Scînteia, mai 1971 (Anul 40, nr. 8773-8802)

1971-05-16 / nr. 8787

MINUTE CARE PREŢUIESC MILIOANE Reţinerile în utilizarea deplină a maşinilor şi utilajelor anemiază forţa productivă a uzinei Departe de a constitui un scop în sine, o sarcină de producţie „oare­care“, utilizarea deplină a capacită­ţilor de producţie existente constituie o sarcină economică primordială a fiecărei întreprinderi — subliniată în repetate rînduri de conducerea parti­dului, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu — o cerinţă majoră a progresului nostru economic şi social. Ea se circumscrie în eforturile de a con­solida tot ce am învestit pînă acum, de a asigura ridicarea calitativă a întregii activităţi economice. Aşa se pot obţine producţii substan­ţial sporite, fără nici o investiţie suplimentară. Un exemplu : numai în ultimii cinci ani, în unităţile indus­triale din judeţul Braşov volumul producţiei la 1 000 lei fonduri fixe a sporit cu 300 de lei ; altfel spus, dacă indicii de utilizare a capacităţilor de producţie se menţineau la nivelul anului 1965, fondurile de investiţii reclamate de ritmul creşterii pro­ducţiei trebuiau să fie mai mari cu 25 la sută decit cele realizate. Aşa se poate asigura o substanţială creş­tere a productivităţii muncii, ştiut fiind faptul că, în general, sporirea randamentului maşinilor, utilizarea mijloacelor tehnice cu întregul po­tenţial determină un spor de pro­ducţie fără a fi neapărată nevoie de forţă de muncă suplimentară, ci de o calificare superioară, de o folosire mai raţională a celei existente. In sfîrşit, mai amintim că aşa se poate asigura reducerea substanţială a pre­ţului de cost, întrucit ponderea chel­tuielilor constant­ convenţionale sca­de, fiind repartizate asupra unui vo­lum mai mare de producţie. în e­­senţă, folosirea în întregime a ca­pacităţii maşinilor şi utilajelor în­deamnă valorificarea mai raţională a muncii materializate şi, deopotrivă, utilizarea mai eficientă a muncii vii, pe ansamblul industriei obţinindu-se, în final, o apreciabilă economie de muncă socială. Ce-i drept, există multe colective de unităţi industriale care acţionea­ză energic şi pe diferite căi pentru a asigura un randament maxim fie­cărei maşini, fiecărui utilaj. Din ini­ţiativa comitetului municipal de par­tid, la Cluj s-a înfiinţat un coman­dament al cooperării, care şi-a propus şi a reuşit cu succes să asigure o bună fructificare, la nivelul indus­triei oraşului, a capacităţilor de producţie rămase disponibile. Folo­site doar parţial datorită lipsei de comenzi, diferite utilaje de bază, cum sunt maşini de forjat, freze, strun­guri de la uzinele „Tehnofrig“, „Ar­mătura“, „Metalul roşu“ ş.a. au ajuns să-şi dubleze şi chiar să-şi tripleze indicii de utilizare în urma execu­tării de lucrări pentru alte întreprin­deri interesate. Şi în alte locuri s-au desfăşurat acţiuni asemănă­toare. Mai notăm un fapt : în tri­mestrul trecut, faţă de media în­registrată în 1970, indicele de utiliza­re a maşinilor şi utilajelor din sec­ţiile de bază ale unităţilor construc­toare de maşini a crescut cu 5 la sută. Este dovada certă a hotăririi cu care colectivele multor întreprinderi au trecut la înfăptuirea uneia din sarci­nile economice importante trasate de conducerea partidului : utilizarea cit mai raţională a tuturor capacităţilor de producţie. Numai aşa efortul de investiţii este capabil să declanşeze efectele economice scontate, numai aşa se pot asigura creşterea pro­ductivităţii muncii şi reducerea cos­turilor de producţie şi, pe această bază, sporirea venitului naţional — singura sursă de dezvoltare a econo­miei naţionale, de ridicare a nivelu­lui de trai. Iată de ce, muncitorii, inginerii şi tehnicienii din fiecare întreprindere, în calitate de producători şi de pro­prietari colectivi ai mijloacelor de producţie, sunt direct interesaţi să găsească soluţii pentru a folosi mai bine maşinile şi utilajele pe care le au la îndemină, pentru a obţine un randament cit mai mare in toate domeniile. In măsura în care fiecare colectiv ar judeca astfel, pornind de la interesele generale ale economiei, nu s-ar mai trece cu vederea atitudinile de nepăsare faţă de zes­trea tehnică a întreprinderii, s-ar a­­junge la înţelegerea clară că aparent nevinovata nefolosire a unui strung, a unui agregat, a unei instalaţii este generatoare de pagubă. O pagubă pe care o simte întreprinderea, o supor­tă economia naţională. In primele luni din acest an, Uzina de utilaj minier din oraşul Dr. Petru Groza şi Fabrica de cărămizi din Urziceni nu au realizat planul la productivitatea muncii din cauza „golurilor“ înre­gistrate în funcţionarea maşinilor şi utilajelor. La şantierul naval din Tr. Severin, indicele de utilizare a ca­pacităţilor de producţie nu depă­şeşte 55 la sută. Un calcul sumar a­­rată că, numai prin îmbunătăţirea folosirii maşinilor şi utilajelor, in în­treprinderea respectivă s-ar putea ob­ţine o producţie suplimentară de circa 50 milioane lei. Deseori trecută prea uşor cu vederea într-o uzină sau alta, irosirea capacităţilor de producţie prin neîncărcarea lor la nivelul po­sibilităţilor fiecărei maşini capătă dimensiuni surprinzătoare pe ansam­blul unei ramuri. Numai in trimestrul trecut, volumul timpului neutilizat a reprezentat, în medie, 28 la sută din fondul de timp disponibil al maşi­­nilor-unelte din secţiile de bază şi 43 la sută in secţiile auxiliare ale con­strucţiilor de maşini şi industriei lemnului. Milioane de ore-capacităţi s-au pierdut, maşinile şi utilajele fo­losite incomplet nefăcînd altceva de­cit să încarce preţul de cost cu co­tele de amortizare aferente. Sau, alt­fel spus, se putea renunţa la efortul de investiţii necesar pentru procu­rarea a zeci şi zeci de strunguri şi de alte maşini-unelte, de agregate şi in­stalaţii valorînd sute de milioane de lei, dacă cele existente ar fi fost fo­losite corespunzător. Iată de ce între­barea „folosiţi raţional întreaga zes­tre tehnică ?" este de stringentă ac­tualitate în fiecare uzină şi fabrică, iată de ce nu putem privi nepăsători că anumite maşini sunt imobilizate mult sub capacitatea lor de pro­ducţie. Căror cauze se datorează o atare situaţie critică ? Cum poate fi ea în­lăturată ? Cit priveşte cauzele care urmnează fructificarea la maximum a potenţialului tehnic de care dispune fiecare fabrică, ele sunt bine cunos­cute : schimburi de lucru neprogra­­mate, lipsă de forţă, de muncă sau de materii prime şi materiale, între­ruperi accidentale. Desigur, sunt cau­ze foarte bine ştiute de fiecare di­rector, de fiecare inginer sau şef de secţie. Le găsim bine precizate în diferite dări de seamă şi situaţii sta­tistice. Din păcate, însă, uneori totul se rezumă la această informare e­­xactă, fără să se depună eforturi pen­tru a desprinde şi concluzii utile, ca­pabile să declanşeze intervenţii e­­nergice pentru înlăturarea lor şi, mai ales, pentru prevenirea lor. Să ne oprim asupra schimburilor neprogramate. Se ştie bine cu cită insistentă a promovat conducerea partidului ideea îmbunătăţirii coefi­cientului de schimburi. Şi, totuşi, în unele întreprinderi, măsurile hotă­­rîte se lasă încă mult aşteptate. Mai mult, au început să-şi facă loc con­cepţii şi practici bizare : de teama de a nu se defecta o maşină după o solicitare îndelungată, programatorii se arată foarte prudenţi şi nu o pro­gramează decit un schimb, un schimb şi jumătate. In rest, utilajul „se odih­neşte“, ca şi cum în acest fel şi-ar recăpăta precizia în funcţionare. Ma­şinile de frezat din secţiile de bază ale uzinelor din industria construc­toare de maşini, graţie unor aseme­nea „griji“, ca şi din alte cauze, au lucrat, în primul trimestru, în medie, cu numai circa 65 la sută din fondul de timp disponibil, maşinile de rec­tificat din metalurgie — 50 la sută, iar maşinile de rabotat din industria lemnului — 48 la sută. Nu prin „odih­nă“ se reface vigoarea maşinii, nu Viorel SALAGEAN (Continuare in pag. a IIT-a) LOCUL M­ARMURII Pe cursul superior al Crişului Negru, la Vaş­­cău, două mori mo­derne, aparţinînd I.I.L.-ului Beiuş, tri­mit spre toate unghe­rele ţării plăci, mo­zaic şi pulbere de marmură. In această zonă cu zăcăminte de mult cunoscute de aur, molibden, bismut, bauxită, piatră de var, marmura alcătuieşte trei oaze : una poli­cromă, in toate nuan­ţele posibile, şi două albe. Cunoscute de veacuri, aceste trei iz­voare împietrite au fost cinci exploatate cu lăcomie pentru fostele palate nobiliare, cindi aproape uitate şi folo­site numai pentru mo­numente funerare. Copil fiind, mi-a­­mintesc de fosta moa­ră de mozaic din Vaş­­căul natal, unde, in­­tr-un aer înăbuşitor şi lăptos, salahori trans­formau, cu mijloace rudimentare, marmura in mozaic. Căruţe cu coviltir transportau „marfa" la gară. — Ce duceţi acolo, oameni buni ? Oamenii răspun­deau glumind : — Sare ! O acoperim si n-o plouă ! Cu acele imagini ca de exod posomorit in­­timpin acum ritmul ca de dactili al celor două mori moderne la care angajamentul de-a produce si livra in cinstea zilelor de 1 si 8 Mai un plus de 200 tone marmură măci­nată a fost depăşit, a­­jungîndu-se la cifra de 700 tone. Este rodul hărniciei acestui co­lectiv condus de comu­nistul Alexandru Sava, actualul responsabil al morilor şi fost edil de primă mină al oraşu­lui nostru natal. Şi, fiindcă suntem­ in domeniul cifrelor, e de subliniat că morile gemene din Vaşcău, care produc lunar 5 000 tone marmură prelucrată, şi-au săl­tat, nn numai trei ani, producţia valorică de la 3 la 17 milioane lei, adică aproape de 6 ori. Ele oferă materie pri­mă pentru combina­tele şi fabricile de sti­clă din Bucureşti, Bu­zău, Mediaş, Turda, Avrig, Pădurea Nea­gră etc., pentru şan­tierele de construcţii (plăci, mozaic), dar şi însemnări de Al. ANDRIŢOIU pentru tablourile elec­trice din întreaga ţară. Dacă s-ar lua in con­sideraţie numai dez­voltarea fabricilor de sticlă, ar fi necesară încă o moară , vorba ceea, in ţara celor trei Crişuri — trei mori, iar dacă s-ar pleca de la comenzile existente, atunci chiar dublarea producţiei ac­tuale n-ar putea face faţă cerinţelor. Aşa că viitorul des­chide in biografia a­­cestei vetre de mar­mură un capitol dintre cele mai fructuoase. Şi nu unul aproximativ, ci trasat cu rigoare ştiinţifică. Am asistat in Ora­dea la discutarea vii­torului apropiat (pină in 1980) al judeţului Bihor şi am vă­zut hărţi detaliate, planşe mirifice. Mă bucur pentru ce va fi durat pe cursul supe­rior al Crişului Negru. Mă bucur pentru felul in care sint transpuse in viaţă directivele partidului cu privire la dezvoltarea armoni­oasă a tuturor judeţe­lor, zonelor ţării. In acest context, alături de alte sectoare, este prevăzută şi lărgirea spectaculoasă a secto­rului de industrializare a marmurei in care vor munci, faţă de cele citeva zeci de oameni de azi, peste 400. Se vor deschide carierele de marmură policromă (cafenie, roşie, roză, albastră, verzuie). S-au mai deschis a­­ceste cariere odată, strict experimental, înveşminţindu-se cu marmura lor sediul din Cluj al filialei A­­cademiei. Muncitorii de la carieră au şi în­ceput să dea nuanţe­lor de marmură denu­miri metaforice: „Floa­rea munţilor“, „Roşie de cimp“, „Galbenul griului“ etc. Principalul e că in­trăm în viitor nu nu­mai cu metafore, ci şi cu cifre şi că in răs­timpul acestui cinci­nal marmura de Vaş­cău, Băiţa şi Cresuia vor găsi braţe iubi­toare de frumos care s-o scoată din munte şi s-o prelucreze. Fireşte, Bihorul va da cincinalului şi alte daruri mai consistente: cărbune, ţiţei, oţel, bauxită, alumină, e­­nergie electrică etc. Dar, tocmai in acest context, adagiul de marmură este ca un prinos pentru latura de frumuseţe , dincolo de valenţele sale indus­triale, va pune podoa­ba, ornamentul la lo­cul lor, acolo unde sunt necesare, pentru bucuria inimilor noas­tre. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8787 Duminică 16 mai 1971 6 PAGINI —30 BANI SLATINA Uzină de utilaj alimentar SLATINA (prin telefon de la Victor Ursu). In imediata vecinătate a U­­­ zinei de aluminiu a prins con- I tur hala principală de fabrica­ţie a unui nou obiectiv ce va în­tregi, in actualul cincinal, plat­­forma industrială a Slatinei — Uzina de utilaj alimentar. Pre­văzută să intre in funcţiune la sfîrşitul anului 1972, uzina va­­ avea o capacitate finală de 11 000 tone utilaj pe an. Intre princi­palii beneficiari ai celor 120 tipuri de utilaje ce se vor rea­liza anual aici figurează fabri­­­­cile de panificaţie, produse lac­tate, de bere, unităţile de vinifi- I caţie.­­ Echipamentul tehnologic este, în cea mai mare parte, de concepţie şi fabricaţie româ­nească. Amplu program de construcţii zootehnice TIMIŞOARA (corespondentul „Scinteii“, Cezar Ioana). „ In acest an, în judeţul Timiş au fost alocate fonduri importante de investiţii pentru construcţii­­ zootehnice. Astfel, în între­prinderile agricole de stat Pe­­l­ciul Nou, Variaş şi Timi-­­­şoara se află în construc­­­­ţie 3 complexe pentru vaci ■ cu cite 1100 locuri fiecare cu ter- 1 men de punere în funcţiune in­­ cursul acestui an, iar la Birda­n va fi înălţată o fabrică de nu­­­­treţuri combinate cu o capacita- 4 te de 120 000 tone pe an. Conco- 1 mitent a., incfioaat construcţia­­ unor obiective zootehnice şi în­­ cooperativele agricole de pro- I ducţie din judeţ. La Racova şi­­ Periam bunăoară se ridică com-­­ plexe intercooperatiste cu o ca­­l paritate de creştere şi îngrăşare pentru 30 000 porci fiecare, iar­­ la Racoviţa şi Şag — complexe­­ pentru 5 000 de taurine şi res­­­­pectiv 1 000 de vaci. De menţio­­­­nat că anul acesta vor fi date­­ în folosinţă complexele zooteh­­­­nice intercooperatiste de la­­ Peciul Nou de 30 000 de porci, / .Tebel pentru 30 000 de miei şi­­ Giroc pentru 72 000 găini ouă- t toare. Comunicat comun cu privire la vizita în Republica Socialistă România a delegaţiei Partidului Socialist Italian Noi capacităţi de producţie la Combinatul de hirtie şi celuloză din Bacău BACAU (corespondentul „Scin­teii“, Gh. Baltă).­­ In unităţile Combinatului de hirtie şi celu­loză din Bacău se execută am­ple lucrări de dezvoltare şi mo­dernizare. La fabrica „Letea“ din Bacău, bunăoară, va in­tra în curînd în funcţiune cel de-al doilea cojitor hidraulic, care va asigura întreaga capa­citate de prelucrare a lemnului pentru hirtie, precum şi o insta­laţie de recuperare a bioxidului de sulf, care va contribui la îm­bunătăţirea simţitoare a calităţii celulozei. Tot în acest an vor începe să producă şi secţia de hârtie pergaminată cu o capaci­tate de 8 500 tone pe an la fa­brica „Reconstrucţia“, uscătorul pentru cartoane dure de la fa­brica „Comuna din Paris“ din Piatra Neamţ, precum şi secţia pentru mărirea eficienţei de spălare a celulozei de la Fabrica de cartoane şi hirtie din Su­ceava. La Bacău va începe in cu­rînd construcţia unei noi fa­brici de hirtie pentru ziar, care va avea o capacitate anuală de două ori şi jumătate mai mare decit a actualei fabrici Letea. Tot aici se va construi şi o secţie de prelucrare a borho­tului care va valorifica pe de­plin leşiile reziduale. La Sucea­va vor fi puse în funcţiune două noi vibratoare de celuloză cu o capacitate anuală de 1 000 tone fiecare, iar la Piatra Neamţ se va construi o instalaţie pentru arderea piritei în pat fluidizat şi o staţie de epurare a apei. Prin intrarea in funcţiune a tuturor acestor obiective, valoarea pro­ducţiei globale a combinatului va creşte cu cel puţin 25 la sută. Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Partidului Comunist Român Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Vă mulţumesc sincer pentru telegrama de compasiune trimisă cu prilejul încetării din viaţă a lui Milentie Popovici, preşedintele Scupşti­­nei Federale a R.S.F. Iugoslavia. IOSIP BROZ TITO VIZITA DE LUCRU A TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU la Complexul avicol din Titu în cursul dimineţii de simbătă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, împreună cu tovarăşul Manea Mănescu, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., preşedin­tele Consiliului Economic, a făcut o vizită de lucru la Complexul avi­col­­ Titu din judeţul Dîmboviţa. Secretarul general al partidului este întîmpinat de un mare număr de ţărani cooperatori din comunele Lunguleţu, Răcari, Poiana, Corbii Mari, Braniştea, Costeşti-Vale, Pot­­logi, Odobeşti, Titu şi din numeroa­se sate din împrejurimi, care, aflînd de sosirea sa, au ţinut să-l întîm­­pine cu toată dragostea, cu toată căldura. Cei prezenţi ovaţionează în­delung pentru partid, pentru con­ducătorul partidului şi statului. Oaspeţii sunt salutaţi de tovarăşii Iosif Banc, membru supleant al Co­mitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Mi­niştri, ministrul agriculturii, indus­triei alimentare, silviculturii şi ape­lor, Angelo Miculescu, ministru se­cretar de stat, cadre de conducere din minister, precum şi de Matei Ghigiu, ministrul construcţiilor in­dustriale. Sunt de faţă tovarăşul Nicolae Tă­­blrcă, prim-secretar al Comitetului judeţean Dîmboviţa al P.C.R., pre­şedintele consiliului popular jude­ţean, şi alţi reprezentanţi ai orga­nelor locale de partid şi de stat. Oaspeţii sunt invitaţi să viziteze mai întâi moderna staţie de incuba­ţie a complexului, unde se află expo­ziţii de prezentare a celor mai im­portante realizări din sectorul avicol obţinute la nivelul întregii ţări. Pe un grafic se arată că in actualul cin­cinal producţia marfă de carne de pasăre creşte de la 38 400 tone in 1970 la 200 000 tone in 1975, iar cea de ouă de la 1 056 milioane ouă la 2 433,5 milioane. In acest cincinal se construiesc noi complexe moderne. De exemplu, la întreprinderile avicole de stat Creve­­dia, Arad, Braşov şi Oradea se con­struiesc ferme de reproducţie, cu o capacitate anuală de 50 000 păsări şi 20 000 pui fiecare. De asemenea, la întreprinderile avicole de stat Mihăi­­leşti, Arad şi Codlea se construiesc complexe de selecţie şi hibridare de păsări pentru producţia de ouă, iar la Tărtăşeşti şi Chiajna — complexe de păsări de prăsilă pentru producţia de carne. Secretarul general se inte­resează de măsurile întreprinse pen­tru atingerea acestor obiective, reco­­mandind să se intensifice ritmul de construcţie, in scopul intrării mai rapide in producţie a complexelor. Un alt grup de probleme abordat în discuţiile cu specialiştii este cel legat de colaborarea dintre între­prinderile avicole de stat şi unităţile cooperatiste. Gazdele arată că în anul trecut s-a colaborat cu 461 de cooperative agricole, cărora li s-au livrat aproape 5,5 milioane pui de o zi. Considerînd că acesta este un în­ceput bun, secretarul general subli­niază necesitatea dezvoltării acţiunii de colaborare intre unităţile avicole de stat şi cooperativele agricole pen­tru ca şi acestea să obţină rezultate asemănătoare celor înregistrate în marile complexe avicole. De aseme­nea, este necesar ca şi în cadrul co­laborării intercooperatiste să se a­­jungă la realizări mai importante în acest domeniu. Ample discuţii au loc între oaspeţi şi gazde asupra activităţii de cerce­tare ştiinţifică pentru dezvoltarea producţiei avicole. Se recomandă specialiştilor să di­versifice şi să amplifice activitatea de cercetare pentru rezolvarea ur­gentă a tuturor problemelor legate de creşterea industrială a păsărilor. Sunt înfăţişate apoi câteva aspecte în desfăşurarea lucrărilor de con­strucţie a complexelor avicole din ţară. Se subliniază eficienţa folosirii prefabricatelor realizate în poligoane, amenajate special pe lingă şantierele de construcţii. Se discută apoi despre modernul complex avicol de la Titu. Directorul complexului, Viorel Chiri­­ţă, prezintă parametrii noii unităţi, dată parţial în folosinţă cu un an şi jumătate mai devreme. Organizat pe principiul producţiei industriale, complexul integrat de la Titu are nouă ferme specializate în producerea de ouă, pentru creşterea păsărilor de reproducţie, incubatoa­re, fabrică de nutreţuri combinate şi abator propriu. El cuprinde 147 hale, spaţioase, în care procesele sunt me­canizate şi automatizate. Aici, în luna aprilie, au intrat în funcţiune primele patru ferme. Recent au fost livrate primele tone de carne de pa­săre pentru aprovizionarea popu­laţiei. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu se in­teresează de măsurile întreprinse în vederea creşterii eficienţei economice şi asigurării dezvoltării, concomitent cu producţia de carne şi a celei de ouă. De asemenea, recomandă specia­liştilor din domeniul construcţiilor să manifeste mai multă grijă pentru folosirea terenului, pentru a evita scoaterea din circuitul agricol a unor suprafeţe mari. Oaspeţilor li se prezintă în conti­nuare aproximativ 50 de utilaje şi instalaţii realizate de uzinele meca­nice ale agriculturii, care au contri­buit la mecanizarea proceselor de producţie în toate fermele avicole din ţară. Conducătorii de partid şi de stat vizitează apoi moderna staţie de in­cubaţie a complexului. Dotată cu utilaje şi instalaţii de cea mai înaltă tehnicitate, staţia produce 11 mili­oane pui pe an, care populează ha­lele de creştere. Gazdele înfăţişează apoi, în cadrul unei sugestive expoziţii, produsele obţinute din carne de pasăre, care vorbesc despre preocupările actuale şi de perspectivă din acest domeniu. Pe platforma din faţa staţiei de in­cubaţie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu este salutat de preşedinţii mai multor cooperative agricole de producţie din apropiere care, în numele ţăranilor cooperatori din comunele lor, expri­mă adinca mulţumire şi bucurie de a avea ca oaspete pe secretarul ge­neral al partidului. Ei se angajează să-şi aducă întreaga contribuţie la dezvoltarea cooperativelor lor, la creşterea producţiei şi îmbunătăţirea activităţii economice, pentru a răs­punde prin fapte grijii partidului care, şi prin recentele măsuri a­­doptate, manifestă o preocupare per­manentă pentru creşterea bunăstării ţărănimii cooperatiste. Adresindu-se cooperatorilor pre­zenţi, tovarăşul Nicolae Ceauşescu le mulţumeşte pentru primirea căl­duroasă făcută, le urează sănătate şi fericire, noi succese în munca pen­tru obţinerea unor recolte bogate. Ultimul obiectiv vizitat îl repre­zintă halele recent populate cu pă­sări. In încheierea vizitei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu felicită aviculto­­rii şi constructorii acestui mare com­plex industrial. In discuţia care a avut loc apoi, secretarul general recomandă con­structorilor cit şi conducerii Ministe­rului Agriculturii, Industriei Alimen­tare, Silviculturii şi Apelor să inten­sifice ritmul construcţiilor, să acorde o atenţie sporită bunei organizări şi reducerii consumurilor, astfel ca sarci­na prevăzută in actualul cincinal să se realizeze încă din anul 1974. De ase­menea, sfătuieşte pe membrii con­ducerii Trustului de producţie avi­colă să-şi organizeze magazine pro­prii, de desfacere, pentru început în Capitală şi pe litoral, acordînd o aten­ţie deosebită ambalării şi prezentării produselor, lărgirii continue a sorti­mentelor. Mircea S. IONESCU Emil MARINESCU

Next