Scînteia, mai 1970 (Anul 39, nr. 8413-8441)

1970-05-04 / nr. 8414

Străbătînd, în aceste prime zile ale lunii mai, cimpiile patriei, po­posind în grădinile de legume sau traversînd podgoriile, imaginea do­minantă era aceeași ; peste tot, trac­toare și oameni intr-o supremă în­cordare se străduiau să termine se­mănatul, să execute celelalte lucrări da sezon. In ultima perioadă a lunii aprilie vremea se încălzise atit de pu­ternic incit temperatura solului a­­junsese la 15-20 grade. S-a încălzit pămîntul, dar oamenii s-au înfierbîn­­tat pentru că zorul lucrărilor agri­cole era mare. Spunînd că pămîntul s-a încălzit, iar oamenii s-au înfier­­bintat nu este un simplu joc de cu­vinte, pentru că această primăvară capricioasă dă multă bătaie de cap,­ţin mai departe decît temperatura scăzută şi ploile din ultimele zile. Este adevărat că noi n-am cunoscut zăpezile abundente care, în nordul şi centrul Europei, s-au încăpăţînat în a persista ; noi am fost feriţi de a­­semenea răbufniri ale naturii, ceea ce a permis ca pe terenurile mai zvîntate să se poată lucra în mod normal. Aşa se face că la ora actuală avem milioane de hectare semănate d­in judeţele Constanţa şi Tulcea, semănatul porumbului s-a încheiat, iar în alte judeţe această lucrare este aproape terminată. In alte zone ale ţării, primăvara s-a lăsat destul de mult aşteptată, încit lucrările în cîmp s-au aglomerat, s-au suprapus, ce­­rînd cadrelor de conducere din între­prinderile agricole de stat, din coo­perativele agricole să organizeze nit mai bine munca, să dirijeze operativ, competent şi în cunoştinţă de cauză tractoarele acolo unde pă­mîntul este apt a primi sămînţa. Este motivul pentru care în zilele de vi­neri, sîmbătă şi duminică, in cele mai multe unităţi agricole s-a lucrat din plin la cîmp, fie la semănat, fie la întreţinerea culturilor care în această primăvara au răsărit mai repede de­cît de obicei. Puteau oare oamenii muncii din agricultură să se opreai din munca lor avîntată pentr­u a a­r­­bători ziua de 1 Mai, pentru a se o­­dihni în celelalte zile care au urmat? Şi in rîndurile ţărănimii forma tra­diţională de sărbătorire a zilei de 1 Mai era aceea a unei treceri în re­vistă a roadelor muncii, a unor mani­festări de bucurie pentru începutul primăverii, adînc înrădăcinate in tradiţiile poporului nostru. Dar cînd mai ai zeci de mii de hectare de semănat cu porumb nu poţi lăsa munca pentru manifestările de bucu­rie. In aceste împrejurări, a fost ne­cesar ca ţărănimea, lucrătorii din în­treprinderile agricole de stat, între­prinderile pentru mecanizarea agri­culturii să sărbătorească Ziua inter­naţională a celor ce muncesc prin muncă. Şi după cum ne transmit co­respondenţii noştri, acolo unde timpul a permis să se iasă la cîmp, s-a muncit de zor. Oamenii muncii de la sat­ au făcut aceasta din con­vingerea că, grăbind semănatul, vor contribui la crearea unor condiţii ca recolta nu numai să nu se diminue­ze ci, din contră, să fie tot mai îm­belşugată şi, in felul acesta, agricul­tura să contribuie tot mai mult la edificarea socialistă a patriei, la buna aprovizionare a populaţiei cu pro­duse alimentare. Am consemnat încă în cursul săp­­tămînii trecute că in judeţele Con­stanţa şi Tulcea s-a încheiat semă­natul porumbului, iar în alte judeţe din sud această lucrare este aproape terminată. Numai în cursul zilei de luni vom fi în posesia unor date noi cu privire la mersul lucrărilor agri­cole, cele vechi nu mai reflectă si­tuaţia reală de pe teren deoarece în săptămîna care a trecut, cu toate condiţiile climatice deosebite, s-a lu­crat din plin. Organele judeţene de partid şi de stat au sprijinit, în a­­ceste zile, eforturile oamenilor mun­cii din agricultură pentru a grăbi lu­crările de sezon, pentru însăminţă­­rea ultimei suprafeţe. Consemnăm, în rîndurile care urmează, cîteva din acţiunile mai de amploare desfăşu­rate în aceste zile pe ogoare. Tov. ing. Vasile Marcu, director adjunct al Direcţiei agricole a ju­deţului Satu-Mare, ne-a făcut cunos­cut că în aceste prime zile ale lu­nii mai, pe ogoarele judeţului s-a lu­crat din plin, întreg personalul direc­ţiei agricole şi al uniunii judeţene a fost pe teren, ajutînd cooperativele agricole să-şi organizeze munca pen­tru a grăbi semănatul. De altfel, în cooperativele agricole din Petreşti, Andrid, Tiream, Sanislău, Urziceni, unde zilele de vineri şi sîmbătă s-a lucrat cu toate forţele, s-a reuşit să se însămînţeze aproape toate supra­feţele prevăzute a se cultiva cu po­rumb. Bune rezultate au şi între­prinderile agricole de stat Cărei şi Odoreu, întrucît în unele zone din cauza excesului de umiditate nu s-a putut intra pe teren, direcţia agri­colă a luat măsuri în vederea diri­jării tractoarelor pe terenurile mai zvîntate. Astfel, tractoarele apar­­ţinînd I.M.A. Moftin au fost tri­mise să lucreze în cooperati­vele agricole din raza de ac­tivitate a I.M.A. Cărei, întrucît în această zonă semănatul se apropie de sfîrşit, mijloacele mecanizate sunt trimise în cooperativele agricole din Craidorolţ, Eriu­ Sîncrai, Moftinu Mare şi Moftinu Mic, Sînmiclăuş şi Domneşti. In acest­ fel, în zilele care urmează şi în aceste unităţi se va încheia semănatul porumbului. Şi în judeţul Dolj, muncitorii din întreprinderile agricole de stat şi de mecanizare a agriculturii, ţăranii cooperatori au sărbătorit ziua de 1 Mai prin muncă. Condiţiile nefavo­rabile din perioada premergătoare acestei zile i-a îndemnat ca acum să folosească fiecare ceas bun de lucru Ion HERTEG Nistor TUICU Cezar IOANA (Continuare in pag. a II-a) I B e I I pe ogoare „Ziua muncii“ sărbătorită prin muncă PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE. UNIŢI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8414 Prima ediţie Luni 4 mai 1970 4 PAGINI-30 BANI în pădure ca şi în fabrică GRIJA DEOSEBITA PENTRU VALORIFICAREA LEMNULUI Activitatea legată de gospodărirea şi valorificarea fondului forestier are o mare pondere in economia ju­deţului nostru, reprezentînd 36 la sută din valoarea producţiei Harghi­tei şi 5,6 din cea a ramurii, ocupînd, din acest punct de vedere, locul al patrulea pe ţară. Ea polarizează mun­ca şi eforturile unui număr aprecia­bil de cadre şi se află în atenţia tu­turor factorilor de răspundere , de la maistrul de parchet şi de fabrica­ţie, pînă la comitetul judeţean de partid. Orice rezultate pozitive sau orice neajunsuri care apar în acest domeniu influenţează sensibil reali­zările obţinute de judeţul nostru. În plus, activitatea din exploatările fo­restiere şi din fabrici are implicaţii adinei din punct de vedere social pe planul Harghitei. Este suficient să menţionăm că peste 15 000 salariaţi sunt ocupaţi în industria forestieră. Proporţia de 75 la sută în produc­ţia valorică a sectorului o are, cum este şi firesc, industrializarea masei lemnoase, tendinţă care corespunde necesităţii de a asigura valorificarea superioară a lemnului, în perspectivă, pînă în anul 1975, ponderea valorică a exploatărilor de masă lemnoasă se va reduce de la 25 la sută la 15 la sută, întrucît — după cum se ştie — şi judeţul nostru trebuie să se cir­cumscrie sarcinii trasate de partid de a proteja „aurul verde“ al ţării. Deci nu intîmplător se accentuează prelu­crarea produselor secundare ale pă­durilor şi creşte ponderea lor In to­talul masei lemnoase — exploatînd, ca atare, un volum din ce în ce mai mare de lemn subţire, mărunt, de calitate redusă — ceea ce are conse­cinţe favorabile In acţiunea de valo­rificare judicioasă a for­dului fores­tier, conform cerinţelor economiei naţionale.­­Date fiind aceste condiţii, cum spu­neam, activitatea legată de econo­mia forestieră, de exploatarea şi in­dustrializarea lemnului se situează în centrul atenţiei noastre. Cadrul nece­sar îmbunătăţirii, din toate punctele de vedere, a acestei activităţi s-a creat prin restructurarea organizato­rică — în cursul anului trecut — a sectorului forestier, bazată pe prin­cipiul integrării exploatării şi pre­lucrării lemnului, prin crearea, la nivel de judeţ, a combinatului de ex­ploatare şi industrializare, cu uni­tăţi specializate. Efectele pozitive ale acestei reorganizări s-au văzut ime­diat : combinatul şi-a realizat toţi in­dicatorii tehnico-economici planifi­caţi pe anul trecut, iar una din uni­tăţile sale (Miercurea Ciuc) a fost onorată cu Steagul roşu de fruntaş pe ţară în Întrecerea socialistă. , In acest an, potrivit prevederilor planului, activitatea combinatului se caracterizează printr-o substanţială Îmbunătăţire a indicatorilor, în con­diţiile limitării volumului de masă lemnoasă exploatată. De pildă, nu­­­mărul mediu de salariaţi este mai mic cu aproape 2 000 şi — corespun­zător — sarcina de creştere a produc­tivităţii muncii e mult mai mare faţă de realizările anului precedent. Dar planul pe 1970 prezintă şi unele par­ticularităţi demne de subliniat, care se înscriu în prevederile referitoare la valorificarea superioară a produ­selor secundare, la utilizarea indus­trială a deşeurilor, rămăşiţelor, cră­cilor rezultate în exploatări şi fabrici de cherestea ; volumul acestor pro­duse reprezintă peste 30 la sută din totalul masei lemnoase exploatate a­ Ing. Ovidiu MUNTEANU secretar al Comitetului judeţean Harghita al P.C.R. nual şi ele se vor regăsi — în urma prelucrării industriale — în realiza­rea unor piese sau a garniturilor de mobilă, ambalajelor, unor materiale de construcţii termo-izolatoare. Cu aceeaşi stăruinţă s-au orientat eforturile şi în scopul reducerii con­sumurilor specifice de masă lemnoa­să. Se ştie, în acest sens, că o ca­racteristică a industriei lemnului constă în faptul că o bună parte a producţiei proprii se prelucrează din nou în secţiile de fabricaţie integra­te pe verticală, că există, în acest do­meniu, importante rezerve de dimi­nuare a normelor de consum. Măsu­rile aplicate au dovedit că este posi­bilă reducerea ponderii materialelor din lemn în structura produselor şi a preţului de cost. O atare concluzie a dus la schimbarea materiei prime destinată fabricării plăcilor aglome­rate la C.P.L. Gălăuţaş, folosindu-se numai deşeuri de mici dimensiuni şi putîndu-se economisi, astfel, im­portante cantităţi de lemn. Tot in scopul economisirii unor cantităţi sporite de material lemnos, în acest an se vor micşora pierderile de ex­ploatare cu 0,6 la sută faţă de anul trecut, ceea ce reprezintă un volum de 12 000 mc lemn. Pierderile la ca­petele buştenilor pentru cherestea şi traverse vor fi minime, iar în fabri­cile de cherestea — comparativ cu ■ anul trecut~ — se vor economisi 1­8 500 mc buşteni, prin introducerea şi utilizarea pînzelor de gater subţiri, ceaprazuirea corectă etc. Practica arată că mari cantităţi de lemn se pot economisi prin valori­ficarea rumeguşului. In trimestrul I a.c. s-au realizat prototipuri de mă­suţe şi taburete din rumeguş aglo­merat cu lianţi indigeni, în modele originale mult apreciate. Pentru lan­sarea în producţie a noilor sortimen­te, la fabrica de la Ditrău s-au făcut toate pregătirile. Anual, în unităţile judeţului se obţin 50 000 mc rume­guş, iar dintr-un mc se pot realiza 3 măsuţe şi 12 taburete pentru came­re de copil. Iată, deci, ce mare va­loare economică are valorificarea ru­meguşului. Dar gama sortimentelor amintite poate fi mult extinsă prin fabricarea mobilierului pentru sălile de aşteptare, construcţii comerciale (restaurante, baruri, cofetării), săli de mese, creşe, cămine de copii. Noul material din rumeguş, presat în cofraje, se pretează la lucrări de armare, realizîndu-se profile rezis­tente la solicitări, cu însuşiri calitati­ve deosebite. Asemenea secţii de producţie a mobilierului din rume­guş nu necesită investiţii şi se pot crea in fiecare fabrică. Bune rezultate s-au obţinut şi prin utilizarea unui liant ieftin, bitumul, realizîndu-se prototipuri de materia­le de construcţii mult solicitate ca : plăci termoizolante din talaş, coajă, crăci, cofraje din deşeuri de furnir, ambalaje cilindrice. Fabricarea u­­şilor celulare, a plăcilor extru­­date la C.P.L. Gălăuţaş, ca şi preocuparea pentru introducerea di­feritelor specii lemnoase în produc­ţia de mobilă fac parte din vastul complex de măsuri ce vizează înlo­cuirea lemnului masiv şi, în special, al celui de răşinoase, în procesul in­dustrializării. Pe această linie se în­scrie şi realizarea, în trimestrul I a. c., a seriei zero a unui nou tip de case de locuit pentru export. Gradul lor de confort, izolarea termică, instala­ţiile sanitare, electrice, de încălzire şi forma arhitectonică, în general, sunt calităţi deosebit de preţuite de beneficiarii străini. Iar materialul de bază pentru aceste case îi conSti­­■ tute-'plăcile aglomerate' şi frufulem­­noase. , „ „ .. In următorul cincinal, In judeţul nostru valoarea produselor rezultate dintr-un mc de lemn trebuie să crească, faţă de 1970, cu 36 la sută. Materie primă există din belşug, sub forma deşeurilor de fabricaţie, dar utilizarea lor superioară comportă fructificarea priceperii şi inteligen­ţei colectivelor de muncitori, tehni­cieni şi ingineri şi, în acest domeniu, comitetul judeţean de partid îşi va concentra toate eforturile. SPORT La cooperativa agricolă din Băleşti, județul Vrancea, s-a lucrat în aceste zile la semănatul ultimelor suprafeţe cu porumb Foto : S. Cristian POEZIE NESCRISĂ Omenirea risipeşte în fie­care clipă o uriaşă canti­tate de energie poetică. Da­că am putea-o înregistra ne-am găsi în faţa unui test de o mare elocvenţă, mai precis şi mai concludent decit orice anchetă speciali­zată. Poezia aceasta ne­scrisă, dorul de frumuseţe care funcţionează clipă de clipă la toate treptele conş­tiinţei, ar contrazice de bu­nă seamă viziunile sumbre şi catastrofice cu care vor să ne obişnuiască unii apo­logeţi ai dezumanizării, sau unii abili negustori de an­goase. A considera că în lu­mea modernă pot triumfa iraţionalismul, absurditatea şi violenţa este cel puţin aberant. Putem primi ase­menea mesaje, fără să-i suspectăm pe autorii lor, căci ei se exprimă într-un context social el însuşi ge­nerator de grave contradic­ţii. In asemenea condiţii, viziunea lor poate constitui un semnal de alarmă. Dar am în vedere in aceste în­semnări societatea noastră, omul de aici, eliberat de prejudecăţi şi spaime, de obscurantismul auster, de acea funestă concepţie a „trăirii periculoase“, omul redat funcţiilor lui spiritua­le, omul căruia nu i se re­fuză dreptul contemplaţiei lucide, al judecăţii fără tea­mă, al visării. Un ochi a­­tent desluşeşte uşor aceste trăsături, chiar dacă ele sunt dispersate şi se înfăţi­şează cu discreţie. Recent, am fost oaspetele unei şcoli din Maramureş, am stat de vorbă cu elevii şi învăţătorii unui sat obiş­nuit despre literatură, des­pre artă, a venit vorba chiar despre teatrul lui Eu­gen Ionescu şi viziunea sa despre lume. Repet, mă gă­seam într-un sat. La ple­care, elevii au năvălit ca un stol şi mi-au pus în bra­ţe poeziile lor. Noaptea, în tren, le-am citit. Nu acura­teţea grafică m-a impresio­nat, şi nu m-a supărat mi­metismul firesc al condeiu­lui lor şcolăresc ; am reţi­nut însă explozia de bucu­rie, gingăşia metaforei şi sunetul grav al istoriei, şoapta pămîntului pe care aceşti copii o aud. Fenome­nul nu e intîmplător, l-am întîlnit şi în alte părţi. El însemnări de Nicolae JIANU atestă naşterea unei anume viziuni despre viaţă, des­pre rosturile omului şi răs­punderile ei. Cu riscul de a fi suspectat de idilism, voi afirma că aceasta este o tendinţă esenţială, că în raport cu această nevoie de frumuseţe manifestată de omul contemporan trebuie judecat totul şi măsurat. Ci­mul cu care ne încrucişăm pe stradă, cu care călătorim în autobuz, în tren, un a­­vion, omul alături de care lucrăm, adesea fără să-l cu­noaştem prea bine, este de­ţinătorul unei mici comori de poezie, este zestrea lui cea mai de preţ, înţelegînd prin asta experienţa de via­ţă, izbînzile şi eşecurile, certitudinile şi îndoielile, planurile şi speranţele lui. A ignora cu imprudenţă sau cu nepăsare personalitatea omului de lingă tine în­seamnă a-l ultragia. O sin­gură vorbă, un gest pripit, poate declanşa procese a­­dinci, tristeţi prelungite în taină pentru că el nu se va plînge niciodată. Leacul stă in izolarea individului care încalcă legile elementare ale relaţiilor umane, in de­mascarea lui răbdătoare pî­nă cind se va îngrozi singur de vidul creat în jurul lui. Desigur, viaţa n-a fost şi nu va fi niciodată o incan­taţie perpetuă , ar fi de alt­fel şi plictisitor. Cu un ter­men cam­uzat se spune că viaţa e luptă, dar nu putem înţelege prin aceasta o con­fruntare permanentă a energiilor instinctuale, a bi­­cepşilor şi vicleniilor. Dar­­winismul acesta de extrac­ţie joasă ia uneori forme năstruşnice. Un proaspăt proprietar de automobil îmi spunea mai serile tre­cute : „Eu aş face pentru pieton nişte străzi subte­rane, să umble pe-acolo, să nu ne mai încurce, să pu­tem circula şi noi ca oa­menii !“. Astfel, maşina, teoretic o unealtă de civi­lizaţie şi confort, devine in acest caz prelungirea me­canică a egoismului hrăpă­reţ şi obtuz. Citesc cu uimire un ziare despre e­­forturile unora de a aca­para mai multe aparta­mente în clădirile statului. Asemenea acte nu sunt simple ilegalităţi, ele jig­nesc dureros sensibilitatea a milioane de oameni, um­bresc acea zonă de onesti­tate, de sinceră dăruire şi speranţă, averea lor cea mai de preţ. Legiuiri re­cente vin in intîmpinarea unui puternic curent de o­­pinie născut din chiar a­­ceastă substanţă nobilă, din acest Inepuizabil izvor de umanitate, de frumuseţe nealterată, împotriva tutu­ror năravurilor care po­luează atmosfera societății noastre, iată într-adevăr o bătălie care merită să fie purtată. Caz clasic, în baschet, duel aerian pentru balon, în apropierea panoului (fază din meciul Steaua— Universitatea Cluj) Foto: Gh. Vinţilă ­­o BOX: Intîlniri inedite in finala campionatului pe echipe FOTBAL: Ce concluzii aţi tras după meciul cu Franţa ? O convorbire cu Ion vicepreşedinte al F. R. de Fetbofravko Mitici­u caută cea mai bună formulă (corespondenţă din Belgrad de la N. Plopeanu) BASCHET : La încheierea returului campionatului masculin CANOTAJ ACADEMIC: Dinamo a dominat întrecerile de la Timişoara Alte ştiri din ţară şi de peste hotare în pagina a lll-a SPORTUL în atenţia forurilor locale jucînd un rol fun­damental în viaţa so­cietăţii, contribuind la întărirea sănătăţii pu­blice, la dezvoltarea multilaterală a tinere­tului, educaţia fizică şi sportul au devenit în ţara noastră activi­tăţi de interes naţio­nal. Hotărîri ale parti­dului şi statului, „Le­gea sportului“ stabi­lesc cadrul general al mişcării sportive, pre­­cizînd totodată răs­punderile organizaţii­lor responsabile in a­­cest domeniu — sin­dicate, U. T. C., C.N.E.F.S., Ministerul Invăţămîntului etc. Este de apreciat faptul că la Galaţi comitetul judeţean de partid ur­măreşte îndeaproape activitatea forurilor locale care au sarcini pe tărîmul sportului, le controlează sistema­tic, ia in discuţie şi revine ori de­rite ori este necesar. In urmă cu un an, Comitetul judeţean de partid Galaţi a anali­zat, in cadrul unei ple­nare lărgite, activita­tea sportivă de masă şi de performanţă care se desfăşoară pe întreg teritoriul judeţului. A­­preciindu-se că, în ge­neral, s-au obţinut u­­nele rezultate bune in dezvoltarea mişcării sportive gălăţene, in discuţiile participanţi­lor s-a reliefat atunci faptul că sportul gălă­­ţean nu a atins cota impusă de posibilităţi­le existente, de condi­ţiile create. In scopul impulsionării activită­ţii sportive, plenara a adoptat un plan de măsuri, nominalizînd răspunderile, stabilind termene precise. Zilele trecute, la co­mitetul judeţean de partid. In prezenţa pri­mului secretar, tova­răşul Constantin Dăs­­călescu, şi a preşedin­telui C.N.E.F.S., tova­răşul Anghel Alexe, a avut loc o şedinţă de analiză a felului in care s-au înfăptuit prevederile plenarei a­­mintite. Din informa­rea prezentată, cit şi din dezbaterile pe marginea acesteia a rezultat că, in răstimp de un an, s-a făcut un anume progres in sportul gălăţean, mai ales pe linia lărgirii bazei materiale : la Galaţi, la Tecuci, în­­tr-o­, serie de comune şi sate s-au construit sau au fost amenajate o serie de baze sporti­ve (între acestea si­­tuindu-se, în prim plan, patinoarul artifi­cial de la Galaţi), cit şi săli de antrenament sau terenuri sportive simple. Reuşita aceas­ta se datoreşte, în a­­ceeaşi măsură, pasi­unii, priceperii şi stră­duinţelor depuse de constructori, sprijinu­lui primit din partea C.N.E.F.S., care a a­­cordat Galaţiului im­portante fonduri de investiţii, ca şi colabo­rării şi preocupării tu­turor organelor locale, participării voluntare a cetăţenilor, a tinere­tului mai ales. Judeţul Galaţi dis­pune acum de condi­ţii materiale pentru sport cum n-a avut niciodată. Dar activi­tatea sportivă propriu­­zisă ţine ea pasul cu această dezvoltare a condiţiilor materiale ? La o astfel de între­bare, întru totul fi­rească, organele spor­tive, de sindicat şi U.T.C. — a căror res­ponsabilitate in dome­niul mişcării sportive este stipulată prin lege — nu pot da, cel puţin pentru moment — un răspuns care să poată fi considerat co­respunzător. Un prim exemplu. Plenara amintită a co­mitetului judeţean de partid a stabilit ca, prin atragerea unui număr cit mai mare de tineri din între­prinderi şi elevi din şcolile de toate grade­le in practicarea atle­tismului, fotbalului, boxului şi a altor dis­cipline, avînd totodată In vedere folosirea in­tensivă a bazei mate­riale, C.J.E.F.S., in co­laborare cu consiliul judeţean al U.G.S.R., comitetul judeţean al U.T.C. şi inspectoratul şcolar, să programeze accesul tinerilor — de două ori pe săptămină — in sălile şi la bazele sportive pe care le tu­telează. La dispoziţia tinerilor sportivi, clu­burile şi asociaţiile să Ion DUMITRIU (Continuare In pag. a IlI-a) Un vin deziderat al opiniei publice: DESFIINŢAREA BAZELOR MILITARE STRĂINE Navele militare ale N.A.T.O. sau ale Pentagonului ezită tot mai mult să-şi arunce ancora la Istanbul. Cu prilejul ultimelor „vizite de priete­nie“, ele au fost întîmpinate de mul­ţimi indignate. Cinci unităţi ale flo­tei a VI-a americane din Medi­­terana au făcut recent un origi­nal „sondaj“ de popularitate la Iz­mir. Rămase la distanţă de oraş, na­vele au intrat in port numai după declanşarea unei ploi torenţiale. Ves­tea sosirii lor s-a răspindit însă atit de repede, încit marinarii nu reuşi­seră incă să coboare, cînd străzile ce duceau spre chei se umpluseră de lume. Două zile au continuat la Iz­mir demonstraţiile de protest contra prezenţei in oraş a militarilor străini. CORESPONDENŢA DIN ANKARA DE LA AL. CIMPEANU Opinia publică turcă este puternic sensibilizată de prezenţa unor baze militare străine. Cu citeva săptă­­mîni în urmă, cartierul general din Ankara al forţelor militare a­­mericane a fost supus unui adevă­rat asediu. „Nici o regiune a Turciei să nu-i primească pe militarii străini“ — chema cu citeva zile în urmă, în­tr-un apel al său, Federaţia tinere­tului studenţesc. Sunt incă vii ecourile multiplelor manifestaţii ce au avut loc aproape în întreaga ţară in această primă­vară pentru desfiinţarea bazelor străine şi retragerea tuturor milita­rilor străini în interiorul graniţelor naţionale ale statelor lor. Este semnificativ faptul că autorităţile turce au cerut reducerea numă­rului de baze străine, acţionînd in direcţia revendicărilor opiniei publi­ce din această ţară. Complexul mili­tar al N.A.T.O. de la Trabzor a fost evacuat nu de mult, iar guvernul ţării a reintrat în posesia teritoriu­lui şi a edificiilor respective. Au fost întreprinse, de asemenea, unele mă­suri pentru a se evita eventuale ac­ţiuni pornite de la bazele străine şi care ar veni in contradicţie cu inte­resele naţionale ale ţării. „La un moment dat — îmi spunea o perso­nalitate competentă de la Ankara — guvernul s-a trezit într-un hăţiş de dependenţe a căror origine nici nu o cunoştea. S-au descoperit, astfel, 52 de acorduri militare cu străină­tatea, încheiate cu ani in urmă şi purtind adesea semnătura unor ofi­ţeri sau funcţionari de mina a doua, acorduri in virtutea cărora prezenţa militară străină şi drepturile perso­nalului respectiv au crescut mereu, ştirbind grav drepturile noastre su­verane". Ministrul de externe Ca­­glayangil a declarat că pentru „a se face ordine în această problemă“ au fost necesare îndelungi anchete. Dez­văluirea făcută a stîrnit o emoţie generală. Mişcarea împotriva bazelor străi­ne din Turcia cuprinde pături din ce in ce mai largi ale populaţiei, care se pronunţă cu hotărire pentru des­ființarea acestora şi retragerea tu­­turor trupelor străine, pentru trans­formarea Balcanilor intr-o zonă a pă­cii și a colaborării.

Next