Scînteia, septembrie 1971 (Anul 40, nr. 8894-8923)
1971-09-15 / nr. 8908
SCINTEIA — miercuri 15 septembrie 1971 Măsurile de perfecţionare şi retribuţie a muncii au o însemnătate excepţională pentru bunul mers al cooperativelor agricole. Totuşi, în cadrul ACELORAŞI măsuri, există comune care au obţinut rezultate strălucite şi altele care n-au progresat în mod corespunzător. Reiese clar că dincolo de cunoştinţele perfecţionării, ale organizării şi retribuirii muncii, a acţionat şi acţionează, în cooperativele agricole care stau bine, CONŞTIINŢA OAMENILOR. Cum putem consolida şi activiza această mare forţă — conştiinţa ? Am avut o convorbire, un colocviu cu tovarăşi din cîteva cooperative agricole din judeţul Galaţi, care au dobîndit rezultate mai bune. Le-am adresat oamenilor următoarea întrebare : CE CREDEŢI CA A FOST HOTÂRÎTOR ÎN CREAREA UNUI CLIMAT MORAL FAVORABIL MUNCII, ENTUZIASMULUI, PRICEPERII ŞI RĂSPUNDERII ÎN MUNCA ? O ANCHETĂ SOCIALĂ INTRE FRUNTAŞII OGOARELOR ___________________________________________________________________________ 9 Terenul cel mai rodnic al cooperativelor agricole: CONŞTIINŢA rectitudine, care să se facă simţit în orice împrejurare şi la fiecare loc de muncă. Cinstea reprezintă o necesitate elementară pentru bunul mers al oricărui colectiv. Ca să muncească spornic, omul trebuie să ştie că va fi răsplătit după dreptate. Dacă vede că principialitatea e înlocuită prin relaţii de rubedenie, favoritism, chiul, fireşte că omul se simte demobilizat, nedreptatea naşte gîlcevi, munca unită e înlocuită cu certuri, efortul educativ e anulat. Unii membri ai consiliilor de conducere nu-şi dau seama cît de greu se plăteşte abaterea de la normele morale ale socialismului : favoritismul poate reuşi o lună-doua, dar apoi se ivesc disensiuni ce îngreunează munca şi tulbură liniştea cooperatorilor. Eu socotesc că cinstea, ordinea, corectitudinea, disciplina nu-s laturi strict spirituale, ci alcătuiesc „modul de funcţionare" al muncii însăşi : fără cinste, munca nu poate merge bine. Dar cinstea este, aş zice, o temelie : fără ea nu poţi clădi, dar casa nu se rezumă la temelie. E un întreg climat care se cere creat şi care cuprinde multe alte condiţii. Dacă rezultatele aşează cooperativa noastră în rîndul celor fruntaşedin judeţ, „set creţul“ constă tocmai in acest cliricat'.Sînt afii' de cind participarea la muncă nu mai constituie o problemă. Ceea ce ne preocupă acum nu e participarea la muncă, ci efectul muncii : calitatea, productivitatea, economisirea muncii. Căci, se ştie, munca nu e un scop in sine ! trebuie s-o direcţionezi, in primul rînd, acolo unde răsplata prin ciştigul întregii cooperative e mai mare. Şi mi se pare foarte important că la asta se gîndesc nu doar cîteva capete, ale celor din consiliul de conducere, ci toţi cooperatorii. Ca să mobilizezi conştiinţele, să faci oamenii să se ’simtă PĂRTAŞI, nu numai producători, ci şi proprietari, e foarte important sa-i mobilizezi nu numai în calitate de executanţi ai unor hotăriri la care n-au participat, ci mai ales ca părtaşi în elaborarea deciziei, deci PARTASI IN RESPONSABILITATE ; e, in fond, sensul întregului mecanism obştesc şi statal, al măsurilor luate de partid pentru adincirea şi perfecţionarea conducerii colective şi democraţiei socialiste. De multă vreme, in adunările noastre de partid, in adunările cooperatorilor pe ferme şi brigăzi, noi n-avem ce discuta in legătură cu disciplina muncii, cu corectitudinea , majoritatea adunărilor care au ca temă munca, producţia, dezbat de unde provin diferenţele de producţie între o formaţie de lucru şi alta, ce căi, ce mijloace să utilizăm pentru a reduce preţul de cost pe unitatea de produs, nn ce direcţii să acţionăm pentru creşterea producţiei. Nu exagerez cu nimic cind spun că, încă de "pe acum, noi Suntem "în stare să ne întrecem,cuţi cele mai,,,, bube ferme ale I.A.S.-urilor din judeţul nostru. (N.R. : Anul acesta, cooperatorii din Băleni au obţinut in medie peste 3 000 kg griu la hectar, cea mai mare producţie din istoria cooperativei. Succesul acesta le-a permis să hotărască a vinde statului, in plus peste obligaţiile contractuale asumate, 234 tone de griu.Din muncă îţi găseşti răsplata şi în cîştig, dar şi în mulţumirea sufletului, care nu-i de lepădat. Suntem prima comună din judeţ care are un proiect gata aprobat pentru construirea centrului civic de tip urban. S-a şi trecut la realizare, cooperatorii noştri participind voluntar la toate lucrările de construcţie care necesită muncă necalificată. Muncim pentru noi. Comuna va arăta altfel. Ne străduim să facem panouri, să popularizăm chipul de mîine al Bălenilor, să ştie tinerii şi să vadă cu ochii pentru ce muncesc. Asemenea acţiuni au o puternică influenţă educativă mai ales asupra tineretului, drum al cooperativei noastre. Succesul a cimentat voinţa oamenilor, încrederea lor in forţa muncii unite. Au fost de atunci încoace multe acţiuni de muncă patriotică. Noi, cei din Băleni, am participat la muncă patriotică şi în alte părţi ale judeţului , am contribuit la săparea canalului de desecare Vlădeşti-Brăneşti, din Lunca Prutului, redind agriculturii o importantă suprafaţă de teren , ne-am adus contribuţia la construirea şoselei spre Tg. Bujor şi multe altele. Aici, fireşte, ciştigul nu era al nostru, dar cum o să ridicăm ţara asta aşa cum se cuvine dacă o să ne drămuim egoist ? Cea mai mare bogăţie e munca şi dacă eşti antrenat Redacţia . Ar fi util ca în cadrul discuţiei noastre să avem un capitol dedicat tineretului, educaţiei „prin " muncă —o problemă atitofectualâ şi de importantă. Ion Negoiţă (Erou al Muncii Socialiste, preşedintele cooperativei agricole de producţie „11 iunie 1948“ din comuna Pechea) . Noua generaţie nu ştie cum arăta o casă învelită cu paie, cu lut pe jos, cu un pat făcut din ţăruşi bătuţi în pămînt. Ei nu-şi poate imagina cum trudeau părinţii şi bunicii lor pe moşiile boiereşti. Cu 22 de ani în urmă, un film prindea imagini despre „ultima generaţie de sărăcie“ din comuna noastră. Azi, Pechea începe să semene tot mai mult cu un oraş : este electrificată, sistematizată, are şcoli generale de 10 ani şi liceu, are magazine, case semeţe — toate realizate da noi, cei mai în vîrstă, tinerii de azi pomenindu-se cu ele gata făcute. Expunerea tovarăşului Ceauşescu ne-a dat mult de gîndit asupra lipsurilor ce există în munca noastră de educare a tineretului. Această latură a educaţiei — cunoaşterea de către tineret a trecutului — aici, în comună, am cam neglijat-o. Avem un tineret harnic, cu concepţii sănătoase despre viaţă şi muncă, dar mai sînt încă şi dintre cei cărora nu le place munca, umblînd de colo-colo după cite un culcuş călduţ. Nu e numai vina lor ; este şi vina noastră. Iată de ce e necesar ca noi, comuniştii, in primul rînd, să urmăm îndemnul secretarului general al partidului şi să le înfăţişăm pregnant tinerilor ,stările de lucruri dintrecfot. Năstase Ivan (secretarul comitetului ■ comunal drei partid, primarul comunei Lieşti) : Mulţi tineri de astăzi s-au învăţat — sau poate i-am învăţat noi — să treacă prin viaţă ca nişte domnişori, nişte oameni care cred că au toate drepturile şi cît mai puţine datorii. E bine să le vorbim despre trecut, dar cred că e absolut obligatoriu să-i facem să dea de gustul plăcut al muncii, să le pretindem mai mult. Respectul pentru muncă nu se învaţă doar din cărţi şi din ce-ţi vorbesc alţii. Educaţia respectului faţă de muncă ţi-o faci muncind tu insuţi. Avem in comuna noastră oameni în vîrstă, cu părul cărunt, care au muncit o viaţă şi muncesc şi astăzi foarte bine, dar ai căror copii — ajunşi la 17, 18 sau 19 ani — stau acasă şi nu fac nimic. „Am muncit eu destul, lasă-i pe ei să ducă altă viaţă“ îl mai auzi pe cîte unul. Cum adică „altă viaţă“ ? Fără muncă ? O viaţă de întreţinut . Şi tot ei se mai miră cinci asemenea tineri, neînvăţaţi cu munca, fac cine ştie ce năzdrăvănie. Ne-am pernat într-un stil nepotrivit de îndrumarea organizaţiei U.T.C. S-au făcut multe acţiuni cu tineretul din comuna noastră, dar uneori le-am organizat noi, comitetul de partid, tinerii fiind oarecum remorcaţi, dacă nu spectatori. Recentele măsuri stabilite de conducerea partidului nostru cu privire la problemele de educaţie le-am popularizat pe larg în adunările de partid, în adunări cetăţeneşti. In zilele următoare, participarea la muncă a tinerilor în cele două cooperative agricole din comună a crescut simţitor. Părinţii care-şi ţineau odraslele acasă şi-au luat copiii cu ei pe cîmp. Acum, deşi ne aflăm un vîrf de campanie, nu ducem lipsă de oameni. Gh. Rotaru : In Suceveni avem un tineret harnic, disciplinat, conştiincios, pe care poţi pune bază. Şi mă refer şi la cei plecaţi la şcoli, la oraşe. Nu există vacanţă în care elevii sau studenţii originari din sat să nu participe efectiv la munca In cooperativă. Satul nostru se mindreşte cu Gheorghe Zghierea, integralist la toate examenele, student în anul III al Facultăţii de chimie a Universităţii din Iaşi, cu Vasile I. Stroe, student în anul IV la Facultatea de matematică a aceleiaşi universităţi, şi cu mulţi alţii care, în toate vacanţele, muncesc în cooperativă cot la cot cu părinţii lor. Asta nu-i împiedică să dobândească rezultate bune la învăţătură , dimpotrivă ! ★ Am încercat să relevăm în acest rezumat al discuţiilor cîteva dinproblemele care se pun în vasta şi multilaterala muncă de educaţie socialistă a maselor din mediul sătesc. Fără îndoială, dezbaterea largă, în întregul nostru partid, a măsurilor preconizate pe tărîmul activităţii ideologice şi culturaleducative va avea darul să clarifice multe probleme, să limpezească multe conştiinţe şi să îndrepte multe neajunsuri. în cele din urmă, aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, toate aceste măsuri urmăresc un singur ţel : Poporul trebuie să acţioneze conştient pentru rezolvarea tuturor problemelor ce se ridică în procesul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate... Aria problemelor discutate mai sus de cîţiva fruntaşi ai vieţii obşteşti din comunele judeţului Galaţi e, fără îndoială, mult mai vastă. Noi ne-am mulţumi Insă dacă cititorul rîndurilor de faţă, terminînd lectura, şi-ar pune cîteva întrebări (în fond, o singură întrebare privită din unghiuri diferite) : Am făcut eu oare tot ce e cu putinţă pentru mobilizarea acestei mari puteri a mersului înainte ? Am apelat eu suficient la conştiinţa oamenilor ? Am muncit pentru a forma conştiinţe ? Stelian SAVIN corespondentul „Scînteii* — Am muncit eu destul, copilul să ducă altă viaţă. — Dar ce fel de „altă viaţă“? Satul te apreciază ca ales al lui, dar şi prin faptele familiei tale Gh. Rotaru (locţiitorul secretarului comitetului de partid al C.A.P. Suceveni) ne-a răspuns : Fără a avea pretenţia că am făcut tot ce se putea, noi ne-am străduit ca în mersul tuturor acţiunilor să ne bizuim pe comunişti şi pe exemplul lor. Am apelat la ei nu numai în mobilizarea oamenilor la muncă, dar mai ales ca dătători de exemplu. Comuniştii trebuie să fie primii care să pună umărul acolo unde este mai greu. Avem in organizaţia noastră 191 membri de partid, repartizaţi cite 10—20 în fiecare brigadă sau fermă, astfel ca să existe în fiecare formaţie de lucru un nucleu de comunişti. Ei constituie, intr-adevăr, exemple de dăruire pentru interesele obşteşti. Gheorghe Ştefan (preşedintele C.A.P. Cuca) : Exemplul personal ? De acord. Să nu uităm insă că satul stă cu ochii aţintiţi şi asupra familiei. Un preşedinte de cooperativă, chiar dacă se speteşte muncind, dă un prost exemplu dacă are băieţi tineri care huzuresc, sau chiar rude care se bizuie pe „relaţiile de familie“ pentru a munci mai prost, mai puţin. Dacă vrem ca oamenii să vadă în comunist o pildă demnă de urmat în ce priveşte atitudinea faţă de muncă, e absolut obligatoriu ca nu numai el, ci întreaga sa familie să fie un exemplu. Şi trebuie să cerem acest lucru in primul rînd comuniştilor care au diferite răspunderi în cadrul comunei. Degeaba munceşti tu foarte bine, ca şef de fermă sau contabil, dacă soţia ta stă acasă şi o face pe cucoana, sfidînd seara, în capot şi cu coatele pe gard, cooperatoarele care se întorc de la prăşit cu sapa pe umăr. Redacţia : înţelegem că la dumneavoastră în comună nu se petrece una ca asta. G.S. Intr-adevăr, la noi In comună nu există aşa ceva ! Dimpotrivă, din rindul cooperatoarelor fruntaşe în muncă aş putea cita pe Maria Dimofte, soţia primarului, Anica Şotrocan, soţia secretarului comitetului comunal de partid, Georgeta Axente, soţia contabilului-şef al cooperativei, şi multe altele. Gh. Rotaru : Comparativ cu anul trecut, în acest an numărul cooperatorilor care participă efectiv la muncă a crescut cu 50. Sunt tocmai soţiile diferiţilor „şefi“, care înainte cam stăteau pe acasă, iar acum participă la muncă. Şi nu-i vorba numai de soţiile oamenilor cu munci de conducere în cooperativă. Chiar soţiile ■unor Cooperatori care , lu. ^Ybrieaza' ca îngrijitori dfe a■ nimăte'şi ' cîştigă foarte bine stăteau acasă. Cit nu munceau, le-am criticat nu numai pe ele, ci şi pe soţii lor. Multe femei, din cele care nu veneau la lucru in cooperativă, acum sunt fruntaşe. E drept însă că ar trebui să se facă mai mult pentru mamele care au copii mici. Ele ar munci mai des, mai mult, dacă ar putea să-şi lase corpilul în siguranţă. La noi, conducerea cooperativei a întemeiat o creşă care găzduieşte 40 de copii ; mamele lor pot participa acum la muncă, știind că copiii le sunt bine îngrijiți. Din partea tuturor — cinste, responsabilitate în orice împrejurare Ilie Manea (secretarul comitetului de partid de la C.A.P. Băleni și vicepreședinte al cooperativei) : S-a vorbit, pe bună dreptate, de exemplul personal — dar pînă la exemplu are însemnătate mare munca de explicare, munca politică, folosirea tuturor formelor de influenţare spirituală a oamenilor. Mă refer mai ales la adunări, consfătuiri, manifestări culturale, staţii de radioficare, gazete de perete, presa şi, în special, la discuţiile purtate de la om la om. Ţinta : să creăm în cadrul cooperativei o puternică opinie de masă, un climat sănătos de muncă, de cinste, de co- Sîntem la Tribunalul Capitalei. Răsfoim cîteva din dosarele comisiei pentru controlul provenienţei unor bunuri ale persoanelor fizice, bunuri care nu au fost dobîndite in mod licit, in perioada 1962—1971 . Adriana si Valeria Teodorescu, str. Doamnei nr. 14, au cheltuit cu 135 850 lei mai mult decit au ciştigat. Floarea şi Petre Mincioagă, Şos. Colentina nr. 10, au cheltuit cu 41 331 lei mai mult decit au ciştigat. Rozalia şi Ştefan Trif, str. Pitar Moş nr. 25, au cheltuit cu 75 198 lei mai mult decit au ciştigat. Lista ar putea continua. Intr-una din zilele de judecată, în numai cîteva ore, in faţa comisiei s-au perindat persoane neputind justifica bunuri a căror valoare totaliza cu mult peste un milion lei : autoturisme cu mărci sonore, bijuterii cît pentru o expoziţie ş.a.m.d. Leii erau un număr de peste un milion, dar explicaţiile plauzibile nu atingeau nici măcar cifra unu , nimeni nu putea explica de unde provin aceşti bani. Şi totuşi, chiar dacă n-a existat nici o explicaţie, întrebarea rămîne : cum de au fost dobîndite aceste bunuri ? Să vedem. Un inventar cuprinzînd averea soţilor Adriana şi Valeriu Teodorescu evidenţiază că, în perioada cercetată, aceştia au făcut următoarele achiziţii : un Ford Taunis, o Dacia 1100, un apartament cu mai multe camere (pentru care au avansat suma de 56 287 lei), 5 ceasuri de mînă (din care 3 de aur), covoare în valoare de 12 000 lei, un frigider de 7 000 lei şi multe altele. In statele de salarii scrie negru pe alb : ea este bufetieră la restaurantul „Ambasador“, cu 900 lei pe lună, iar el, barman la „Melody“, cu 1 000 lei pe lună. Dacă în toţi aceşti ani ar fi cheltuit numai unul din salarii, punîndu-1 deoparte pe celălalt, tot nu ar fi putut acoperi valoarea bunurilor de mai sus. Dar, dimpotrivă, numai modest nu au trăit. „Cercetaţii — consemnează una din piesele dosarului — au dus un mod de viaţă în vădită disproporţie cu posibilităţile lor de cîştig“. Atunci, cum şi-au procurat banii pentru cele două maşini, pentru obiectele de lux ? Explicaţia se impune fără greutate : din înşelarea cumpărătorilor — vinzări cu suprapreţ, diluarea băuturilor, încărcări la socoteală şi altele — dar, mai ales, din bacşiş. Oricine a frecventat, fie şi în treacăt, cite un local, nu se poate să nu fi observat încercările de a ciupi cite ceva din buzunarul clientului : 10 grame minus la băutură, 10 lei in plus la nota de plată... Și cum nimănui nu-i convine să rateze o seară plăcută de dragul citorva lei, totul rămîne adesea la simpla constatare. Pină în 1965, Floarea și Petre Mincioagi au avut următoarele profesiuni : el a fost cazangiu la uzina „Vulcan“, ea croitoreasă la Fabrica de confecţii şi tricotaje Bucureşti. Brusc, şi-au descoperit vocaţiile de ospătar şi bufetieră. El, la bufetul „Stadion“, ea, la I.A.P.L. Segarcea. Să-i fi ademenit cumva vreun salariu mai mare ? Nicidecum. — Ne place mai mult aici, spune Petre Mincioagă. Şi cind ne place un lucru, sacrificăm orice... Deşi au pierdut lunar la această mişcare suma de 740 lei, au cheltuit, în schimb, la numai cîţiva ani după aceasta, 41331 lei, peste veniturile realizate din muncă ! Alţii au mers şi mai departe. Ştefan Trif, meseriaş blănar, lucrează la o cooperativă din Capitală. Soţia sa, Rozalia, este casnică. Nici unul, nici celălalt nu au alte surse de venituri. Şi totuşi, peste câştigurile provenite din muncă, au cumpărat bunuri în valoare de 70 198 lei. Cum au realizat această performanţă ? Din lucrări particulare, din aplicarea de suprapreţuri, din sustrageri. A avut Trii nevoie de materiale pentru o lucrare pe cont propriu ? A folosit materialele cooperativei. I s-a părut că, pentru o anumită operaţie, tariful este prea mic ? A pus mina şi l-a modificat, surplusul băgîndu-l in buzunar. Sub firma cooperativei a fiinţat, in paralel, „firma Trif“. Cooperativa plătea ponoasele, Trif încasa foloasele. Nu e vorba insă doar de suma „mulsă“ astfel, ci de încurcăturile şi reaua funcţionare pe care le provoacă asemenea moravuri , practica demonstrează că „ciupeala“ încurcă procesul productiv sau măcar il stinjeneşte, duce la daune in avutul unităţilor, daune a căror valoare se ridică mult peste sumele imputate, daune aduse cooperativei ca şi cetăţeanului. Una din cele mai josnice forme de spoliere a avutului public şi personal este profitul necinstit de pe urma salariului social. După cum se ştie, o dată cu edificarea noii orinduiri, în viaţa poporului nostru salariul social s-a impus ca o mare realizare. Pentru munca depusă în folosul societăţii, pe lingă plata în bani peşin, cetăţeanul beneficiază de o serie întreagă de gratuităţi din partea statului : invăţămîntul de toate gradele, manuale şcolare pentru copii, asistenţă sanitară, medicamente, alocaţii etc. Unii încearcă să transforme într-o sursă de venituri pînă şi aceste drepturi ale cetăţenilor. Constantin Antonie, fost medic pediatru la Spitalul zonal Măcin, era specialist în asemenea operaţii. Stau mărturie acestei afirmaţii numeroase declaraţii de martori din dosarul de cercetare penală. Cităm : „Pentru a-mi îngriji unul din copii, internat în spital pentru operaţie, mi-a cerut 100 lei“. Semnează Marieta Ene, din Tulcea, mamă a 8 copii. „Am fost internat în spital cu o infecţie la mină Timp de 3 zile nu mi-a făcut nici un fel de tratament. In fiecare zi avea însă grijă să-mi spună că o să fac cangrenă. «Ce facem, domnu’ doctor ? l-am întrebat, îmi pierd mina 7» «Cit dai, să te fac bine !» m-a întrebat doctorul, iara promis 200 lei. «E puţin, mi-a spus, mai dai 100». Decit să-mi pierd mina, i-am dat“. Semnează Costel Dumitru, din Măcin. Lui Vlaicu Filip, din aceeaşi localitate, str. Pescăriei nr. 26, i-a cerut 1000 lei pentru operație. — I-am spus că nu am — declară azi cetăţeanul. „Atunci vinde ceva din casă, dacă vrei să te fac bine“, mi-a recomandat doctorul. O anchetă sumară, întreprinsă printre foştii pacienţi ai lui C.A., a găsit pînă în prezent 18 persoane de la care fostul chirurg a pretins și a primit bani sau echivalentul lor. Rapacitatea i-a fost dezvăluită public cu ocazia unei întîmplări. La spital a fost adus minorul Marin Bratu, din comuna Turcoaia, cu o dublă fractură a antebrațului sting. După cinci zile, copilul încă nu primise îngrijirile cuvenite. In disperare, părinţii au cerut lui C.A. să-şi facă datoria. C. A. le-a pretins 300 lei. Numai că, după atîtea zile, mina copilului s-a sudat greşit la loc. Pentru însănătoşire a trebuit refracturată, copilului i-au fost provocate noi suferinţe. Şi asta pentru ce ? Pentru ca veniturile lui Antonie să urce cu încă 300 lei ! Iată fapte pentru care instanţa de judecată l-a condamnat la trei ani închisoare. Discutăm cu condamnatul Constantin Antonie. In locul halatului alb, poartă acum uniforma vărgată a puşcăriaşilor. După ore de discuţii, mărturiseşte sec, ca şi cum, din neatenţie, ar fi călcat pe un strat de iarbă : — Am greşit, e adevărat... Societatea l-a ţinut în facultate şase ani, i-a acordat bursă, l-a ţinut la specializare patru ani, i-a acordat un salariu de 3 500 lei lunar, i-a pus la dispoziţie un spital care a costat mai multe milioane de lei, instrumentar medical modern, iar el înţelege să se folosească de toate aceste investiţii sociale ca de propriul său „capital“, în loc să aprecieze condiţiile ce i se creaseră, s-a grăbit să anuleze, pentru toţi cei cu care venea in contact, gratuitatea asistenţei medico-sanitare. In societatea noastră, sănătatea, viaţa celor ce muncesc nu pot constitui pentru nimeni un obiect de negociere. Deocamdată, nu ştim cite şi care din bunurile achiziţionate de C. A. îşi au izvorul in sumele smulse de el bolnavilor. Cei 35 000 lei pentru apartament 7 Cei 50 000 lei pentru maşină 7 Ori mobila în valoare de 47 000 lei 7 Cite mîini fracturate şi netratate la vreme se ascund aici 7 Cite operaţii aminate şi îndoielnice ? Comisia se mai află în faza cercetărilor. Tendinţelor da căpătuială din munca altora, agoniselii fără muncă trebuie să li se pună capăt. Toţi cei ce duc o existenţă cinstită dintr-o muncă cinstită trebuie să ia atitudine împotriva elementelor speculative, parazitare, să creeze un puternic curent de opinie Împotriva acestor fapte antisociale, să creeze astfel o pavăză de apărare a intereselor cetăţeanului şi a bunului public. De asemenea, în fiecare Întreprindere sau instituţie respectarea strictă a principiilor de muncă şi viaţă stabilite de dreptul şi morala noastră trebuie să constituie un obiectiv de importanţă majoră al tuturor factorilor de răspundere. Averile ilicite nu sunt cadouri ale hazardului ; ele sunt rodul unor încălcări repetate ale disciplinei în muncă, ale legii, şi reprezintă un vot de blam dat conducerii unităţilor in care vinovaţii lucrează, organelor de control. Cum de au tolerat, ce anume l-a determinat să nu observe ? Iar acei conducători sau acele organe de control care, sub o formă sau alta, îşi neglijează datoria şi se dovedesc insensibili la chemările opiniei publice trebuie, credem, să suporte la rîndul lor consecinţele legii. Titus ANDREI VENITURILE ILICITE pe masa de disecţie 0 ANCHETĂ IN LUMEA AVERILOR STRâNSE DE PE URMA CETĂŢENILOR ŞI A BUNULUI PUBLIC Ceea ce facem nu e numai pentru noi, ci şi pentru urmaşii noştri I. M. : Noua organizare şi retribuire a muncii în cooperativa agricolă are un mare rol pentru soarta creşterii producţiei. Dar pentru un om înaintat contează nu doar ciştigul propriu, ci şi bogăţia colectivă. Cooperativa a cui este, nu este a noastră . Ceea ce facem în comuna noastră, nu facem pentru noi şi pentru urmaşii noştri ? In comuna Băleni tradiţia acţiunilor de muncă patriotică are un stagiu îndelungat. Se vorbeşte azi în întreg judeţul despre „terasele belşugului“ de la Băleni. Da, avem 450 hectare de vie pe rod, plantată pe terase, pe coaste de dealuri din humus galben, înainte, dacă dădeau 3—400 kg de ovăz şi secară la hectar ! Azi dau 7—8—10 000 kg de struguri. Mi-amintesc de anii cind plantam această vie. De la două noaptea ieșeau oamenii şi munceau la terasări. La lumina felinarelor ! Munca lor îndirjită vădea ambiţia de a lăsa ur-maşilor o adevărată podgorie. Un izvor de milioane de lei venituri ! Dincolo însă de rezultatul material al acţiunii, ea a avut un mare rol educativ în acel inceput de PAGINA 5 • poşta paginii • SUNT BUCUROS S-O SPUN: SI EU AM FOST IN GHEBOAIA! După publicarea in ziarul nostru a reportajului „Există viaţă şi pe planeta Gheboaia...“, reportaj dedicat prefacerilor înnoitoare petrecute in anii socialismului intr-unui din satele noastre, altădată uitat, astăzi înfloritor, am primit o scrisoare emoţionantă pe care o reproducem parţial, aici : „Bărbatul care vă scrie aceste rînduri are aproape 55 de ani şi este ţinut la pat de o lungă şi deloc plăcută sciatică. In aprilie 1962, însă, el cobora sprinten în faţa a ceea ce era pe atunci căminul cultural din comuna Gheboaia. Citeva minute mai tirziu, adunarea generală a cooperativei agricole din comună lua act de sosirea inginerului agronom. El nu era un începător. întors de pe front, își începuse cariera în inima Bărăganului, în acea primăvară fierbinte a anului '45, cînd şi in agricultură totul era „de făcut“. Aici, la Gheboaia, problemele de tehnică agricolă nu erau deosebite. Celelalte insă erau noi, foarte complexe şi tratatele de specialitate nu cuprindeau nimic despre rezolvarea lor. Soluţiile existau insă , erau cuprinse în documentele de partid. Aplicarea lor in viaţă a însemnat viaţa lui şi viaţa cooperativei agricole un şir de ani. Cînd, în vara anului 1966, inginerul agronom pleca să lucreze în sectorul de hidroamelioraţii (in care era specialist), cooperativa agricolă de producţie din Gheboaia înregistrase multe bătălii cîştigate : livada înfiinţată pe un teren sterp, via pe terase, plantaţia de trandafiri (un hectar) din venitul căreia (venitul unui an) cooperativa a cumpărat primul ei camion, atelierul de sobe de teracotă, un puţ artezian, un punct de observaţii meteorologice şi de avertizare in acţiunea de combatere a dăunătorilor, un sistem de irigaţii de o sută de hectare, aducţiune de apă pentru tratamente şi irigaţii la livadă şi răsadniţe, steagul de unitate fruntaşă pe raione şi altele... Inginerul agronom s-a integrat comunei şi a trăit din plin viaţa trepidantă pe care prefacerile iniţiate şi conduse de partidul nostru comunist o aduseseră şi în comuna care altădată ajunsese să fie simbolul ruralismului incurabil, al înapoierii şi sărăciei. Printre amintirile lui cele mai dragi sunt şi succesele, multe şi grăitoare, ale copiilor-artişti plastici din Gheboaia. Mai muite expoziţii (in sat şi la Bucureşti) şi două filme de televiziune vorbesc despre ele. Am înregistrat cîteva gînduri pe care îmi îngădui să le reproduc aici : Ana Cordonel, îndrumătoarea cercului de artă plastică . ....Și cind mă gîndesc că prima oară cind am coborît din autobuzul de Gheboaia mi-a venit să mă întorc imediat. Nu vedeam ce o să pot face într-o comună cu un asemenea nume. Astăzi, îmi pare bine că am fost acolo...“. Un inginer originar din Gheboaia, cu locul de muncă in Brașov • „Am prins de bucurie cînd am văzut filmul despre copiii din satul meu. Nu-mi venea să cred. Cind mă gîndesc la copilăria mea şi o compar cu a lor, din nou mi se umezesc ochii“. Dacă m-aş apuca să scriu şi părerile copiilor din sat şi ale părinţilor lor nu mi-ar ajunge nici o pagină de ziar... Anul viitor se vor împlini zece ani de la Încheierea cooperativizării agriculturii noastre. Sunt zece ani care au făcut pentru satele noastre, inclusiv pentru Gheboaia, mai mult decit au făcut secolele. Uitindu-mă in urmă, spun şi eu, modificînd puţin, vorbele din vechime : Elin Gheboaia ego... — „Şi eu am’fost în Gheboaia../ r- şi sintbucuros că pot să o spun“. Inginer P. BURLUC Şoseaua Nordului, bloc 35, Ploieşti DAR PĂGUBIŢII? „Două milioane in contul unei fantome" era titlul anchetei publicate in ziarul nostru nr. 8749, din 7 aprilie 1971. Se semnalau neajunsurile care au generat o însemnată pagubă în avutul obştesc al uzinelor de autocamioane „Steagul roşu“ din Braşov. Prin documente fictive se făceau „forme“ de primire pentru nişte piese inexistente, pe care le-ar fi produs, chipurile, C.A.P. Chiajna. In legătură cu aceasta, sub semnătura tovarăşului Marin Argint, preşedintele Uniunii judeţene a cooperativelor agricole de producţie Ilfov, am primit următoarele : „Biroul executiv al Uniunii judeţene a C.A.P. Ilfov confirmă că cele relatate corespund realităţii. Articolul publicat ne-a fost de un real folos în luarea unor măsuri care să ducă la îmbunătăţirea situaţiei din această cooperativă. Vrem să arătăm, totodată, că un colectiv al U.J.C.A.P., care a analizat la începutul anului 1970 activitatea cooperativei din Chiajna, a indicat închiderea secţiei anexe respective amintite în articol. De asemenea, la cererea U.J.C.A.P. Ilfov, Banca agricolă judeţeană a trecut şi la efectuarea unei revizii de fond. In urma apariţiei articolului, cu prilejul adunării generale a membrilor cooperatori care a avut loc, fostul preşedinte Frasin Frunză şi fostul contabil-şef Dumitru Costea au fost scoşi din funcţii şi deferiţi justiţiei“. NOTA REDACŢIEI ! Aşteptăm în continuare şi cuvîntul păgubiţilor : uzina de autocamioane „Steagul roşu“ — Braşov. Oare n-au nimic de spus ?