Scînteia, octombrie 1971 (Anul 40, nr. 8924-8954)
1971-10-14 / nr. 8937
PAGINA 2 DIALOG CETĂŢENESC Numeroasele măsuri iniţiate de conducerea partidului pentru îmbunătăţirea continuă a deservirii populaţiei se materializează în abundenţa de produse agroalimentare existente în aceste zile în pieţe şi magazine. Cifrele puse la dispoziţie de Centrala pentru valorificarea legumelor şi fructelor din cadrul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor vin să demonstreze, prin posibilitatea de a fi comparate, afirmaţia de mai sus. In primele nouă luni ale anului în curs, faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut, s-a livrat mai mult la fondul pieţei : varză — 12 000 tone ; ardei gras — 14 000 tone ; vinete — 3 000 tone ; cartofi — 12 000 tone; struguri — 2 000 tone. O situaţie bună — confirmînd datele statistice generale — am întîlnit cu ocazia unui raid întreprins în magazinele, pieţele şi silozurile din Capitală, din judeţele Caraş-Severin şi Bacău. Am constatat, cu acest prilej, că o mare parte din produse s-au vindut preambalate numai în Capitală, sporul faţă de anul trecut fiind de peste 50 la sută. Toate aceste date, cit şi multe altele, demonstrează că aprovizionarea este mai bună, că în acest an în pieţe au fost mai multe mărfuri şi că din partea comerţului a existat mai multă preocupare pentru prezentarea corespunzătoare a produselor. Menţionînd rezultatele pozitive înregistrate, nu pot fi trecute însă cu vederea o serie de deficienţe mai vechi , surprinse şi cu ocazia raidului nostru, însoţiţi de inspectori comerciali, de reprezentanţi ai unor organe comerciale, am vizitat cu două săptămîni în urmă peste 40 de pieţe şi unităţi de desfacere a legumelor şi fructelor. In urma constatărilor făcute, în unele părţi au fost luate măsuri imediate de remediere, dar defecţiunile semnalate privesc o anume stare de lucruri cu caracter mai general, de mai mare întindere în timp, fapt pentru care le prezentăm în continuare, în depozitul de la Moineşti, de pildă, se aflau de mai multă vreme peste două vagoane de mere, însemnate cantităţi de pere deună calitate şi cîteva zeci de lăzi de gogoşari şi vinete, în mare parte depreciate, datorită stocării prelungite. In acelaşi timp, unele magazine se înfăţişau cumpărătorilor cu rafturile goale, din ele lipseau tocmai produsele existente în depozit. Şeful depozitului ignora comenzile gestionarilor pe care, prin natura funcţiei, ar fi fost obligat să le onoreze operativ. La fel erau „tratate“ şi comenzile magazinului nr. 8 din Reşiţa. Deşi este vorba de o unitate modernă, mare, din rafturi lipseau pînă şi cele mai căutate produse de sezon : varză, rădăcinoase, ardei, verdeţuri etc. Am mai întîlnit şi alte carenţe organizatorice. Pentru toate am primit şi explicaţii, care încercau să justifice defectuoasa organizare şi gospodărire a fondului de marfă. Nici un argument însă nu poate să-i scuze pe organizatorii comerţului local pentru lipsa de atenţie manifestată faţă de modul în care sunt deserviţi cumpărătorii cu mărfuri existente in cantităţi suficiente Constatăm, o dată mai mult, că unele organe însărcinate prin lege să controleze activitatea comercială nu-şi fac întotdeauna datoria, dovedesc o responsabilitate scăzută faţă de asemenea minusuri organizatorice. Este un lucru bun totuşi că în aproape toate judeţele ţării s-au luat în ultima vreme o serie de măsuri pentru asigurarea unui fond de marfă corespunzător, apropiat de cerinţele consumatorilor. Reprezentanţi ai întreprinderilor de legume şi fructe, ai direcţiilor comerciale judeţene se deplasează la furnizori pentru impulsionarea preluărilor de produse, pentru trimiterea lor cit mai rapidă în depozitele I.L.F. In Capitală a fost constituit un comandament special pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, condus de un vicepreşedinte al consiliului popular municipal. Intre alte acţiuni declanşate de acest comandament, menţionăm faptul că în toate judeţele de unde Capitală preia cartofi au fost trimişi reprezentanţi autorizaţi care urmăresc recepţionarea, sortarea şi ambalarea cartofilor pe categorii de calitate şi preţ, în funcţie de normeleSTAS. Dar toate aceste măsuri nu sunt suficiente. Buna aprovizionare, în condiţiile abundenţei de mărfuri din magazine şi pieţe, este afectată şi de existenţa unor neajunsuri care ţin de ignorarea regulilor generale de comerţ. La unitatea I.L.F. nr. 3 şi la cea din piaţa centrală a oraşului Gh. Gheorghiu- Dej, la magazinele nr. 1, 15 şi altele din Reşiţa, la unităţile I.L.F. din pieţele Colentina, 23 August din Bucureşti, mărfurile erau puse in vinzare nesortate, unele depreciate, altele pline de pămînt — într-un cuvînt, nu corespundeau condiţiilor prevăzute pentru calitatea şi preţul la care erau oferite. — De ce se pun în vinzare mărfuri nesortate ? — i-am întrebat pe gestionarii de magazine şi depozite. — Aşa le-am primit şi noi... — ne-au zis cei mai mulţi. Din acest răspuns se degajă o mentalitate care încă n-a fost dezrădăcinată din mintea unor lucrători comerciali. Unii dintre ei au impresia ca au o unică datorie : să vindă, orice şi oricum, numai să vindă ! Astfel, este ignorată obligaţia elementară — nu numai profesională, impusă de regulile generale de comerţ, ci şi cetăţenească, de respect datorat cumpărătorilor — de a recepţiona cu atenţie şi seriozitate marfa, de a o sorta în funcţie de starea ei calitativă. Pentru a masca neîndeplinirea acestor îndatoriri elementare, adeseori gestionarii „uită“ să menţioneze pe actele ce însoţesc marfa, pe etichetele de preţuri, pe afişele din magazin caracteristicile care permit cumpărătorului să verifice concordanţa dintre calitate şi preţ. In nici una dintre cele 15 unităţi bucureştene de legume-fructe controlate în zilele de 28 şi 29 septembrie de specialişti ai Comitetului de Stat pentru Preţuri nu erau afişate preţurile şi condiţiile de calitate pentru fiecare grupă şi clasă de cartofi, aşa cum prevede H.C.M. 1159/ 1971. Consecinţa : la unitatea I.L.F. de pe Magistrala Nord-Sud nr. 22 s-au găsit circa 1 500 de kg? de cartofi clasa a II-a gurig, se vindeau la preţul clasei I ; la unitatea I.L.F. Piaţa Moşilor s-au trecut, de către inspectori, de la calitatea I la a IlI-a 2 700 kg de cartofi, deoarece nu corespundeau prevederilor STAS pentru prima categorie , la unele compartimente I.L.F. din piaţa Obor, ceapa uscată care se vindea la preţul de calitatea I era în amestec cu ceapă de calitatea a Il-a în proporţie de 40 la sută, merele — 30 la sută, varza — 40 la sută , la Unitatea Gostat nr. 1 din Reşiţa, gogoşarii erau vinduţi atît de amestecaţi, încît nici măcar gestionarul nu ştia de ce calitate sunt. La fel de grave sînt şi alte încercări ale unor gestionari de a-i înşela pe cumpărători. In piaţa Traian din Capitală, gestionara Neaga Gheorghe vindea marfa cu „bătaie“ la cîntar (evident, în detrimentul cumpărătorilor), la unitatea Gostat toate cintarele sufereau de o aceeaşi „maladie“ , cintăreau cu 50—60 g mai puţin la un kilogram. Nu este greu de calculat ce plusuri seobţin astfel la sute de kilograme de marfă vîndută într-o zi. La această din urmă unitate, ardeii graşi şi gogoşarii cei mai frumoşi se vindeau prin uşa din „spate“. — Ştiţi — se scuză responsabilul Vasile Mitu — mai un vecin, mai un măcelar, mai o rudă ; trebuie să fii atent cu oamenii, altfel nu te servesc nici ei. Aceeaşi mentalitate îi caracterizează pe gestionarii de la unităţile I.L.F. din Mihai Bravu nr. 117, nr. 158, Vatra Luminoasă nr. 47, care au fost surprinşi de către inspectorii comerciali din Capitală dosind — practic sustrăgînd de la vinzare — sute de kilograme de cartofi, morcovi, struguri. In ce scop ? Nu e greu de înţeles : erau destinaţi „vecinilor“... Desigur, toate produsele au fost redate, pe loc, circuitului comercial, legalitatea preţurilor a fost restabilită, abaterile de la regulile de comerţ au fost sancţionate cu promptitudine. Existenţa unor asemenea carenţe , semnalate în repetate rînduri, consemnate şi cu ocazia controalelor efectuate in vara acestui an de către brigăzi ale Consiliului Economic arată însă că nu pretutindeni s-a statornicit un stil de muncă nou, nu s-a acţionat suficient pentru organizarea unui control riguros, atent şi permanent in reţeaua comercială. Asemenea controale ar trebui să le facă zilnic toţi cei în drept, şi in primul rînd coordonatorii comerţului local, consiliile populare. Aşa după cum s-a subliniat, în repetate rînduri, în indicaţiile conducerii partidului, consiliilor populare, primarilor le revine rolul hotăritor în asigurarea bunei aprovizionări a populaţiei ; este de datoria acestora să controleze permanent, cotidian pieţele, magazinele, să determine şi să pretindă o schimbare radicală a modului de lucru al tuturor organelor comerciale, al tuturor lucrătorilor din această sferă. Nu întîmplător s-a dovedit cu diferite prilejuri — constatăm şi acum, o dată în plus — că rădăcina multor neajunsuri se află în caracterul sporadic al controlului, în ineficienţa lui. Experienţa bună cîştigată cu prilejul controalelor efectuate de brigăzile Consiliului Economic ar trebui să constituie un model de acţiune continuă pentru organele locale. Toate verigile de control au datoria de a urmări zilnic întreaga reţea comercială, unităţile şi depozitele, în vederea preîntîmpinării şi eliminării la timp a eventualelor anomalii ce pot apărea. Ajutorul dat atunci de brigăzile centrale de control nu trebuie privit ca un folos de moment, cantonat la perioada respectivă. S-a dovedit cu acel prilej utilitatea unor acţiuni ample, permanente de supraveghere a modului de desfăşurare a aprovizionării populaţiei. Controlul atent, urmat de măsuri operative, imediate, trebuie să fie permanentizat, să constituie o datorie de căpăti, o trăsătură fundamentală a activităţii comerciale. George POPESCU I. MIHAI Florea CIOBANU APROVIZIONAREA CU LEGUME Dar calitatea înregistrează BRUNA! deservirii minusuri Deunăzi ne aflam în locuinţa familiei Ştefancu (din Săvîrşin-Arad) şi discutam despre „afaceri“ . — Pare, totuşi, ciudat — reînnodăm noi firul conversaţiei. — Ce anume pare ciudat ? — se interesă Maria Ştefancu, stăpina casei. — Faptul că dv. aţi reuşit în citeva luni să încasaţi în afară de salariul legal încă aproape 100 000 lei. — Se adună, se adună, replică gazda. Păi puneţi şi dv. la socoteală : au fost luni cind eu încasam de la cooperativă pentru munca la domiciliu aproape 10 000 lei pe lună, soţul alte 10 000... — Deci 20 000 lei — rotunjirăm noi suma. — Pe urmă trebuie să ţinem cont de veniturile fetiţei, ale îngrijitoarei casei noastre şi guvernantei fetiţei. Li se cuveneau şi lor acolo „un“ 4 000—5 000 pe lună ? — Li se cuveneau, cum să nu, ne prefacem noi concilianţi. — Că, dragă tovarăşe, stărui M.S., mult, puţin, lucrau şi ele la domiciliu. — Lucrau ? Ce lucrau ? — Confecţionam cu toţii panouri indicatoare pentru cooperativa meşteşugărească „Muncă colectivă“ din Simeria (fel de fel de panouri şi indicatoare de tipul „Atenţie“ ! — n.a.). Dar să revenim. Nu e aşa că aceste ciştiguri suplimentare, de peste... 25 000 lei pe lună, pentru confecţionat panouri, par de domeniul tasmului ? Ca să ajungem la izvoarele mai adinei ale acestor venituri incredibile, mergem puţin mai departe. ...Privit din exterior, imobilul cu nr. 15 de pe strada 19 Noiembrie din Bucureşti nu pare a se deosebi cu nimic de celelalte din jur. Dacă deschizi însă portiţa de la intrare — minune 1 înăuntru dai cu ochii de cîteva războaie de ţesut, de grămezi de marfă şi materie primă — „viguri“ de ţesături, sute de sculuri de bumbac, de fibre sintetice ş.a.m.d. — O făbricuţă clandestină ? — Nu, nici vorbă — ne corectează M. Popescu, „antreprenorul“ principal al „întreprinderii“. Ce vedeţi este... „munca la domiciliu“. Eu, in înţelegere cu cooperativa „Borcea“ din Călăraşi (!), am convenit să lucrez în Bucureşti furnituri pentru haine. E drept că ulterior ne-am cam extins... Ce extindere ! In atelierul lui Popescu et comp. trudesc 16 „calfe“, organizate în schimburi (! !). Ţesătoarele ,,d-lui Popescu“ nu ştiu exact cît, pentru ce şi pentru cine lucrează, nu ştiu exact ce sume li s-ar cuveni pe lună. O întrebăm pe Petra Tudorică, lucrătoare sub firma lui Popescu . — Cît încasaţi intr-o lună ? — 1 000—1 200 lei. Confruntăm declaraţia cu statele de plată de la cooperativa „Borcea“ din Călăraşi. Nu se potriveşte. Intre suma încasată în realitate şi aceea din statul de salarii e o diferenţă de 3—4 sute de lei. In , alte cazuri, la fel. Cine încasează diferenţele ? Fireşte (vorbind la modul general), antreprenorii nu trăiesc numai din aceste diferenţe. Ei îşi iau partea leului şi oficial, pe statele de salarii. Cei patru organizatori ai atelierului de ţesătorie din str. 19 Noiembrie de pildă încasează lunar (pentru munca lor din orele libere) cite 4 000 lei, fiecare, mai mult decit toţi ceilalţi 14 lucrători la ult loc ! Profitind de un asemenea haos, un alt bănuit „cooperator cu munca la domiciliu“, I. Balogh din Satu- Mare, şi-a permis, întrecînd orice măsură, să se dedea la falsuri grosolane , a încasat, „dintr-un foc“, aproape 132 000 lei, întocmind tabele de producţie cu persoane fictive (faptele au fost cercetate de inspectoratul de miliţie). E timpul să amintim că munca la domiciliu n-a fost creată de cooperaţia meşteşugărească în scopul îmbogăţirii unora pe seama altora, pentru facilitarea afacerilor dubioase, pentru refugiul indivizilor puși pe căpătuială. In regulamentul pentru organizarea muncii la domiciliu aprobat prin decizia nr. 464 a UCECOM se stipulează clauze foarte precise : obligativitatea muncii la domiciliu, şi nu în altă parte, a normării, a salarizării după tarife, în funcţie de cantitatea şi calitatea muncii ; interzicerea sub orice formă a angajării în propria casă de către un individ cu munca la domiciliu a unui alt individ sau grup de indivizi ; conducerea cooperativelor are de asemenea dreptul şi datoria de a verifica sistematic timpii de lucru etc., etc. Prin urmare, munca la domiciliu are anumiţi „parametri“ de exercitare, orice abatere de la ei căzînd sub incidenţa rigorilor legii. Cu toate acestea, o mare parte dintre cei care, lucrează la domiciliu au „organizat“ de aşa manieră lucrurile incit această formă de activitate s-a transformat într-un paravan oficial, in spatele căruia se petrec cele mai incredibile fapte. O amplă acţiune de control organizată de UCECOM, in colaborare cu Ministerul Finanţelor, a scos la iveală o parte din ele. Cităm din rapoarte oficiale : „Unele cooperative („Radiotehnica“ din Constanţa, „Prestarea”-Sf Gheorghe“, „Munca Manuală“, „Constructorul“, „Meşteşugarul“ din judeţul Sibiu etc.) continuă să încheie contracte cu persoane care n-au nici în coin, nici în mînecă cu meseria impusă de lucrările ce ar urma să le execute la domiciliu. De pildă, pentru lucrări în lemn, pentru bobinaje etc. au fost încheiate contracte cu elevi de şcoală generală, cu ospătari, zugravi, învăţători, oficianţi sanitari şi chiar cu copii sub... 4 ani !". Ce rost au astfel de „contracte“ ? Profitind de faptul că cooperativele meşteşugăreşti nu normează corect timpii de execuţie a lucrărilor la domiciliu, unii „întreprinzători“, puşi vajnic pe căpătuială, se trezesc cu foarte multă marfă realizată peste prevederea din contract. Ar urma atunci să apară ei singuri pe statele de plată cu zeci de mii de lei lunar. Ar bate la ochi, în acest caz, se înţeleg cu ospătarul, cu oficiantul sanitarsau cu elevul de şcoală primara şi zic : tu te faci că lucrezi la domiciliul tău bobine electrice. Dar nu lucrezi. Pentru că procedezi cum te învăţ eu î iţi dau lunar 1 000 lei. Cu încă o condiţie : iei o mie, dar semnezi pentru 3 000 lei“. O dată făcută învoiala, lucrurile alunecă linca pe sanie. Exact ca în cazul firmei Popescu et comp., exact ca in cazul firmei Ştefancu et guvernanta şi copilul din Săvîrşin... înţelegerea cu „morţii“, sistem I. Balogh, decurge, fireşte mai lesne ! Pentru a face mai pe înţeles gradul de abatere de la Regulamentul organizării şi funcţionării activităţii la domiciliu redăm din actele organelor financiare cîteva date , cu ocazia controlului amintit (control care se referă parţial şi la unităţi cu vărsăminte antecalculate) au fost aplicate 732 de amenzi, au fost deferite organelor de cercetare penală 24 de cazuri, in 8 cazuri au fost sesizate comisiile de cercetare a provenienţei bunurilor, au fost reziliate 368 de contracte şi convenţii, au fost stabilite diferenţe de impozit cuvenite bugetului statului de circa 10 milioane lei. Din cele relatate pînă acum se desprind cu claritate nu numai devierile de la organizarea legală a muncii la domiciliu, dar şi cauzele care le generează , cele mai importante sunt uşurinţa condamnabilă cu care unele cooperative meşteşugăreşti pun in aplicare, în ansamblu, regulamentul pentru munca la domiciliu şi lipsa uneori totală de control. La o recentă şedinţă a Comitetului executiv al UCECOM au fost analizate concluziile organelor de control, pe baza cărora s-au formulat propuneri de redresare a lucrurilor, astfel ca munca la domiciliu să-și atingă cu adevărat scopul pentru care a fost concepută. Nu ne referim acum la aceste propuneri, întrucît, pe bună dreptate, organele competente fac, pentru moment, o selecţie a lor, in dorinţa de a elabora, în final, măsuri de perspectivă cît mai viabile. Ceea ce dorim să subliniem acum este necesitatea permanentizării controlului, principala deficienţă semnalată. Pentru că apariţia abaterilor relatate dovedeşte în fond cît de slabă a fost activitatea de control a celor obligaţi să-l exercite, din cooperaţia meşteşugărească. Oricîte perfecţionări se vor aduce regulamentului muncii la domiciliu — şi este bine că se acţionează în acest sens — anomaliile de genul celor prezentate nu vor putea fi evitate atita timp cît nu se va efectua un control riguros, continuu, sistematic. In încheierea acestor relatări, am dori să precizăm limpede un lucru : iniţiativa organizării muncii la domiciliu a fost primită de populaţie cu mult interes. Activitatea respectivă, are o mare importanţă economică şi socială şi de aceea în viitor cooperaţia meşteşugărească in mod firesc o va extinde. S-a pornit de la ideea că o categorie însemnată de cetăţeni — femei cu copii mici, pensionari, persoane care nu se pot deplasa, salariaţi care doresc să cîştige suplimentar în timpul lor liber — poate fi atrasă în sfera producerii de bunuri materiale necesare pieţei. Rezultatele muncii la domiciliu îndreptăţesc pe deplin organizarea şi extinderea ei in continuare. De pildă, numai în anul 1970 cei 56 000 de cetăţeni care au contractat lucrări la domiciliu au participat efectiv la diversificarea bunurilor de consum, realizind o producţie de aproximativ 1.240 miliarde lei. Rezultatele de pînă acum recomandă munca la domiciliu ca o formă de activitate utilă, necesară din punct de vedere social şi economic. Datoria neîntîrziată a forurilor de resort ■ din primul rînd a UCECOM — rămine însă aceea de a veghea la respectarea cu stricteţe a propriilor reglementări şi instrucţiuni, de a lua măsuri drastice împotriva oricăror tendinţe de deformare a intenţiilor cu care s-a pornit la organizarea activităţii respective. Gheorghe GRAURE Mihai IONESCU Cind controlul nu-i acasă... sugarii bobinează electromotoare CURCILE RÎD NUMAI LA COMEDII ? Un grup de tineri din Bucerdea-Grînoasă, judeţul Alba, ne roagă să le trimitem „timpul probabil“ pe următoarele 16 luni şi dacă se poate să fim foarte precişi în descrierea vremii pe perioada sus-menţionată. — Dragul meu grup de tineri, o să ne străduim să vă dăm cu exactitate timpul probabil de care aveţi nevoie, dar pentru cultura noastră generală explicaţi-ne pentru ce aveţi nevoie. — Ştiţi, noi vedem filme (cînd vedem) în ograda operatorului. Dacă e vreme bună, vedem filmul. Dacă bate vîntul, îl vedem, dar nu prea bine, pentru că se mişcă „cearceaful“ de pe fringhie. Iar cînd plouă... ! Dacă ne trimiteţi un timp AM PRIMIT SCRISOAREA DV.! probabil precis, ne putem face şi noi o programare ca lumea. — In ograda operatorului vedeţi filmul ? Nu se sperie orătăniile ? N-aţi băgat de seamă, curcile rid numai la comedii ? Dar sală n-aveţi ? — Am avut la căminnul cultural. Dar au închis-o pentru că era deteriorată. Au închis-o de vreo şase luni. Dacă timpul probabil n-o să fie prea prielnic scopului nostru cultural, atunci vă rurăm să interveniţi să se amenajeze o sală de spectacole. Noi suntem gata să punem umărul. Ne-am şi suflecat mînecile. PREFERAŢI COMPOTUL DE PRUNE ÎN DETRIMENTUL BIROCRATISMULUI ? 20 de abonaţi ai modernei cantine de la Uzina de autocamioane din Braşov ne fac cunoscut că preferă compotul de prune (afumate şi ne) in detrimentul birocratismului. — De ce — îi întrebăm noi miraţi ? — înainte de a se moderniza cantina ne duceam cu buletinul şi legitimaţia de uzină şi ni se elibera cartela. Acum ? Acum se fac nişte liste pe echipe, apoi pe secţii, se merge la conducerea uzinei pentru aprobare, apoi la alt serviciu pentru o ştampilă, cu lista se merge la cantină pentru cartele, se aduc cartelele, se verifică de oechipă specială, ca apoi... Ca apoi, ţie, abonat, lucrind în schimbul II, să nu ţi se dea voie să intri în uzină decit cu aprobare specială. Primeşti aprobare şi te duci după cartelă. Dar omul care trebuie să-ţi dea cartela e învoit sau este în şedinţă. — Suficient. M-aţi convins. Prefer şi eu compotul. POLCA PE... PRODUSE Pensionarul Gheorghe I. Niculescu din satul Viaşu- Mehedinţi zice că are 80 de ani şi stă mai mult în pat. Cu toate acestea, cind s-a dus să-şi ia ajutorul i s-au cîntărit cu 15 kg mai puţine produse. A întrebat de ce şi i s-a răspuns că cele 15 kg de produse se opresc pentru lăutari. — Care lăutari ? — Lăutarii care le cintă duminica tinerilor, din comună. — Barem cintă frumos ? — Păi dacă spun că eu stau mai mult în pat ? Nu pot să mă duc să-i ascult. Or fi cîntînd frumos, treaba lor. — N-aţi auzit, lăutarii ăştia ştiu polca ? — Pe furate ? — Nu. Pe produse. CE FACEM CU IGRASIA ? Tovarăşul Ion Manea e mecanic de locomotivă la Fabrica de conserve Tecuci, şi două din camerele din imobilul în care locuieşte au igrasie. S-a învoit cu I.G.O. şi I.G.O. a trimis nişte specialişti pentru scoaterea igrasiei din pereţi. Tovarăşul Manea a dat 8 600 de lei pentru treaba asta şi încă nişte zugrăveli şi după ce specialiştii în scoaterea igrasiei au luat banii şi au plecat, pereţii reparaţi de dînşii aveau iar igrasie. A reclamat, a venit o comisie la fața locului... — Și ce-a zis comisia ? — Că dacă mai vreau să scoată încă o dată igrasia care n-au scos-o, să le mai plătesc o dată. — Și dumneata ce-a zis ? — Că nu fur banii. Muncesc pe ei. Și dacă s-au angajat să facă un lucru, să-l facă cum trebuie, să nu bage mina în buzunarele oamenilor. Tovarăşe Manea, şi noi suntem de aceeaşi părere cu dumneata. Ce facem însă cu igrasia care a început să se întindă şi prin uneie birouri ? ! Nicuţă TANASE SCINTEIA - joi 14 octombrie 1971 NUMAI CâND PRESTIGIUL OMULUI SE RIDICĂ LA PRESTIGIUL FUNCŢIEI, primarul poate conta pe sprijinul cetăţenilor Valenţele noi pe care le îmbracă funcţia de primar în contextul intensificării activităţilor economice, sociale şi culturale din comunele noastre implică de bună seamă, pentru cel care trebuie să fie primul gospodar al satului, sarcini şi responsabilităţi sporite ; probleme noi şi încearcă necontenit calităţile şi priceperea. Ce anume îi trebuie ca să izbutească ? Perseverenţă, hărnicie ? Ori poate însuşirea de a înţelege şi, a fi înţeles de oameni ? Sau darul de a-i mobiliza pe cei care l-au ales, dîndu-i încrederea lor ? Răspunsul cel mai convingător ni l-au oferit faptele înseşi. Dacă satul este bine gospodărit, dacă în perimetrul comunei au apărut noi lăcaşuri sociale, culturale, şi nu rareori obiective economice, în toate acestea se întrevede şi o parte din munca primarului ; el a ştiut să mobilizeze, să dirijeze energiile către atingerea scopului. Şi aşa stau lucrurile în marea majoritate a comunelor, unde primarii, pentru activitatea lor bună, sunt înconjuraţi cu simpatie şi încredere de cetăţeni. ... Judeţul Brăila. Despre activitatea primarului din Viziru, de exemplu, atît de la organele judeţene, cît şi de la membrii comitetului executiv al consiliului popular al comunei, de la locuitorii de aici, am aflat numai lucruri frumoase. Nu există realizare a comunei în ultimii 10 ani — şi trebuie să precizăm că nu sunt puţine la număr (un spital cu 100 naturi, o moară modernă, două brutării de mare capacitate, 16 secţii prestatoare de servicii în cadrul cooperativei de consum etc.) Negre să nu poarte şi amprenta activităţii tovarăşului Alexandru Jarnea, fie in calitate de secretar al organizaţiei de partid, fie, mai recent, şi în calitate de primar. — Ce-i mai trebuie unui primar pentru a reuşi, în afara calităţii de bun gospodar ? — Nu-i de ajuns să fie un bun gospodar — opinează categoric Al. Jarnea —■ el trebuie să fie, în primul rînd, un om bine pregătit politiceşte, pentru că, mai înainte de toate, primarul este reprezentantul politicii partidului în domeniul dezvoltării aşezărilor rurale, al ridicării standardului de viaţă al ţărănimii. Promptudinea, competenţa şi corectitudinea cu care va rezolva problemele ce-i frămîntă pe oameni vor atrage sprijinul acestora ; or, dacă are asigurat sprijinul oamenilor, numai comoditatea sau incompetența l-ar mai putea împiedica pe un primar să aibă rezultate bune. Din păcate, am întîlnit și primari — e drept, cazuri izolate — care n-au reuşit să onoreze încrederea pe care cetăţenii au investit-o în ei, alegîndu-i in această funcţie de răspundere. ... Stăm de vorbă cu Florea Tudor, primarul comunei Runcu, din judeţul Vîlcea. Ştie ceva despre cărămida dispărută peste noapte de pe şantierul căminului cultural, despre vinzarea sediului dispensarului ? Despre cărămidă, primarul știe cîte ceva , aflăm astfel că n-a dispărut, ci ar fi fost dată, chipurile, sub formă de imprumut, cetăţeanului Gheorghe Talabă. Dar episodul cu cărămida nu este singura împrejurare care probează ce fel de gospodar ajunsese F. Tudor ! Ignorînd cerinţele muncii colective, primarul a alunecat tot mai mult pe panta arbitrariului , cu de la sine putere şi fără nici un fel de forme, găseşte de cuviinţă să „vîndă“ unui particular... localul dispensarului“. Răspunsul „n-am ştiut că trebuie să fac forme legale pentru vânzarea sediului dispensarului“ nu poate fi luat în considerare , după cum arată cel mai elementar bun simţ, cine nu ştie ceva, întreabă ! Primarul Florea Tudor nu numai că n-a făcut acest lucru, dar s-a ferit cu străşnicie să afle cineva din comitetul executiv de aceste ciudate aranjamente. — Nu contestăm acum rezultatele pe care primarul nostru le-a obţinut la început şi pe care noi toţi le-am apreciat la vremea lor — ne spune Ion Cîrstea, secretarul organizaţiei de partid. Dar el a considerat aceste rezultate ca pe nişte succese personale, a devenit arogant, ajungînd să creadă că poate hotărî orice şi de unul singur, punindu-ne în faţa unor fapte împlinite. Aceeaşi tendinţă de izolare de comitetul executiv s-a manifestat şi la primarul comunei Romanu, din judeţul Brăila. De aici au plecat, pe căi obscure, un număr de butelii de aragaz din cota atribuită locuitorilor satului. „Le-am dat unor meșteri care lucrau la dispensar și pe care am vrut să-i stimulez“ , încearcă acum să se justifice primarul Constantin Trifan. De ce nu s-a cerut atunci aprobarea comitetului executiv, singurul în drept să repartizeze aceste bunuri ? — In mod sigur n-ar fi aprobat, pentru că meşterii erau din altă comună. Semnificaţia acestui răspuns este deosebit de gravă. Va să zică, atunci cînd primarul are vreun motiv să se îndoiască de aprobarea comitetului executiv, ignoră, pur şi simplu, existenţa acestuia ! — Complexitatea funcţiei de primar impune celui ce o deţine o puritate sufletească şi o cinste pe care să le recunoască, să le preţuiască tot satul — este de părere tovarăşul Petrache Costin, vicepreşedinte al comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Brăila. Fermitatea cu care trebuie să acţioneze cel învestit cu această funcţie pentru apărarea avutului obştesc va duce nu numai la întărirea proprietăţii socialiste, dar şi la creşterea prestigiului său în rindul cetăţenilor. Nesituîndu-se pe aceste coordonate, primarul va deveni implicit un favorizator al necinstei. Este tocmai concluzia pe care o scot in evidenţă faptele primarilor din Runcu şi Romanu, fapte care relevă, in mod neîndoielnic, nu simple abateri, ci grave încălcări ale îndatoririlor lor de apărători ai legalităţii, ai avutului obştesc. Şi cum o ilegalitate, adeseori, o prilejuieşte pe alta, primarul din Runcu aprobă o tranzacţie ilicită cu un şofer pentru a căra balast, tranzacţie care costă comuna aproape 5 000 lei, bani ce n-au putut fi justificaţi prin nici o formă legală. La Romanu, primarul n-a putut da explicaţii cu privire la dispariţia unor bunuri — cărbuni, ciment, lemne de construcţie etc. — decit... ridicînd din umeri. — Evident, funcţia de primar implică exerciţiul autorităţii — ne spunea tovarăşul Constantin Popescu, primarul comunei Bărbăteşti, judeţul Vîlcea, comună care prin rezultatele obţinute s-a situat pe locul întîi pe judeţ. Dar pentru aceasta — a continuat interlocutorul nostru — omul respectiv trebuie să se bucure de un anumit prestigiu în faţa oamenilor. Numai atunci cînd prestigiul său ca om se va ridica pînă la prestigiul funcţiei, se va identifica cu el, un primar poate conta pe sprijinul oamenilor. Experienţa deloc lăudabilă a celor doi primari vine să demonstreze, o dată în plus, că renunţarea la munca colectivă, izolarea de organul colectiv de conducere, de cetăţeni duce mai devreme sau mai tîrziu la ilegalităţi. De bună seamă, dacă lucrurile au ajuns aici, o vină însemnată o au şi comitetele executive respective şi organizaţiile de partid, care n-au curmat de la bun început tendinţele abuzive ale unor primari, înlocuirea primarului Tudor Florea, din Runcu, precum şi imputarea pagubelor pe care le-a produs obştii prin abuzurile săvîrşite — aşa cum rezultă din răspunsul primit de redacţia noastră de la Comitetul judeţean de partid Vîlcea — sînt măsuri fireşti, impuse de etica noastră socialistă. Toate acestea constituie, în acelaşi timp, un prilej de reflecţii la calităţile pe care le implică funcţia de prim gospodar al satului, la răspunderile şi obligaţiile celui care trebuie să ducă la îndeplinire mandatul încredinţat de obşte. Emil MARINACHE