Scînteia, iulie 1971 (Anul 40, nr. 8833-8863)

1971-07-23 / nr. 8855

PAGINA 2 SPIRIT MILITANT, PARTINIC, LEGĂTURĂ INDISOLUBILĂ CU VIAJA, In predarea ştiinţelor sociale însemnări pe marginea recentelor consfătuiri anuale ale cadrelor didactice din şcolile de cultură generală Discipline de bază In formarea unei concepţii ştiinţifice despre lume, prin excelenţă formative, ştiinţele sociale ocupă un loc de prim ordin în educarea politico-ideologică a tineretului şcolar, în ampla şi complexa activitate desfăşurată de partidul nostru pentru formarea unor profunde convingeri socialiste şi cristalizarea în spirit comunist a profilului etic al cetăţenilor de mîine ai ţării. PROGRAMUL AMPLU, MULTILATERAL ELABORAT DE SECRETARUL GENERAL AL PARTIDULUI NOSTRU, TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA SUBSTANŢIALA A ÎNTREGII ACTIVITĂŢI POLITICO-IDEOLOGICE SI CULTURAL-EDUCATIVE, CONSTITUIE SI PENTRU SLUJITORII ŞCOLII CARE PREDAU ACESTE ŞTIINŢE, UN ÎNDREPTAR FUNDAMENTAL IN ACTIVITATEA LOR. Aceasta cu atît mai mult cu cit recentele documente de partid, relevînd rezultatele care s-au obţinut, dezvăluie o seamă de carenţe serioase în Raţiunea predării disciplinelor sociale — formarea convingerilor comuniste predarea ştiinţelor sociale, carenţe care situează contribuţia lor la educarea tineretului mult sub nivelul cerinţelor stadiului actual de dezvoltare a ţării noastre. Care sunt principalele deficienţe în acest domeniu, cauzele care le-au determinat, precum şi posibilităţile reale de a le depăşi, de a ridica substanţial nivelul educativ al predării ştiinţelor sociale în şcoala noastră de cultură generală ? Aceste chestiuni au fost amplu şi aprofundat examinate în consfătuirile cadrelor didactice, organizate de Ministerul Invăţămîntului la încheierea anului şcolar în toate judeţele ţării. Avînd ca temă ,,întărirea caracterului aplicativ al ştiinţelor sociale", consfătuirile au prilejuit dezbateri vii, în cadrul cărora s-a manifestat un dezvoltat spirit critic şi autocritic, hotărîrea fermă a cadrelor didactice de a-şi îmbunătăţi activitatea Instructiv-educativă, spre a răspunde cît mai bine exigenţelor partidului. „Am învăţat dintr-o acţiune practică de partid mai mult decit din zece cărţi“ dsrs ssiS iu itnM »•« .nitntfj . Este cunoscut că raţiunea de a fi aflintelor sociale în procesul de invăţămint, obiectivul lor primordial care a stat şi stă in fata lor rezidă in înarmarea elevilor cu concepţia ştiinţifică, materialist-dialectică despre natură şi societate, şi pe această bază înţelegerea şi insuşirea politicii partidului, care reprezintă aplicarea creatoare a marxism-leninismului in condiţiile ţarii noastre. Aceasta înseamnă formarea unui mod de gindire statuat pe cunoaşterea şi înţelegerea legităţilor care acţionează în natură şi societate, pe asimilarea celor mai de preţ cuceriri ale minţii omeneşti, care să le dea posibilitatea să analizeze şi să interpreteze just realitatea, fenomenele şi procesele complexe sociale, economice, politice ale lumii contemporane. Trebuie subliniat, însă, că în procesul real de atingere a acestui obiectiv au apărut nu o dată şi nu puţine firuri., In luările de cuvînt din cadrul consfătuirilor amintite cum au fost cele ale prof. Gheorghe Stanciu de la liceul nr. 1 din Cîmpina şi Dumitru Popovici de la Upsulţiîir. 2, .diîl-«.,* Ploieşti, s-au detaşat multe dintre ipostazele concrete sub care se prezintă acestea: un mod de predare abstractizat, care pierde din vedere mesajul politico-ideologic al noţiunilor şi „Pentru noi — declara, in cadrul consfătuirii de la Ploieşti, profesorul Dan Necula — documentele elaborate de partid reprezintă instrumente deosebit de preţioase, deoarece în ele găsim sintetizată o mare bogăţie de idei privind problemele fundamentale cu care este confruntată în prezent societatea noastră, ca şi modalităţile concrete de rezolvare ştiinţifică a lor, analiza profundă, de pe poziţiile principiale ale partidului, a esenţei şi tendinţelor multor procese şi fenomene contemporane. Ele constituie un mijloc esenţial de a lega strins predarea ştiinţelor sociale de viaţă. Din păcate, însă, aceste documente nu sunt folosite întotdeauna în mod judicios în munca instructiv-educativă. De multe ori, din ele profesorul preia mai mult datele, cifrele noi, nu însă şi esenţa şi spiritul lor, modalităţile noi în care partidul nostru pune şi rezolvă problemele care apar in procesul dinamic al construcţiei socialiste. Această optică generează o manieră de lucru în clasă total inoperantă, are consecinţe negative asupra conţinutului ştiinţific şi orientării ideologice ale predării ştiinţelor sociale. Din mijloc însemnat de a amplifica valenţele educative ale orelor de ştiinţe sociale rezidă în corelarea strînsă a temelor dezbătute cu realităţile locale, cu realizările şi sarcinile, pe diferite planuri, ale judeţelor. Cunoaşterea acestor realităţi nu numai că îmbogăţeşte şi consolidează cunoştinţele teoretice ale elevilor, dar le demonstrează concret, pe viu, justeţea politicii partidului, le dezvoltă convingerile, ataşamentul faţă de cuceririle şi idealurile socialiste. Totuşi, in practica predării ştiinţelor sociale, se face prea puţin apel la realităţile locale. Ceea ce s-a realizat pînă acum în acest domeniu — sublinia tovarăşul Virgil Mihăilă, profesor la liceul din Azuga — este aproape în exclusivitate rezultatul iniţiativei — desigur lăudabile, dar totuşi destul de sporadice ale unor profesori inimoşi, care se străduiesc să stabilească legături cu diferite categoriilor studiate, o lipsă de aderenţă la viaţă, la procesele reale care se petrec in societate, o optică îngustă la unele cadre didactice care urmăresc nu atît felul cum elevii înţeleg noţiunile şi asimilează cunoştinţele de filozofie, economie politică, socialism ştiinţific, cît modul cum aceştia memorează şi reproduc bucheresc teze şi formulări, cifre şi date. Se înţelege că , in aceste condiţii, este considerabil diminuat rolul acestor discipline în formarea unor convingeri înaintate, comuniste, la elevi, in dezvoltarea capacităţii lor de a se orienta în complexitatea crescîndă a vieţii sociale de azi. Realizarea importantului rol educativ al predării ştiinţelor sociale in învăţămintul mediu este condiţionată, intr-o măsură determinantă, de modul în care acestea contribuie la cunoaşterea şi Înţelegerea de către elevi a politicii interne şi externe a partidului nostru, a profundelor transformări pe care această politică ştiinţifică, creatoare, le-a determinat şi le determină în întreaga viaţă a poporului nostru. O expresie vie, concretă a acestei politici o constituie documentele de partid, depozitarul viu, expresiv al aportului creator al partidului nostru la îmbogăţirea teoriei şi practicii marxist-leniniste, uzine şi unităţi agricole, organizează vizitarea lor. Dar, oare comitetelor judeţene de partid, inspectoratelor şcolare nu le revin responsabilităţi în această direcţie — ca o cerinţă integrantă a exercitării conducerii asupra procesului de învăţămînt? întrebarea: cum sînt ajutaţi elevii să cunoască practic eforturile părinţilor lor, ale generaţiei mai vîrstnice, ale întregului nostru popor muncitor, pentru edificarea noii societăţi, pentru crearea unor condiţii tot mai bune de viaţă şi de învăţătură de care ei beneficiază din plin , ar trebui să şi-o pună mai des factorii responsabili de instrucţia şi educarea elevilor şi să-i dea un răspuns corespunzător. In ansamblul predării ştiinţelor sociale problematica educaţiei politice nu poate fi despărţită de aceea a educaţiei morale, întrucît au o slabă valoare cunoştinţele politice sau economice care nu sînt grupate pe un fond etic corespunzător. Mai precis, nu pot fi considerate satisfăcătoare rezultatele dobindite pe acest tărîm, chiar dacă elevii fac dovada însuşirii, la nivelul programei şcolare, a unei noţiuni de filozofie, economie politică etc., dacă ei nu manifestă în acelaşi timp o conduită cetăţenească înaintată, dacă încalcă normele socialiste de comportare în şcoală sau în afara ei. Este un adevăr care nu a fost încă suficient înţeles sau care, in orice caz, nu a guvernat in măsura necesară activitatea cadrelor didactice care predau ştiinţele sociale — fapt subliniat de altfel de numeroşi participanţi la consfătuirile de care ne ocupăm. Este timpul — s-a arătat — ca fiecare profesor de ştiinţe sociale să înţeleagă că cultivarea la elevi a responsabilităţii sociale, a dragostei şi ataşamentului fierbinte faţă de tot ceea ce a făurit şi făureşte poporul nostru sub conducerea partidului, educarea lor in spiritul moralei socialiste, al disciplinei sociale, al atitudinii cetăţeneşti, înaintate, se includ organic in răspunderile lor, ca şi ale întregului corp didactic, stat în epoca contemporană. In condiţiile socialismului, perspectiva dezvoltării omului în coordonatele revoluţiei ştiinţifico-tehnice, principiile marxist-leniniste ale relaţiilor internaţionale fundamentale, unitatea ţărilor socialiste şi a partidelor comuniste şi muncitoreşti ş a. sunt tratate prea sumar sau chiar lipsesc. La economia politică — s-a subliniat — se simte nevoia restructurării întregii programe, punînduse accentul pe teme mai actuale, mai concrete privind dezvoltarea socialismului, cunoaşterea problemelor economice-cheie ale activităţii economice a întreprinderii etc. în prezent — sublinia profesorul Dan Ion, de la liceul „Aurel Vlaicu“ din Capitală — manualele actualizează unele probleme în mod formal ; documentele de partid, preocupările teoretice şi practice actuale ale partidului şi statului nostru nu sunt integrate organic în problematica lecţiilor, ci figurează adeseori doar „Ne trebuie mereu un plus de cunoştinţe“. Iată o formulare ce a revenit, ca un leit-motiv, în cadrul consfătuirilor, ca o cerinţă imperioasă cu substanţiale implicaţii în îmbunătăţirea muncii didactice. Insistenţa cu care a fost subliniată relevă faptul că informarea profesorilor cu tot ceea ce e nou în viaţa politică şi ideologică, în ştiinţă şi cultură se face într-un mod necorespunzător „Ce am învăţat în facultate, spunea tovarăşa Lungu Sofia, profesoară la Liceul nr. 1 din Ploieşti, reprezintă doar circa un sfert din cunoştinţele care i se cer astăzi unui profesor de filozofie. De ce nu suntem şi noi ajutaţi să ne împrospătăm cunoştinţele ?“ Intr-adevăr, se manifestă încă nu puţină inerţie la organele chemate să organizeze cursuri de reciclare pentru profesorii care predau ştiinţele sociale. Nici Ministerul Invăţămîntului, nici I.P.P.C.D. nu au iniţiat pînă în prezent nimic concret în acest sens, deşi faptul se impune cu stringenţă. Solicitările profesorilor privind întocmirea unor culegeri de texte din literatura politică, economică şi filozofică n-au găsit încă ecou în cadrul editurilor. Fireşte, prin organizarea unor centre de documentare la cabinetele judeţene de partid în cadrul cărora există materiale care pot satisface anumite cerinţe de informare s-a făcut un pas înainte în acest domeniu. Se constată, însă, o delăsare a unor cabinete de partid în a îmbogăţi asemenea centre cu materiale de specialitate care să constituie un real ajutor dat profesorilor de ştiinţe sociale pentru ridicarea calităţii muncii didactice. Şi această cerinţă este neglijată tocmai în judeţele în care nu există centre universitare, adică tocmai acolo unde se face mai adînc resimţită. O modalitate deosebit de preţioasă pentru ridicarea continuă a cunoştinţelor de specialitate şi politicoideologice ale profesorilor o constituie contactul direct cu cadrele de partid şi de stat, cu specialiştii din producţie. Participarea mai activă a cadrelor didactice care predau ştiinţele sociale la activitatea practică a judeţelor, antrenarea lor efectivă în colectivele care realizează studii pe propria citate, sau fraze adăugate fugitiv, „lipite“ în finalul unor capitole, paragrafe etc. In general s-a reproşat programelor de ştiinţe sociale că răspund în insuficientă măsură necesităţilor de orientare ştiinţifică şi politică-ideologică a elevilor — ceea ce face ca elevii să rămînă cu multe noţiuni neclare, sau înţelese deformat, greşit. Pentru a putea formula aprecieri de fond, in chip util, mai multe cadre didactice au cerut ca noile programe să fie publicate in faza de proiect în „Tribuna şcolii" In vederea unei dezbateri prealabile şi nu „post-factum“, ca pînă acum. In acest context participanţii la consfătuiri au criticat lipsa de receptivitate manifestată ani de-a rîndul de Ministerul Invăţămîntului faţă de numeroasele şi repetatele propuneri ale cadrelor didactice referitoare la programe, manuale ca şi la alte probleme ale conţinutului predării. bleme de deosebită importanţă în Industrie, agricultură, comerţ, organizate de organele judeţene de partid şi de stat, a constituit un obiectiv unanim solicitat in cadrul consfătuirilor. Semnificative ni se par în acest sens cuvintele rostite de tovarăşul Constantin Pilof, directorul Liceului economic din Sibiu : „Din analiza făcută de comitetul nostru judeţean de partid asupra unei probleme de economie concretă, respectiv asupra necesarului de cadre în actualul cincinal — analiză la care am participat şi eu — am avut de învăţat, sincer vorbind, mai mult decât aş fi citit zece cărţi“. Este îmbucurător, în acest sens, faptul că mai multe comitete judeţene de partid şi-au propus să întreprindă neîntîrziat acţiuni concrete — pe care le-au anunţat chiar în timpul desfăşurării consfătuirilor cadrelor didactice — privind asigurarea unei informări mai bogate a profesorilor de ştiinţe sociale asupra preocupărilor organelor de partid şi de stat, asupra realităţilor social-politice, economice, ideologice din judeţ. „In această direcţie, spunea tovarăşul Ioan Prică, secretar al Comitetului judeţean de partid Sibiu, intenţionăm să asigurăm încă de pe acum condiţii favorabile ca, în viitorul an şcolar, profesorii să aibă posibilitatea să participe la unele consfătuiri de producţie, la dezbaterea cifrelor de plan, la analiza îndeplinirii planului de producţie al unor întreprinderi. Avem în vedere, de asemenea, crearea condiţiilor adecvate pentru ca, în vacanţa elevilor, cadrele didactice, care predau economie politică să se documenteze 7—10 zile într-o mare unitate economică. Vom studia chiar posibilitatea ca unii din cei mai buni profesori să facă parte din comitetele de direcţie şi din consiliile de administraţie ale întreprinderilor şi combinatelor industriale sau să participe la lucrările acestora. In acelaşi timp, toţi profesorii de ştiinţe sociale vor fi invitaţi să participe la instruirea aparatului de partid la comitetul judeţean sau la comitetele municipale pentru a lua cunoştinţă practic, operativ, de problemele curente şi de perspectivă care intră in preocuparea organelor de partid şi de stat, ale oamenilor din judeţ“. Subiectul lecţiilor: nu formule rigide, ci faptele vieţii, realităţile vii In ce măsură suflul noului pătrunde in manuale şi programe ? Stăruind asupra căilor de Îmbunătăţire a predării ştiinţelor sociale în şcoală, mai mulţi profesori au ridicat cu deosebită insistenţă, însoţită şi de argumente convingătoare — problema conţinutului programelor şi manualelor la aceste discipline. Aproape toţi cei ce au luat cuvîntul in cadrul consfătuirilor au criticat faptul că s-au făcut prea puţine eforturi pentru a le moderniza, a le adapta la noile progrese ale ştiinţei, la cerinţele vieţii De pildă, programele de filozofie şi socialism ştiinţific sunt insuficient de selective şi, aglomerind foarte multe noţiuni, îndeamnă la prezentarea lor abstractă, enunţiativă, în dauna realizării obiectivului mai realist — şi mai eficient, totodată — al analizei, în lumina principiilor generale ale marxism-leninismului, a aspectelor esenţiale pe care le îmbracă construcţia socialistă în ţara noastră, evoluţia fenomenelor şi proceselor social-politice ale lumii contemporane. Asemenea teme cum sunt: naţiunea şi suveranitatea de Obligaţiile proprii exclud pasivitatea Problema Informării profesorului de liceu trebuie serios analizată de toţi factorii răspunzători şi — dată fiind creşterea sarcinilor la care trebuie să răspundă predarea ştiinţelor sociale în etapa actuală, ca şi faptul că unele cadre didactice au terminat de mult facultatea iar de ..atunci au apărut nu numai cunoştinţe noi, dar şi domenii noi de cercetare , luate măsuri ca ea să fie realizată la un nivel corespunzător. Nu este însă mai puţin adevărat că în cadrul consfătuirilor la care am asistat s-au manifestat din partea unor cadre didactice anumite tendinţe de a aştepta să li se ofere totul de a gata, chiar cît mai comprimat posibil. Or, profesorul de ştiinţe sociale are multiple obligaţii şi îndatoriri proprii, multiple posibilităţi de a se informa mai larg, a participa mai viu la activitatea obştească, la diferite acţiuni departid, a folosi diferite căi şi mijloace de legare organică a lecţiilor de realităţile vietii, de situaţia concretă pe plan local. De fapt, acestea nici nu sunt cîtuşi de puţin „noutăţi“ de ultimă oră ; dimpotrivă, au existat nu puţine indicaţii in acest sens — şi de aceea poziţiile „revendicative“, de pasivitate, nu-şi au justificare. Se impune ca efortul diferitelor organe de a asigura o informare cît mai corespunzătoare a cadrelor didactice de ştiinţe sociale să fie dublat în permanenţă de străduinţa acestora de a studia temeinic individual, de a căuta, printr-un efort personal, date şi informaţii noi, necesare continuei lor perfecţionări. Luarea în seamă a propunerilor, sugestiilor şi observaţiilor făcute cu prilejul consfătuirilor anuale ale cadrelor didactice, traducerea lor in măsuri concrete şi eficiente In viitorul an de învăţămînt reprezintă mijloace utile de sporire a contribuţiei ştiinţelor sociale la realizarea sarcinilor de mare răspundere, de perfecţionare a activităţii ideologice ce decurg din programul cuprinzător, complex, de educaţie comunistă, elaborat de conducerea partidului Gheorghe ZAMFIR Paul DOBRESCU SANTEIA - vineri 23 iulie 1971 CONSTANŢA Imagine din cartierul Tomis Foto : Gh. Vintilă Planşeta şi şantierul inactivitatea arhitectului Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la consfătuirea de lucru ,al activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative ne-a oferit şi nouă, arhitecţilor, multe teme de meditaţie. Dintre acestea mi-a reţinut mai cu seamă atenţia necesitatea de a folosi mai bine forţele proprii de cercetare, pentru dezvoltarea economiei naţionale, a societăţii noastre. In acest spirit, consider că ar trebui îmbunătăţită colaborarea dintre arhitecţi şi ceilalţi specialişti, dintre proiectanţi şi constructori. M-aş referi, în acest sens, la ceea ce spunea secretarul general al partidului nostru, încă cu prilejul deschiderii Conferinţei a IlI-a a Uniunii arhitecţilor, din luna martie a.c. : „Nu toţi arhitecţii urmăresc pînă la capăt realizarea proiectelor pe care le concep, nu conlucrează suficient cu constructorii, cu beneficiarii, în vederea adoptării soluţiilor constructive cele mai eficiente“. In primăvara anului 1959, cele dinţii reuşite ale unei arhitecturi contemporane, repurtate pe litoral, m-au determinat să vizitez noile şantiere de la Eforie II, Mangalia şi Mamaia. Se lucra de zor , constructorii munciseră din plin toată iarna şi mai toate pavilioanele erau în stadiul finisării : mii de locuri de cazare, mii de locuri în unităţile de alimentaţie publică. Muncitorii, calificaţi sau necalificaţi, erau îndrumaţi de un mănunchi de arhitecţi, ingineri şi tehnicieni. Intre arhitecţi şi constructori se stabilise o legătură strinsă, principială, se realizase un climat de colaborare cu o puternică putere stimulatoare. La Eforie l-am cunoscut, atunci, pe inginerul-şef al grupului de şantiere. Prietenos, scurt la vorbă, trebăluia toată ziua pe schele, mai puţin prezent alături de numeroasele delegaţii venite zilnic în schimb de experienţă, dar — tot la cot cu arhitecţii — nelipsit de lingă mozaicarul dalelor pentru pardoseli, de lingă meşterii izolatori, de lingă cei ce săvirşeau cu minuţiozitate finisarea teraselor. In asemenea condiţii s-au aplicat, pentru prima dată în ţară, straturi de tiiolită, tencuieli de terasit la faţade, în asemenea condiţii s-au montat primele jaluzele din aluminiu eloxat, strada Luterană, se află edificiul , Institutului de proiectări al Ministerului Industriei Uşoare. Cine a intrat în această clădire, cine i-a ascultat pe proiectanţi povestind cum s-au desfăşurat lucrările şi a privit cu atenţie fiecare detaliu constructiv, înţelege fără alte explicaţii rostul pe care îl are prezenţa continuă şi competentă a arhitectului lingă constructori. Pentru a continua şirul cazurilor semnificative aş mai aminti actuala cupolă a Pavilionului expoziţiei economiei naţionale, rod al conlucrării zilnice dintre arhitect, colectivul de ingineri (din Institutul de proiectări pentru construcţii şi materiale de construcţii) şi Uzina „1 Mai“ din Ploieşti, realizatoare a fermelor metalice. In timpul realizării acestor ferme, pentru calculele şi măsurătorile necesare fiecărui tronson, s-au făcut zeci de drumuri între Bucureşti şi Ploieşti. Iată numai cîteva dintre exemplele de care ar trebui să ţină seama cei care chinuiesc ani de zile cîte o construcţie, chinuindu-se şi pe ei reciproc, în „şedinţe operative“ fără operativitate, în corespondenţe inutile în rapoarte şi dări de seamă în care proiectanţii învinuiesc pe constructori, constructorii învinuiesc pe beneficiari, beneficiarulîi învinuieşte pe amîndoi. Dialogul — dacă se poate numi astfel — e steril, ignoră consecinţele ultime care înseamnă, în fond, pagube aduse ţării prin cheltuirea zadarnică a unor bani pentru care s-a muncit din greu. „Am căutat să-i convingem pe constructori — spunea în acest sens arhitectul Alexandru Costinescu — de necesitatea executării cu mijloace clasice a pereţilor unei săli de germinare la o fabrică de malţ, unde umiditatea este de 100 la sută. Dar — cu toate că soluţia pe care o susţineau era o dată şi jumătate mai scumpă, nu oferea siguranţa că va da rezultate în exploatare, ducea la un consum suplimentar de 3 tone oţel şi necesita mai multă manoperă — n-am reuşit totuşi să-i convingem“. Situaţii asemănătoare s-au mai semnalat şi pe alte şantiere. Există la noi experienţa bună a unui organism complex, desemn Capitală, Intreproiectare şi execuţie , Calea Victoriei şi Oficiul „Carpaţi“. întreaga organizare a acestei întreprinderi s-a dovedit eficientă , rhmite dintre ansamblurile reprezentative ale ţării, care i-au fost încredinţate spre realizare, au fost finalizate în condiţii bune şi la termene minime. Un schimb de experienţă asupra activităţii acestui organism complex, în vederea extinderii metodelor de lucru adoptate de unităţile sale, ar duce, după părerea mea, la o mai judicioasă organizare în domeniul nostru de activitate. Congresele internaţionale din domeniul arhitecturii, revistele de specialitate şi multe dintre articolele periodicelor de cultură au ridicat problema răspunderii sociale a arhitectului, în protejarea şi umanizarea mediului ambiant. În această direcţie, am găsit, în expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la recenta consfătuire a activului de partid din domeniul ideologiei, multe îndemnuri însufleţitoare care creionează un amplu program de acţiune, de largă perspectivă, pentru toţi arhitecţii : sistematizarea teritoriului naţional, crearea de noi centre orăşeneşti, organizarea pe baze raţionale a vieţii comunelor şi satelor, astfel incit să se asigure apropierea condiţiilor de viaţă de la sate de cele de la oraşe. In fond, imaginea de peste 2—3 decenii a localităţilor patriei noastre prinde contur încă de pe acum, pe planşetele proiectanţilor din sectorul sistematizării, şi ea va deveni realitate concretă, în anii ce vin, prin eforturile conjugate ale arhitecţilor, ale constructorilor noştri. Cu atît mai mult, în activitatea lor de fiecare zi — şi în vederea asigurării deplinei reuşite a unei atît de profunde acţiuni transformatoare — arhitecţii ar trebui să utilizeze cu mai multă încredere metoda dialogului cu ceilalţi specialişti, cu care conlucrează — tehnologi, ingineri, constructori, oameni de ştiinţă — cu reprezentanţii beneficiarilor, ai opiniei publice, a unui dialog principial, ferm şi combativ, animat nu de interese inguste, de considerente personale, ci de dorinţa găsirii soluţiei celei mai bune, de promovare a tot ce este mai valoros in gîndirea noastră mai util societăţii noastre. Conf. arh. Cezar NICULIU FAPTUL DIVERS Atenţie: „Drum alunecos!“ De citeva zile plouă în Capitală , plouă cu apă în oraş, şi plouă cu accidente auto pe partea din dreapta a şoselei Kiseleff, pe porţiunea dintre Arcul de Triumf şi Piaţa Scînteii. Pe o mică porţiune, de circa 1 kilometru, zilnic se puteau vedea cite 3—4—5 turisme îndoite sau sfărîmate, camioane turtite de pomi, arbori rupţi şi stîlpi retezaţi, ca după o straşnică furtună. Stranie explicaţia apărută în „Informaţia Bucureştiului“, unde totul se pune pe seama excesului de viteză — care, nu se ştie cum, îi cuprinde pe toţi şoferii exact în acelaşi loc, în timp ce în rest totul e normal ! Mai ales că „locul blestemat“ coincide exact cu o porţiune, chipurile, „refăcută“, unde gropile au fost acoperite cu un material inedit : „mastic bituminos“. E drept că se formează aderenţe diferite, bune pentru piruete, dar specialiştii în cauză s-au declarat satisfăcuţi de experienţă, considerind căacum „şoseaua e frumoasă şi lucioasă” (Şi încă cum !) Pînă cînd specialiştii se vor edifica, nu ar fi cazul ca serviciile de circulaţie ale miliţiei să planteze indicatori de avertizare „drum alunecos“ sau de reducere drastică a vitezei (chiar cu limitele legale opririle se termină in pomi) ? Legea circulaţiei obligă pe conducătorii auto să sesizeze cel mai apropiat organ de miliţie despre diferitele obstacole ivite pe traseu, care pun în pericol securitatea circulaţiei. Folosim acest prilej spre a înştiinţa că porţiunea de şosea amintită devine foarte alunecoasă pe timp de ploaie. Contul birocraţiei d intr-una din zilele trecute, I N.S., profesor la o şcoală din I Sibiu, s-a trezit acasă cu o so- I mafie. Comitetul judeţean de cultură şi artă d înştiinţa că I are de 'plată „o datorie mai ne- ...'“ che‘\‘ Surprins de‘ Această veste, găsită seară in cutia poştală, I datornicul s-a grăbit să ajungă I la casieria instituţiei r'respective; nu Aici avea să constate că sur- • priza era, intr-adevăr... surpri- I zo. Prin chitanţa nr. 4554 din HO 1 iulie 1971, a trebuit să plătească un rest sold debitor in valoare I de... 0,05 lei. S-a tăiat chitanţa ! Si s-au încasat banii... Cu asta, conturile au fost încheiate ! Sol-dul debitor de 0,05 lei fusese I lichidat. Ce importanţă putea să mai aibă faptul că, in acest scop, numai pentru marca poştală, I instituţia cheltuise de 11 ori mai mult, adică 0,55 lei ? Blocul... sugativă In cartierul Carpaţi din Satu- Mare, există un bloc (nr. 4) de 100 de apartamente cu pereţi din beton celular enclavizat, care se comportă ca... o sugativă. Fie prin acoperișul plin de fisuri, fie prin balcoanele rămase neterminate, prin ferestre sau prin diversele crăpături din ziduri, ploile au pătruns in apartamente, făcînd nelocuibile unele din camere. Deși are în sarcină — asumată și prin contract cu I.L.L. — executarea lucrărilor de izolare şi finisare exterioară, întreprinderea judeţeană de construcţii Satu Mare dă dovadă de o nepăsare de... beton, sfidînd sesizările locatarilor. Ce-ar fi de făcut in această situaţie ? După cît se pare, e greu de dat o soluţie. Unii locatari se gîndesc să invite conducerea întreprinderii (director Octavian Marinescu, inginer șef Alexandru Jenei) să locuiască in apartamentele blocului sugativă. Poate, în contact cu ploaia, se vor sensibiliza și vor lua măsurile cuvenite. Imprudentă Mergînd călare spre stină pe masivul Prislop ciobanul Ion Vlad de la cooperativa agricolă ■ Dragomireşti (Maramureş) a In- I tilnit doi copii care găsiseră un I poiectil neexplodat de aruncă- • tor. L-a luat cu sine, gindin- du-se, probabil, să nu explode- I te in mina copiilor — şi şi-a • continuat drumul, tn punctul | numit Vulpea, din acelaşi ma- Isiv, şi-a intilnit două cunoştin- • te. Fiind călare pe cal şi schim- I bind citeva vorbe cu aceştia, au scăpat din neatenţie proiectilul, care, lovindu-se de piatra muntelui, a explodat. Cei doi, Nico- Ilac Chiş şi Ileana Danci au fost accidentaţi mortal. Rubrica redactata de : Dumitru TIRCOB Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor I „Scînteii"