Scînteia, iunie 1971 (Anul 40, nr. 8803-8832)
1971-06-01 / nr. 8803
SCINTEIA - marți 1 iunie 1977 pagina economică n liPIT !■ IIIIIIII II— -- - -- -- - - -- -- - ----- - -- - - --- -- - - - SI EXTINDE FABRO DE PIELE SI MĂNUŞI DIN TG. IfIMS 1 1 1 TG. MUREŞ (corespondentul „Scînteii“, Deaki). La fabrica de piele şi mănuşi din Tg. Mureş, unitate care in anii din urmă a cunoscut un amplu proces de modernizare şi dezvoltare, se execută acum in continuare însemnate lucrări de investiţii , mărirea halelor de producţie prin completări şi supraetajări, reorganizarea unor suprafeţe productive, modernizarea proceselor tehnologice etc. Capacitatea fabricii va spori anual cu un milion perechi mănuşi din piele şi 16 380 bucăţi confecţii. Noile capacităţi urmează să fie dotate cu maşini şi utilaje de înaltă tehnicitate, linii automatizate de mare randament, in majoritate produse în ţară. Din dările de seamă statistice care sintetizează activitatea executantului, I.C.M. Cluj, rezultă că planul de producţie prevăzut pentru trimestrul I s-a realizat în proporţie de 120 la sută la investiţii total şi 155 la sută la construcţii montaj. CARACTERISTICA MASINILORUNEITE DE IA U. M. CUGIR CALITATE ŞI PRECIZIE ALBA IULIA (corespondentul „Scânteii“, Ştefan Dinică). — In activitatea colectivului de muncitori, ingineri şi tehnicieni de la Uzina mecanică din Cugir un loc aparte il deţine producţia de maşini-unelte. Este şi firesc, de altfel, dacă avem in vedere solicitările mereu în creştere, pentru aceste produse, atît pe piaţa internă,ât şi la export. In prezent, la U.M. Cugir se fabrică 21 tipodimensiuni de maşini de frezat cu consolă, de prelucrat roţi dinţate, maşini de mortezat roţi dinţate, de rectificat ş.a. Majoritatea acestora sunt rodul unei concepţii proprii, creaţiei originale a specialiştilor din uzină, materializate apoi tot aici şi executate cu utilaje moderne. Maşinile de frezat roţi dinţate, de exemplu, sunt comparabile şi competitive prin performanţele lor cu cele mai remarcabile produse similare, fabricate în străinătate. In legătură cu preocupările asidue, vizirul continua ridicare a performanţelor acestor utilaje, ing. Traien Haneş, şeful serviciului comstructor-şef maşini-unelte din uzină, ne-a informat : „ Maşinile de frezat universale FU au cunoscut, in ultima vreme, un permanent proces de înnoire, de modernizare. Ne interesează acum şi problema modernizării aspectului lor, dotării cu un număr sporit de accesorii normale şi speciale, ceea ce va permite multiplicarea operaţiunilor care să se poată efectua pe aceste maşini. Tindem să le asigurăm un grad tot mai mare de universalitate. Printre aceste preocupări, cu o finalitate apropiată, se situează şi găsirea unor soluţii moderne, care să ne ajute la aplicarea tehnologiilor constructive cit mai eficiente şi economicoase. Este important de semnalat faptul că, anul acesta, a început in uzină fabricaţia de serie a maşinii de danturat FD-800. Tot în 1971 începe producţia maşinilor de rectificat interior, pentru rulmenţi, care vor acoperi un „gol“ resimţit în industria noastră constructoare de maşini-unelte. Se află în puns de asimilare o nouă maşină de mortezat roţi dinţate ; urmează, de asemenea, să cunoască îmbunătăţiri şi maşina de danturat FD-500, in vederea obţinerii unei precizii superioare in prelucrări. Una din secţiile fabricii (Urmare din pag. I) se poate obţine o producţie substanţial sporită. Adeseori se constată că instalaţii Întregi, vaste agregate lucrează sub potenţialul loc nominal şi pentru simplul motiv că undeva, in componenţa acestora, survin aşa-zise „locuri înguste“. Este necesar ca centralele şi ministerele să stabilească eficienţa înlăturării acestor strangulări, ţinînd bineînţeles seama de uzura utilajelor şi instalaţiilor, nivelul tehnologiilor proiectate şi de posibilităţile de desfacere a producţiei suplimentare ce poate fi obţinută pe această cale. Mari rezerve de sporire a producţiei pot şi trebuie să fie valorificate prin utilizarea, deplină a fondului de timp disponibil al maşinilor şi utilajelor, printr-o încărcare cit mai raţională pe schimburi, în primul rind, prin generalizarea schimbului II şi extinderea schimbului III in întreprinderi. Cu deosebită acuitate se pune această problemă mai ales în unităţile Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini. Chiar dacă în primul trimestru indicii de utilizare a fondului de timp disponibil al maşinilor-unelte din secţiile de bază ale unităţilor din această ramură au fost superiori celor mai bune realizări, din anul 1970, totuşi aceşti indici nu se ridică la nivelul mediu planificat pentru anul 1971. Volumul încă mare de timp disponibil neutilizat este generat de neîncărcarea corespunzătoare, într-un şir de întreprinderi, a schimburilor II şi III, de lipsa forţei de muncă şi de întreruperile accidentale în funcţionarea maşinilorunelte. Cit de mari sunt aceste rezerve ce rămin încă nefolosite, ne putem da seama chiar şi numai din următorul calcul : pe ansamblul Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini, care deţine peste 56 la sută din parcul total de maşini-unelte, volumul întreruperilor accidentale din secţiile de bază raportat la numărul maşinilor a reprezentat, in trimestrul I, in medie, 106 ore pe maşină. Intre resorturile în măsură să impulsioneze creşterea gradului de folosire a capacităţilor de producţie, şi, pe această cale, să stimuleze afirmarea elementelor calitative. Intensive, se numără şi perfecţionarea organizării producţiei şi a muncii. Anii din urmă confirmă că organizarea raţională a producţiei şi a muncii constituie o condiţie indisolubilă a progresului economic în toate unităţile productive. Am reamintit acest lucru din considerentul că trecerea timpului a diminuat interesul unor colective pentru problemele perfecţionării organizării. Apelînd la concluziile sus-amintitei analize, reţinem că numai pe calea înlăturării unor neajunsuri de natură pur organizatorică ar fi posibilă majorarea considerabilă a volumului producţiei, întreprinderea metalurgică Aiud, de exemplu, şi-a propus prin plan ca în acest an să rezolve cîteva probleme organizatorice care să-i asigure o majorare a volumului producţiei şi a productivităţii muncii. Din cele 3 studii scadente în primul semestru al anului curent, nici unul nu a fost cel puţin amorsat — mărturiseşte însuşi şeful serviciului de organizare a producţiei şi a muncii. Asemenea atitudini de minimalizare a rosturilor acţiunii de perfecţionare a organizării producţiei şi a muncii am intilnit şi in alte unităţi. Sarcinile tot mai complexe ce revin unităţilor industriale impun revitalizarea acţiunii de organizare a producţiei şi a muncii, operaţie ce se cuvine să fie neintirziat întreprinsă de centrale şi celelalte unităţi cu statut de centrală. Desigur, valorificarea cit mai deplină a capacităţilor de producţie depinde in egală măsură şi de alţi factori decît cei amintiţi în rândurile de faţă. Fără a fi intenţionat să facem o analiză exhaustivă a problemei in discuţie, elementele consemnate dovedesc că in unităţile industriale există încă numeroase rezerve de capactăţi care trebuie să fie utilizate cu rezultate maxime pentru producţie. Societatea noastră nu-şi poate permite să nu obţină efectele economice scontate de pe urma eforturilor neîntrerupte îndreptate spre dotarea întreprinderilor industriale cu tehnică modernă, de mare randament. La drept vorbind, cu toţii suntem interesaţi ca toate maşinile, utilajele şi instalaţiile din fabricile şi uzinele pe care le-am construit să fie nit mai intens exploatate, ca de pe urma lor să tragem maximum de foloase. Aceasta este o cale sigură pentru dezvoltarea şi perfecţionarea in continuare a forţelor de producţie, creşterea avuţiei naţionale, a venitului naţional — baza trainică a ridicării bunăstării materiale a poporului. Producţia industriei la nivelul dotării Cooperativele agricole din județul Dolj au alocat, an de an, la fondul de acumulare o parte însemnată din veniturile realizate. Numai în cursul anului trecut au fost repartizate la fondul de acumulare 172 715 000 lei, ceea ce reprezintă 23,8 la sută din venitul global. In anii 1968—1970 cooperativele agricole din judeţ au investit , în construcţii zootehnice, procurări de animale, plantaţii de vi şi pomi, amenajări pentru irigaţii etc., folosind fonduri proprii şi credite acordate de stat, peste 773 400 000 lei. Ca urare a investiţiilor făcute, au crescut veniturile şi fondurile destinate retribuirii muncii. Pentru creşterea eficienţei economice a investiţiilor efectuate, numeroase cooperative agricole s-au unit în asociaţii intercooperatiste specializate pe diferite ramuri de producţie şi au realizat în comun complexe pentru creşterea şi îngrăşarea porcinelor, taurinelor, ovinelor, pentru cultivarea legumelor şi îndeosebi a legumelor timpurii, au amenajat sisteme mari de irigaţii etc. Se remarcă în această privinţă asociaţiile pentru cultura legumelor timpurii de la Cetate, Foişor, Ostroveni, complexele pentru creşterea şi ingrăşarea porcilor de la Cerăt, Maglavit, Gingiova, Galicea Mare, pentru păsări ouătoare de la Brădeşti, asociaţia viticolă de la Bechet şi multe altele. Investiţiile s-au făcut pe baza unor studii tehnico - economice bine fundamentate. In cooperative ca cele din Goicea Mare, Maglavit, Segarcea, Cerăt, Birza unde s-a făcut o temeinică analiză -----------------------a fiecărui leu cheltuit, unde s-a chibzuit bine ce şi cum trebuie construit, averea obşteasca şi o dată cu aceasta veniturile ţăranilor cooperatori au cunoscut o creştere continuă. La stabilirea unor obiective nu s-au avut insă în vedere posibilităţile de realizare, oportunitatea şi îndeosebi eficienţa lor. Aşa se explică faptul că în mai multe cooperative agricole s-au făcut cheltuieli destul da mari pentru construcţii zootehnice sau pentru activităţi anexe, plantaţii de vii şi pomi care nu numai că nu sunt rentabile, dar sunt o povară pentru unităţile respective. Edificator in această privinţă este cazul cooperativei agricole din Dobreşti, care a primit de la stat credite pe termen lung de peste 3 milioane lei. Cea mai mare parte a acestora a fost folosită pentru construcţia de grajduri, puterniţe, procurarea de agregate pentru irigaţii, amenajarea unei orezării, plantări de viţă de vie etc. Nu se poate spune că în sectoarele respective aceste investiţii nu ar fi fost necesare şi rentabile. Numai că cele 7 grajduri pentru bovine, 4 puterniţe şi alte obiective au fost amplasate fără a se avea la bază un plan de sistematizare şi fără a se ţine seama de dezvoltarea in perspectivă a cooperativei. Datorită acestui fapt construcţiile au fost împrăştiate in toate cele 4 sate cuprinse în cooperativă. Această răspindire nu a dat posibilitatea efectuării unui control şi indrumării calificate şi ca urmare sectoarele respective s-au dovedit nerentabile. In prezent, cele 4 puterniţe cu o capacitate de 8 000 capete şi un grajd de 80 capete, construite cu cheltuieli mari, stau nefolosite. In alte cooperative agricole, datorită lipsei de discernămînt a consiliilor de conducere, îndrumării uneori necorespunzătoare date de direcţia agricolă şi uniunea cooperatistă judeţeană s-au realizat şi unde a trebuit şi unde nu a trebuit construcţii zootehnice. Nu după multă vreme, iar în unele cazuri chiar imediat după efectuarea investiţiilor, s-a ajuns la concluzia că acestea nu sunt eficiente. Aşa s-au petrecut lucrurile la cooperativa agricolă din Bechet, în trimestrul III al anului trecut s-a terminat de construit o maternitate pentru scroafe. Dar n-au trecut nici şase luni de la darea ei în folosinţă, şi cooperativa a primit indicaţii de la direcţia generală agricolă şi U.J.C.A.P. să o desfiinţeze deoarece se dau în folosinţă complexele de porcine din cadrul asociaţiilor intercooperatiste. La fel s-au petrecut lucrurile şi cu sectoarele avicole ale cooperativelor agricole din Padea şi „7 Noiembrie“ Bîrca, unde stau nefolosite construcţii şi instalaţii pentru creşterea păsărilor în valoare de 93 200 lei şi, respectiv, 233 500 lei. Cunoscindu-şi forţele şi posibilităţile existente, unele unităţi au fost mai circumspecte în ce priveşte planificarea şi solicitarea unor sume mari pentru investiţii. Organele agricole judeţene au intervenit insă in unele cazuri cu indicaţii insuficient fundamentate. Cooperativa din Brabova, bunăoară, a solicitat în cursul anului trecut credite în valoare de 34 000 lei pentru executarea unor lucrări de combatere a eroziunii solului. Nu a primit sprijin în această direcţie, in schimb i s-au dat credite in valoare de 273 000 lei ca să construiască un grajd de 100 capete pentru îngrăşarea taurinelor. Aceasta în timp ce în cooperativă există construcţii zootehnice nefolosite : un turn de apă în valoare de peste 67 000 lei şi o maternitate a cărei valoare se ridică la peste 43 000 lei. Referindu-se la construcţia grajdului pentru îngrăşătoria de taurine, tov. Atanasie Ricu, contabil, inspector la sucursala Dolj a băncii agricole, aprecia că „după primele rezultate se dovedeşte că ingrăşătoria de taurine este ineficientă“. Oare banca agricolă nu putea ajunge la această concluzie înainte de a da banii ? Mai ales că unitatea nu-i solicitase. Ce anume generează această stare de lucruri ? Din relatările mai multor interlocutori s-a desprins că uneori întreaga operaţie de aprobare a investiţiilor capătă un caracter formal. Un astfel de caz s-a petrecut la cooperativa agricolă din Tuglui. Aici, în anul 1968, a început construcţia unei brutării. In studiul tehnico-economic se argumenta că brutăria, a cărei construcție va costa 238 000 lei, va aduce în primii 8 ali un beneficiu anual de 83 000 lei, iar după aceea cite 100 000 lei anual. Cum s-a ajuns la aceste cifre favorabile? Foarte simplu. S-a cerut la consiliul popular comunal numărul populaţiei, apoi , socotindu-se cam care ar putea fi consumul de piine pe cap de locuitor s-a calculat consumul zilnic pe comună şi apoi s-a aflat consumul anual. Cunoscînd cantitatea de piine ce se poate consuma intr-un an şi preţul de cost al unui kilogram de piine, s-au făcut cîteva operaţii de adunare, înmulţire, împărţire şi scădere şi s-au obţinut cifrele de mai sus. După ce construcţia a fost gata şi s-au făcut probe pe viu datorită vînzărilor mici și a cheltuielilor mari de regie, plinea fabricată la Tuglux este mult mic scumpă decît se prevăzuse în memoriul tehnico-economic și, deci, brutăria nu este nici rentabilă și nici necesară. Nu era oare posibil să se ajungă la această concluzie înainte de a se întocmi memoriul justificativ şi de a se începe construcţia ? Realizarea unor investiţii ineficiente, degradarea lor înainte de a fi amortizate se datorase pe de o parte lipsei de spirit gospodăresc a celor puşi să conducă treburile în unităţile respective, iar pe de altă parte lipsei de control şi îndrumare din partea organelor agricole judeţene. Ce trebuie făcut în vederea îmbunătăţirii situaţiei in domeniul investiţiilor din agricultură ? In primul rind se impune ca toate obiectivele să fie folosite în scopuri productive, şi nu lăsate să se degradeze. Unele măsuri au fost luate in această direcţie. Astfel, la cooperativa agricolă Predeşti, două grajduri pentru bovine au fost reamenajate şi modernizate pentru creşterea puilor de carne, ceea ce a dus la realizarea unui beneficiu de peste 200 000 lei. La fel, la cea din Negoieşti, un grajd de bovine care nu mai era folosit pentru scopul iniţial a fost reamenajat într-o hală pentru păsări de carne. La cooperativa din Coşoveni, o hală de păsări mai veche a fost modernizată şi populată cu găini ouătoare, ceea ce a adus în primele cinci luni ale anului un beneficiu de 400 000 lei. Exemple de acest fel mai sunt. Dar problema construcţiilor care stau nefolosite din diferite motive n-a fost rezolvată. Pentru ca, în viitor, să nu se mai facă investiţii neeficiente direcţia generală a agriculturii din judeţul Dolj a întreprins unele măsuri. „In primul rînd, ne-a spus tovarăşul ing. Constantin Glăvan, directorul general al direcţiei agricole judeţene, aprobările pentru investiţii în cooperativele agricole se dau de către o comisie constituită la nivelul direcţiei, pe baza planurilor de perspectivă a unităţilor şi a planurilor de sistematizare a satelor. Urmărim în mod deosebit eficienţa investiţiilor în zootehnie, domeniu in care s-au semnalat cele mai multe neajunsuri. Noile construcţii se vor face în deplină concordanţă cu evoluţia efectivelor planificate“. Afirmaţiile directorului direcţiei generale agricole judeţene prezintă, desigur, un punct de plecare în redresarea activităţii de investiţii, prin urmărirea cu precădere a criteriului de eficienţă economică. Totuşi, acest lucru nu este suficient. Este necesar ca sucursala Băncii agricole să se convingă singură că împrumuturile pe care le acordă vor fi urmate de o creştere a producţiei, vor avea eficienţă economică. De curind în fiecare cooperativă au fost trimişi cite un inspector economist, fie de la sucursala Dolj a băncii agricole, fie de la direcţia generală agricolă judeţeană. Aceştia s-au interesat de modul cum au fost folosite creditele in ultimii trei ani, au încheiat procese verbale şi au făcut cîteva recomandări.Dar ce s-a întreprins pină acum este insuficient, deoarece multe probleme continuă să rămînă nerezolvate. Printr-o simplă vizită a unui singur om nu se pot găsi soluţii optime. Este necesară o analiză amplă, la care să participe mai mulţi specialişti şi, împreună cu cadrele de conducere din cooperativele agricole, să vadă ce se poate face pentru îmbunătăţirea situaţiei in domeniul investiţiilor. Alocarea, an de an, de către cooperativele agricole a unor sume tot mai mari la fondul de acumulare, pentru lărgirea activităţii de investiţii, reprezintă motorul dezvoltării şi consolidării lor economice. Dar investiţiile nu trebuie făcute la voia întimplării, ci pe baza unor planuri judicioase de perspectivă privind dezvoltarea diferitelor sectoare, prin fundamentarea lor ştiinţifică şi economică, care să permită recuperarea in termen a fondurilor investite şi creşterea averii obşteşti şi a veniturilor în cooperative. Toate aceste probleme sunt tot atitea sarcini ce trebuie rezolvate cu promptitudine de organele agricole judeţene, consiliile de conducere din cooperativele agricole pe baza Consultării şi dezbaterii cu masa largă de ţărani cooperatori. Nistor ŢUICU corespondentul „Scînteii* Investeşti un leu sau o mie, CHIBZUINŢĂ ESTE, ÎN TOATE CAZURILE, OBLIGATORIE ANCHETĂ IN COOPERATIVELE AGRICOLE DIN JUDEȚUL DOLJ LA FABRICA DE CELULOZA ŞI HIRTIE PALAS-CONSTANŢA Paiul de griu - materie primă pentru industrie CONSTANŢA (corespondentul „Scînteii"). Acum 12 ani, o dată cu construcţia fabricii de celuloză şi turtle Palas-Constanţa , paiul de griu a devenit, pentru prima dată la noi in ţară, o importantă sursă de materie primă. Această modernă întreprindere prelucrează astăzi peste 50 000 tone paie de griu pe an, echivalentul lemnului de pe cîteva sute de hectare de pădure, transformîndu-le în celuloză, apoi în hirtie de scris şi de tipărit, cartoane, hirtie pentru ambalaje şi alte sortimente de largă utilitate. Produsele fabricii constănţene se bucură de o mare căutare in ţară. In acelaşi timp, aproape 60 la sută din volumul producţiei ia drumul exportului în numeroase ţări, printre care Austria, Iran, Turcia, Irak, Liban, R.F. a Germaniei etc. In afara sortimentelor de hirtie, devenite tradiţionale, răspunzind cerinţelor industriei alimentare şi comerţului, fabrica din Constanta a început să producă in acest an cîteva sortimente de hîrtie înnobilată. Aici se produce hirtie cerată, hirtie acoperită cu polietilenă sau cu emulsie de polimeri, într-o gamă variată de culori și desene. Radu APOSTOL corespondentul „Scînteii* PAGINA 3 CONTRASTE • Ce probleme deschide o barieră închisă Așteptarea la barierele de cale ferată pune uneori la grea încercare răbdarea conducătorilor auto. Dar nu-i vorba numai de răbdare, ci mai ales de timpul pierdut inutil — timp care costă bani. Iată un caz foarte original de „rezolvare“ a acestei probleme. Terenurile staţiunii experimentale agricole de la Mărculeşti, judeţul Ialomiţa, sunt traversate de linia ferată Bucureşti — Constanţa. Până în septembrie 1970, o dată cu începerea lucrărilor de dublare a liniei ferate în această zonă, a existat aici o barieră. Este adevărat, se aştepta cam mult pină se dădea cale liberă vehiculelor care arculau pe şosea, dar cu răbdare se putea trece totuşi dintr-o parte în alta. Acum, lipsind drumul de acces, mijloacele de transport ale staţiunii nu mai au pe unde traversa liniile şi, in loc deâteva sute de metri, trebuie să facă un ocol de peste 4 km, din care jumătate pe drum desfundat, impracticabil pe timp de ploaie. „Am sesizat, de citeva ori, organele C.F.R., dar fără un rezultat concret , ne relata dr. ing. Gh. Vineş, directorul staţiunii. Până acum s-a construit doar... o cabină al cărei amplasament e încă disputat atît de constructori, cut şi de organele de circulaţie. Despre barieră, nici un cuvînt“. Se apropie campania de recoltare cînd, pe aceleaşi căi ocolite, vor trebui să fie transportate mii de tone de produse la siloz şi furaje pentru animale. Cum se vor descurca şoferii în aceste condiţii e clar. Nu sunt suficient de clare intenţiile organelor C.F.R. care, „uitind“ să monteze din nou bariera, au lăsat cale liberă lipsei de răspundere. Stocul biletelor de voie s-a epuizat... Conducerea Fabricii de tricotaje „Unitatea“ din Sighetul Marmaţiei s-a convins acum pe deplin că un necaz nu vine niciodată singur. Poate să dea o mulţime de relaţii in acest sens. De la o vreme, aprovizionarea cu materii prime se face, cu chiu, cu vai, adică în cantităţi insuficiente şi, mai ales, în alte nuanţe coloristice decit cele solicitate, de parcă la serviciile de desfacere ale furnizorilor săi ar lucra numai daltonişti. In faţa pericolului de a-şi întrerupe activitatea, fabrica a sesizat Combinatul textil din Satu-Mare. Şi a venit... (nu alt necaz, cum s-ar crede), ci o delegaţie de specialişti ferm hotărîţi să dea o mină de ajutor. După trei zile de analize, care mai de care mai profunde, delegaţii au dat un... sfat părintesc : „Daţi liber muncitorilor, înregistraţi orele stagnate şi, la Umbre Rezultatele de prestigiu dobîndite în activitatea desfăşurată anul trecut i-au adus inimosului colectiv al Uzinei constructoare de maşini din Reşiţa o răsplată demnă de toată stima , steagul şi diploma de întreprindere fruntaşă pe ţară în întrecerea socialistă pe anul 1970. De folos, însă, dacă laurii victoriei i-au ameţit atît de tare pe unii membri ai colectivului, incit au uitat subit că o preţuire atît de înaltă trebuie să fie nu numai clştigată, ci şi păstrată. In trei luni din acest an, ne relatează urmă, mai vedem noi“... Şi au văzut cu toţii cum necazurile au început să se ţină de mîră : mai intîi, 1 760 am ore nelucrate numai în a doua decadă a lunii mai a.c., apoi cum nu s-au putut fabrica 5 000 bucăţi de tricotaje aşteptate de răbdătorii beneficiari ai fabricii. Colac peste pupăză, s-au epuizat şi toate biletele de voie. Nici combinatul nu mai are, deoarece delegaţii trimişi la Sighetul Marmaţiei le-au consumat pe toate. Asta necaz, nu glumă ! Aşa stînd lucrurile, n-a mai rămas decît o soluţie : muncitorii din secţiile vizate de lipsa materiei prime — includem şi bărbaţii — să primească concedii de maternitate. Are cineva din combinatul amintit de făcut vreo obiecţie ? II rugăm să ne scrie corespondentul nostru FI. Ciobanu, mai mult de jumătate din cele 15 milioane lei, cit însumează valoarea rebuturilor din întregul judeţ, au fost consemnate in uzină. Deci, din nou pe locul intîi dar de data asta în fruntea... cozii. S-a ivit, credem noi, un nimerit prilej de meditaţie pentru conducerea uzinei, pentru fiecare muncitor în parte. Chiar ii lasă inima aşa de uşor să vadă cum s-aşterne colbul peste un trofeu ciştigat pe merit, prin muncă dirză ? Vă lipseşte un lanţ? Cumpăraţi motociclete! întreprinderea agricolă de stat Alexandria avea de primit, în acest an, o presă de balotat paie şi fin (tip BPF) de la I.M.U. Medgidia. Şi a primit-o. Dar fără lanţuri şi fără roata de la picap. Ion Slăvescu, inginerul-şef cu mecanizarea, i-a făcut, conform normelor în vigoare, recepţia in gara de destinaţie. La aflarea veştii despre lipsurile respective, cei de la Medgidia şi-au declinat răspunderea, aruncînd vina pe C.F.R. Aceştia s-au scuzat: „Dacă vagonul n-a fost acoperit — şi n-a fost — ca să-l putem sigila, noi nu răspundem“. Lanţurile au dispărut... iar cei din Medgidia, precum şi cei de la C.F.R. şi-au declinat răspunderea ! Se spune că, în acest caz, cei de la I.A.S. vor folosi lanţurile... de la o motocicletă. N-am fi scris acestea dacă situaţia descrisă ar fi singulară. De la un timp a devenit frecventă descompletarea unor astfel de mărfuri transportate pe calea ferată. Mai ales la tractoare şi remorci, care ajung la destinaţie „ciugulite“, cînd de părţi din instalaţia electrică, cînd de scule şi accesorii. Sau şi de unele, şi de altele. Dacă aţi avut sau aveţi de primit vreo presă de balotat paie tip BPF, fabricată la I.M.U.Medgidia, ori vă adresaţi la I.A.S. Alexandria, ori cumpăraţi din timp rite un exemplar din fiecare marcă de motocicletă. Ca să îi luaţi lanţul. Scump, dar sigur !