Scînteia, septembrie 1971 (Anul 40, nr. 8894-8923)

1971-09-15 / nr. 8908

SCINTEIA — miercuri 15 septembrie 1971 pagina economica ÎNSILOZAREA FURAJELOR nu se desfăşoară pretutindeni în mod corespunzător în multe unităţi agricole şi la direcţiile generale agricole judeţene, specialiştii se preocupă de creşterea ponderii furajelor de volum în hrana animalelor, de înlăturarea risipei şi a exagerărilor în ceea ce priveşte consumul de concentrare. Principalul este să se asigure substanţele nutritive necesare la nivelul potenţialului productiv al animalelor, să se realizeze ritmic producţia de lapte şi carne prevăzută. Or, aceste cerințe economice de cea mai mare însemnătate pentru rentabilizarea zootehniei nu se pot rezolva decât pe baza concentrării eforturilor pentru recoltarea, transportul şi conservarea fără pierderi a întregii cantităţi de furaje existente, a tuturor resturilor vegetale. Pentru a avea furaje de volum de calitate cit mai bună, cu un conţinut nutritiv apropiat de valoarea celor existente pe cîmp, este nevoie ca recoltarea şi îndeosebi însilozarea acestora, să constituie o preocupare de prim ordin a organelor şi organizaţiilor de partid de la sate, a organelor agricole, conducerilor unităţilor agricole de stat şi cooperatiste. In foarte multe ferme, în aceste zile se lucrează intens pentru strîngerea furajelor şi în mod deosebit pentru realizarea şi depăşirea planului de însilozare. Din datele centralizate la Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor rezultă că pînă în ziua de 10 septembrie a.c. planul de însilozare a fost realizat în proporţie de 59 la sută în întreprinderile agricole de stat şi 21 la sută în cooperativele agricole. In întreprinderile agricole de stat din judeţele Dolj şi Brăila s-au însilozat 99 la sută din cantităţile de furaje planificate, această acţiune continuind pentru valorificarea tuturor resurselor de masă verde. Şi în alte judeţe se lucrează intens la însilozare, această lucrare fiind executată în proporţie de 84 la sută din plan în I.A.S. din judeţul Iaşi, 78 la sută in cele din judeţul Mehedinţi, 77 la sută în Mureş, 74 la sută în Buzău şi Botoşani. Stadiul lucrării şi existenţa unor mari resurse de masă verde şi nutreţuri suculente creează premise pentru realizarea şi depăşirea planului de însilozare pe ansamblul întreprinderilor agricole de stat. Ceea ce vrem să subliniem este necesitatea de a realiza şi depăşi prevederile nu numai pe ansamblu, ci şi în fiecare I.A.S. şi fermă zootehnică, pentru că nimeni nu poate aştepta ca deficitul de substanţe nutritive să fie acoperit cu siloz produs în altă parte, deoarece acest nutreţ este greu de transportat la distanţe mari. La o analiză atentă a rezultatelor de pînă acum se constată că între unităţi şi judeţe există mari diferenţe. In I.A.S. din judeţul Suceava s-au însilozat numai 19 la sută din cantităţile de furaje planificate, în Vîlcea de strîngerea, transportul şi însilozarea sau depozitarea cocenilor. Recoltatul nu se poate considera încheiat înainte de eliberarea terenului. Din analiza datelor centralizate la minister rezultă că în multe judeţe nu se respectă graficele de însilozare întocmite, nu se iau măsuri pentru înlăturarea restanţelor, acestea se amplifică de la o săptămînă la alta. Din această cauză, în cooperativele agricole din judeţele Gorj, Vîlcea, Dîmboviţa, Neamţ, Hunedoara, Tulcea, OR, Timiş ş.a. planurile de însilozare s-au realizat în proporţie de numai 4—14 la sută. Intr-o serie de cooperative agricole această lucrare se află abia la început, iar în altele se resimte insuficienţa mijloacelor de transport şi de tocare a furajelor. In judeţele amintite, unde producţia de lapte este scăzută, calea de soluţionare a acestei probleme o constituie măsurile tehnice şi organizatorice pentru asigurarea furajelor de volum in fiecare fermă de vaci. Echilibrarea balanţei furajere, asigurarea furajelor de volum în cantităţi îndestulătoare, înlăturarea risipei de substanţe nutritive sunt cerinţe esenţiale pentru rentabilizarea creşterii vacilor şi oilor. Ceea ce se cere acum specialiştilor agricoli, mecanizatorilor şi cooperatorilor este să manifeste spirit de iniţiativă şi de răspundere pentru valorificarea tuturor resurselor de nutreţuri , culturi de siloz şi culturi duble, tulpini de porumb suculente, frunze şi colete de sfeclă, ierburi etc., să aplice experienţa înaintată privind însilozarea, recomandările referitoare la adoptarea tehnologiilor moderne, cum este, spre exemplu, însilozarea la suprafaţa solului. Ministerul, organele agricole judeţene au întocmit planuri de măsuri, precum şi grafice de însilozare. Dar, deşi ne aflăm în perioada de vîrf cînd trebuie adunată cea mai mare cantitate de nutreţuri, se resimte încă lipsa măsurilor practice, a controlului exigent asupra îndeplinirii propriilor măsuri. In fiecare judeţ au fost trimise numeroase cadre pentru a îndruma şi sprijini unităţile agricole in desfăşurarea campaniei agricole de toamnă. Desigur, acesta este un lucru bun, dar cu condiţia să contribuie eficient la rezolvarea problemelor de cea mai mare urgenţă şi însemnătate, să orienteze eforturile mecanizatorilor şi cooperatorilor spre intensificarea lucrărilor de sezon care nu suferă.ariei o aminare. Mentalitatea unor conduceri de unităţi care consideră că recoltarea şi conservarea furajelor pot fi aminate, este deosebit de păgubitoare deoarece este ştiut că ceea ce nu se face la momentul optim duce la pierderi irecuperabile de substanţe nutritive, ţinind seama de volumul mare de lucrări, de cantitatea mare — de aproape 10 milioane de tone de furaje care trebuie însilozate într-un timp extrem de scurt, se impune ca în fiecare judeţ şi în fiecare unitate agricolă să se analizeze stadiul lucrărilor şi mai ales să se ia măsuri pentru a grăbi recoltarea, transportul şi însilozarea, astfel incit să se realizeze şi să se depăşească planurile întocmite, să se creeze rezerve cit mai mari de nutreţuri pentru animalele din fermele de stat şi cooperatiste şi pentru cele aparţinînd cooperatorilor. C. BORDEIANU LA 10 SEPTEMBRIE : 59 la sută în I. A. S. o 21 la sută în C. A. P. Cifre care îndeamnă la mai multă responsabilitate în realizarea acestei acţiuni hotârîtoare pentru dezvoltarea zootehniei — 26 la sută, Dîmboviţa — 35 la sută, Argeş — 33 la sută, Olt — 38 la sută. Diferenţe mari se înregistrează între numeroase ferme zootehnice cu condiţii asemănătoare. Iată de ce se impune ca în fiecare I.A.S. să fie luate de urgenţă măsuri pentru recuperarea intîrzierilor şi realizarea integrală a sarcinilor de însilozare. Intrucît cea mai mare cantitate de furaje trebuie însilozată în cooperativele agricole, unde şi stadiul lucrărilor arată o serioasă rămînere în urmă, este nevoie ca organele locale de partid, de stat şi agricole să acorde un sprijin eficient acestor unităţi pentru utilizarea tuturor forţelor şi mijloacelor de lucru în vederea grăbirii ritmului însilozării. Pînă în ziua de 10 septembrie a.c. cooperativele agricole au însilozat 1 270 000 tone de furaje, ceea ce reprezintă puţin în comparaţie cu p.psihoiuisţiie existente, şi mai ales faţă de nevoile sectorului zootehnic. Cantităţi mai mari de nutreţuri au fost însilozate în cooperativele agricole din judeţele Constanţa, Brăila, Galaţi ş.a., dar faţă de tonele necesare realizările sunt încă mici. Din discuţiile cu specialişti din minister şi de la o serie de direcţii generale agricole judeţene, rezultă că, în aceste zile, cînd se recoltează porumbul de pe mari suprafeţe, trebuie să se acţioneze energic pentru însilozarea concomitentă a tulpinilor în stare suculentă. Dacă acum se utilizează întreaga capacitate de lucru a mijloacelor mecanice şi de transport, dacă se antrenează la muncă forţele existente în cooperativele agricole şi în staţiunile pentru mecanizarea agriculturii, ar putea fi insilozate aproximativ 2 milioane de tone numai din tulpinile de porumb in stare suculentă. Or, de pe acum se constată că în zonele din sudul ţării, unde s-a trecut mai intens la recoltarea porumbului pentru boabe, se consideră recoltatul încheiat înainte • NOTE • NOTE • NOTE • NOTE Investigaţi cu atenţie: sacul cu rezerve e mult mai adine! O sarcină de maximă importanţă economică pusă de conducerea partidului în faţa tuturor colectivelor de întreprinderi vizează generalizarea schimbului II şi extinderea susţinută a schimbului III. In cele mai multe întreprinderi s-a trecut neîntîrziat la finalizarea ei. Soluţiile ? O diversitate ! Efectele ? Indică aceeaşi direcţie — sporirea eficienţei economice , maşinile şi utilajele au fost folosite mai raţional, a crescut producţia, a fost distribuită mai judicios forţa de muncă. S-au încercat şi soluţii ieşite din comun, „originale“. Aşa, de pildă, la întreprinderea de piese radio şi semiconductoare Băneasa, specialiştii au calculat că pînă în 1975, coeficientul de schimburi poate fi majorat cu circa 0,30. Dacă este mare sau mică această creştere, deocamdată interesează mai puţin. Nu însă şi efectele scontate. Pur şi simplu, nu ne vine să credem ochilor : în timp ce pentru atingerea coeficientului de schimburi conducerea întreprinderii a lucrat cu mină largă, prevăzînd sporirea numărului de muncitori cu 17 la sută, la stabilirea volumului producţiei realizate suplimentar pe această cale s-a arătat a fi deosebit de zgîrcită, aceasta crescînd cu numai 2,8 la sută. Şi mai „originală" s-a dovedit a fi soluţia adoptată la Fabrica de elemente pentru automatizări din Capitală, care ridică coeficientul de schimburi prin mărirea efectivului de muncitori — cu circa 300 în următorii ani — dar nu preconizează nici o creştere a producţiei pe seama îmbunătăţirii încărcării schimburilor ! Acestea sunt faptele. Surprinzător este că atunci cînd s-aucriticat aspru asemenea tendinţe de aliniere la minimul efort — tendinţe vizibile şi în alte întreprinderi — unii directori s-au arătat a fi total nedumeriţi, socotind — şi chiar aducînd pseudo-argumente — că este „firesc“ să se înregistreze ritmuri lente de sporire a producţiei (comparativ cu cele ale creşterii numărului de muncitori), că este „normal“ ca productivitatea muncii să scadă atunci cînd creşte coeficientul de schimburi. Ciudată optică ! Cum era de aşteptat, acestei miopii economice i s-a aplicat tratamentul corespunzător. Socotite superficiale, insuficient fondate, asemenea calcule au fost refuzate, autorii lor fiind puşi să le refacă. Şi, poate mai convinşi asupra imperativului eficienţei, cei în cauză s-au întors la întreprinderile lor pentru a reactiva resorturile responsabilităţii. Cert este însă un singur lucru : în aceste zile, cînd urmează să se discute la Comitetul municipal Bucureşti al P.C.R. efectele îmbunătăţirii coeficientului de schimburi, trebuie să se înţeleagă clar că această sarcină, trasată de conducerea partidului, nu constituie un scop in sine, ci, înainte de orice, un important mijloc de creştere a eficienţei economice, de valorificare cu maximum de randament a tot ceea ce am investit. Practica potrivit căreia, sub pretextul realizării sarcinii de îmbunătăţire a coeficientului de schimb, se caută să se suplinească, prin surplusul de forţă de muncă solicitat, diferite deficienţe organizatorice interne trebuie combătută şi înlăturată cu desăvîrşire. V. SALAGEAN RITMURI ALERTE LA PORŢILE DE FIER TR. SEVERIN. — (Coresp. „Scînteii“, I. Anghel). Ieri, 14 septembrie 1971, nivelul lacului de acumulare de la Porţile de Fier a atins cea mai înaltă cotă înregistrată pînă acum : 62,80 metri. Creşterea treptată a debitului Dunării, datorită ploilor de toamnă, impune stăpînirea cu mijloacele tehnice moderne, în mod dirijat, a uriaşei cantităţi de apă care se adună în lacul de acumulare. In vederea rezolvării cu succes a acestei probleme, în zona barajului deversor al sistemului energetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier se lucrează acum la montarea servomotoarelor, grupurilor de pompare şi posturilor trafo, ansamble de instalaţii complexe care au menirea să asigure acţionarea în mod automat a celor şapte masive stavile de oţel, fiecare cîntărind sute de tone. Pentru acţionarea unei singure stavile se montează patru servomotoare, avînd o capacitate totală de ridicare de peste 450 tone. Prin automatizarea funcţionării stavilelor, lucrare de mare fineţe tehnică, se deschide, în perspectivă apropiată, posibilitatea creşterii treptate, supravegheate a lacului de acumulare pînă la 63 metri — cota finală — ceea ce va crea condiţii adecvate pentru funcţionarea la capacitatea proiectată a celor şase turbine de 178 MW. De asemenea, se asigură condiţii mai bune pentru sporirea traficului fluvial prin sistemul ecluzării navelor. O a treia dimensiune a efectelor automatizării stavilelor barajului deversor o constituie posibilitatea deversării dirijate, în conformitate cu necesităţile, a surplusului de apă din lacul de acumulare, astfel incit să se asigure în permanenţă protecţia construcţiilor Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier, în faţa viiturilor mari de apă, precum şi evitarea eventualelor inundaţii în aval de baraj. (Urmare din pag. I) factori de răspundere ai planului de investiţii vor trebui să se mobilizeze în mai mare măsură, întrucît în timpul relativ scurt care a mai rămas pînă la sfîrşitul primului an din actualul cincinal urmează să fie realizat un volum apreciabil de investiţii. Pentru a sublinia ce pondere are acest final de an in balanţa rezultatelor globale este suficient să arătăm că, în aceste ultime 3 luni şi jumătate ce ne mai stau în faţă, urmează să fie puse în funcţiune 276 de capacităţi industriale şi agrozootehnice, volum de lucrări ce reprezintă, indiscutabil, o sarcină deosebit de însemnată. Este lesne de înţeles că pentru recuperarea rămînerilor în urmă survenite pe anumite şantiere şi îndeplinirea exemplară a angajamentelor luate de titularii de investiţii de a realiza, pină la sfirşitul acestei luni, peste 74 la sută din planul de investiţii se impune o concentrare susţinută a tuturor forţelor şi mijloacelor in vederea acelerării ritmului de execuţie pe absolut toate şantierele ţării. Eforturi deosebite se impun mai ales pe şantierele ministerelor industriei chimice, uşoare, a lemnului, materialelor de construcţii şi pe cele ale Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor. Efectul măsurilor întreprinse trebuie să se resimtă pozitiv în primul rind pe planul impulsionării ritmului de execuţie. Măsurile adoptate trebuie să producă o adevărată cotitură, în special pe acele şantiere care înregistrează importante rămîneri în urmă. Este inadmisibil să mai fie tolerate situaţii ca cea în care s-a aflat şantierul Fabricii de celuloză, semiceluloză şi hîrtie de la Combinatul din Turnu Severin. Timp îndelungat, ritmul de execuţie lunară a variat între 2,5 la sută, cît a fost în luna ianuarie, şi 8 la sută în luna august ; in primele opt luni din acest an a fost realizat numai 45,8 la sută din planul anual de investiţii. Trustul de montat utilaje chimice din Bucureşti care, inexplicabil, a întîrziat să ia măsurile organizatorice necesare recuperării răminerilor in urmă, are datoria să treacă neîntirziat la montarea importantului volum de utilaje şi instalaţii ce se află de multă vreme pe acest şantier. Desigur, responsabilităţi sporite revin constructorilor şi montorilor şi de pe şantierele Fabricii de calculatoare electronice din Bucureşti, Uzinei de vagoane Turnu Severin, secţiei de plăci din asbociment a Fabricii de ciment din Fieni, Filaturii de lină pieptănată din Miercurea Ciuc, Filaturii de bumbac din Cărei şi altele. In toate aceste cazuri, cu deosebire trebuie acţionat in direcţia mai bunei folosiri a utilajelor de construcţie şi a forţei de muncă, domenii în care există încă mari rezerve. Acum, cînd fiecare zi de lucru contează mult, se impune extinderea pe şantierele restante — acolo unde în cauză este activitatea constructorilor , a lucrului în 2 schimburi la majoritatea utilajelor grele, cît şi la utilajele de construcţii al căror număr este limitat şi care nu pot satisface pe deplin într-un schimb necesităţile impuse de ritmul şi proporţiile lucrărilor de pe şantiere. De maximă urgenţă se dovedeşte şi grăbirea montării utilajelor. Dintr-un sondaj efectuat în cursul lunii august a rezultat că pe unele şantiere, aparţinînd principalelor ministere economice şi consiliilor populare, se aflau utilaje în valoare de mai multe sute de milioane de lei, la care durata de staţionare pe şantiere era expirată. Dacă o bună parte din ele rămăseseră nemontate, în special din cauza neasigurării la vreme a frontului de montaj, sau a unor deficienţe proprii montorilor, nu este mai puţin adevărat că alte utilaje nu au putut fi instalate datorită intîrzierilor ce persistau în livrarea de către uzinele constructoare de maşini a unor comenzi ce condiţionează fluxul de montaj. Este momentul să se acţioneze mai hotărît pentru lichidarea restanţelor în livrarea utilajelor, cît şi pentru devansarea livrării la unele utilaje contractate cu termene necorespunzătoare. Beneficiarii investiţiilor au datoria ca împreună cu furnizorii de utilaje să stabilească grafice de recuperare a rămînerilor in urmă în livrarea utilajelor ; totodată, împreună cu constructorii, ei trebuie să intensifice ritmul de montaj al utilajelor sosite pe şantiere. O atenţie deosebită trebuie acordată efectuării probelor mecanice şi probelor tehnologice, precum şi înlăturării dificultăţilor ivite în cursul desfăşurării acestora. Concomitent cu realizarea în cele mai bune condiţii a planului de investiţii pe acest an trebuie să se urgenteze şi pregătirea execuţiei lucrărilor din planul anului următor. In anul 1972 urmează a se realiza din fondurile statului un volum de investiţii de 87,2 miliarde lei, cu 15 la sută mai mult decit s-a planificat pentru anul în curs. Numai lucrările de construcţii-montaj ce se vor realiza în plus în anul 1972, faţă de 1971, se ridică la peste 2,8 miliarde lei. Sarcini sporite sunt prevăzute pentru anul următor şi în ceea ce priveşte capacităţile şi obiectivele de pus în funcţiune. Realizarea unor asemenea sarcini suplimentare necesită o pregătire temeinică a realizării investiţiilor, atît pe linia proiectării şi execuţiei lucrărilor de construcţii, cît şi pe linia asigurării din timp a utilajelor, instalaţiilor şi aparatajelor tehnologice. De aici rezultă şi responsabilitatea ce revine tuturor factorilor care concură la realizarea planului de investiţii — titulari de plan, proiectanţi, constructori, furnizori de utilaje şi materiale de construcţii. Pentru anul viitor s-a planificat începerea lucrărilor la un număr de 330 noi obiective importante. La această dată situaţia asigurării cu studii tehnico-economice a lucrărilor ce urmează să înceapă în anul următor se prezintă mult îmbunătăţită faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut. Mai sunt însă şi în prezent lucrări importante pentru care documentaţia tehnico-economică nu este încă întocmită. în această situaţie se găsesc unele lucrări ale ministerelor industriei constructoare de maşini, industriei chimice, industriei metalurgice, agriculturii, industriei alimentare, silviculturii şi apelor, întîrzierea definitivării studiilor tehnico-economice împiedică contractarea lucrărilor de construcţii-montaj, a utilajelor şi instalaţiilor tehnologice. Cit priveşte proiectele de execuţie, este de menţionat că la 1 septembrie a.c., acestea erau asigurate numai pentru circa 56 la sută din volumul total al lucrărilor de construcţiimontaj prevăzut a se realiza în anul următor. Lipsa documentaţiilor şi a proiectelor de execuţie creează însemnate greutăţi organizaţiilor de construcţii-montaj. Acestea nu pot să-şi întocmească, pe baze concrete, planurile de aprovizionare tehnicomaterială ; totodată, constructorul nu poate să-şi organizeze activitatea de execuţie pe baza graficelor de eşalonare. Pentru furnizorii de utilaje, lipsa de documentaţii pune probleme deosebite în ceea ce priveşte livrarea utilajelor şi instalaţiilor în concordanţă cu ritmul de îndeplinire a planului şi cu termenele fixate pentru punere in funcţiune a capacităţilor de producţie. De aceea, este necesar ca in lunile ce urmează să se intensifice activitatea pentru definitivarea studiilor tehnico-economice la toate lucrările noi prevăzute să înceapă în anul 1972. Pe lîngă concentrarea eforturilor de proiectare asupra acestor lucrări, este necesar să fie descongestionate institutele de proiectare de lucrările mărunte. Va trebui să se treacă hotărît la aplicarea măsurii preconizate de dispoziţiile în vigoare ca studiile tehnico-economice pentru asemenea lucrări şi proiectele de execuţie pentru lucrările de construcţii nelegate organic de procesele tehnologice să fie realizate prin serviciile de specialitate ale centralelor industriale şi ale întreprinderilor de construcţii-montaj, în ceea ce priveşte asigurarea la timp a utilajelor tehnologice pentru investiţiile din anul următor, este de remarcat că un volum important de utilaje şi instalaţii din ţară şi import nu a fost incă contractat, iar în unele cazuri termenele de livrare obţinute la contractare nu sunt corelate cu necesităţile de montaj. Experienţa anilor trecuţi arată că nesoluţionarea la timp a acestor probleme creează greutăţi în desfăşurarea ritmică a execuţiei lucrărilor şi îndeosebi în punerea în funcţiune la termen a capacităţilor de producţie. Realizarea ritmică a planului de investiţii în anul următor este determinată de asigurarea, încă din acest an, a frontului de lucru pentru toate organizaţiile de construcţiimontaj. Cu toate că în acest an ritmul de realizare a planului de investiţii a fost mai bun decît în trecut, realizările din primul trimestru au fost de numai 19,4 la sută din prevederile anuale şi de 19,1 la sută la construcţii-montaj, ceea ce nu reprezintă încă un nivel satisfăcător. Pentru a putea remedia această situaţie se impune ca în ultimul trimestru din acest an eforturile organizaţiilor de construcţii să fie concentrate în direcţia aducerii lucrărilor începute în lunile trecute la un stadiu fizic care să permită continuarea nestingherită a lucrului la timp friguros. O asemenea acţiune este implicit condiţionată de renunţarea la practica dispersării forţelor pe un număr prea mare de şantiere. Apreciem de aceea că, în trimestrul ce urmează eforturile ar trebui să fie concentrate pe şantierele existente, renunţîndu-se la începerea unor noi obiective care nu pot fi aduse în stadiile necesare execuţiei lucrărilor în tot cursul iernii. Procedînd în acest fel, organizaţiile de construcţii vor putea folosi mai bine mijloacele da producţie pentru terminarea, în primul rînd, a lucrărilor planificate să fie puse în funcţiune în acest an. Totodată, o asemenea măsură va crea condiţiile necesare pentru realizarea ritmică a lucrărilor în anul următor. Desigur, ar putea fi aduse in discuţie şi alte elemente ce condiţionează impulsionarea ritmului de execuţie pe şantiere. Dincolo de multitudinea lor, consider că trebuie subliniate răspunderile ce revin ministerelor titulare de investiţii, organizaţiilor de construcţii-montaj şi tuturor celorlalţi factori răspunzători de realizarea investiţiilor. Toţi deopotrivă au datoria să examineze serios stadiul de execuţie a fiecărui obiectiv, situaţia fiecărui şantier şi, pe această bază, să ia cele mai urgente şi eficiente măsuri care să ducă la recuperarea grabnică a rămînerilor în urmă, la accelerarea ritmului lucrărilor, pentru a asigura intrarea în funcţiune într-un termen cît mai scurt a tuturor capacităţilor prevăzute în planul pe acest an. Accelerarea ritmului de lucru pe şantiere PAGINA 3 ELECTROTEHNICA LA EA... ACASĂ Cînd intri în atelierul de bobinaj al secţiei de transformatoare mari, la „Electroputere“ Craiova, te frapează în primul rînd liniştea, numărul redus de muncitori, în comparaţie cu celelalte secţii din fabricile uzinei. Aici se fabrică transformatoare de cea mai mare putere şi înaltă tensiune. Cele 5 puternice transformatoare de 190 MVA, care sunt acum în sarcină la Porţile de Fier, şi primul transformator de 400 MVA, care funcţionează la Centrala termică Bucureşti-Sud, poartă emblema întreprinderii craiovene. La ora actuală este gata pentru a fi expediat la Centrala termică de la Rovinari şi primul transformator de 250 MVA. Aspectul exterior al acestor coloşi, ce cîntăresc între 250—400 tone, nu spune totuşi totul pentru a putea fi apreciaţi la justa lor valoare. De aceea, numai urmărind procesul de producţie, modul cum se realizează... ceea ce nu se vede — privind măestria cu care bobinatori ca Ion Anghelina, Dinu Romică, Sandu Constantin, Dumitru Şerbănescu şii_ alţii execută înfăşu-_ rările” de conductori de "'cupru şi aluminiu pentru confecţionarea bobinelor de înaltă tehnicitate şi complexitate — poţi să-ţi faci o imagine mai clară despre ceea ce înseamnă un transformator sau autotransformator de mare putere. Pentru că în carcasa metalică respectivă se află înmagazinată multă muncă şi, mai ales, inteligenţă. Şi, cînd adăugăm măestrie artistică, nu este vorba doar de o figură de stil. „Ceea ce executăm noi, aici , ne-a relatat tehnicianul Paul Dinu, şeful secţiei, nu se mai produce la nici o altă uzină din ţară şi nici în multe locuri din lume. Faţă de alte meserii, bobinajul transformatoarelor şi autotransformatoarelor mari impune, pe lingă pricepere, o înaltă conştiinţă, care să ridice calitatea produselor ce le fabricăm“. Intr-adevăr, cea mai mică neglijenţă din partea unui bobinator, la înfăşurări, sau a unui sudor la conexiuni, poate atrage după sine defecţiuni care duc la avarii ce ar produce — în funcţionare — mari daune economice. Pe sudorul Savu D. Goran l-am întîlnit lucrind la cel de-al treilea autotransformator de 400 MVA. Executa sudurile la conexiunile bobinelor. Printre conductorii înfăşuraţi in hîrtie, manevra cu dibăcie şi răbdare becul aparatului de sudură autogenă. Interlocutorul nou- La uzina „Electroputere*1 din Craiova tru, în afara orelor de lucru, studiază, printre altele, matematîcile. începînd din toamna acestui an, va fi student la Facultatea de matematici din Craiova, la cursurile serale. Ne-a spus : „Nu aş vrea să par lipsit de modestie, dar sudura la transformatoare, pe lingă gradul înalt de tehnicitate mai impune şi o acurateţă deosebită. Locul sudurii nu trebuie să se deosebească de restul conductorului laminat. Se poate aprecia, deci, că în această uzină sunt oameni care din meseria de bobinator şi de sudor la bobinaj au făcut o adevărată artă“. Nu e deloc vorba de o exagerare. Aparatajul electric, maşinile rotative, locomotivele electrice şi Diesel electrice sunt produse care au dus faima uzinei nu numai în ţară, dar şi în peste 20 de ţări ale lumii, unde acestea se exportă. In toate fabricile şi secţiile de aici, muncitorii, inginerii şi tehnicienii depun acelaşi interes pentru obţinerea unor produse de înalt nivel tehnic şi calitativ. Facem un scurt popas la fabrica de locomotive. La începutul acestui an, colectivul ei a sărbătorit livrarea locomotivei Diesel electrice româneşti cu numărul de fabricaţie 1000. Zilele acestea a avut loc aici un nou jubileu : livrarea către beneficiar a locomotivei electrice cu seria de fabricaţie 100. Evenimentul ne-a prilejuit un moment de privire retrospectivă. Faţă de primele locomotive Diesel electrice româneşti, executate în 1961, există la locomotivele actuale îmbunătăţiri constructive de bază, care au ridicat calitatea produsului la nivelul tehnicii mondiale. Pe scurt, acestea sunt numai cîteva din numeroasele înfăptuiri cu care, pe drept cuvînt, muncitorii, tehnicienii şi inginerii de la această mare uzină craioveană se pot mîndri. Pentru realizarea lor au fost însă necesare zile şi nopţi de căutări şi încercări, consum de inteligenţă care nu s-a înregistrat în nici o evidenţă, dar care se reflectă în performanţele ridicate ale produselor fabricate. In paralel cu îmbunătăţirile calitative, prin mai buna organizare a muncii, produselor li s-a redus simţitor timpul de execuţie. Un exemplu. Faţă de prototip, locomotiva electrică de 5100 kW se execută azi într-un timp de 5 ori mai scurt, iar la locomotiva Diesel electrică de 2 100 CP, timpul de execuţie a fost scurtat de 6 ori în comparaţie cu primul lot de locomotive româneşti. în prezent, la fabrica de locomotive — ca să revenim la acest important şi cunoscut sector — se află în stadiu avansat de montaj primele locomotive electrice ce urmează să se livreze în R.S.F. Iugoslavia şi în R. P. Chineză. Sunt în curs de pregătire şi alte produse de calitate, care vor împlini prestigiul harnicului şi talentatului colectiv al uzinei „Electroputere“ din Craiova. Nistor TUICU corespondentul „Scînteii"