Scînteia, decembrie 1971 (Anul 40, nr. 8985-9015)

1971-12-01 / nr. 8985

PAGINA 2SCINTE­A — miercuri 1 decembrie 1971 mumnuji.i* ».iiH.uumjuraBn DEMOCRAŢIA NOASTRĂ SOCIALISTA PE CALEA DEZVOLTĂRII CONSECVENTE In concepţia marxist-leninistă, construirea socialismului presupune ca o cerinţă esenţială întronarea unei democraţii reale, capabilă să asigure maselor celor mai largi drep­turi şi libertăţi, punerea din plin în valoare a energiilor şi capacităţilor lor creatoare. „Socialismul — scria V. I. Lenin — nu este posibil fără democraţie sub două aspecte: 1) proletariatul nu poate săvirşi revo­luţia socialistă dacă nu se pregăteşte in vederea ei luptind pentru demo­craţie ; 2) socialismul victorios nu-şi poate consolida victoria şi nu poate duce omenirea spre dispariţia trep­tată a statului fără a înfăptui o de­mocraţie deplină." (Lenin, Opere complete, vol. 30, p. 130—131 ; vezi şi V. I. Lenin : „Statul şi revoluţia“ în Opere complete, vol. 33, pag. 78 şi 99 ; de asemenea, K. Marx : „Cri­tica programului de la Gotha“, in Marx-Engels Opere, vol. 19, pag. 37 şi 2­ 9. Realizarea democraţiei în socia­lism nu este un simplu deziderat, izvorît din considerente ideale, umaniste, ci are o determinare o­­biectivă în înseşi transformările petrecute în societate pe plan po­litic, economic, social, cultural. Premisele ei sunt date de lichidarea domniei claselor exploatatoare şi instaurarea puterii celor ce mun­cesc, în frunte cu clasa muncitoare, de generalizarea relaţiilor socialiste în întreaga economie şi desfiinţarea pe această bază a oricărei forme de exploatare. In societatea socialistă, poporul muncitor reuneşte în mii­­nile lui şi puterea politică, şi bunu­rile materiale — fabricile şi uzinele, celelalte mijloace de producţie, re­sursele şi bogăţiile ţării — şi instru­mentul administrării lor — statul, ceea ce înseamnă că el dispune de tot ceea ce este necesar pentru a se conduce singur, aşa cum doreşte. Conceptul de „democraţie“, adică de „putere a poporului“ îşi gă­seşte astfel, pentru prima oară, înfăptuirea reală, deplină, integrală. In aceasta rezidă superioritatea democraţiei socialiste asupra forme­lor istorice anterioare ale democra­ţiei şi cu deosebire asupra democra­­ţiei burgheze, care, ca formă de do­minaţie politică a claselor exploa­tatoare, prezintă numeroase muti­lări, exceptări şi restricţii, preve­deri formale — toate exprimînd li­mitele de clasă ale acesteia. Desi­gur, existenţa unor cuceriri demo­cratice în ţările capitaliste este o realitate ; dacă intr-un şir de ase­menea ţări democraţia a cunoscut in ultimele decenii o anumită lăr­gire — in special pe linia unor drep­turi sociale şi respectiv acolo unde potenţialul economic al societăţii permite — acesta este un rezultat nemijlocit al luptelor sociale, cit şi al influenţei socialismului, care o­­bligă clasele dominante la anumite concesii. Dar toate acestea nu pot estompa sau masca datele esenţiale ale realităţilor sociale — respectiv faptul că puterea politică şi econo­mică se află in continuare în mîi­­nile burgheziei, care o foloseşte spre a-şi apăra şi consolida domi­naţia. (Realităţi bine cunoscute din ţările capitaliste, chiar şi din cele mai avansate economiceşte, cum sunt : limitarea dreptului de vot prin tot felul de censuri de avere, de instrucţiune în Statele Unite ; condiţionarea dreptului de a fi ales în parlament de posedarea unor bu­nuri imobiliare in Belgia, Ca­nada ; compoziţia unor parla­mente cum este Congresul S.U.A. In care nu există nici un muncitor sau fermier, în schimb sunt 184 bancheri şi oameni de a­­faceri ; toate acestea şi multe altele oferă o imagine edificatoare asupra caracterului fals, ciuntit al democraţiei burgheze). Categorie istorică, democraţia so­cialistă cunoaşte un proces evolu­tiv. Cucerirea puterii de către cla­sa muncitoare şi aliaţii săi şi vic­toria relaţiilor socialiste reprezintă doar punctul de plecare, începutul procesului de făurire a unei reale democraţii, proces în cursul căruia se cristalizează formele şi metodele cele mai adecvate pentru atragerea tot mai activă a maselor largi la exercitarea puterii. Viaţa însăşi a infirmat concep­ţiile unilaterale, simpliste, potrivit cărora înaintarea spre socialism s-ar realiza doar pe calea dezvoltării forţelor de producţie. In prac­tica construcţiei socialiste s-a cristalizat ideea că această înaintare presupune — o dată cu dezvoltarea puternică a forţelor de producţie şi ridicarea, pe această bază, a ni­velului de trai al întregii popu­laţii — adincirea continuă a demo­craţiei, ca o cerinţă logică in edifi­carea no­i societăţi. Intr-adevăr, o operă de asemenea amploare şi complexitate cum este făurirea şi, mai ales, dezvoltarea multilate­rală a noii orînduiri nu este posi­bilă fără aportul de energie, ini­ţiativă şi creaţie al maselor celor mai largi, iar acesta se poate asi­gura numai prin punerea viguroasă în mişcare a tuturor resorturilor mecanismelor democratice ale so­cietăţii. Cu cit socialismul realizea­ză o democraţie mai înaltă, capa­bilă să asigure partic­parea efec­tivă la conducere a tuturor mem­brilor societăţii, stimularea iniţia­tivei locale, responsabilitatea fie­căruia pentru gospodărirea avuţiei socialiste, cu atât se creează mai largi posibilităţi pentru progresul rapid al întregii societăţi. Tocmai de această cerinţă a ţinut şi ţine seama partidul nostru, potri­vit caracteristicilor actualei etape de făurire a societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate. Şi in acest do­meniu, ca de altfel în întreaga viaţă a societăţii noastre, Congresele al IX- lea şi al X-lea s-au afirmat ca momente de mare însemnătate, im­­pulsionînd, prin ideile şi hotărîrile lor, dezvoltarea democraţiei. De fapt, toate măsurile care au fost luate în ultimii ani urzind diversele laturi şi sectoare ale vieţii social­­politice se încadrează în această viziune, avînd ca numitor co­mun preocuparea pentru a fa­cilita şi stimula atragerea ma­selor celor mai largi la acti­vitatea de conducere. (Vezi Nicolae Ceauşescu , Raport la Congresul al X- lea, capitolul „Adincirea demo­craţiei socialiste, intensificarea participării poporului la conduce­rea statului“ ; Raport la Conferinţa Naţională a P.C.R., cap. III şi VI ; expunerea din 24 oct. 1908 ; vezi şi revista „Lupta de clasă“ nr. 2 din 1971 : dezbaterea „Probleme ale de­mocraţiei socialiste In etapa ac­tuală“). Conturind principalele direcţii în care se desfăşoară acest proces, trebuie să relevăm în primul rind dezvoltarea democraţiei reprezen­tative, inţelegînd prin aceasta creş­terea rolului organelor puterii de stat,­ alese de popor şi care repre­zintă poporul. După cum se ştie, în ţara noastră asemenea organe sunt Marea Adunare Naţională şi consiliile populare alese prin vot universal, egal, direct şi secret şi formate în exclusivitate din oameni ai muncii — muncitori, ţărani, in­telectuali. In ultimii ani, rolul aces­tor organe a crescut considerabil, ca urmare a aplicării unui şir de măsuri, intre care : introducerea sistemului sesiunilor deschise ale Marii Adunări Naţionale, cu du­rată mai mare, in timpul cărora aceasta lucrează în plen sau pe comisii ; dezvoltarea activităţii ei legislative astfel încît normele esenţiale care guvernează viaţa societăţii repre­zintă emanaţia forului suprem al ţării ; sporirea rolului deputaţilor şi al comisiilor permanente în exerci­tarea controlului asupra activităţii unor organe de stat centrale. Noua lege de organizare şi funcţionare a consiliilor populare a consacrat competenţele sporite, atribuţiile mai largi ale organelor locale ale pu­­terii de stat. O caracteristică esenţială a vieţii politice din ţara noastră in etapa actuală o constituie faptul că de­mocraţia reprezentativă se îmbină organic cu dezvoltarea democraţiei directe, in cadrul căreia masele îşi spun cuvîntul asupra problemelor fundamentale ale dezvoltării ţării in mod direct, nemijlocit. A deve­nit o practică cu caracter perma­nent ca în dezbaterea fiecărui proiect de lege să fie larg antre­nată opinia publică — forma fi­nală a legilor supuse dezbaterii în Marea Adunare Naţională însumind propunerile şi amendamentele ju­dicioase făcute cu aceste prilejuri. Numeroasele intîlniri de lucru ale conducerii de partid şi de stat cu locuitorii din diferitele judeţe ale ţării, cu specialişti din diverse ramuri permit, de asemenea, ana­liza aprofundată a problemelor ce se ridică în procesul construcţiei socialiste. Efectiv, partidul nostru realizează o conducere a vieţii so­ciale, bazată pe contactul viu, direct, pe dialogul permanent al factorilor de cea mai inaltă răspun­dere cu masele largi. După cum sub­linia tovarăşul Nicolae Ceauşescu : „Partidul nostru porneşte de la premisa că rezolvarea tuturor pro­blemelor privind dezvoltarea socie­tăţii noastre priveşte nemijlocit în­tregul popor, pe muncitori, pe ţă­rani, pe intelectuali, pe toţi cei care muncesc din patria noastră şi că nu există problemă ce nu tre­buie cunoscută de mase, asupra că­reia oamenii muncii să nu-şi spună cuvîntul. Numai in felul acesta se creează garanţia că măsurile elabo­rate de partid şi de guvern co­respund pe deplin intereselor în­tregii noastre naţiuni, asigură mersul hotărît înainte al patriei noastre“. (Vezi „Scinteia“ din 9.11.1971, articolul „Dialogul perma­nent cu poporul, caracteristica fundamentală a activităţii P.C.R.“). Un domeniu esenţial de manifes­tare a democraţiei socialiste îl con­stituie democraţia economică, par­ticiparea maselor la conducerea e­­conomiei, atit la nivel naţional, cit şi la nivelul unităţilor. In timp ce în diferitele variante ale „capita­lismului popular" participarea muncitorilor la conducere, procla­mată in virtutea calităţii lor de po­sesori ai citorva acţiuni, rămine o pură ficţiune, întrucît majoritatea acţiunilor, „pachetul de control“ continuă să fie concentrat in mîi­­nile marilor monopolişti, socialis­mul creează premisele unei parti­cipări reale a oamenilor muncii la conducerea economiei, prin faptul că aceştia sunt efectiv producători şi proprietari colectivi ai mijloa­celor de producţie. Partidul nostru a adoptat in ul­timii ani un întreg ansamblu de măsuri pentru dezvoltarea demo­craţiei economice. In acest cadru, se cuvin amintite în primul rind : lărgirea atribuţiilor şi a compe­tenţelor la nivelul întreprinderilor incit acestea să funcţioneze pe principiul gestiunii economice pro­prii, să dispună de o largă auto­nomie in realizarea sarcinilor ce le revin din planul de stat ; generali­zarea şi instituţionalizarea,­ la ni­velul întregii economii, a principiu­lui conducerii colective ; instituţio­­nalizarea adunării generale a oame­nilor muncii, ca for suprem de con­ducere in întreprinderi, chemat să decidă asupra tuturor problemelor principale privind activitatea econo­­mico-socială a unităţii respective, să exercite controlul asupra orga­nelor de conducere, avînd posibili­tatea de a le dezavua, în cazul unei activităţi necorespunzătoare , crea­rea în întreprinderi şi centrale a unor organe colective de conduce­re , comitetele şi consiliile oame­nilor muncii — in care muncitorii sunt larg reprezentaţi. (Vezi le­gea cu privire la organiza­rea şi conducerea unităţilor so­cialiste de stat, cap. II şi I/1, şi ex­punerea asupra proiectului de lege, publicate in „Scinteia* din 22 şi 23 oct. 1971.) Anii din urmă au cunoscut, de asemenea, perfecţionarea structuri­lor democratice in agricultură, de la lărgirea atribuţiilor adunării ge­nerale a cooperativei agricole de producţie şi pînă la crearea acelei vaste organizaţii de masă a ţărani­lor cooperatori, reprezentată de uniunile cooperatiste. Toate aceste forme şi structuri democratice nu acţionează insă spontan, de la sine, ci creează doar cadrul atragerii maselor largi ale celor ce muncesc la conducere. E­­senţial este ca aceste posibilităţi să fie din plin valorificate. De aceea, constituie sarcini esenţiale ale perioadei actuale înlăturarea oricăror manifestări de formalism in activitatea, organismelor amin­tite, dezvoltarea in rîndul maselor largi a responsabilităţii sociale, sti­mularea criticii, combaterea orică­ror încercări de înăbuşire a aces­teia. O direcţie principală a dezvoltă­rii democraţiei în etapa actuală o reprezintă creşterea atribuţiilor or­ganizaţiilor de masă şi obşteşti, ale sindicatelor, Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Pro­ducţie, U.T.C. Aceasta se exprimă în primul rind în faptul că o serie de atribuţii exercitate în trecut de către organisme ale statului în do­meniul îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de trai ale celor ce mun­cesc, asistenţei sociale, apărării or­dinii şi legalităţii sunt preluate de către organizaţiile obşteşti. Cât priveşte rolul acestor organi­zaţii in sistemul democraţiei socia­liste, recente documente de partid au relevat că nu este îndreptăţită aprecierea lor ca simple „curele de transmisie“, cum s-a considerat în trecut, întrucît aceasta ar însemna limitarea rolului lor la transmite­rea în mase a liniei partidului. In condiţiile în care masele, ca pro­ducători şi proprietari colectivi ai mijloacelor de producţie, sunt che­mate să participe direct la activi­tatea de conducere, organizaţiilor de masă le revine rolul unor pîr­ghii reale, menite să stimuleze a­­ceastă participare, să atragă ma­sele la elaborarea deciziilor in di­versele domenii. Pe această linie se înscriu măsurile cu privire la participarea reprezentanţilor orga­nizaţiilor de masă în organele de conducere ale unităţilor economice şi de invăţămint­e pină la nivelul ministerelor şi al guvernului. Tot­odată au fost stabilite un şir de măsuri pe linia democratizării conducerii sindicatelor, a U.T.C. (in sensul asigurării unei prezenţe mai puternice în organele condu­cătoare de jos şi pînă sus a unui număr mai mare de oameni care lucrează nemijlocit în producţie), a legării lor cit mai strinse de ma­sele celor ce muncesc, a dezvol­tării autonomiei şi spiritului lor de iniţiativă şi răspundere. (Vezi Nicolae Ceauşescu , cuvintare la plenara C.C. al P.C.R. din 10-11 II 1971, capitolele II şi III). Procesul de adîncire a democra­ţiei socialiste are, ca o­ componen­tă esenţială, rezolvarea problemei naţionale. Corelaţia lor indisolubi­lă rezultă din faptul că soluţiona­rea justă a problemei naţionale nu este de conceput decît în spiritul democratismului, prin asigurarea deplinei egalităţi in drepturi a tu­turor cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate. Tocmai în acest sens arăta Lenin că „există numai un singur mod de rezolvare a proble­mei naţionale­, şi acesta este de­mocratismul consecvent." (Vezi V. I Lenin , Opere complete vol. 24, pag. 130). Pe linia soluţionării consecvent democratice a problemei naţionale partidul şi statul nostru s-au pre­ocupat nu numai de înlăturarea ori­cărei discriminări de ordin naţional, dar şi de crearea condiţiilor optime pentru afirmarea şi promovarea tu­turor celor ce muncesc — fie ei ro­mâni, maghiari, germani sau de alte naţionalităţi d­in viaţa econo­mică, politică, socială, culturală ; amintim in acest sens dezvoltarea armonioasă a tuturor judeţelor ţării, asigurarea dreptului de a fo­losi limba maternă in invăţămint şi cultură, in administraţia de stat şi activitatea obştească, dezvoltarea largă a invăţămîntului de toate gradele in limbile naţionalităţilor conlocuitoare etc. Din această per­spectivă poate fi mai bine înţeleasă şi preocuparea pentru însuşirea te­meinică de către toţi cetăţenii ţării a limbii române, tocmai ca o con­diţie pentru a putea lua parte din plin, in orice parte a ţării, la acti­vitatea economică, politică, socială. Prin constituirea consiliilor oame­nilor muncii aparţinind naţionalită­ţilor conlocuitoare, aceştia dispun de ample structuri, de la organele locale pe judeţe şi pînă la cele cen­trale — în măsură să stimuleze participarea lor la conducerea so­cietăţii. Instituţionalizind o realitate de fapt — unitatea social-politică a întregului nostru popor — partidul nostru a iniţiat constituirea Fron­tului Unităţii Socialiste, organism politic permanent, cu caracter larg reprezentativ şi democratic, care uneşte în jurul partidului comunist, ca forţă conducătoare, principalele organizaţii de masă, obşteşti şi profesionale, toate forţele politice, clasele şi păturile sociale care al­cătuiesc naţiunea noastră socialistă. Frontul Unităţii Socialiste repre­zintă nu numai imaginea sintetică a sistemului democraţiei noastre socialiste, dar şi cea mai largă for­mă organizatorică pentru cuprin­derea şi antrenarea întregului po­por la viaţa politică, la elaborarea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a ţării. In conducerea procesului de a­­dincire a democraţiei, partidul şi statul nostru urmăresc, o dată cu perfecţionarea structurilor, promo­varea unor metode de conducere îmbunătăţite. Sunt semnificative în acest sens preocupările pentru im­primarea unui conţinut democratic activităţii de selecţionare a cadrelor, preocupări ce şi-au găsit materia­lizare in legea recent adoptată cu privire la încadrarea şi promovarea in muncă a personalului din unită­ţile socialiste de stat. (Vezi legea şi expunerea la proiectul de lege publicate în „Scinteia“ din 22 şi 21 oct. 1971) Conform acestei legi, promovarea unei persoane intr-o funcţie de conducere poate avea loc numai pe baza părerii colecti­vului in care aceasta a lucrat in legătură cu activitatea sa, urmînd să fie promovate doar cadrele care obţin cele mai bune recomandări. Un asemenea mod democratic de promovare este stimulativ pentru perfecţionarea şi autoperfecţionarea profesională şi moral-politică a oa­menilor, favorizînd, totodată, o se­lecţie a valorilor autentice, com­baterea şi stirpirea practicilor atit de dăunătoare ale promovării pe bază de relaţii, nepotism etc. Democraţia socialistă este opusă anarhiei, liberalismului şi nihilis­mului mic-pulgaez. Partidul nostru respinge cu fermitate accepţiunea viciată, vulgarizatoare dată de­mocraţiei, potrivit careia aceasta ar permite ca „fiecare să facă ce vrea“, ignorind interesele generale. Democraţia socialistă nu este o de­mocraţie deasupra claselor, ea exprimă interesele clasei munci­toare, ale construcţiei socialiste, care coincid cu interesele fundamen­tale ale întregului popor. De aceea, ea nu poate admite şi tolera acte, manifestări, atitudini contrare acestor interese. De aici perfecta legitimitate a fermităţii cu care sunt combătute in societatea noastră pa­razitismul social, încercările de frustrare a avutului obştesc, orice manifestări antisociale. Activitatea îndreptată spre stirpirea unor ase­menea manifestări nu numai că nu este contrară democraţiei, ci, dim­potrivă, slujeşte apărării şi dezvol­tării ei in interesul întregului popor. O societate democratică presupune implicit şi respectarea de către toţi şi faţă de toţi a normelor de etică şi echitate socială. In concepţia partidului, democra­ţia este indisolubil legată de disci­plină, de respectarea neabătută a ordinii şi legalităţii. Dezvoltarea întregului edificiu al societăţii noastre se realizează pe temelia legilor. Aceasta implică, fi­reşte, respectarea legilor, a norme­lor şi regulilor de convieţuire so­cială, atit de către organele de stat şi obşteşti, cît şi de către fiecare cetăţean. Dezvăluind deschis, cu curaj şi înaltă principialitate abu­zurile şi ilegalităţile care au avut loc intr-o anumită perioadă în ţara noastră, partidul a stabilit mă­suri care să facă cu neputinţă atit repetarea lor, cît şi manifes­tarea unor tendinţe de subiecti­vism sau arbitrar în activitatea unor organe de stat sau de partid. (Vezi expunerea la proiectul Co­­dului Penal al Republicii So­cialiste România, publicată in „Scinteia“ din 21 iunie 1968.) Dezvoltarea democraţiei impune şi vigilenţi revoluţionari, întrucit nu se poate face abstracţie de fap­tul că pot exista şi mai există unele elemente, rămăşiţe ale claselor ex­ploatatoare, care mai tînjesc după trecut ; dacă încercările lor de îm­potrivire au eşuat încă în perioada în care clasele exploatatoare nu fuseseră lichidate, iar noul regim democratic abia se instaurase, cu atit mai mult sunt sortite eşecului în condiţiile în care noua orînduire socială s-a consolidat in decurs de decenii, iar poporul nostru a do­­bindit succese istorice in făurirea vieţii noi. Orînduirea noastră dispu­ne de toate mijloacele spre a-i face inofensivi pe cei care s-ar încumeta să ridice mina împotriva socialis­mului ; ea e puternică, de nebiruit prin voinţa poporului care a fău­rit-o şi nu există forţă in lume In stare să-l abată de pe calea ce şi-a ales-o. Dezvoltarea democraţiei este de neconceput fără continua ridicare a nivelului de conştiinţă al maselor. De fapt, este vorba aci de o dublă condiţionare : democraţia constituie o pirghie de educare po­litică şi morală , dar participarea maselor la conducerea societăţii depinde la rîndul ei de ridicarea nivelului de conştiinţă, fără de care nu se poate asigura o participare responsabilă şi competentă. In această perspectivă, ni se dezvăluie noi sensuri ale amplului program de educaţie socialistă a maselor elaborat de partid, ca un factor nu numai de elevare spirituală şi mo­rală a constructorilor socialismului, dar şi de dezvoltare a democraţiei. Un factor esenţial al adincirii democratismului socialist, ca şi al întregii evoluţii a societăţii noastre pe calea socialismului îl reprezintă întărirea rolului conducător al partidului comunist. Tocmai în condiţiile lărgirii tot mai ample a bazei de masă a exercitării pu­terii, ale dezvoltării iniţiativei ob­şteşti pe toate planurile, ale sporirii atribuţiilor unităţilor economice de bază şi consiliilor populare, ale unei accentuate autonomii locale în lua­rea deciziilor, conducerea de către partid asigură unitatea de voinţă şi de acţiune, concertarea şi concen­trarea eforturilor în vederea pro­movării intereselor comune, gene­rale. A neglija întârirea rolului conducător al partidului ar însem­na, dimpotrivă, a deschide porţi pentru apariţia şi manifestarea imn- tendinţe dire­gente, discer­­sante, a unor manifestări stihinice, tendinţe străine, care n-ar putea decit să submineze Însăşi dezvolta­rea democraţiei. lată de ce măsu­rile de adîncire a democratismului se înfăptuiesc concomitent cu în­tărirea rolului conducător al parti­dului. Aceasta este chezăşia că dezvoltarea democraţiei nu numai câ nu slăbeşte puterea politică a clasei muncitoare, orînduirea socia­listă, dar, dimpotrivă, le face şi mai puternice, de neînvins. La rin­­dul lor, măsurile de adîncire a de­mocraţiei contribuie la întărirea legăturilor partidului cu masele,­ii dau posibilitatea să-şi exercite şi mai eficient, şi mai cuprinzător ro­lul conducător. Promovind politica de continuă perfecţionare a demo­craţiei socialiste, partidul asigură înaintarea rapidă a societăţii noas­tre, punerea din plin in valoare a posibilităţilor ei nelimitate de pro­gres. Dr. Ion FIOREA C­O N­S­U­LTAŢIE IV, care studiază în învăţămlntul de partid In sprijinul celor Noi construcţii de locuinţe In cartierul oradean„Decebal* Foto : S. Cristian De ce angajaţi infractori pe post de gestionar ! (Urmare din pag. I) — Şi. — Şi oameni fără recomandare, despre care nu ştiaţi nimic ? — Ciţiva... — De ce nu respectaţi legile ţării ? — Pur şi simplu pentru că atunci cînd vine la mine un gestionar să se angajeze eu mă bucur. Îmi mai arde mie să-l mai verific din moment .Ce am nevoie de el ? La noi, gestiune­a înseamnă materiale zvîrlite alandala pe şantier. De aceea am angajat pe oricine s-a nimerit. Am ascultat stupefiaţi explicaţiile contabilului şef (care pe deasupra a dispus de unul singur angajările) şi am înţeles cit de dăunătoare poate fi, pusă în practică, o atare mentali­tate obtuză , cu alte cuvinte, la I.C.L. (întreprinderea de construcţii locale) în loc să se organizeze şantierele, în loc să se facă ordine în gestiuni, se lasă totul baltă, iar pentru gestiona­rea „perimetrelor de harababură“ sunt angajaţi toţi amatorii care trec pe stradă. Cazul analizat de noi intră, după constatările organelor competente, la capitolul „lipsă de răspundere“, a­­gravat de eludarea legii. Mai jos vom relata însă un caz tipic de abatere de la prevederile legale datorită pur şi simplu ignoranţei. V. Morăraşu, fost preşedinte al cooperativei de consum în comuna Sînpetru, a angajat cu ochii Închişi în funcţie gestionară pe Gh. Pană, individ cu cîteva condamnări pentru furt. Stăm de vorbă. — Ştiaţi că Gh. P. a mai fost con­damnat ? — Nu. — V-aţi interesat ? — Nu m-am prea interesat (!). Mi-1 băgase pe gît un şef de la uni­une. — Cum il cheamă pe şeful de la uniune ? * — Nu mai ştiu. Un lucru e Insă si­gur. Nu apăruse pe vremea aceea Legea nr. 22. — In ce an l-aţi angajat ? — In 1970. Ce mai putem spune ? Fostul preşedinte nici măcar nu ştie că ,le­gea respectivă a apărut în 1969 ! In definitiv, de ce insistăm atit de mult asupra condiţiilor pe care tre­buie să le întrunească la angajare gestionarii ? Pentru că s-a dovedit, fără putinţă de tăgadă, că mulţi din­tre acei gestionari care nu întrunesc condiţiile morale şi materiale prevă­zute de lege — angajaţi, totuşi, mai curind sau mai tirziu adoptă pozi­ţia lupului pe post de cioban : fac ravagii ! Iată un alt exemplu : N. Porumb, om împovărat de condam­nări, care însumau la un moment dat 13 ani(!), este angajat fără nici un fel de verificare, fără avizul organe­lor de urmărire şi cercetare, şi in­vestit de cooperativa de consum din comuna Apaţa, judeţul Braşov, cu drepturi gestionare. O dată pătruns in „turmă“, lupul şi-a chemat haita. Nu merită să de­scriem pe larg faptele. Cum-necum, la un moment dat, N. Porumb şi ai săi avansau cu furturile, cu înşelă­toria spre suma de 1 milion. Pentru îndeplinirea corectă a for­melor de angajare, conform Legii nr. 22, la cooperativele de consum răs­pund preşedintele şi contabilul şef. Aceste cadre din Apata investite anume să conducă, să asigure aplica­rea pînă în amănunt a legilor, au fost întrebate : — De ce aţi angajat primul om de pe stradă şi i-aţi dat mină liberă pentru manipularea banilor coopera­tivei şi gestionarea­ bunurilor ei ma­teriale ? Tăcere. Tăcere pentru că nu există argumente, nu poate fi sub nici o for­mă justificată încălcarea legii. De-a lungul anchetei noastre, nu o dată ni s-a spus (sau ni s-a dat să înţelegem) : „E adevărat, n-am ve­rificat, n-am ştiut, am avut încre­dere în om“. încrederea este, fireşte, un sentiment omenesc. Şi, intr-adevăr, într-o co­lectivitate este absolut normal ca oa­menii să aibă încredere unul in altul. Dar e vorba de o încredere conştien­tă, raţională, bazată pe cunoaştere, şi in nici un caz de o Încredere oarbă . Cu atit mai mult se pune asemenea problemă atunci cînd încredinţăm u­­nui om valori materiale, parte inte­grantă a avuţiei publice. La unii din­tre conducătorii unităţilor noastre economice se observă însă o cu totul altă mentalitate. Chiar atunci cînd cei angajaţi în funcţii gestionare dau semne că nu merită încrederea acor­dată, continuă să fie menţinuţi mai departe in postul ocupat. De pildă , Maria Cojocaru, vinzătoare la un ma­gazin de piine, a produs la un mo­ment dat o pagubă de 1 056 lei. „E mică paguba, şi-a zis conducerea O.C.L. Alimentara. S-o mutăm, totuşi, pe M.C., „disciplinar“ la un maga­zin mai... mare !“. Şi au mutat-o. La primul control s-a descoperit insă o pagubă de 3 610 lei. Alt caz : Mar­cela Boia, gestionară la magazinele nr. 41 şi 93, a fost sancţionată pen­tru lipsuri repetate în gestiune. Cum? A fost şi ea transferată la magazinul nr. 101, unde a produs imediat o pa­gubă de 10 842 lei. Te şi întrebi : ce-o fi aşteptind conducerea O.C.L. Ali­mentara, ţinteşte oare la pagube mai substanţiale, de sute de mii, de mili­oane de lei ? Asupra acestei întrebări vom insista ceva mai mult. In definitiv, de ce unii conducători de unităţi economice pro­cedează in mod de-a dreptul irespon­sabil la angajare sau menţin in pos­turi de gestionari indivizi cu o com­portare cel puţin necorespunzătoare ? Unul spune că n-a cunoscut legea, al­tul nu s-a priceput, altul... In afara acestor situații particulare se impune următoarea constatare generală : con­secinţele pe care le trag cei ce an­gajează gestionari fără să respecte legea nu sunt nici pe departe pe mă­sura daunelor produse de delapida­­tori, de nepricepuţi, de neglijenţi. Vrem să fim bine înţeleşi : fostul de­lapidator se duce din nou la stup, în­cearcă marea cu degetul. El nu poate fi oprit de nimeni, dar cei care sunt puşi să angajeze au dreptul şi obli­gaţia legală de a pune sita în func­ţiune, de a cerceta cu atenţie cine merită şi cine nu merită să primească în grijă o parte din avutul obştesc. Am văzut însă că unii nu numai că nu se gindesc să aplice prevederile legale, dar nici măcar nu cunosc le­gea. Ce se întimplă cu ei ? Iată două exemple : pentru nerespectarea legii (in zeci de cazuri !), contabilul şef de la I.C.L.­Braşov s-a ales cu o amendă de... 150 Iei. Pentru aceeaşi culpă, V. Morăraşu, fost preşedinte de co­operativă in comuna Sînpetru, a fost „sancţionat“ şi acum — vai de el ! — e locţiitor de preşedinte la altă coo­perativă­­ ş.a.m.d. Tocmai această blindeţe, dusă peste limită, stă la ră­dăcina abaterilor de la litera legii care reglementează condiţiile de an­gajare pentru gestionari. Or, pentru eludarea legii, indiferent de motiv, cei care angajează trebuie să răs­pundă într-o măsură mult mai mare, proporţional cu daunele produse. Aşa e firesc, echitabil ! In final, am vrea să precizăm că Investigaţia noastră a pornit de la o informaţie lapidară furnizată de Pro­curatura judeţului Braşov. La un con­trol organizat de respectiva institu­ţie s-a constatat că un sfert din ges­tionarii de pe teritoriul judeţului nu fuseseră angajaţi în conformitate cu normele în vigoare. Se pune Întreba­rea : de ce numai organele statului de urmărire şi cercetare trebuie să depisteze şi să semnaleze asemenea abateri ? Firesc ar fi ca de înlătura­rea greşelilor comise la angajare să se ocupe în primul rind conducerile unităţilor economice, forurile lor tu­telare, serviciile lor de specialitate. Doar aceste organe au datoria să-şi facă ordine în propria lor casă ! Oco­lirea legii, lipsa în continuare de con­trol intern sunt fapte care aruncă un con de umbră asupra nivelului (scă­zut) de răspundere al însăşi condu­cerii unităţilor aflate in culpă. Soco­tim că, în sensul celor relatate, e ab­solut necesar ca poziţia acelora care răspund direct, în calitatea lor de conducători şi oameni politici, de avutul obştesc trebuie — de la caz la caz — revizuită, In unităţile pe care le coordonează să fie întronat spiritul legii, disciplinei şi responsabilităţii socialiste. FAPTUL I DIVERS! La raportul­­ promoţiei Recent, promoţia 1951 a absol- I venţilor Facultăţii de zootehnie I din Bucureşti a sărbătorit două decenii de la terminarea făcui- I tăţii. La „raportul promoţiei“ I au răspuns prezent aproape toţi­­ absolvenţii, astăzi specialişti in­­ diverse sectoare ale agriculturii. I Mulţi dintre ei au prezentat­­ rezultate de prestigiu obţinute . In domeniul cercetării ştiinţifice, I în Invăţămint sau în producţie. I „Nu am rezultate spectaculoase, sunt, cred, unul dintre cei cu o I muncă obişnuită — spunea ing. I Leoveanu Rafael, directorul I I.A.S. Roşiorii de Vede (Teleor- o man). Aş aminti doar că, după I ce am părăsit nişte birouri mai­­ călduţe, in 15 ani de cînd sint director de I.A.S., unităţile pe I care le-am condus au dat in to- I tal 32 milioane de lei beneficii“. • Poate că, intr-adevăr, rezultatul I jiu este spectaculos, dar se în- I scrie pe linia unei activităţi po- I zitive desfăşurate cu perseve-­­ renţă şi pasiune. Şi, am adăuga I noi, este unul din rezultatele­­ care fac cinste promoţiei şi nu ne rămine decit să urăm şi I celorlalţi colegi ani mulţi şi... I beneficii cit mai mari.­­ Automa­caralei­e nu-i plăcea la bal... I Intr-una din serile trecute, I după ce ieşise dintr-un bufet I unde se inc­icase cu o doză pu-­­­ţin obişnuită de bună dispoziţie, I tinărul Ghrorghe Rus din comu- I na Ciceu-Giurgeşti se plimba pe străzile oraşului Bistriţa. Tre- I cinci in această stare pe Ungă o I automacara parcată in incinta I staţiei C.F.R., s-a îndrăgostit de­­­ca şi a invitat-o la un bal în- I tr-un sat din apropiere. A scos­­ din buzunar un pumn de chei, a deschis uşa maşinii şi cit ai­­ zice peşte a pornit la drum. Dar I nărăvaşa maşină, neavind apă in radiator, s-a poticnit pe coa- I ma unui deal și ...n-a mai reu- I șit cu nici un chin să o ducă la I dans. Văzind-o atit de „incăpă- , tinată", Gh R. şi-a văzut mat I departe singur de drum. A doua­­ zi a fost insă identificat și, a­­cum­, pktttfu iă ,tot­ a intrat sin­gur in „horă", va trebui să joa- I ce pină la capăt. Chiar dacă (şi­­ mai ales pentru asta) nu are I nici mărar permis de conducere I a unei asemenea maşini pe dru-­­ muri publice ! Un paşa- I port... penal ! Petre Andronic din Timişoa- I ra, str. Reşiţa nr. 61, s-a întîl­­nit nu de mult cu I. P. din Ce- I nad şi s-a oferit să-i faciliteze , obţinerea unui paşaport pentru o căsătorie in străinătate. Pen-­­ tru că, chipurile, dumnealui era un om „cu trecere“. Şi, după ce i-a explicat interlocutorului ce poate face şi desface, a ajuns la ceea ce îl interesa în mod deo­sebit : preţul ! I-a cerut 3000 lei, dar, de îndată ce i-a încasat, au apărut organele de resort. Cu „un paşaport“ pe fază, obţinut, pe deasupra, fără nici un ban ! Din tragediile neatenţiei O tragedie dintr-o neatente de o c­ini Intr-una din serile trecute, Paraschiva T. din comu­na Dumbrava Roşie (Neamţ) a aprins lamva de iluminat si a constatat că nu mai are petrol. A demontat feştila aprinsă și, lăsind-o lingă lampă, a început să toarne petrol in ea dintr-un bidon. Deodată, de la flacăra aflată atit de aproape, s-a pro­dus o explozie. P. T. si cei doi copii ai săi, Vasile şi Mihni, in virsta de 3 si, respectiv, 4 ani, care se găseau in aceeaşi încă­pere, au fost învăluiţi intr-o adevărată vîlvătaie. Împreună cu socrul său, Gh. O., care a încercat să-i salveze, au fost in­ternaţi la spital. Cu toate inter­venţiile medicilor, cei doi copii nu au mai putut fi insă salvaţi. Brigadierul şi ospeţele în mai puţin de doi ani — după o socoteală, se pare nu chiar completă — Vasile Geiger, brigadier zootehnic la coopera­tiva agricolă de producţie din comuna Craidorolţ (Satu-Mare), a sacrificat 175 de porci şi 20 de ovine ale cooperativei de consum din comună şi nenumă­rate altele de pe lingă casele consătenilor săi. Conform tradi­ţiei, aproape toate aceste „eve­nimente“ au însemnat tot atîtea ospeţe şi, bineînţeles, tot atîtea zile in care V. G. a lipsit de la datoriile sale de brigadier. A­­ceasta (ca să nu mai vorbim de mortalitatea ridicată înregistra­tă la sectorul zootehnic în care lucrează el) nu l-a impiedicat insă să-şi încaseze absolut toa­te „drepturile“ la care nu a­­vea... dreptul de la cooperativa agricolă ! Acum, că s-au făcut socotelile şi s-a apropiat şi vre­mea lui Ignat, se pregăteşte „ospăţul cel mare“. Cît de „gras“ va fi porcul ? Rubrică redactata de­­ Dumitru TIRCOB Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii".

Next