Scînteia, septembrie 1971 (Anul 40, nr. 8894-8923)

1971-09-16 / nr. 8909

R­EŞIŢA 1­9 - STRĂVECHE VATRĂ INDUSTRIALĂ -CETATE NOUĂ A OŢELULUI ŞI CONŞTIINŢEI MUNCITOREŞTI Făurarii şi modelatorii metalului, constructorii de maşini, cei ce înalţă noile cartiere de locuinţe sau dăl­­tuiesc din beton şi sticlă moderne hale industriale, împreună cu toţi lo­cuitorii străvechei şi totuşi mereu tinerei „cetăţi de foc“ de la poalele Semenicului, sărbătoresc împlinirea a 200 de ani de cind pe vatra oraşu­­lui-uzină s-au pus temeliile indus­triei de astăzi. Oamenii muncii din Reşiţa — români, germani, sîrbi, maghiari şi de alte naţionalităţi — sub conducerea organelor şi organi­zaţiilor de partid, în frunte cu co­muniştii, întîmpină sărbătoarea bi­centenarului oraşului lor cu noi şi importante realizări în îndeplinirea planului şi a angajamentelor din pri­mul an al actualului cincinal, în ridi­carea întregii activităţi economice pe o treaptă calitativ superioară, însu­fleţiţi de prevederile grandiosului program adoptat de Congresul al X-lea al P.C.R., de măsurile luate la propunerea secretarului gene­ral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru îmbunătăţirea muncii de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oa­menilor muncii, siderurgiştii şi con­structorii de maşini de aici, toţi lo­cuitorii acestui oraş — alături de în­tregul nostru popor — se străduiesc să-şi sporească necontenit contribu­ţia lor la făurirea pe pămintul Româ­niei a societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate. Hărnicia, pricepe­rea şi abnegaţia lor continuă astfel peste veacuri tradiţia muncitorească şi revoluţionară a oraşului-uzină, unde generaţie după generaţie, dece­niu după deceniu, a pulsat clocotitor ritmul muncii puse în slujba progre­sului social, al bunăstării şi fericirii celor ce muncesc, urmînd cu încre­dere politica partidului, slujind cu devotament cauza sa atît în anii bă­tăliilor de clasă din trecut, cit şi în anii luminoşi ai făuririi României so­cialiste. Documente îngălbenite de vreme atestă că începuturile industriei re­­şiţene datează din anul 1771. Au tre­cut, deci, 200 de ani de cind pe stră­vechea vatră a Reşiţei au intrat în funcţiune primele două furnale. Con­strucţia lor era rudimentară, de a­ceea şi producţia obţinută era des­tul de mică. O statistică din 1778 consemnează, de pildă, că, în 35 de zile, amîndouă la un loc au produs 170 tone de fontă (adică producţia dintr-o pătrime de zi a unuia dintre furnalele de 700 mc, azi). Totuşi, încă de atunci, uzinele reşiţene aveau să dovedească lumii întregi hărnicia şi priceperea meşterilor săi. Destoi­nicia şi iscusinţa foştilor ţărani io­bagi din satele învecinate — care au trudit gratuit la înălţarea furnalelor — a meşterilor români aduşi din zona învecinată unde arta topi­tului şi prelucrării metalului depăşea două milenii şi a unor meseriaşi de naţionalitate germană, maghiară şi sîrbă, au făcut ca la poalele Seme­nicului să aibă loc multe premiere industriale care au adus contribuţii originale de preţ la dezvoltarea şi perfecţionarea tehnologiei de lucru a metalurgiei din acele timpuri. Iată cîteva din acestea. In anii 1819—1820 se efectuează primele în­cercări de cocsificare a huilei de la Secu şi Doman. Un sfert de veac mai tîrziu, la Reşiţa funcţionează una dintre primele uzine de pudlaj şi la­minare din lume, care în 1851 produce şine de cale ferată necesare construi­rii liniei Oraviţa—Baziaş. Istoria me­talurgiei româneşti şi mondiale con­semnează la loc de cinste anul 1833, cindi din primele convertizoare Besse­mer a izvorît oţelul realizat după a­­cest procedeu. In 1870 se produc aici primele roţi şi bandaje pentru loco­motive şi vagoane, iar in anul 1878 începe fabricarea oţelului prin pro­cedeul Siemens-Martin. Reşiţa avea să fie cunoscută de lumea tehnică în­­ cele mai mari expoziţii internaţio-­­ nale ale vremii (Londra — 1862, Pa-­­­ris — 1867 şi Viena — 1873), la ul-­­ tima prezentînd pentru prima oară­­ pe piaţa mondială feromangan pro­­dus în cuptoarele proprii.­­ In anul 1920, uzinele de pe malu-­­ rile Birzavei, vîndute în 1855 socie- t taţii capitaliste STEG, au trecut in­­ stăpînirea Societăţii anonime „ro- r mâne“ pe acţiuni — U.D.R. Construc- i­ţiile erau şubrede, iar munca — în­­ condiţii rudimentare — anevoioasă şi­­ extrem de periculoasă — toate la un b loc purtind pecetea lăcomiei de ciş­- ţ tig a vechilor şi noilor stăpîni. între­­ cele două războaie mondiale a mai­­ luat fiinţă aici o fabrică de maşini­­ electrice, un atelier de sculărie şi­­ s-au făcut diferite adăugiri la agre-­­ gate şi secţii de virste apreciabile.­­ Care era în acele vremuri viaţa­­ oamenilor Reşiţei? In­ timp ce uzi- \ nele şi produsele fabricate aici se­­ bucurau de prestigiu in Europa, mun- * citorii — care prin trudă şi jertfe i i-au creat renumele — erau trataţi­­ neomeneşte, exploataţi şi asupriţi­­ cu­ sălbăticie. Presa vremii ne­­ aduce mărturii de necontestat. ţ „Reşiţa-i un adevărat infern —­­ Ing. Trandafir COC1RLÄ J prim-secretar \ al Comitetului judeţean­­ Caraş-Severin al P.C.R., preşedintele consiliului popular­­ judeţean ţ­ (Continuare în pag. a IlI-a) V La prima întîlni- 3 cu școala... Foto : M. Cioc //M­EDITAŢII" Se ivesc in viaţă intimplări atît de îndepărtate unele de altele, încit a le compara pare o lipsă de respect. Deschizind ziarul, am văzut pe o pagină întreagă tipărit de mai multe ori cuvintul neplăcut, de origine străină, ce ne-a rămas moştenire din perioada cind ţă­rile române nu-şi cuceriseră încă neatirnarea. E expli­cabil de ce dezrădăcinarea bacşişului presupune efor­turi serioase , ca să combaţi ce au însăminţat veacu­rile ai nevoie de puteri extraordinare. Există, desigur, o tradiţie a lui „nu primim“, dar uneori e greu s-o invoci ţâră a jigni pe omul care socoate că nu şi-a făcut decit datoria şi care s-ar simţi prost dacă l-ar în­cadra, şi laudativ, intr-o frază cuprinzînd cuvintul „bacşiş“. Uitasem de asta, după ore, cind am intîlnit în revista „Express" un interviu de şapte pagini acordat de Yehudi Menuhin. Întrebat despre formarea lui ca artist, celebrul violonist răspunde : „Cu Eneseu mi-am trăit orele cele mai de temelie“. „Cind aţi vorbit prima oară cu Enescu ?“ îl întreabă redacţia. „La Paris. După unul din concertele sale. Era PICĂTURA DE CERNEALĂ obosit. I-ar a spus : «Vreau să lucrez cu dumnea­voastră». Mi-a răspuns că nu dă lecţii particulare, că pleacă în turneu, că a doua zi ia trenul la şase şi jumătate dimineaţa. Am stăruit : «Mă gindesc să viu cu o oră înainte şi să evit în timp ce vă­ faceţi bagajele !» Cu asta l-am cîştigat. Cind, mai tîrziu, taică-meu a încercat să-i vorbească de onorarii, a răspuns : «In cursul lecţiilor, ascultîndu-l, am mai mult de primit de la Yehudi decit pot să-i dau». Nu era adevărat, dar n-a vrut să accepte nimic“. Lecţiile, „meditaţiile“ acordate de Enescu lui Me­nuhin au durat ani şi ani. Faţă de propriul geniu şi faţă de muzica poporului său, Enescu era obligat sa delecteze oamenii cu marile lui puteri de compozitor, dirijor, pianist, violonist ; lecţiile pentru care a refuzat orice onorar nu făceau parte din „îndatoririle“ sale. Dar, va răspunde cineva, muzicianul român, pe lingă faptul că n-avea nevoie de vreun cîştig supli­mentar, era bogat şi sufleteşte : trăia intr-o zonă magică, numită Arta, cu A mare. Un croitor, un me­canic auto, un instalator de apă sau electrician e un meseriaş onorabil, insă nu e neapărat artist. Spunea însă cineva că in fiecare activitate există practicanţi de rind şi oameni ce-şi ridică meseria la rangul de artă ; numai aceştia din urmă pot cunoaşte in munca lor bucurii adevărate. A CREA şi, implicit, A DA poate să însemne in viaţă o bucurie mult mai mare decit aceea de A CAPATA. E plăcut să primeşti, să încasezi, să capeţi şi nu e uşor să te concentrezi numai asupra a ceea ce dai tu oamenilor, ce creezi. Natura tinde insă spre compen­saţii şi echilibru, iar cei ce refuză unele satisfacţii în­guste se îmbogăţesc adesea pe alte planuri. Dacă vreţi să vă cunoaşteţi cu adevărat, luaţi in considerare întrebarea de mai jos şi răspundeţi-vă sincer : A CREA poate să însemne in viaţa dum­neavoastră o bucurie mai mare decit aceea de A CĂPĂTA? Sergiu FĂRCAŞAN PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 8909 Joi 16 septembrie 1971 6 PAGINI — 30 BANI ÎN PAGINA A I- A „VOM ASIGURA POPU­LAŢIEI PRODUSE DE LARG CONSUM MAI MULTE, MAI VARIATE ŞI MAI BUNE" TELEGRAME ADRESATE C.C. AL P.C.R., TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU ŞEDINŢA CONSILIULUI DE STAT In ziua de 15 septembrie 1971 a avut loc la Palatul Republicii şe­dinţa Consiliului de Stat, prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat. La şedinţă au participat, ca in­vitaţi, miniştri şi alţi conducători ai unor organe centrale de stat, precum şi preşedinţi ai unor co­misii permanente ale Marii Adu­nări Naţionale. Consiliul de Stat a dezbătut şi adoptat următoarele decrete : de­cret privind înfiinţarea, organi­zarea şi funcţionarea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste; de­cret privind organizarea şi func­ţionarea Comitetului de Stat al Radioteleviziunii Române ; decret privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Aprovi­zionării Tehnico-Materiale şi Con­trolului Gospodăririi Fondurilor Fixe ; decret privind siguranţa în funcţionare a maşinilor, utilajelor, cazanelor, instalaţiilor, aparaturii de măsură, control şi automatizare din organizaţiile socialiste de stat; decret cu privire la activitatea geodezică, topofotogrammetrică şi cartografică, precum şi la procu­rarea, deţinerea şi folosirea date­lor şi documentelor rezultate din această activitate ; decret privind autorizarea unităţilor cooperatiste agricole de a pune în funcţiune instalaţii de prelucrat lemn ro­tund în cherestea ; decret privind stabilirea domiciliului în oraşele, care, potrivit legii, sunt declarate oraşe mari ; decret pentru modifi­carea Decretului nr. 294/1968 pri­vind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Legea nr. 23/1968 ; decret pentru modificarea Decre­tului nr. 24/1970 privind depunerea unei cauţiuni şi înlocuirea, în anu­mite cazuri, a executării pedepsei închisorii prin obligarea la plata unei amenzi, aprobat prin Legea nr. 9/1970 ; decret pentru modifi-­ carea Decretului nr. 156/1970 privind regimul pașapoartelor, aprobat prin Legea nr. 35/1970 ; decret pentru modificarea Legii nr. 18 din 24 iunie 1968 privind con­trolul provenienţei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobîndite în mod licit; decret pen­tru modificarea Decretului nr. 210/1960 privind regimul mijloace­lor de plată străine, metalelor pre­ţioase şi pietrelor preţioase ; decret pentru modificarea Decretului nr. 784/1969 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţe­lor, aprobat prin Legea nr. 69/1969 ; decret pentru modificarea Decretu­lui nr. 125/1970 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Investiţii, aprobat prin Legea nr. 22/1970, şi pentru aprobarea statutului Băncii de Investiţii ; decret privind struc­tura organizatorică a Procuraturii Generale ; decret privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia internaţională pentru protecţia vegetalelor, încheiată la Roma la 6 decembrie 1951 ; decret pentru ratificarea unui amenda­ment la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, încheiată la Chicago la 7 decembrie 1944, la care Republica Socialistă România a aderat prin Decretul nr. 194 din 24 aprilie 1965 ; decret privind rat­­ificarea Acordului comercial din­tre Republica Socialistă România şi Canada, decret privind ratificarea înţelegerii stabilite prin schimbul de scrisori din 1 iulie 1970, care fac parte integrantă din Convenţia consulară dintre Republica Socia­listă România şi Regatul Belgiei. Toate decretele au fost, în preala­bil, dezbătute şi avizate favorabil de comisiile permanente ale Marii Adunări Naţionale. Consiliul de Stat a examinat ra­poartele prezentate de comisiile permanente ale Marii Adunări Na­ţionale, care, din însărcinarea Con­siliului de Stat, au analizat activi­tatea Ministerului Energiei Electri­ce, a Ministerului Industriei Ma­terialelor de Construcţii, a Depar- , tamentului poştelor şi telecomu­nicaţiilor din Ministerul Trans­porturilor şi Telecomunicaţiilor şi a Ministerului Justiţiei. Con­siliul de Stat a examinat, de a­­semenea, raportul privind analiza folosirii cu eficienţă economică a terenurilor amenajate pentru iri­gaţii, precum şi raportul referitor la efectuarea prestărilor de servicii către populaţie de către unităţile consiliilor populare, ale cooperaţiei meşteşugăreşti, ale cooperaţiei de consum şi de către meşteşugarii cu ateliere proprii. In urma dezbaterilor care au avut loc, Consiliul de Stat a apro­bat concluziile rapoartelor şi pro­punerile făcute de comisiile per­manente ale Marii Adunări Naţio­nale cu privire la îmbunătăţirea activităţii în sectoarele analizate, dispunînd, totodată, ca, atît Consi­liul de Miniştri, cit şi ministerele şi celelalte organe centrale să ia măsurile necesare pentru aducerea lor la îndeplinire şi să informeze Consiliul de Stat despre înfăptuirea hotărîrilor adoptate. In continuare, Consiliul de Stat a rezolvat unele cereri de grațiere. A început noul an şcolar 15 septembrie — ziua tradiţională a deschi­derii şcolilor — a pri­lejuit ieri manifestări sărbătoreşti în toate şcolile ţării. Pretutin­deni, prima zi de şcoa­lă a început de dimi­neaţă. In şcolile generale, pionierii şi şcolarii au participat cu emoţie la ceremonialul pionie­resc de înălţare a dra­pelului patriei, în a­­cordul imnului „Trei culori“. Elevii din licee şi şcoli profesionale au marcat începerea nou­lui an de muncă şi în­văţătură prin scurte a­­dunări festive, cîntece şi versuri patriotice, dedicate cu recunoştin­ţă patriei, partidului, pentru grija ce o acor­dă pregătirii şi educă­rii tinerei generaţii. Tineretul şcolar a fost salutat cu acest prilej de directorii şcolilor, de reprezentanţi ai or­­gan­elor,­iocale a, par-­­ tid şi de stat. Prima zi de şcoală a coincis, în multe lo­calităţi, cu inaugurarea unor localuri noi de şcoală. Gestul simbo­lic al tăierii panglicii inaugurale s-a repetat astăzi de zeci şi sute de ori, marcînd darea în folosinţă a circa 2 600 noi săli de clasă, a noi internate cu 8 000 de locuri, a sute de a­­teliere şcolare, labora­toare. Intrînd în cla­sele curate, pavoazate sărbătoreşte şi împo­dobite cu flori, şcolarii au primit şi noile ma­nuale — 522 de titluri, într-un tiraj de 28 mi­lioane de exemplare — distribuite gratuit. Grija partidului şi statului nostru pentru perfecţionarea învăţă­­mintului este marcată, şi in acest an şcolar, printr-o serie de mă­suri vizind mai strinsa legare a studiului de activitatea productivă, de viaţă. In noul plan de învăţămint al rezervată activităţilor practice, muncii pro­ductive a elevilor. Pentru şcolile profe­sionale şi ucenicia la locul de muncă a fost elaborat un nou no­menclator de meserii. Au luat fiinţă la şcolile profesionale secţii şi clase cu lim­bile de predare ma­ghiară şi germană ; de altfel, in învăţămîntul in limbile naţionalită­ţilor conlocuitoare, pe lingă creşterea numă­rului de clase, au fost înfiinţate încă 6 licee cu limba de predare maghiară şi 3 licee cu limba de predare ger­mană. In toate şcolile ţării, elevii şi profesorii lor, organizaţiile de partid şi de tineret au pornit la muncă cu hotărirea de a transpune exem­plar în viaţă sarcinile de înaltă răspundere trasate de partid seo­?«»bi '-gerwrăie stjf 1­—--Ki, - -pentru- ' eb­lutarea ceului a fost p­revăzu- comunistă a tinerei ge­tă o zi pe săptămină iterații. V -aţi pus întrebarea: CUM V­Ă CONTINUĂ IN MESERIE?“ Fără îndoială, creaţia ma­terială oferă omului satis­facţii multiple şi depline. Omul se realizează pe sine însuşi prin ceea ce înfăp­tuieşte. Dar cealaltă creaţie, concretizată în formarea ca­drelor, a urmaşilor în pro­fesie ? Este ea mai puţin generatoare de satisfacţie şi împlinire ? Această proble­mă, căreia viaţa i-a şi dat un răspuns strălucit, for­mează obiectul anchetei noastre. Cu ani în urmă, la uzina din Colibaşi, judeţul Argeş, lucra un excelent şef de brigadă. Era un foarte bun meseriaş şi un tot atît de bun organizator, în plus, a­­vea un dezvoltat „simţ al tehnicii“. Brigada lui reali­za cele mai mari depăşiri de plan. Capta, pe bună dreptate, atenţia generală. A fost însă de ajuns ca şe­ful brigăzii să fie trimis, două-trei luni, într-o mun­că în afara uzinei, pentru ca tot piedestalul personali­tăţii acesteia să se năruias­­că : excelenta brigadă ajun­sese să lucreze sub plan. Şi sub plan a rămas pînă s-a întors conducătorul brigăzii. Atunci a zvîcnit din nou, reapărînd pe firmamentul întrecerii. Dar faptul acesta nu mai încălzea inimile oa­menilor. Portretul desăvîrşit al şefului brigăzii, conturat în mintea lor, se dovedise incomplet. Lipsea linia de forţă care trebuia să repre­zinte cea mai importantă trăsătură de caracter : dă­ruirea, continuarea, prin alţii, a experienţei sale, a priceperii sale. De-a lungul anilor nu formase un locţiitor — dacă vrem să-l numim aşa —, un con­tinuator de nădejde în me­serie. Şi este greu de crezut că un şef de brigadă care ştia să folosească omul po­trivit la locul potrivit, care reuşea să canalizeze ener­giile umane in direcţiile cele mai necesare produc­ţiei, să nu fi zărit alături de el un om care să aibă capacitatea sa preia oricind ştafeta. Şi iată-ne, azi, în faţa u­­nui caz care demonstrează reversul medaliei. Aurel Matei, şeful celei mai bune brigăzi de montori de la Uzina de pompe din Capi­tală, reprezentant al sala­riaţilor în comitetul de di­recţie, lipseşte din uzină de cîtva timp. „Nu vă neliniş­tiţi ! — ne spune preşedin­tele comitetului sindical. Vorbiţi cu locţiitorul lui, to­varăşul Gh. Iordan, un om tot atît de priceput ca şi şeful brigăzii. Nici nu se simte lipsa acestuia. Bri­gada obţine in continuare o depăşire de plan între pa­tru şi şase la sută". Mai tîrziu l-am întrebat pe tovarăşul Iordan : „Ce s-ar întimpla dacă aţi pleca şi dv. ?“ „Pot lipsi oricind din brigadă. Sunt cel puţin trei tovarăşi care pot să ne înlocuiască chiar azi. Ches­tiunea asta am discutat-o cu ani in urmă şi am pus-o la punct. De altfel, am şi dat asigurări organizaţiei noas­tre de partid că brigada va fi la înălţime în orice îm­prejurare“. Să te investeşti total în tovarăşii tăi de muncă ! — iată raţiunea de a fi a omu­lui nou, a comunistului. Aţi remarcat responsabilitatea : şeful brigăzii şi locţiitorul său au discutat, cu mulţi ani în urmă, problema celor ce vor prelua ştafeta. S-au o­­cupat de ei şi i-au ţinut a­­proape, ca rezerva lor ime­diată. Iar acum încearcă satisfacţia de a se şti conti­nuaţi în meserie de oameni temeinic formaţi. Nu e nu­mai o dorinţă personală. In primul rind, este vorba de împlinirea unei cerinţe so­ciale pe care ei, în calitate de comunişti, o înţeleg foar­te bine. Brigada are 37 de men­tori : 18 vîrstnici şi 19 ti­neri. Dintre­ ei, 14 sunt frun­taşi în întrecere. „Dar sub normă ? Aveţi oameni care lucrează sub normă?“ „Dacă am avea vreunul, ar insem­­­na că una spunem şi alta facem — ne-a răspuns Gh. Iordan, în colectivul de muncă în care există lao­laltă şi fruntaşi şi oameni sub normă, lipsesc relaţiile tovărăşeşti dintre oameni, lipseşte climatul unei munci colective. Cinci membri ai brigăzii noastre sunt tineri absolvenţi ai şcolii profe­sionale, peste cîteva zile iau primul lor salariu. Au un ciştig asigurat chiar din prima lor lună ca salariaţi. Succesul acesta ţine de buna organizare a brigăzii“. — Ne daţi amănunte ? — Da, în cazul că inte­resează. Brigada este îm­părţită pe echipe. Fiecare echipă, de regulă formată din 7 oameni, între care 3—4 sunt vîrstnici, lucrează la montarea unui anume tip de pompă. Desenul, moda­litatea de asamblare, succe­siunea operaţiilor se însu­şesc aşa mult mai repede. Tinerii sunt ajutaţi practic prin aceea că lucrează direct cu vîrstnicii şi sub îndru­marea lor. Experienţa se transmite firesc, în timpul lucrului şi în cuvinte pu­ţine. Ştefan ZIDARIŢA (Continuare în pag. a V-a) Tovarăşul Nicolae a primit delegaţia Ceauşescu Partidului Conservator din Marea Britanie Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Comu­nist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, preşedintele Consiliului Naţional al Frontului Unităţii So­cialiste, a primit la 15 septembrie delegaţia Partidului Conservator din Marea Britanie, alcătuită din baro­­nesa Emmet of Amberley, membră a Camerei Lorzilor, preşedinta Bi­roului relaţiilor externe al partidu­lui, sir Michael Frask­, prim-loc­­ţiitor al preşedintelui partidului, şi John Hali, membru al Camerei Co­munelor, preşedintele Grupului bri­tanic al Uniunii interparlamentare, care face o vizită în ţara noastră. La primire au luat parte Eugen Jebeleanu, vicepreşedinte al Con­siliului Naţional al Frontului Uni­tăţii Socialiste, Miu Dobrescu şi Maria Groza, membri ai Consiliului Naţional. A fost de faţă Denis Seward Las­key, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti. în cadrul convorbirii, care a avut loc cu acest prilej, au fost abordate probleme ale dezvoltării relaţiilor economice, tehnico-ştiinţifice şi cul­turale româno-britanice, precum şi ale legăturilor dintre Frontul Uni­tăţii Socialiste şi Partidul Conser­vator din Marea Britanie. întrevederea s-a desfăşurat în­­tr-o atmosferă de cordialitate. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a primit pe ambasadorul Republicii Vietnamului de Sud Preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit miercuri în vizită protoco­lară de prezentare pe Lam Van- Luu, acreditat de preşedintele Gu­vernului Revoluţionar Provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud ca ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în ţara noastră. La primire, care s-a desfăşurat într-o atmosferă, cordială, a luat parte George Macovescu, prim-ad­­junct al ministrului afacerilor ex­terne. (Agerpres) ÎN PAGINA A IV-A „Sîntem hotărîţi să acţionăm cu pasiune revoluţionară pentru ridicarea la un nivel superior a întregii activităţi ideo­logice şi politico-educative" TELEGRAME ADRESATE C.C. AL P.C.R., TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU SUCCESE DE PRESTIGIU IN INDUSTRIA TIMIŞANĂ TIMIŞOARA (Corespondentul „Scînteii“, Cezar Ioana).­­ Colectivele de muncă din întreprinderile industriale timişene, care în primele 8 luni ale anului au realizat o producţie marfă suplimentară in valoare de 274,9 milioane lei, înscriu în continuare succese de seamă în înfăptuirea sarcinilor de plan şi a angajamentelor asu­mate in întrecerea socialistă. Prin utilizarea mai bună a capacităţilor de producţie ale maşinilor, agregatelor şi instalaţiilor, precum şi a timpului de lucru, in prima decadă din luna septembrie industria judeţului Timiş a livrat în plus economiei naţionale 28 tone de lami­nate finite pline din oţel, motoare electrice totalizind 701 kW, 711 mc prefabricate din beton armat, 200 mp furnire, 50 900 tricotaje, 6,9 tone zahăr, precum şi im­portante cantităţi de alte produse. Printre unităţile care au contribuit la depăşirea sarcinilor decadale de plan se număr­ă uzina siderurgică „Ciocanul“ din Nă­drag, uzina „Electromotor“, fabrica „1 Iunie“ şi Fa­brica de zahăr — toate din Timişoara, Fabrica de furnire şi placaje din Deta.

Next