodată, semnalizatoarele de la tabloul de comandă au indicat o avarie la reactorul nr. 1. Linia de polietilenă era scoasă din producţie pe mai multe zile. Oamenii din echipa de intervenţii, împreună cu ing. Dan Vlaheli, şeful sectorului mecanic, au început remedierea defecţiunilor, hotărîţi să nu părăsească fabrica pînă nu vor pune totul la punct. In această veritabilă cursă contra cronometru, fiecare secundă era ridicată la putere. La miezul nopţii, acul manometrului de la reactorul nr. 1 a început să urce : 300, 800, 500, 2 000 de atmosfere ! Linia I a început să producă iarăşi din plin. Chimiştii Ion Pătraşcu, N. Fedin, Alexandru Popescu şi toţi ceilalţi erau istoviţi de efort, dar fericiţi că izbutiseră să se întreacă pe ei înşişi. Oţete de Panciu? Despre vinurile de la Plundu s-a dus vestea pînă la... Giurgiu ! O.C.L. „Comerţ mixt“ din localitate s-a gîndit să aducă pentru consumatorii giurgiuveni cîteva butoaie din renumita podgorie. Un grup de specialişti s-a deplasat la Panciu, a făcut degustarea şi, găsind un soi pe plac, a încheiat contractul. Cînd să ridice comanda însă, viticultorii de la Panciu le-au oferit un alt soi de vin, inferior celui degustat. In această situaţie, butoaiele s-au întors goale la Giurgiu. Intîmplarea nu-i o noutate pentru cei de la C.A.S. Panciu, întrucît, folosindu-se de renumele dobîndit, ei încearcă să vîndă şi vinuri care, judecind după tradiţie, nu le aparţin. I.C.R.A. Bucureşti abia a încheiat (în favoarea sa) un litigiu pentru aproape 2 000 litri de vin care s-au oţerit în chip misterios la cîteva zile după primirea lor de la I.A.S. Panciu. De unde se vede că firma, nesusţinută de calitate, nu are trecere la consumatori. Operaţia a fost terminată Intr-una din nopţile trecute, la Spitalul din Pleniţa (Dolj) a fost adus pacientul G. L. Prezenta un ulcer duodenal perforat. Echipa de medici a început intervenţia chirurgicală. In toiul operaţiei însă — un incident neprevăzut. S-a defectat instalaţia de lumină electrică. Ce era de făcut ? Viaţa unui om era în pericol. S-a adus de urgenţă o lampă de petrol, dar lumina ei era insuficientă. Situaţia părea fără ieşire. Şoferul spitalului, Toma Mierei, a venit insă cu o idee salvatoare. A legat imediat două fire electrice la farul maşinii şi... operaţia a putut fi terminată în bune condiţii. Acum, pacientul se află în afara oricărui pericol. S-a isprăvit... „zăhărelul“ Era Emil Bughiuc o bomboană de băiat. Gestionar fiind la laboratorul de cofetărie al T.A.P.L. Suceava, umbla în fiecare zi cu zeci de kilograme de zahăr, dar de degetele lui nu se lipea nimic. Cel puţin aşa credeau cei ce îi dăduseră pe mină „cămara cu dulceţuri“ a trustului. In urma unui inventar recent, s-a stabilit însă că Emil Bughiuc — omul de zahăr — i-a dus cu... zăhărelul pe cei ce i-au încredinţat această funcţie. Şi i-a dus bine de tot. Pentru că, în numai doi ani de zile, a sustras din unitate diferite bunuri în valoare de aproape 134 000 lei ! Dată fiind valoarea prejudiciului, cazul a fost înaintat organelor de urmărire penală. In prezent, i se pregăteşte „prăjitura“ pe care instanţa i-o va servi pe tavă. Cit priveşte pe cei ce s-au lăsat duşi cu zăhărelul, nici pe ei nu-i aşteaptă ceva de... dulce ! Tot de unde a plecat Traian Muntean, din Haţeg (Hunedoara), in vîrstă de 34 de ani, s-a urcat, zilele trecute, intr-un autobuz de transport în comun şi, cum i se părea că trecuse o veşnicie de cînd nu mai provocase un scandal, a încercat să stîrnească unul cu acest prilej. Totul a pornit de la refuzul său de a achita costul biletului de călătorie. Au intervenit cîţiva pasageri, dar degeaba. In ultimă instanţă, s-a făcut apel la un lucrător de miliţie. Văzîndu-se încolţit, T. M. a început să aducă injurii şi să-i lovească pe cei din jur. Tentativa sa l-a dus — cum era şi de aşteptat — în arestul miliţiei. Aici s-a constatat că, abia cu şase zile în urmă, el terminase de executat o pedeapsă privativă de libertate în urma săvirşirii unor fapte similare. Consecinţa se impune de la sine : prima condamnare neavînd efectul scontat, trebuie să urmeze cea de-a doua! • Rubrică redactata de : I Dumitru TIRCOB Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenților I „Semen" SFIRŞIT DE AN IN INVĂŢĂMÎNTUL DE PARTID LA SATE Programele naţionale de excepţională însemnătate pentru dezvoltarea agriculturii româneşti dezbătute şi aprobate de Plenara C.C. al P.C.R. din 17—19 martie 1970 au trezit un interes deosebit in întreaga ţară. Ţăranii cooperatori împletesc în prezent studierea şi dezbaterea acestor documente cu preocupările pentru aplicarea importantelor măsuri stabilite de Consiliul Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie privind perfecţionarea organizării, normării şi retribuirii muncii, cu munca însufleţită pentru pregătirea şi efectuarea în condiţii optime a campaniei agricole de primăvară. Pe acest fond mobilizator au loc convorbirile şi discuţiile recapitulative care marchează încheierea actualului an de studiu în învăţămîntul de partid la sate. Cunoscută fiind însemnătatea acestor activităţi, obiectul preocupărilor multor comitete judeţene şi comunale de partid îl constituie desfăşurarea unor acţiuni de ţinută, care să prilejuiască dezbateri creatoare, însuşirea aprofundată a problemelor actuale ale politicii agrare a partidului. Am constatat asemenea preocupări de pildă în judeţele Olt, Mehedinţi, Caraş-Severin, Brăila şi altele. Membri ai birourilor comitetelor judeţene de partid, începînd cu primii secretari, specialişti şi cadre cu funcţii de răspundere în economie şi în aparatul de stat au ţinut expuneri în faţa propagandiştilor şi a cursanţilor, au participat la numeroase convorbiri în cercurile de studiu. In acele locuri unde convorbirile de sfîrşit de an nu se ţinuseră pînă la data recentei plenare a C.C. al P.C.R., comitetele judeţene şi comunale de partid au indicat ca în centrul dezbaterilor să se afle programele naţionale privind buna gospodărire a apei şi irigaţiile sau dezvoltarea zootehniei, ideile cuprinse în cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la recenta plenară a C.C. al P.C.R. Accentul s-a pus pe explicarea importanţei deosebite pe care aceste programe o au pentru ridicarea producţiei agricole şi progresul întregii economii naţionale, pe înfăţişarea conţinutului lor, a amplorii investiţiilor ce se vor face, dar şi a îndatoririlor ce revin unităţilor agricole, tuturor celor ce muncesc în agricultură îndeosebi în utilizarea judicioasă a fondurilor investite, în executarea unor lucrări de bună calitate şi la termenele stabilite, în reducerea cheltuielilor materiale, înlăturarea greşelilor care au dus în anii trecuţi la scumpirea costurilor construcţiilor sau sistemelor de irigaţii, la întîrzierea dării lor in folosinţă. Ideile cu privire la căile de sporire a aportului agriculturii la dezvoltarea economiei naţionale, la modalităţile de asigurare a unui raport raţional şi eficient între cheltuielile materiale şi ridicarea producţiei agricole constituie obiectul unor expuneri care s-au ţinut ori urmează să fie ţinute. Desigur că ancorarea tematicii în actualitate, axarea ei pe problemele cele mai importante ale agriculturii noastre sunt premise deosebit de importante. Dar determinante pentru eficienţa studiului sunt conţinutul dezbaterilor, tratarea problemelor prin prisma realităţilor concrete de la fiecare loc de muncă. Am întîlnit în multe locuri — C.A.P. Bărăganul şi Măxineni, judeţul Brăila, C.A.P. Dobra şi Imoasa, judeţul Mehedinţi — asemenea modalităţi de discutare a chestiunilor abordate care au imprimat acestor activităţi un caracter viu, dinamic, atractiv. Aşa a fost tratată tema privind organizarea, normarea şi retribuirea muncii, dezbătută în cercul condus de inginerul agronom Dumitru Militaru, de la C.A.P. Stoicăneşti, judeţul Olt. Pornind de la o întrebare — de ce a fost înlocuită ziua-muncă cu norma de muncă ? — propagandistul şi cursanţii au analizat pe larg semnificaţia măsurilor luate in ultimul timp pentru perfecţionarea normării şi retribuirii muncii în unităţile socialiste din agricultură, importanţa lor pentru creşterea producţiei agricole. A fost evidenţiat de pildă faptul că noile forme de normare şi retribuire a muncii respectă în mai mare măsură principiul socialist al repartiţiei veniturilor după calitatea şi cantitatea muncii depuse, că ele duc la sporirea cointeresării materiale a celor ce muncesc în agricultură. Un element pozitiv în cadrul acestei dezbateri au fost şi referirile concrete la unele deficienţe în folosirea timpului de lucru, subliniindu-se obligaţia tuturor cooperatorilor de a se supune normelor şi regulilor generale, de a asigura executarea la timp şi in condiţii de calitate a tuturor lucrărilor. In încheierea dezbaterii, în faţa membrilor de partid a vorbit preşedintele cooperativei, tovarăşul Dumitru Tudose, participant la recenta plenară a C.C. al P.C.R., care a făcut o largă expunere cu privire la programele naţionale adoptate de plenară, la sarcinile care revin cooperativelor de producţie în acest domeniu. Dezbaterea problemelor legate de creşterea producţiei agricole a avut în mod firesc ponderea principală în convorbirile recapitulative, dar un loc important a fost acordat şi acelora privind comportarea oamenilor, atitudinea lor faţă de muncă şi faţă de avutul obştesc, faţă de îndatoririle sociale. Asemenea preocupări au caracterizat, de pildă, convorbirea care a avut loc pe tema întăririi disciplinei de producţie şi a sporirii proprietăţii obşteşti a cooperatorilor în comuna Gruia, judeţul Mehedinţi. Cursanţii au venit cu exemple convingătoare din propria lor unitate, demonstrînd ce efecte dăunătoare au avut abaterile disciplinare de la muncă — uneori chiar în toiul campaniilor agricole —, ce prejudicii au adus cooperativei sustragerile din avuţia comună. Numeroşi cursanţi au manifestat hotărîrea de a acţiona ferm, împreună cu ceilalţi cooperatori, pentru combaterea şi curmarea în viitor a unor asemenea abateri. Spre deosebire de aceste moduri de dezbatere am participat şi la unele convorbiri mai puţin izbutite. De pildă, în Comuna Oporelu, judeţul Olt, discuţia despre norme, despre modul de a le calcula n-a fost însoţită, din păcate, de explicarea sensului economic al noilor măsuri privind perfecţionarea normării şi retribuirii muncii, a importanţei acestor măsuri pentru creşterea producţiei şi a veniturilor cooperatorilor. In alte locuri problemele au fost abordate doar sub aspectul lor general, fără legăturii cu realităţile locale. Tema „Perfecţionarea activităţii în agricultură“ pe care au dezbătut-o cooperatorii din comuna Greci, judeţul Mehedinţi — ne spunea tovarăşul Dăiescu Ion, şeful secţiei de propagandă a Comitetului judeţean Mehedinţi — a prilejuit doar exprimarea unor principii şi deziderate de ordin general privind organizarea muncii. Nu au fost puse în discuţie insă tocmai acele probleme nevralgice ale activităţii cooperatorilor de aici şi nici căile remedierii situaţiei nesatisfăcătoare din sectorul zootehnic de pildă, unde producţia de lapte şi carne este scăzută, a deficienţelor din sectorul legumicol etc. Evident, un asemenea mod de abordare n-a fost de natură să-i îndrume pe cursanţi spre o activitate mai rodnică, mai eficientă. Uneori asemenea carenţe sunt generate de însuşi modul în care comitetele comunale de partid se ocupă de învăţămîntul de partid. De pildă, in comuna Rogova — judeţul Mehedinţi — locţiitorul secretarului comitetului comunal de partid nu ştia dacă prima din cele două dezbateri recapitulative avusese loc sau nu şi nici nu discutase cu propagandistul asupra modalităţii de a conduce a doua dezbatere. Deşi axată pe o temă de mare importanţă şi interes — cinstea, corectitudinea şi principialitatea în activitatea cooperatorilor — dezbaterea n-a trecut dincolo de cîteva precepte generale, ignorînd viaţa şi problemele specifice cooperativei sau comunei. Odată cu începerea intensă a muncilor agricole, anul de studiu în învăţămîntul de partid se încheie la sate, dar aceasta nu înseamnă cîtuşi de puţin că s-ar încheia şi activitatea politico-ideologică. Continuarea ei se impune cu atît mai mult cu cit programele naţionale adoptate de recenta plenară pun sarcini de mare însemnătate în faţa tuturor celor ce muncesc în agricultură, a căror aplicare presupune, fireşte, în primul rînd o temeinică cunoaştere şi însuşire a acestor programe pînă la ultimul om, ridicarea gradului general de pregătire a celor ce muncesc în agricultură. După cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la plenară, „fără cadre cu temeinice cunoştinţe nu vom putea asigura ridicarea nivelului general al agriculturii, iar programele care ni le propunem şi investiţiile pe care Ie facem nu vor da rezultatele aşteptate. Tocmai de aceea se impune trecerea de îndată la măsuri pentru ridicarea nivelului general de cunoaştere al tuturor oamenilor muncii care lucrează in agricultură“. Intenţionăm — ne spunea directorul cabinetului judeţean Mehedinţi, tov. Nica Gheorghe — să desfăşurăm o informare politică sistematică a membrilor de partid, a celorlalţi oameni ai muncii din agricultură asupra problemelor actuale ale politicii interne şi externe a partidului. Comitetul judeţean de partid şi-a propus, de asemenea, ca pe toată perioada de vară să folosească larg mijloacele ce-i stau la îndemînă — expuneri, simpozioane, seri de întrebări şi răspunsuri la căminele culturale, convorbiri în cadrul brigăzilor, gazete de perete, etc. — încît, fără a stînjeni desfăşurarea muncilor agricole, să asigure explicarea conţinutului programelor naţionale de gospodărire a resurselor de apă şi îmbunătăţiri funciare, ca şi dedezvoltare azootehniei şi creştere a producţiei animaliere, a ansamblului de măsuri cu privire la îmbunătăţirea organizării şi normării muncii în cooperativele agricole. Preocupări asemănătoare am întîlnit şi la Comitetele judeţene de partid Ilfov, Olt, Brăila etc. Ele sînt de bun augur pentru activitatea politico-ideologică ce se va desfăşura în perioada următoare închiderii anului de învăţămînt, ca şi pentru noul an de studiu, ce va trebui pregătit din timp şi cu temeinicie. Silviu ACHIM (Urmare din pag. I) — întrebarea dv. corespunde, într-adevăr, cîtorva situaţii de anul trecut. Pentru acest an, am contractat numai capacităţile de cazare existente la 1 ianuarie. Nici un turist nu va fi clintit, sub nici un motiv, de pe locul contractat. Pentru construcţiile noi — hoteluri, spaţii comerciale etc. — am stabilit termene de dare în folosinţă pînă la 31 mai. La aceeaşi dată, în toate staţiunile litoralului, activitatea şantierelor va înceta cu desăvîrşire. Să nu fiu înţeles greşit : asta nu înseamnă că nu vom avea unde să ne primim oaspeţii. Pe lîngă spaţiile existente în 1970, se vor da în folosinţă noi capacităţi de cazare cu profil variat — hoteluri, campinguri, moteluri, vile, „sate de vacanţă“ — care însumează peste 20 000 de paturi — practic cea mai mare creştere a bazei materiale înregistrată pînă acum ; de asemenea, vor fi date în folosinţă noi terenuri de camping cu o capacitate de peste 10 000 de locuri. Mai mult de jumătate din această capacitate revine litoralului. — încă de mai mult timp a fost semnalată insuficienţa, pe litoral, a spaţiilor comerciale şi de agrement. Vor reîntrlni turiştii, şi în acest an, asemenea „minusuri“ ? — Nu ştiu dacă răspunsul meu va mulţumi pe toată lumea. Vă spun însă că in staţiunea Mamaia, unde s-a resimţit cel mai mult această insuficienţă, s-a asigurat un ritm mai intens de construcţie şi viitorul sezon va prelua, la data inaugurării, încă 3 200 locuri în unităţile de ali- mentaţie publică şi 2 300 mp suprafeţe de magazine. Un pas înainte se face şi in creşterea bazei materiale a agrementului. Vom da în folosinţă pe litoral, in acest an, alte 12 baruri de zi, 14 terenuri de sport, 10—15 grădiniţe şi locuri de joacă pentru copii. — Aţi adus in discuţie o chestiune foarte importantă : ce li se oferă copiilor — ne referim la spaţii de joacă, la distracţii — pentru ca şi părinţii să se simtă in vacanţă ? — începînd din acest an, dar mai ales în anii viitori, cerinţele familiilor cu copii vor sta şi mai mult în atenţia noastră. Dacă pină acum am avut un număr redus de servicii pentru cei mai mici turişti — rezumate in special la activităţile din grădiniţe — pentru acest an am luat măsuri ca în fiecare hotel să existe supraveghetori pentru copii ; de asemenea, pe plajă, vom marca locuri speciale pentru copii, care vor fi vegheate de personalul hotelier însărcinat cu această muncă. — Circulaţia turistică de care aminteaţi la început nu poate avea, fireşte, ca „punct terminus“ numai litoralul. Spre ce alte locuri va fi dirijat interesul drumeţilor ? — Caracteristic ţării noastre — şi un mare avantaj pentru noi — e faptul că avem un potenţial turistic bogat şi variat. România se numără printre puţinele ţări din Europa care oferă posibilităţi pentru" practicarea tuturor formelor de turism : sejur pe litoral, cură de tratament şi odihnit, sporturi nautice şi montane, vizitarea oraşelor de interes turistic şi a monumentelor istorice, pescuit, vînătoare etc. Spre toate aceste locuri şi forme de destindere şi reconfortare vom călăuzi atît turiştii români, cît şi pe cei străini. Am prezentat pe larg perspectivele turismului pe litoral, dar noi dispunem de un important potenţial turistic în zonele de munte şi staţiunile balneoclimaterice. Turiştii pot apela anul acesta la toate cele peste 100 de staţiuni de odihnă şi tratament, dar mai ales la staţiuni de renume internaţionale ca Sinaia, Predeal, Buşteni, Poiana Braşov, Lacul Roşu, Tuşnad etc. — care pot asigura practicarea turismului pe tot parcursul anului. Pe oaspeţii noştri ii mai aşteaptă de asemenea, după dorinţă, excursiile şi drumeţiile organizate la monumentele istorice şi de cultură, la cabanele din munţi, croazierele pe Dunăre şi in Deltă, pe lacurile de acumulare şi pe Marea Neagră. — O ultimă întrebare — fireşte, nu ca importanţă : cum se vor conjuga eforturile prioritare pentru dezvoltarea bazei materiale cu eforturi similare pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor turistice ? — Nu aud pentru prima dată această întrebare, pe care, de altfel, o consider îndreptăţită. Nu există alt factor, care să influenţeze mai repede şi mai direct circulaţia turistică, cum o poate face calitatea serviciilor. Sîntem conştienţi de acest lucru, şi în momentul de faţă beneficiem in pregătirea cadrelor — la cererea noastră — de asistenţa tehnică a unor specialişti în turism ai O.N.U. In acelaşi scop, am creat pe litoral o centrală de turism, care prestează toate serviciile prin întreprinderi specializate. In perioada de virf vom concentra pe litoral peste 20 000 de salariaţi, măsură care — conjugată cu celelalte — va avea ca efect o îmbunătăţire generală a nivelului serviciilor pe care le prestăm. — Ştiţi însă că nu totdeauna cantitatea se transformă automat şi în calitate... — Nu negăm faptul că, datorită formei de organizare din anii trecuţi, cînd funcţiile de conducere din hoteluri şi restaurante erau exercitate de cadre sezoniere, calitatea serviciilor prestate a avut uneori de suferit. Cei care conduceau aceste sectoare, datorită faptului că unii veneau într-un an, alţii în altul — nu se identificau întotdeauna, trup şi suflet, cu deviza noastră : „Servicii de cea mai bună calitate“. Anul acesta, o dată cu înfiinţarea centralei, s-a trecut la permanentizarea cadrelor de conducere ale hotelurilor şi restaurantelor, a şefilor de sală şi a unei părţi din personalul de recepţie. Unităţile hoteliere şi de alimentaţie publică s-au organizat sub formă de complexe, cu o conducere comună care poartă răspunderea pentru deservirea turiştilor in ambele sectoare. Pe linia preocupărilor pentru îmbunătăţirea calităţii deservirii se înscriu şi alte măsuri, dintre care aş aminti : organizarea, în mod experimental, a rezervării locurilor în hotel pe bază de programare electronică (pe litoral). Instruirea întregului personal care va presta servicii de „protocol“ în hoteluri, bucătării şi aeroporturi, asigurarea unor servicii de împrumut auto la toate marile hoteluri și la principalele puncte de frontieră etc. CALITATEA SERVICIILOR In ciuda eforturilor făcute de industrie şi comerţ pentru sporirea şi diversificarea volumului de mărfuri, cumpărătorul se află adeseori in magazine în faţa unei vădite neconcordanţe între ceea ce cere şi ceea ce i se oferă. De cine depinde înlăturarea acestei anomalii ? Specialiştii sunt unanimi în aprecierea că satisfacerea în mai bune condiţii a cerinţelor de consum depinde atît de comerţ — ca factor dator să studieze cu atenţie evoluţia şi tendinţele cererii, să le înregistreze cu sensibilitatea unui barometru şi să le transmită industriei cu precizia unui computer — cit şi de industrie, care, la rîndul ei, trebuie să cunoască bine poziţia produselor sale pe piaţă. Ce întreprind aceşti factori pentru cunoaşterea şi studierea atentă a cererii de mărfuri a populaţiei ? In ce măsură deciziile — pentru fabricarea şi comercializarea unor produse , au la bază analiza tendinţei cererii ? Cum se pot cunoaşte volumul şi structura cererii unei mărfi sau alteia ? Pornind de la ideea că viziunea de perspectivă asupra evoluţiei şi tendinţei cererii consumatorilor, a diversităţii sortimentelor comercializate este absolut necesară pentru realizarea unei mai mari concordanţe intre cerere şi ofertă, ne-am adresat directorului coordonator al O.C.L. Produse Industriale Arad — Gheorghe Bodea. Spre surprinderea noastră, dînsul ne-a declarat de la bun început : „Studiul cererii de mărfuri ne interesează mai puţin decit alte probleme, cum ar fi planul desfacerii, de pildă“. La care apoi a adăugat : „Ne ocupăm şi noi, dar studiul nu constituie un scop în sine“. De fapt, nu e vorba tocmai de o surpriză. Avem doar prilejul să reîntîlnim o optică limitată asupra sarcinilor permanente şi obligatorii ale unei organizaţii comerciale. Este oare de conceput că se pot realiza atributele comerţului în condiţii optime fără fundamentarea judicioasă a planului de desfacere ? Practica a dovedit că, datorită complexităţii activităţii comerciale, a diversităţii uriaşe a produselor, cunoaşterea permanentă a „pulsului pieţei“, adaptarea „din mers“, cu mobilitate, la tendinţele cererii constituie calea cea mai sigură pentru aprovizionarea corespunzătoare a magazinelor. La O.C.L. Produse Industriale Arad — ca şi la multe alte organizaţii comerciale — asemenea adevăruri par a nu fi cunoscute, de vreme ce singura sursă de apreciere a evoluţiei cererii o constituie — după spusele directorului — aprecierile vînzătorilor sau ale celor ciţiva merceologi. „Ei ştiu mai bine"“ — afirmă directorul, şi noi nu o negăm, numai că, apelind în exclusivitate la astfel de surse de informare, rezultatele nu întîrzie să apară: la sfîrşitul anului trecut, stocul a fost depăşit cu cîteva milioane ! „întreprinderea comerţului cu ridicata de mărfuri textile şi încălţăminte are posibilităţi mai mari de analiză a cererii, doar ea este titularul de contract, alături de furnizori“ — precizează, în încheiere, Gh. Bodea. In ce ne priveşte, am cercetat in ce măsură dispune această întreprindere de un instrument eficace de sondare a pieţei. „ Noi ne aprovizionăm pe baza comenzilor primite de la comerţul cu amănuntul (C.C.L. Produse Industriale în speţă — n.n.) — ne spune Viorel Stana, directorul I.C.R.T.I. Arad. Pentru studierea cererii, merceologii noştri se consultă cu vînzătorii... Formulele statistico-matematice, care s-ar putea aplica, sunt ele bune, dar nu dau rezultate prea concludente. — Aţi utilizat asemenea metode ? — încă nu, dar ştim noi... Să admitem că aşa ar fi, deşi metodele statistico-matematice sunt tot mai des aplicate, cu succes, în analizele previzionale. Ne arătăm insă nedumerirea că nu se întreprinde nimic pentru sondarea gustului public. Dacă întreprinderea nu dispune de posibilităţi suficiente, de ce nu se solicită colaborarea Institutului de cercetări comerciale ? „Costă, nu ne putem permite — motivează V. Stana , poate că producătorii sunt mai înzestraţi şi în fond ei sunt cei mai interesaţi să ştie ce trebuie să producă“. Intr-adevăr, un studiu aprofundat cere multă muncă şi costă ceva bani, dar necheltuind nimic pentru studii care nu se pierde mai mult pe ansamblu . Un calcul sumar arată că tocmai aşa stau lucrurile. Numai pentru depăşirea, la sfîrşitul anului trecut, cu peste 11 milioane de lei a stocurilor (acum zac în depozit, printre altele, peste 6 000 de paltoane, probabil rod al „consultaţiei“ dintre merceologi şi vînzători !) s-au plătit dobînzi suplimentare care au „umflat“ cheltuielile de circulaţie cu zeci de mii de lei. Se puteau evita asemenea cheltuieli dacă se cunoşteau cu maii multă precizie factorii care influenţează volumul şi structura cererii ? Tovarăşul director este de acord că rezultatele ar fi fost mult mai bune şi ne dă asigurări că se va acţiona pentru schimbarea opticii prezente, lipsită de o viziune mai amplă. Ar însemna să trunchiem adevărul dacă am limita investigaţiile noastre la unul singur din factoriirăspunzători de absenţa interesului pentru sondaje, cercetarea gustului public şi analize previzionale. Ne-am adresat şi directorului comercial al Combinatului textil Arad, ing. Vasile Leb. „ Părerea mea este că industria trebuie să deţină un rol hotăritor în cercetarea tendinţelor economice existente şi estimarea celor viitoare, inclusiv cele ale comercializării mărfurilor, pentru a cunoaşte potenţialul pieţei. în această privinţă sîntem într-o fază de pregătire, am trimis lucrători la Bucureşti la cursuri pentru cunoaşterea pieţei externe... — Desigur, prospectarea pieţei externe este necesară, utilitatea ei nu mai trebuie demonstrată, dar pentru cunoaşterea pieţei interne ce se face? — Trebuie să recunoaştem că studii speciale pentru cunoaşterea cererii nu s-au făcut, noua structură organizatorică ne va permite, poate, mai multă iniţiativă şi mobilitate. Totuşi, consider că aici stăm bine, piaţa internă este, după părerea mea, corespunzător organizată, iar noi sîntem în posesia de date privind proporţiile cererii pe mărimi şi talii. Comerţul este însă cel care ne comandă ce să producem şi trebuie să cunoască ce „se cere". La capătul discuţiilor purtate la Arad — şi o asemenea situaţie am întîlnit şi în alte judeţe — cercul se închide : O.C.L. împinge cunoaşterea cererii spre I.C.R.T.I., aceasta spre producători, iar furnizorii — aţi ghicit — spre organizaţiile comerciale. Toţi sînt de acord că trebuie făcut ceva — mai ales de către alţii ! — dar nimeni nu face nimic. Cine să prospecteze în acest caz evoluţia şi tendinţa cererii de mărfuri a populaţiei. — Răspunsul este unul singur — afirmă Radu Paul, directorul Institutului de cercetări comerciale. Cercetarea cererii de mărfuri trebuie realizată atît de industrie, rit şi de comerţ. Arbitrarul din deciziile organismelor comerciale ar putea fi substanţial diminuat dacă : a) s-ar crea un număr de magazine reprezentative unde să se urmărească curent evoluţia cererii ; b) s-ar organiza în fiecare judeţ eşantioane permanente de consumatori, care să fie periodic chestionaţi ; c) la realizarea expoziţiilor cu vînzare şi a „parăzilor modei“ s-ar înregistra operativ toate opiniile cumpărătorilor ; d) producătorii ar colabora cu comercianţii la elaborarea studiilor previzionale. N-am vrea să se înţeleagă că se cere fiecărei întreprinderi comerciale să facă sondaje de masă sau să fie dotate toate magazinele cu calculatoare dintre cele mai moderne. Este vorba de soluţii la îndemâna tuturor organizaţiilor comerciale, la care se mai adaugă şi asistenţa tehnică oferită în permanenţă de Institutul de cercetări comerciale. Deşi activitatea comercială, ca orice altă activitate, presupune eforturi deosebite pentru ridicarea permanentă a calităţii şi eficienţei muncii, totuşi majoritatea organismelor interesate — comerciale şi producătoare — ignoră instrumentele de cunoaştere oferite de studiul atent, profund al cercetării. In afară de Direcţia generală comercială a Capitalei, de cîteva întreprinderi comerciale cu ridicata şide întreprinderea „Clujana“, nici o altă „firmă“ comercială sau producătoare n-a solicitat concursul Institutului de cercetări comerciale. Azi, cînd condiţia indispensabilă a creşterii eficienţei activităţii economice este aplicarea accelerată a tuturor cuceririlor ştiinţei şi tehnicii, cînd orice întreprindere modernă caută să elimine incertitudinile, pentru a atinge în modul cel mai sigur rezultatele dorite, constatăm, o dată mai mult, că atît comerţul, cît şi industria dovedesc încă prea puţin interes pentru cercetare. Numai creşterea receptivităţii şi a iniţiativei în asemenea probleme, numai o colaborare rodnică între unităţile de comerţ şi întreprinderile producătoare pot garanta o eficienţă corespunzătoare a activităţii acestor sectoare şi o tot mai bună aprovizionare a populaţiei cu bunuri de consum. George POPESCU SONDAJUL COMERCIAL mai încearcă marea... cu degetul! SONTEIA — miercuri 7 aprilie 1970 Craiova. Imagine din cartierul Brazda lui Novac Foto : Gh. Vintilă In atenţia electricienilor In conformitate cu prevederile Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, electricienii cu diploma de absolvire a şcolilor de specialitate sau cu carnete de calificare vor avea de susţinut examene de autorizare la întreprinderile de electricitate din subordinea Ministerului Energiei Electrice, după cum urmează : I.R.E. Baia Mare — 6 aprilie 1970 ; I.D.E.E. — 7 aprilie ; I.R.E. Timişoara — 8 aprilie ; I.R.E. Deva — 13 aprilie ; I.R.E. Bacău — 16 aprilie ; I.R.E. Galaţi — 20 aprilie; I.R.E. Sibiu — 23 aprilie ; I.R.E. Piatra Neamţ — 28 aprilie ; I.R.E. Craiova — 5 mai ; I.R.E. Braşov — 7 mai; I.R.E. Oradea — 11 mai; I.R.E. Tg. Mureş — 13 mai; I.R.E. Ploieşti — 18 mai ; I.R.E. Cluj — 21 mai; I.R.E. Piteşti — 26 mai; I.R.E. Iaşi — 28 mai ; I.R.E. Bucureşti — 4 iunie ; I.R.E. Suceava — 11 iunie; I.R.E. Constanţa — 18 iunie. Candidaţii se pot înscrie la examen numai la întreprinderea de electricitate în raza căreia îşi au domiciliul stabil. Ei vor prezenta, la înscriere, diploma de absolvire a şcolii de specialitate sau gârneţul de lucrător în original şi cite o copie a acestora , adeverinţe de încadrare şi practică în proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor electrice (cu indicarea tensiunilor acestora) pentru solicitanţii de autorizaţii de gradul IV şi V. Gradul autorizaţiei (IV) se acordă în funcţie de studii şi de anii de practică în lucrările de instalaţii electrice. Şi electricienii cu autorizaţii obţinute pînă la : 1 ianuarie 1969 trebuie să se prezinte pentru reexaminare şi primirea noilor autorizaţii. Relaţii suplimentare se pot solicita la I.R.E. — serviciul utilizarea energiei electrice — de unde se poate procura şi îndreptarul M.E.E. „Autorizarea electricienilor“, care conţine detalii şi îndrumări în acest sens.