Scînteia, mai 1971 (Anul 40, nr. 8773-8802)

1971-05-08 / nr. 8779

SÂNTEIA - sîmbătă 8 mai 1971 PAGINA 3 EXPUNEREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU (Urmare din pag. a II-a) cale principală de creştere a venitului naţional şi, implicit, de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale maselor. Volumul comerţului exterior urmează să crească în perioada 1971—1975 cu peste 70 la sută faţă de cincinalul trecut. Una din cele mai importante sarcini este creşterea eficienţei economice a ex­porturilor, îmbunătăţirea structurii a­­cestora, reducerea cheltuielilor de pro­ducţie ale mărfurilor exportate, valorifi­carea acestora la preţuri avantajoase pe piaţa externă. Se impune, de asemenea, reducerea importurilor prin folosirea în măsură sporită a posibilităţilor interne de aprovizionare cu materii prime, ma­­şini-unelte şi instalaţii. In acelaşi timp, vor trebui extinse acţiunile de cooperare industrială cu alte ţări — formă supe­rioară a relaţiilor economice care stimu­lează schimburile şi sporeşte eficien­ţa lor. România va dezvolta în continuare largi raporturi economice cu statele membre ale Consiliului de Ajutor Eco­nomic Reciproc, participînd activ la perfecţionarea formelor de cooperare dintre ele. Avînd în vedere că această organizaţie cuprinde numai o parte a ţărilor socialiste, considerăm necesar ca formele de cooperare să fie astfel orga­nizate încît să facă posibilă lărgirea C.A.E.R.-ului, participarea în cadrul său şi a altor ţări, atît socialiste, cît şi ne­­socialiste. Vom extinde, în continuare colaborarea noastră cu ţările membre ale C.A.E.R., precum şi cu toate celelalte ţări socialiste, în spiritul deplinei egali­tăţi, întrajutorării tovărăşeşti şi avanta­jului reciproc, conştienţi că această co­laborare înlesneşte valorificarea tot mai eficientă a resurselor materiale şi umane ale fiecărei ţări, progresul fiecărei eco­nomii naţionale, înflorirea multilaterală a tuturor naţiunilor socialiste. (Aplauze puternice). Vom acţiona pentru intensificarea ra­porturilor de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică cu ţările în curs de dezvoltare, cu tinerele state indepen­dente — raporturi a căror semnificaţie depăşeşte sfera strictă a intereselor eco­nomice reciproce, avînd şi o pregnantă însemnătate politică. Totodată, ţinînd seama de adîncirea diviziunii interna­ţionale a muncii, extindem relaţiile pe baza respectului şi avantajului reciproc cu ţările capitaliste dezvoltate. România consideră că dezvoltarea sa economică — ca de altfel a oricărui stat — este astăzi strîns legată de participarea largă la co­laborarea economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională, la circuitul mondial de valori. (Aplauze puternice). Actualul plan cincinal prevede reali­zarea în continuare a unei rate înalte a acumulării — sursa principală a pro­gresului economic şi social ; ponderea fondului de acumulare în venitul naţio­nal va reprezenta 31—32 la sută. Investi­ţiile în economia naţională din fondurile centralizate ale statului se vor ridica, pe întreaga perioadă, la circa 470 mi­liarde lei ; din această sumă, peste 52 de miliarde lei se vor folosi pentru con­strucţii de locuinţe, spitale, şcoli, spaţii comerciale, cantine, şosele, drumuri şi alte obiective social-culturale care se răsfrîng în mod nemijlocit asupra creş­terii nivelului de trai al poporului. (Aplauze prelungite). In vederea utiliză­rii cu eficienţă maximă a acestui uriaş efort de investiţii va trebui asigurată in­tensificarea ritmului de executare a obiectivelor stabilite, intrarea lor în funcţiune la timp, realizarea de la în­ceput a tuturor parametrilor tehnico­­economici calitativi şi cantitativi pro­iectaţi. Şi în acest cincinal vom urmări re­partizarea raţională a forţelor de pro­ducţie pe teritoriu, dezvoltarea susţinută a judeţelor mai puţin industrializate — prevăzîndu-se pentru acestea sporuri anuale ale producţiei industriale de 20—26 la sută. Politica de ridicare eco­nomică şi socială a tuturor zonelor ţării are o importanţă esenţială pentru creş­terea generală a nivelului de trai mate­rial şi cultural al poporului, este o con­diţie de bază pentru făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, pentru crearea premiselor în vederea trecerii spre comunism, însemnate sarcini revin în acest cin­cinal cercetării ştiinţifice, care capătă un rol tot mai important în viaţa econo­mică şi socială. Ea este chemată să con­tribuie în mai mare măsură la lărgirea bazei energetice, şi de materii prime, la elaborarea tehnologiilor de utilizare efi­cientă a resurselor, naturale ale ţării, la realizarea de noi materiale şi înlocuitori, la conceperea şi asimilarea de noi ma­şini-unelte, utilaje şi instalaţii de înaltă tehnicitate, la creşterea producţiei agri­cole vegetale şi animale. Soluţionarea cu succes a acestor sarcini face necesare dezvoltarea şi îmbunătăţirea utilizării bazei materiale a cercetării, concentrarea forţelor ştiinţifice în direcţiile hotărî­­toare ale progresului tehnic, economic şi social al ţării. Un rol esenţial în realizarea tuturor obiectivelor pe care ni le propunem în actualul cincinal îl au dezvoltarea şi perfecţionarea continuă a instrucţiei pu­blice. Se va extinde sfera de cuprindere a învăţămîntului, învăţămîntul superior tehnic urmînd să fie dezvoltat la di­mensiuni sporite faţă de cele înscrise în planul cincinal. Problema centrală a dezvoltării învăţămîntului nostru în con­diţiile de astăzi este îmbunătăţirea legă­turii sale cu practica. întregul proces de instruire trebuie să pornească de la ce­rinţele economiei, ştiinţei şi culturii. Vor trebui luate mai rapid măsurile necesare pentru îmbunătăţirea dotării cu apara­tură modernă a laboratoarelor, pentru amenajarea şi dezvoltarea atelierelor­­şcoală şi îndeosebi pentru extinderea practicii elevilor şi studenţilor direct în unităţile productive, organizînd partici­parea lor în tot cursul procesului de în­­văţămint la activitatea de producţie. (Aplauze). Trebuie să tindem spre reu­nirea institutelor ştiinţifice şi de proiec­tare, a întreprinderilor, unităţilor şco­lare şi facultăţilor, asigurînd pe această cale fuziunea directă a învăţămîntului cu cercetarea şi producţia. Intre marile cuceriri ale orînduirii noastre socia­liste se înscriu la locul cel mai de cinste realizările în domeniul formării cadrelor de muncitori calificaţi şi tehni­cieni, de ingineri, economişti şi alţi spe­cialişti, ridicarea a zeci de mii de con­ducători ai activităţii economice şi so­ciale. Acestui fapt îi datorăm în primul rînd succesele în făurirea socialismului în patria noastră. (Aplauze puternice). In realizarea hotărîrilor Congresului al X-lea, o deosebită importanță are apli­carea măsurilor privind reciclarea profe­sională a tuturor salariaţilor, asigurînd atît împrospătarea şi aprofundarea cu­noştinţelor legate de exercitarea în bune condiţii a profesiei, cit şi însuşirea ele­mentelor ştiinţei organizării şi condu­cerii societăţii. Este necesar să asigurăm ca in toate domeniile de activitate să lucreze oameni cu un larg orizont de cunoştinţe profe­sionale, ştiinţifice şi de cultură generală, cu o atitudine înaintată faţă de muncă, faţă de interesele majore ale societăţii, cu un înalt spirit de răspundere în gos­podărirea acelei părţi din avuţia naţio­nală care le-a fost încredinţată. Unul din criteriile principale de promovare a ca­drelor în munci de răspundere continuă să fie, bineînţeles, devotamentul pro­fund faţă de patrie şi partid, faţă de cauza construcţiei socialismului şi co­munismului în România. (Aplauze pre­lungite). Tovarăşi, Ampla dezvoltare a economiei naţio­nale în acest cincinal se va materializa în ridicarea bunăstării celor ce muncesc. Fondul de consum va spori pe locuitor cu 36 la sută. Salariul minim va creşte de la 800 lei, cît este în prezent, la 1 000 lei în 1972 şi la 1 100 lei la sfîrşitul anu­lui 1975. (Vii aplauze). Prin majorarea generală a salariilor, care va începe încă din 1972, se va realiza — pînă la sfîrşi­tul cincinalului — un salariu mediu pe economie de peste 1 800 lei, adică cu aproape 26 la sută mai mare decît anul trecut; dacă ţinem seama şi de indicele preţurilor, sporul salariului real va fi de 20 la sută. Ca urmare a sporirii sala­riului mediu şi încadrării unui număr suplimentar de persoane în unităţile so­cialiste de stat, fondul total de salarii se va mări de la 95 miliarde lei în 1970 la circa 145 miliarde lei în 1975. (Vii aplauze). Totodată, veniturile ţărănimii pro­venite din munca în cooperativele agri­cole de producţie și gospodăriile persona­le vor creşte în cincinal, pe o persoană activă, cu aproape 30 la sută. Venitul mi­nim garantat pentru cooperatorii care participă cu regularitate la muncă va creşte pînă la sfîrşitul cincinalului de la 300 la 400 lei lunar în producţia de cîmp, şi de la 400 la 500 lei lunar în zootehnie. O importanţă deosebită în creşterea bună­stării ţărănimii au recentele măsuri adop­tate de Comitetul Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român privind acordarea de ajutoare pentru copii, ajutoare pentru naştere, asistenţă medicală gratuită în spitale, tratament cu plată redusă în staţiuni balneo-cli­­matice şi ajutoare în caz de boală. In condiţiile sporirii numărului de pen­sionari din sistemul asigurărilor sociale cu aproape 38 la sută, pensia medie va creşte cu peste 18 la sută. Se va îmbunătăţi alocaţia de stat pen­tru copii, cu începere din trimestrul IV al acestui an, stabilindu-se sume ma­jorate şi diferenţiate, în funcţie atît de nivelul veniturilor cît şi de numă­rul copiilor în familie; vor fi urcate plafoanele de venituri în raport de care se fixează alocaţia şi se va extinde a­­cordarea alocaţiei pînă la împlinirea vîrstei de 16 ani. (Vii aplauze). Spre exemplu, o familie din mediul urban cu mai mulţi copii al cărei cap de familie are un salariu de pînă la 1 500 lei va primi pentru primul copil 150 lei, pen­tru al doilea 160 lei, iar pentru al trei­lea şi pentru fiecare din următorii cîte 180 lei. (Aplauze). Fondurile destinate alocaţiilor pentru copii se vor mări de la 4,3 miliarde lei in 1970, la 6,7 miliarde lei în 1975, deci cu peste 55 la sută. (Vii aplauze). Va spori volumul desfacerilor de mărfuri prin comerţul socialist cu 46 la sută. Consumul pe locuitor va înregis­tra creşteri importante atît la produ­sele agroalimentare cît şi la confecţii, ţesături, încălţăminte, la bunuri de fo­losinţă îndelungată. Se vor extinde ser­viciile , cincinalul prevede creşterea volumului acestora cu circa 61 la sută, dar consider că există posibilităţi pen­tru a depăşi cu mult această cifră, ur­mînd să se elaboreze un program spe­cial în acest scop. Ne propunem, pentru perioada 1971— 1975, să continuăm în ritm susţinut con­strucţia de locuinţe. Din fondurile sau cu sprijinul statului se vor rea­liza 520 mii apartamente fizice ; se esti­mează, de asemenea, că populaţia îşi va construi în regie proprie circa 270 de mii de locuinţe, îndeosebi la sate. Se vor asigura astfel condiţii ca circa 2,5 milioane de oameni să se mute în­ case noi. In perioada 1971—1975 se vor construi, de asemenea, peste 72 mii locuri în creşe, faţă de 28 mii, cîte avem astăzi, şi circa 60 mii locuri în grădi­niţe şi case de copii. La aceasta se adaugă creşele şi grădiniţele care se vor construi la sate de către co­operativele agricole de producţie şi cooperativele de consum, precum şi cele care se vor construi la oraşe de către cooperativele meşteşugăreşti. Statul nostru va aloca în continuare fonduri însemnate pentru finanţarea acţiunilor social-culturale. Volumul cheltuielilor pentru învăţămînt, cultură şi artă, sănătate, sport, asistenţă şi asigurări sociale se ridică, pe cincinal, la uriaşa cifră de 218 miliarde lei, a­­dică mai mult decît întregul venit na­ţional al ţării din anul 1970. Pe un locuitor, cheltuielile social-culturale suportate de stat se măresc de la 1 680 lei în 1970 la 2 260 lei în 1975, ceea ce constituie o sursă importantă de satis­facere a necesităţilor de viaţă ale populaţiei. In perspectiva dezvoltării societăţii noastre, fondurile sociale de consum capătă un rol tot mai însem­nat în efortul partidului şi statului pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. Am schiţat, tovarăşi, în mod­­ sumar, liniile directoare de dezvoltare a ţării noastre în noul cincinal. înfăptuirea a­­cestui vast program de construcţie eco­nomică şi socială va ridica România pe o nouă treaptă de progres şi civilizaţie, va marca parcurgerea unei noi şi însemnate etape pe drumul apropierii ţării noastre de statele avansate ale lumii. O dată cu dezvoltarea forţelor de producţie, cu creşterea producţiei de bunuri materiale şi spirituale, se va ridica şi mai mult ni­velul de trai al poporului, se va îmbună­tăţi viaţa fiecărui cetăţean, înfăptuin­­du-se astfel obiectivul central al con­strucţiei socialiste, ţelul suprem al în­tregii politici a partidului nostru comu­nist — bunăstarea şi fericirea omului. (Aplauze puternice, prelungite). Stimaţi tovarăşi, După cum este cunoscut, Congresul al X-lea al partidului, o dată cu direc­tivele pentru actualul cincinal, a elabo­rat orientările de bază ale dezvoltării României pe întreg deceniul 1971—1980. In cursul îmbunătăţirii sarcinilor de plan pe perioada 1971—1975 au fost revăzuţi şi indicatorii creşterii eco­nomiei pînă în anul 1980. De aseme­nea, s-au stabilit unele linii orientative cu privire la evoluţia economico-so­­cială a ţării în perioada 1980—1990. A­­ceste prevederi pornesc de la necesi­tatea asigurării în continuare a unui avînt susţinut al forţelor de produc­ţie, pe baza aplicării largi a cuceriri­lor ştiinţei şi tehnicii moderne în în­treaga economie. Ne propunem ca pînă în anii 1985—1990 să creăm o industrie pu­ternică, la nivelul tehnicii şi ştiinţei mo­derne, o agricultură intensivă de mare randament, să obţinem în toate dome­niile o creştere substanţială a produc­tivităţii muncii, astfel încît România să ajungă la nivelul statelor dezvoltate atît în ce priveşte producţia şi venitul naţio­nal­ pe locuitor, cît şi condiţiile de viaţă ale populaţiei. (Aplauze puternice, pre­lungite). Asigurînd, şi după actualul cincinal, o rată înaltă a acumulării — de circa 23 la sută — şi un ritm mediu anual de creştere industrială de 8—9 la sută, producţia industriei va putea spori, faţă de 1970, de 2,7 ori în 1980, şi de aproape 6 ori în 1990. Modificări radicale vor avea loc în baza tehnico-materială a agriculturii. Astfel, în perioadă următoare se va asigura mecanizarea complexă a tutu­ror lucrărilor agricole. Din 1980 agri­cultura noastră va dispune de în­grăşăminte chimice la nivelul cerinţe­lor agrotehnicii moderne, în cadrul programului de îmbunătăţiri funciare,­­pînă în 1990 va fi irigată practic în­treaga suprafaţă care se justifică din punct de vedere economic. Ţinînd sea­ma de influenţele deosebit de favora­bile pe care le va avea asupra agri­culturii crearea acestor condiţii, se poate sconta pe o creştere a produc­ţiei agricole, comparativ cu cincinalul 1966—1970, de 2 ori în 1976—1980,­­de 2,5 ori în 1981—1985 şi de peste 3 ori în 1986—1990. Ca urmare a industrializării accelerate a ţării, la sfîrşitul următoarelor două decenii circa 80 la sută din populaţia ocupată a ţării va lucra în ramurile neagricole ale economiei. Aceasta va marca o schimbare uriaşă — aş putea spune chiar revoluţionară — în structura socială a României, cu repercusiuni pro­funde în gradul de productivitate a muncii sociale, în condiţiile de viaţă materială şi culturală ale întregului nos­tru popor. (Aplauze puternice). Pe baza dezvoltării susţinute a econo­miei, venitul naţional va depăşi nivelul anului 1970 de 2,7 ori în 1980 şi de 5,7 ori în 1990. Avînd în vedere că popu­laţia se estimează să ajungă la 22,4 mi­lioane locuitori in 1980 şi 24 milioane în 1990, se poate aprecia că venitul na­ţional pe locuitor, în preţuri constante, va fi de circa 25 mii lei în 1980 şi 50 mii lei în 1990, ceea ce înseamnă un nivel comparabil cu cel din ţări dezvol­tate din punct de vedere economic. (Aplauze puternice). Sporirea venitului naţional va permite ridicarea continuă a nivelului de trai material şi spiritual al poporului. Vor creşte volumul şi diversitatea bunurilor de consum şi ale serviciilor, asigurîn­­du-se satisfacerea la un nivel superior a nevoilor întregii populaţii. In urmă­toarele două decenii se va asigura un ritm susţinut de creştere a fondului de lo­cuinţe ; spre exemplu, continuînd să con­struim în Bucureşti, în fiecare din viitoa­rele trei cincinale, cîte 120 000—150 000 apartamente, vom asigura locuinţe noi pentru o populaţie egală cu întreaga populaţie de astăzi a Capitalei ; practic, după 1980, in Capitală problema locuin­ţelor va fi soluţionată. (Aplauze). In ur­mătorii 15—20 de ani se prevăd, de asemenea, desfăşurarea unei vaste ac­tivităţi conştiente, dirijate, de dezvoltare şi sistematizare a localităţilor rurale, crearea a 250—300 noi centre urbane — dublîndu-se astfel numărul oraşelor exis-Stimaţi tovarăşi,­­ Modificările rapide care au loc în baza tehnico-materială, în structura şi supra­structura noii orinduiri impun, ca o ne­cesitate obiectivă, perfecţionarea conti­nente­i şi, în acelaşi timp, ridicarea economică şi socială a tuturor comunelor. Toate aceste măsuri vor duce la profunde transformări în viaţa satului românesc, reducînd în mod simţitor deosebirile dintre oraş şi sat, asigurînd o puternică apropiere a condiţiilor de viaţă din aceste două medii. Vor trebui luate, în cel mai scurt timp, măsuri pentru prevenirea poluării aeru­lui şi apelor, pentru protejarea naturii şi mediului ambiant, pentru a asigura populaţiei condiţii cît mai bune de mun­că şi de viaţă. Sunt în curs de elaborare studiile pri­vind crearea condiţiilor necesare — în­deosebi prin extinderea mecanizării şi automatizării producţiei — pentru ca pînă la sfîrşitul acestui cincinal să se treacă la reducerea săptămînii de lucru. Un puternic avînt vor cunoaşte învăţă­­mintul, instrucţia publică generală. Avem în vedere ca după anul 1980 să trecem la generalizarea liceului ; o dată cu aceasta, se prevede extinderea largă a învăţămîntului superior, numărul stu­denţilor şi al cursanţilor şcolilor de spe­cializare postliceale, raportat la 10 000 de locuitori, urmînd să se mărească de la 90 în 1970 la peste 100 în 1980 şi circa 150 în 1990. In vederea întocmirii studiilor de pers­pectivă mai îndelungată cu privire la evoluţia economico-socială a ţării, ple­nara Comitetului Central a hotărît să se înfiinţeze o comisie centrală de partid şi de stat care va elabora prognozele dezvoltării României în perioada 1976— 1990, iar pentru unele sectoare pînă în anul 2­000. La elaborarea prognozelor şi direcţiilor principale de dezvoltare în perspectivă a patriei trebuie pornit da la legile obiective ale dezvoltării sociale, de la realităţile concrete ale ţării noastre, precum şi de la tendinţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice pe plan mondial. Pe această bază se va elabora progra­mul dezvoltării în următorii 15—20 ani a României socialiste. In fapt, acesta va fi însuşi programul partidului, în cen­trul lui aflindu-se, ca obiectiv funda­mental pentru etapa respectivă, realiza­rea societăţii socialiste multilateral dez­voltate. (Aplauze puternice). In această perioadă forţele de producţie vor cu­noaşte o impetuoasă creştere şi diver­sificare, ducînd la o radicală transfor­mare a structurii economice şi sociale a ţării. Se va realiza o puternică apro­piere între munca fizică şi intelectuală, între muncitori, ţărani şi intelectuali, se va produce o profundă omogeni­zare a naţiunii noastre socialiste. Tot­odată, se va realiza o tot mai mare abundenţă de bunuri de consum şi, pe această bază, îmbunătăţirea substanţială a condiţiilor de viaţă ale întregului po­por. Munca va deveni tot mai mult o onoare şi o necesitate vitală pentru toţi membrii societăţii. In toată această pe­rioadă va acţiona­ în continuare princi­piul de repartiţie socialist, valabil pentru prima fază a comunismului , „de la fiecare după capacitate, fiecăruia după muncă“. Totodată, vor spori în mod deo­sebit cheltuielile sociale, contribuind la satisfacerea într-o măsură tot mai în­semnată a cerinţelor materiale şi spiri­tuale ale oamenilor muncii. In procesul acestor transformări, cu adevărat revoluţionare, în dezvoltarea forţelor de producţie, în perfecţionarea relaţiilor din societate, sub influenţa aplicării in viaţă a celor mai noi cuce­riri ale ştiinţei şi tehnicii, se vor crea condiţiile pentru elaborarea programu­lui de trecere treptată la făurirea socie­tăţii comuniste în România. (Aplauze puternice, prelungite), nuă a conducerii economiei, a întregii activităţi sociale, în vederea asigurării concordanţei între dezvoltarea forţelor de producţie şi relaţiile de producţie, între realităţile dinamice ale vieţii noastre materiale şi spirituale şi formele şi metodele de organizare şi conducere a societăţii. Sunt cunoscute măsurile adoptate in ultimii ani de conducerea partidului, în spiritul hotărîrilor Conferinţei Naţionale, pentru îmbunătăţirea organizării, condu­cerii şi planificării economiei. In perfec­ţionarea vieţii economice partidul nostru porneşte de la necesitatea îmbinării conducerii pe bază de plan unic, cu dez­voltarea autonomiei colectivelor de muncă, cu lărgirea atribuţiilor între­prinderilor. Punem accentul pe o mai bună folosire conştientă a factorilor eco­nomici, a acţiunii legilor economice obiective, inclusiv a legii valorii, pe stu­dierea cerinţelor pieţei, pe dezvoltarea largă a iniţiativei de jos. In acelaşi timp, considerăm necesar să folosim tot mai bine posibilităţile economiei socialiste de a asigura organizarea pe baza unei concepţii unitare a întregii producţii so­ciale. O importanţă deosebită în desfăşura­rea vieţii economice şi sociale au rela­ţiile de repartiţie. După cum se ştie, o dată cu lichidarea exploatării omului de către om a fost abolit şi principiul capitalist de repartiţie a venitului, gene­rator de profunde inegalităţi sociale, şi a fost introdus principiul de repartiţie socialist. Noi pornim însă de la faptul că şi în socialism se mai manifestă fe­nomene de inegalitate economică, pre­cum şi tendinţe parazitare ; de aceea, partidul nostru acţionează pentru asigu­rarea unor raporturi echitabile între ve­niturile diferitelor categorii sociale, ţi­nînd cont, în primul rînd, de aportul fiecăruia la producţia şi viaţa socială, dar, totodată, şi de posibilităţile econo­mice ale ţării, de tendinţa obiectivă a apropierii nevoilor membrilor societăţii noastre. Se mai întîlnesc şi la noi unii oameni care ar dori să primească cît mai mult de la societate şi, dacă se poate, să dea cît mai puţin,­ sau nimic, societă­ţii. Ceea ce se cere este ca fiecare cetă­ţean să înţeleagă că de munca, de efortul său depind progresul societăţii, ridicarea nivelului de trai al tuturor. Fiecare tre­buie să vadă nu numai interesele înguste, personale, ci să aibă permanent în vedere interesele generale ale societăţii căreia este necesar să-i consacre energia şi forţa lor creatoare. (Vii aplauze). In acelaşi timp, pornind de la deosebi­rile ce se menţin între diferite forme ale muncii concrete, partidul nostru se pro­nunţă cu hotărîre împotriva oricăror tendinţe de egalitarism mic burghez. Unii ar dori să fie retribuiţi ca şi cînd am fi ajuns în comunism, în sensul de a primi de la societate după nevoi, dînd în schimb după capacitate — sau chiar mai puţin. Concepţiile egalitariste despre retribuţie — care, practic, cred că nici în comunism nu vor putea fi aplicate — nu au nimic comun cu principiile după care se ghidează azi societatea noastră. Noi trebuie să ţinem seama, pe de o parte, da aportul fiecăruia la munca generală, iar, pe de altă parte, de existenţa deosebi­rilor în necesităţile oamenilor care, fără îndoială, vor mai dăinui. Diferen­ţierea stimulativă a veniturilor, pe de o parte, menţinerea acestora în li­mite raţionale, socialmente justificate, pe de alta, realizarea unei corelaţii ju­dicioase între retribuirea directă şi fon­durile sociale de consum sunt preocupări permanente ale partidului şi statului în efortul pentru înfăptuirea principiilor echităţii socialiste în patria noastră. Acordăm, după cum se ştie, o atenţia esenţială îmbunătăţirii activităţii statu­lui socialist, al cărui rol creşte tot mai mult, pe măsura progresului societăţii, a amplificării şi diversificării vieţii eco­nomice şi sociale. Nu este nici o contra­dicţie în această afirmaţie ; dimpotrivă, ea exprimă înţelegerea dialectică a rolu­lui şi esenţei statului socialist. Creşterea atribuţiilor statului nu înseamnă dezvol­tarea laturilor administrative sau repre­sive ale activităţii sale, ci, dimpotrivă, diminuarea acestora în avantajul ampli­ficării muncii de organizare şi conducere a întregii vieţi economice şi sociale. Fău­rirea societăţii socialiste multilateral dez­voltate impune forme superioare de con­ducere conştientă, unitară, a tuturor do­meniilor şi proceselor economico-sociale, de organizare a participării maselor largi populare la viaţa obştească. Noi sîntem însă împotriva acelor teorii sau tendinţe după care ar trebui să lăsăm reglementarea vieţii economice şi sociale la voia întîmplării, la discreţia pieţei, a legii cererii şi ofertei. Considerăm acesta concepţii dăunătoare pentru societatea noastră. După cum se ştie, corespunzător cerinţelor vieţii în etapa actuală a dez­(Continuare în pag. a IV-a) UN OBIECTIV ESENŢIAL AL ETAPEI ACTUALE - PERFECŢIONAREA CONTINUA A ORGANIZĂRII SOCIETĂŢII

Next