Scînteia, decembrie 1971 (Anul 40, nr. 8985-9015)
1971-12-01 / nr. 8985
PAGINA 2SCINTEA — miercuri 1 decembrie 1971 mumnuji.i* ».iiH.uumjuraBn DEMOCRAŢIA NOASTRĂ SOCIALISTA PE CALEA DEZVOLTĂRII CONSECVENTE In concepţia marxist-leninistă, construirea socialismului presupune ca o cerinţă esenţială întronarea unei democraţii reale, capabilă să asigure maselor celor mai largi drepturi şi libertăţi, punerea din plin în valoare a energiilor şi capacităţilor lor creatoare. „Socialismul — scria V. I. Lenin — nu este posibil fără democraţie sub două aspecte: 1) proletariatul nu poate săvirşi revoluţia socialistă dacă nu se pregăteşte in vederea ei luptind pentru democraţie ; 2) socialismul victorios nu-şi poate consolida victoria şi nu poate duce omenirea spre dispariţia treptată a statului fără a înfăptui o democraţie deplină." (Lenin, Opere complete, vol. 30, p. 130—131 ; vezi şi V. I. Lenin : „Statul şi revoluţia“ în Opere complete, vol. 33, pag. 78 şi 99 ; de asemenea, K. Marx : „Critica programului de la Gotha“, in Marx-Engels Opere, vol. 19, pag. 37 şi 2 9. Realizarea democraţiei în socialism nu este un simplu deziderat, izvorît din considerente ideale, umaniste, ci are o determinare obiectivă în înseşi transformările petrecute în societate pe plan politic, economic, social, cultural. Premisele ei sunt date de lichidarea domniei claselor exploatatoare şi instaurarea puterii celor ce muncesc, în frunte cu clasa muncitoare, de generalizarea relaţiilor socialiste în întreaga economie şi desfiinţarea pe această bază a oricărei forme de exploatare. In societatea socialistă, poporul muncitor reuneşte în miinile lui şi puterea politică, şi bunurile materiale — fabricile şi uzinele, celelalte mijloace de producţie, resursele şi bogăţiile ţării — şi instrumentul administrării lor — statul, ceea ce înseamnă că el dispune de tot ceea ce este necesar pentru a se conduce singur, aşa cum doreşte. Conceptul de „democraţie“, adică de „putere a poporului“ îşi găseşte astfel, pentru prima oară, înfăptuirea reală, deplină, integrală. In aceasta rezidă superioritatea democraţiei socialiste asupra formelor istorice anterioare ale democraţiei şi cu deosebire asupra democraţiei burgheze, care, ca formă de dominaţie politică a claselor exploatatoare, prezintă numeroase mutilări, exceptări şi restricţii, prevederi formale — toate exprimînd limitele de clasă ale acesteia. Desigur, existenţa unor cuceriri democratice în ţările capitaliste este o realitate ; dacă intr-un şir de asemenea ţări democraţia a cunoscut in ultimele decenii o anumită lărgire — in special pe linia unor drepturi sociale şi respectiv acolo unde potenţialul economic al societăţii permite — acesta este un rezultat nemijlocit al luptelor sociale, cit şi al influenţei socialismului, care obligă clasele dominante la anumite concesii. Dar toate acestea nu pot estompa sau masca datele esenţiale ale realităţilor sociale — respectiv faptul că puterea politică şi economică se află in continuare în mîinile burgheziei, care o foloseşte spre a-şi apăra şi consolida dominaţia. (Realităţi bine cunoscute din ţările capitaliste, chiar şi din cele mai avansate economiceşte, cum sunt : limitarea dreptului de vot prin tot felul de censuri de avere, de instrucţiune în Statele Unite ; condiţionarea dreptului de a fi ales în parlament de posedarea unor bunuri imobiliare in Belgia, Canada ; compoziţia unor parlamente cum este Congresul S.U.A. In care nu există nici un muncitor sau fermier, în schimb sunt 184 bancheri şi oameni de afaceri ; toate acestea şi multe altele oferă o imagine edificatoare asupra caracterului fals, ciuntit al democraţiei burgheze). Categorie istorică, democraţia socialistă cunoaşte un proces evolutiv. Cucerirea puterii de către clasa muncitoare şi aliaţii săi şi victoria relaţiilor socialiste reprezintă doar punctul de plecare, începutul procesului de făurire a unei reale democraţii, proces în cursul căruia se cristalizează formele şi metodele cele mai adecvate pentru atragerea tot mai activă a maselor largi la exercitarea puterii. Viaţa însăşi a infirmat concepţiile unilaterale, simpliste, potrivit cărora înaintarea spre socialism s-ar realiza doar pe calea dezvoltării forţelor de producţie. In practica construcţiei socialiste s-a cristalizat ideea că această înaintare presupune — o dată cu dezvoltarea puternică a forţelor de producţie şi ridicarea, pe această bază, a nivelului de trai al întregii populaţii — adincirea continuă a democraţiei, ca o cerinţă logică in edificarea noi societăţi. Intr-adevăr, o operă de asemenea amploare şi complexitate cum este făurirea şi, mai ales, dezvoltarea multilaterală a noii orînduiri nu este posibilă fără aportul de energie, iniţiativă şi creaţie al maselor celor mai largi, iar acesta se poate asigura numai prin punerea viguroasă în mişcare a tuturor resorturilor mecanismelor democratice ale societăţii. Cu cit socialismul realizează o democraţie mai înaltă, capabilă să asigure particparea efectivă la conducere a tuturor membrilor societăţii, stimularea iniţiativei locale, responsabilitatea fiecăruia pentru gospodărirea avuţiei socialiste, cu atât se creează mai largi posibilităţi pentru progresul rapid al întregii societăţi. Tocmai de această cerinţă a ţinut şi ţine seama partidul nostru, potrivit caracteristicilor actualei etape de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Şi in acest domeniu, ca de altfel în întreaga viaţă a societăţii noastre, Congresele al IX- lea şi al X-lea s-au afirmat ca momente de mare însemnătate, impulsionînd, prin ideile şi hotărîrile lor, dezvoltarea democraţiei. De fapt, toate măsurile care au fost luate în ultimii ani urzind diversele laturi şi sectoare ale vieţii socialpolitice se încadrează în această viziune, avînd ca numitor comun preocuparea pentru a facilita şi stimula atragerea maselor celor mai largi la activitatea de conducere. (Vezi Nicolae Ceauşescu , Raport la Congresul al X- lea, capitolul „Adincirea democraţiei socialiste, intensificarea participării poporului la conducerea statului“ ; Raport la Conferinţa Naţională a P.C.R., cap. III şi VI ; expunerea din 24 oct. 1908 ; vezi şi revista „Lupta de clasă“ nr. 2 din 1971 : dezbaterea „Probleme ale democraţiei socialiste In etapa actuală“). Conturind principalele direcţii în care se desfăşoară acest proces, trebuie să relevăm în primul rind dezvoltarea democraţiei reprezentative, inţelegînd prin aceasta creşterea rolului organelor puterii de stat, alese de popor şi care reprezintă poporul. După cum se ştie, în ţara noastră asemenea organe sunt Marea Adunare Naţională şi consiliile populare alese prin vot universal, egal, direct şi secret şi formate în exclusivitate din oameni ai muncii — muncitori, ţărani, intelectuali. In ultimii ani, rolul acestor organe a crescut considerabil, ca urmare a aplicării unui şir de măsuri, intre care : introducerea sistemului sesiunilor deschise ale Marii Adunări Naţionale, cu durată mai mare, in timpul cărora aceasta lucrează în plen sau pe comisii ; dezvoltarea activităţii ei legislative astfel încît normele esenţiale care guvernează viaţa societăţii reprezintă emanaţia forului suprem al ţării ; sporirea rolului deputaţilor şi al comisiilor permanente în exercitarea controlului asupra activităţii unor organe de stat centrale. Noua lege de organizare şi funcţionare a consiliilor populare a consacrat competenţele sporite, atribuţiile mai largi ale organelor locale ale puterii de stat. O caracteristică esenţială a vieţii politice din ţara noastră in etapa actuală o constituie faptul că democraţia reprezentativă se îmbină organic cu dezvoltarea democraţiei directe, in cadrul căreia masele îşi spun cuvîntul asupra problemelor fundamentale ale dezvoltării ţării in mod direct, nemijlocit. A devenit o practică cu caracter permanent ca în dezbaterea fiecărui proiect de lege să fie larg antrenată opinia publică — forma finală a legilor supuse dezbaterii în Marea Adunare Naţională însumind propunerile şi amendamentele judicioase făcute cu aceste prilejuri. Numeroasele intîlniri de lucru ale conducerii de partid şi de stat cu locuitorii din diferitele judeţe ale ţării, cu specialişti din diverse ramuri permit, de asemenea, analiza aprofundată a problemelor ce se ridică în procesul construcţiei socialiste. Efectiv, partidul nostru realizează o conducere a vieţii sociale, bazată pe contactul viu, direct, pe dialogul permanent al factorilor de cea mai inaltă răspundere cu masele largi. După cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu : „Partidul nostru porneşte de la premisa că rezolvarea tuturor problemelor privind dezvoltarea societăţii noastre priveşte nemijlocit întregul popor, pe muncitori, pe ţărani, pe intelectuali, pe toţi cei care muncesc din patria noastră şi că nu există problemă ce nu trebuie cunoscută de mase, asupra căreia oamenii muncii să nu-şi spună cuvîntul. Numai in felul acesta se creează garanţia că măsurile elaborate de partid şi de guvern corespund pe deplin intereselor întregii noastre naţiuni, asigură mersul hotărît înainte al patriei noastre“. (Vezi „Scinteia“ din 9.11.1971, articolul „Dialogul permanent cu poporul, caracteristica fundamentală a activităţii P.C.R.“). Un domeniu esenţial de manifestare a democraţiei socialiste îl constituie democraţia economică, participarea maselor la conducerea economiei, atit la nivel naţional, cit şi la nivelul unităţilor. In timp ce în diferitele variante ale „capitalismului popular" participarea muncitorilor la conducere, proclamată in virtutea calităţii lor de posesori ai citorva acţiuni, rămine o pură ficţiune, întrucît majoritatea acţiunilor, „pachetul de control“ continuă să fie concentrat in mîinile marilor monopolişti, socialismul creează premisele unei participări reale a oamenilor muncii la conducerea economiei, prin faptul că aceştia sunt efectiv producători şi proprietari colectivi ai mijloacelor de producţie. Partidul nostru a adoptat in ultimii ani un întreg ansamblu de măsuri pentru dezvoltarea democraţiei economice. In acest cadru, se cuvin amintite în primul rind : lărgirea atribuţiilor şi a competenţelor la nivelul întreprinderilor incit acestea să funcţioneze pe principiul gestiunii economice proprii, să dispună de o largă autonomie in realizarea sarcinilor ce le revin din planul de stat ; generalizarea şi instituţionalizarea, la nivelul întregii economii, a principiului conducerii colective ; instituţionalizarea adunării generale a oamenilor muncii, ca for suprem de conducere in întreprinderi, chemat să decidă asupra tuturor problemelor principale privind activitatea economico-socială a unităţii respective, să exercite controlul asupra organelor de conducere, avînd posibilitatea de a le dezavua, în cazul unei activităţi necorespunzătoare , crearea în întreprinderi şi centrale a unor organe colective de conducere , comitetele şi consiliile oamenilor muncii — in care muncitorii sunt larg reprezentaţi. (Vezi legea cu privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat, cap. II şi I/1, şi expunerea asupra proiectului de lege, publicate in „Scinteia* din 22 şi 23 oct. 1971.) Anii din urmă au cunoscut, de asemenea, perfecţionarea structurilor democratice in agricultură, de la lărgirea atribuţiilor adunării generale a cooperativei agricole de producţie şi pînă la crearea acelei vaste organizaţii de masă a ţăranilor cooperatori, reprezentată de uniunile cooperatiste. Toate aceste forme şi structuri democratice nu acţionează insă spontan, de la sine, ci creează doar cadrul atragerii maselor largi ale celor ce muncesc la conducere. Esenţial este ca aceste posibilităţi să fie din plin valorificate. De aceea, constituie sarcini esenţiale ale perioadei actuale înlăturarea oricăror manifestări de formalism in activitatea, organismelor amintite, dezvoltarea in rîndul maselor largi a responsabilităţii sociale, stimularea criticii, combaterea oricăror încercări de înăbuşire a acesteia. O direcţie principală a dezvoltării democraţiei în etapa actuală o reprezintă creşterea atribuţiilor organizaţiilor de masă şi obşteşti, ale sindicatelor, Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, U.T.C. Aceasta se exprimă în primul rind în faptul că o serie de atribuţii exercitate în trecut de către organisme ale statului în domeniul îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de trai ale celor ce muncesc, asistenţei sociale, apărării ordinii şi legalităţii sunt preluate de către organizaţiile obşteşti. Cât priveşte rolul acestor organizaţii in sistemul democraţiei socialiste, recente documente de partid au relevat că nu este îndreptăţită aprecierea lor ca simple „curele de transmisie“, cum s-a considerat în trecut, întrucît aceasta ar însemna limitarea rolului lor la transmiterea în mase a liniei partidului. In condiţiile în care masele, ca producători şi proprietari colectivi ai mijloacelor de producţie, sunt chemate să participe direct la activitatea de conducere, organizaţiilor de masă le revine rolul unor pîrghii reale, menite să stimuleze această participare, să atragă masele la elaborarea deciziilor in diversele domenii. Pe această linie se înscriu măsurile cu privire la participarea reprezentanţilor organizaţiilor de masă în organele de conducere ale unităţilor economice şi de invăţăminte pină la nivelul ministerelor şi al guvernului. Totodată au fost stabilite un şir de măsuri pe linia democratizării conducerii sindicatelor, a U.T.C. (in sensul asigurării unei prezenţe mai puternice în organele conducătoare de jos şi pînă sus a unui număr mai mare de oameni care lucrează nemijlocit în producţie), a legării lor cit mai strinse de masele celor ce muncesc, a dezvoltării autonomiei şi spiritului lor de iniţiativă şi răspundere. (Vezi Nicolae Ceauşescu , cuvintare la plenara C.C. al P.C.R. din 10-11 II 1971, capitolele II şi III). Procesul de adîncire a democraţiei socialiste are, ca o componentă esenţială, rezolvarea problemei naţionale. Corelaţia lor indisolubilă rezultă din faptul că soluţionarea justă a problemei naţionale nu este de conceput decît în spiritul democratismului, prin asigurarea deplinei egalităţi in drepturi a tuturor cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate. Tocmai în acest sens arăta Lenin că „există numai un singur mod de rezolvare a problemei naţionale, şi acesta este democratismul consecvent." (Vezi V. I Lenin , Opere complete vol. 24, pag. 130). Pe linia soluţionării consecvent democratice a problemei naţionale partidul şi statul nostru s-au preocupat nu numai de înlăturarea oricărei discriminări de ordin naţional, dar şi de crearea condiţiilor optime pentru afirmarea şi promovarea tuturor celor ce muncesc — fie ei români, maghiari, germani sau de alte naţionalităţi din viaţa economică, politică, socială, culturală ; amintim in acest sens dezvoltarea armonioasă a tuturor judeţelor ţării, asigurarea dreptului de a folosi limba maternă in invăţămint şi cultură, in administraţia de stat şi activitatea obştească, dezvoltarea largă a invăţămîntului de toate gradele in limbile naţionalităţilor conlocuitoare etc. Din această perspectivă poate fi mai bine înţeleasă şi preocuparea pentru însuşirea temeinică de către toţi cetăţenii ţării a limbii române, tocmai ca o condiţie pentru a putea lua parte din plin, in orice parte a ţării, la activitatea economică, politică, socială. Prin constituirea consiliilor oamenilor muncii aparţinind naţionalităţilor conlocuitoare, aceştia dispun de ample structuri, de la organele locale pe judeţe şi pînă la cele centrale — în măsură să stimuleze participarea lor la conducerea societăţii. Instituţionalizind o realitate de fapt — unitatea social-politică a întregului nostru popor — partidul nostru a iniţiat constituirea Frontului Unităţii Socialiste, organism politic permanent, cu caracter larg reprezentativ şi democratic, care uneşte în jurul partidului comunist, ca forţă conducătoare, principalele organizaţii de masă, obşteşti şi profesionale, toate forţele politice, clasele şi păturile sociale care alcătuiesc naţiunea noastră socialistă. Frontul Unităţii Socialiste reprezintă nu numai imaginea sintetică a sistemului democraţiei noastre socialiste, dar şi cea mai largă formă organizatorică pentru cuprinderea şi antrenarea întregului popor la viaţa politică, la elaborarea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a ţării. In conducerea procesului de adincire a democraţiei, partidul şi statul nostru urmăresc, o dată cu perfecţionarea structurilor, promovarea unor metode de conducere îmbunătăţite. Sunt semnificative în acest sens preocupările pentru imprimarea unui conţinut democratic activităţii de selecţionare a cadrelor, preocupări ce şi-au găsit materializare in legea recent adoptată cu privire la încadrarea şi promovarea in muncă a personalului din unităţile socialiste de stat. (Vezi legea şi expunerea la proiectul de lege publicate în „Scinteia“ din 22 şi 21 oct. 1971) Conform acestei legi, promovarea unei persoane intr-o funcţie de conducere poate avea loc numai pe baza părerii colectivului in care aceasta a lucrat in legătură cu activitatea sa, urmînd să fie promovate doar cadrele care obţin cele mai bune recomandări. Un asemenea mod democratic de promovare este stimulativ pentru perfecţionarea şi autoperfecţionarea profesională şi moral-politică a oamenilor, favorizînd, totodată, o selecţie a valorilor autentice, combaterea şi stirpirea practicilor atit de dăunătoare ale promovării pe bază de relaţii, nepotism etc. Democraţia socialistă este opusă anarhiei, liberalismului şi nihilismului mic-pulgaez. Partidul nostru respinge cu fermitate accepţiunea viciată, vulgarizatoare dată democraţiei, potrivit careia aceasta ar permite ca „fiecare să facă ce vrea“, ignorind interesele generale. Democraţia socialistă nu este o democraţie deasupra claselor, ea exprimă interesele clasei muncitoare, ale construcţiei socialiste, care coincid cu interesele fundamentale ale întregului popor. De aceea, ea nu poate admite şi tolera acte, manifestări, atitudini contrare acestor interese. De aici perfecta legitimitate a fermităţii cu care sunt combătute in societatea noastră parazitismul social, încercările de frustrare a avutului obştesc, orice manifestări antisociale. Activitatea îndreptată spre stirpirea unor asemenea manifestări nu numai că nu este contrară democraţiei, ci, dimpotrivă, slujeşte apărării şi dezvoltării ei in interesul întregului popor. O societate democratică presupune implicit şi respectarea de către toţi şi faţă de toţi a normelor de etică şi echitate socială. In concepţia partidului, democraţia este indisolubil legată de disciplină, de respectarea neabătută a ordinii şi legalităţii. Dezvoltarea întregului edificiu al societăţii noastre se realizează pe temelia legilor. Aceasta implică, fireşte, respectarea legilor, a normelor şi regulilor de convieţuire socială, atit de către organele de stat şi obşteşti, cît şi de către fiecare cetăţean. Dezvăluind deschis, cu curaj şi înaltă principialitate abuzurile şi ilegalităţile care au avut loc intr-o anumită perioadă în ţara noastră, partidul a stabilit măsuri care să facă cu neputinţă atit repetarea lor, cît şi manifestarea unor tendinţe de subiectivism sau arbitrar în activitatea unor organe de stat sau de partid. (Vezi expunerea la proiectul Codului Penal al Republicii Socialiste România, publicată in „Scinteia“ din 21 iunie 1968.) Dezvoltarea democraţiei impune şi vigilenţi revoluţionari, întrucit nu se poate face abstracţie de faptul că pot exista şi mai există unele elemente, rămăşiţe ale claselor exploatatoare, care mai tînjesc după trecut ; dacă încercările lor de împotrivire au eşuat încă în perioada în care clasele exploatatoare nu fuseseră lichidate, iar noul regim democratic abia se instaurase, cu atit mai mult sunt sortite eşecului în condiţiile în care noua orînduire socială s-a consolidat in decurs de decenii, iar poporul nostru a dobindit succese istorice in făurirea vieţii noi. Orînduirea noastră dispune de toate mijloacele spre a-i face inofensivi pe cei care s-ar încumeta să ridice mina împotriva socialismului ; ea e puternică, de nebiruit prin voinţa poporului care a făurit-o şi nu există forţă in lume In stare să-l abată de pe calea ce şi-a ales-o. Dezvoltarea democraţiei este de neconceput fără continua ridicare a nivelului de conştiinţă al maselor. De fapt, este vorba aci de o dublă condiţionare : democraţia constituie o pirghie de educare politică şi morală , dar participarea maselor la conducerea societăţii depinde la rîndul ei de ridicarea nivelului de conştiinţă, fără de care nu se poate asigura o participare responsabilă şi competentă. In această perspectivă, ni se dezvăluie noi sensuri ale amplului program de educaţie socialistă a maselor elaborat de partid, ca un factor nu numai de elevare spirituală şi morală a constructorilor socialismului, dar şi de dezvoltare a democraţiei. Un factor esenţial al adincirii democratismului socialist, ca şi al întregii evoluţii a societăţii noastre pe calea socialismului îl reprezintă întărirea rolului conducător al partidului comunist. Tocmai în condiţiile lărgirii tot mai ample a bazei de masă a exercitării puterii, ale dezvoltării iniţiativei obşteşti pe toate planurile, ale sporirii atribuţiilor unităţilor economice de bază şi consiliilor populare, ale unei accentuate autonomii locale în luarea deciziilor, conducerea de către partid asigură unitatea de voinţă şi de acţiune, concertarea şi concentrarea eforturilor în vederea promovării intereselor comune, generale. A neglija întârirea rolului conducător al partidului ar însemna, dimpotrivă, a deschide porţi pentru apariţia şi manifestarea imn- tendinţe diregente, discersante, a unor manifestări stihinice, tendinţe străine, care n-ar putea decit să submineze Însăşi dezvoltarea democraţiei. lată de ce măsurile de adîncire a democratismului se înfăptuiesc concomitent cu întărirea rolului conducător al partidului. Aceasta este chezăşia că dezvoltarea democraţiei nu numai câ nu slăbeşte puterea politică a clasei muncitoare, orînduirea socialistă, dar, dimpotrivă, le face şi mai puternice, de neînvins. La rindul lor, măsurile de adîncire a democraţiei contribuie la întărirea legăturilor partidului cu masele,ii dau posibilitatea să-şi exercite şi mai eficient, şi mai cuprinzător rolul conducător. Promovind politica de continuă perfecţionare a democraţiei socialiste, partidul asigură înaintarea rapidă a societăţii noastre, punerea din plin in valoare a posibilităţilor ei nelimitate de progres. Dr. Ion FIOREA CO NSULTAŢIE IV, care studiază în învăţămlntul de partid In sprijinul celor Noi construcţii de locuinţe In cartierul oradean„Decebal* Foto : S. Cristian De ce angajaţi infractori pe post de gestionar ! (Urmare din pag. I) — Şi. — Şi oameni fără recomandare, despre care nu ştiaţi nimic ? — Ciţiva... — De ce nu respectaţi legile ţării ? — Pur şi simplu pentru că atunci cînd vine la mine un gestionar să se angajeze eu mă bucur. Îmi mai arde mie să-l mai verific din moment .Ce am nevoie de el ? La noi, gestiunea înseamnă materiale zvîrlite alandala pe şantier. De aceea am angajat pe oricine s-a nimerit. Am ascultat stupefiaţi explicaţiile contabilului şef (care pe deasupra a dispus de unul singur angajările) şi am înţeles cit de dăunătoare poate fi, pusă în practică, o atare mentalitate obtuză , cu alte cuvinte, la I.C.L. (întreprinderea de construcţii locale) în loc să se organizeze şantierele, în loc să se facă ordine în gestiuni, se lasă totul baltă, iar pentru gestionarea „perimetrelor de harababură“ sunt angajaţi toţi amatorii care trec pe stradă. Cazul analizat de noi intră, după constatările organelor competente, la capitolul „lipsă de răspundere“, agravat de eludarea legii. Mai jos vom relata însă un caz tipic de abatere de la prevederile legale datorită pur şi simplu ignoranţei. V. Morăraşu, fost preşedinte al cooperativei de consum în comuna Sînpetru, a angajat cu ochii Închişi în funcţie gestionară pe Gh. Pană, individ cu cîteva condamnări pentru furt. Stăm de vorbă. — Ştiaţi că Gh. P. a mai fost condamnat ? — Nu. — V-aţi interesat ? — Nu m-am prea interesat (!). Mi-1 băgase pe gît un şef de la uniune. — Cum il cheamă pe şeful de la uniune ? * — Nu mai ştiu. Un lucru e Insă sigur. Nu apăruse pe vremea aceea Legea nr. 22. — In ce an l-aţi angajat ? — In 1970. Ce mai putem spune ? Fostul preşedinte nici măcar nu ştie că ,legea respectivă a apărut în 1969 ! In definitiv, de ce insistăm atit de mult asupra condiţiilor pe care trebuie să le întrunească la angajare gestionarii ? Pentru că s-a dovedit, fără putinţă de tăgadă, că mulţi dintre acei gestionari care nu întrunesc condiţiile morale şi materiale prevăzute de lege — angajaţi, totuşi, mai curind sau mai tirziu adoptă poziţia lupului pe post de cioban : fac ravagii ! Iată un alt exemplu : N. Porumb, om împovărat de condamnări, care însumau la un moment dat 13 ani(!), este angajat fără nici un fel de verificare, fără avizul organelor de urmărire şi cercetare, şi investit de cooperativa de consum din comuna Apaţa, judeţul Braşov, cu drepturi gestionare. O dată pătruns in „turmă“, lupul şi-a chemat haita. Nu merită să descriem pe larg faptele. Cum-necum, la un moment dat, N. Porumb şi ai săi avansau cu furturile, cu înşelătoria spre suma de 1 milion. Pentru îndeplinirea corectă a formelor de angajare, conform Legii nr. 22, la cooperativele de consum răspund preşedintele şi contabilul şef. Aceste cadre din Apata investite anume să conducă, să asigure aplicarea pînă în amănunt a legilor, au fost întrebate : — De ce aţi angajat primul om de pe stradă şi i-aţi dat mină liberă pentru manipularea banilor cooperativei şi gestionarea bunurilor ei materiale ? Tăcere. Tăcere pentru că nu există argumente, nu poate fi sub nici o formă justificată încălcarea legii. De-a lungul anchetei noastre, nu o dată ni s-a spus (sau ni s-a dat să înţelegem) : „E adevărat, n-am verificat, n-am ştiut, am avut încredere în om“. încrederea este, fireşte, un sentiment omenesc. Şi, intr-adevăr, într-o colectivitate este absolut normal ca oamenii să aibă încredere unul in altul. Dar e vorba de o încredere conştientă, raţională, bazată pe cunoaştere, şi in nici un caz de o Încredere oarbă . Cu atit mai mult se pune asemenea problemă atunci cînd încredinţăm unui om valori materiale, parte integrantă a avuţiei publice. La unii dintre conducătorii unităţilor noastre economice se observă însă o cu totul altă mentalitate. Chiar atunci cînd cei angajaţi în funcţii gestionare dau semne că nu merită încrederea acordată, continuă să fie menţinuţi mai departe in postul ocupat. De pildă , Maria Cojocaru, vinzătoare la un magazin de piine, a produs la un moment dat o pagubă de 1 056 lei. „E mică paguba, şi-a zis conducerea O.C.L. Alimentara. S-o mutăm, totuşi, pe M.C., „disciplinar“ la un magazin mai... mare !“. Şi au mutat-o. La primul control s-a descoperit insă o pagubă de 3 610 lei. Alt caz : Marcela Boia, gestionară la magazinele nr. 41 şi 93, a fost sancţionată pentru lipsuri repetate în gestiune. Cum? A fost şi ea transferată la magazinul nr. 101, unde a produs imediat o pagubă de 10 842 lei. Te şi întrebi : ce-o fi aşteptind conducerea O.C.L. Alimentara, ţinteşte oare la pagube mai substanţiale, de sute de mii, de milioane de lei ? Asupra acestei întrebări vom insista ceva mai mult. In definitiv, de ce unii conducători de unităţi economice procedează in mod de-a dreptul iresponsabil la angajare sau menţin in posturi de gestionari indivizi cu o comportare cel puţin necorespunzătoare ? Unul spune că n-a cunoscut legea, altul nu s-a priceput, altul... In afara acestor situații particulare se impune următoarea constatare generală : consecinţele pe care le trag cei ce angajează gestionari fără să respecte legea nu sunt nici pe departe pe măsura daunelor produse de delapidatori, de nepricepuţi, de neglijenţi. Vrem să fim bine înţeleşi : fostul delapidator se duce din nou la stup, încearcă marea cu degetul. El nu poate fi oprit de nimeni, dar cei care sunt puşi să angajeze au dreptul şi obligaţia legală de a pune sita în funcţiune, de a cerceta cu atenţie cine merită şi cine nu merită să primească în grijă o parte din avutul obştesc. Am văzut însă că unii nu numai că nu se gindesc să aplice prevederile legale, dar nici măcar nu cunosc legea. Ce se întimplă cu ei ? Iată două exemple : pentru nerespectarea legii (in zeci de cazuri !), contabilul şef de la I.C.L.Braşov s-a ales cu o amendă de... 150 Iei. Pentru aceeaşi culpă, V. Morăraşu, fost preşedinte de cooperativă in comuna Sînpetru, a fost „sancţionat“ şi acum — vai de el ! — e locţiitor de preşedinte la altă cooperativă ş.a.m.d. Tocmai această blindeţe, dusă peste limită, stă la rădăcina abaterilor de la litera legii care reglementează condiţiile de angajare pentru gestionari. Or, pentru eludarea legii, indiferent de motiv, cei care angajează trebuie să răspundă într-o măsură mult mai mare, proporţional cu daunele produse. Aşa e firesc, echitabil ! In final, am vrea să precizăm că Investigaţia noastră a pornit de la o informaţie lapidară furnizată de Procuratura judeţului Braşov. La un control organizat de respectiva instituţie s-a constatat că un sfert din gestionarii de pe teritoriul judeţului nu fuseseră angajaţi în conformitate cu normele în vigoare. Se pune Întrebarea : de ce numai organele statului de urmărire şi cercetare trebuie să depisteze şi să semnaleze asemenea abateri ? Firesc ar fi ca de înlăturarea greşelilor comise la angajare să se ocupe în primul rind conducerile unităţilor economice, forurile lor tutelare, serviciile lor de specialitate. Doar aceste organe au datoria să-şi facă ordine în propria lor casă ! Ocolirea legii, lipsa în continuare de control intern sunt fapte care aruncă un con de umbră asupra nivelului (scăzut) de răspundere al însăşi conducerii unităţilor aflate in culpă. Socotim că, în sensul celor relatate, e absolut necesar ca poziţia acelora care răspund direct, în calitatea lor de conducători şi oameni politici, de avutul obştesc trebuie — de la caz la caz — revizuită, In unităţile pe care le coordonează să fie întronat spiritul legii, disciplinei şi responsabilităţii socialiste. FAPTUL I DIVERS! La raportul promoţiei Recent, promoţia 1951 a absol- I venţilor Facultăţii de zootehnie I din Bucureşti a sărbătorit două decenii de la terminarea făcui- I tăţii. La „raportul promoţiei“ I au răspuns prezent aproape toţi absolvenţii, astăzi specialişti in diverse sectoare ale agriculturii. I Mulţi dintre ei au prezentat rezultate de prestigiu obţinute . In domeniul cercetării ştiinţifice, I în Invăţămint sau în producţie. I „Nu am rezultate spectaculoase, sunt, cred, unul dintre cei cu o I muncă obişnuită — spunea ing. I Leoveanu Rafael, directorul I I.A.S. Roşiorii de Vede (Teleor- o man). Aş aminti doar că, după I ce am părăsit nişte birouri mai călduţe, in 15 ani de cînd sint director de I.A.S., unităţile pe I care le-am condus au dat in to- I tal 32 milioane de lei beneficii“. • Poate că, intr-adevăr, rezultatul I jiu este spectaculos, dar se în- I scrie pe linia unei activităţi po- I zitive desfăşurate cu perseve- renţă şi pasiune. Şi, am adăuga I noi, este unul din rezultatele care fac cinste promoţiei şi nu ne rămine decit să urăm şi I celorlalţi colegi ani mulţi şi... I beneficii cit mai mari. Automacaraleie nu-i plăcea la bal... I Intr-una din serile trecute, I după ce ieşise dintr-un bufet I unde se incicase cu o doză pu-ţin obişnuită de bună dispoziţie, I tinărul Ghrorghe Rus din comu- I na Ciceu-Giurgeşti se plimba pe străzile oraşului Bistriţa. Tre- I cinci in această stare pe Ungă o I automacara parcată in incinta I staţiei C.F.R., s-a îndrăgostit deca şi a invitat-o la un bal în- I tr-un sat din apropiere. A scos din buzunar un pumn de chei, a deschis uşa maşinii şi cit ai zice peşte a pornit la drum. Dar I nărăvaşa maşină, neavind apă in radiator, s-a poticnit pe coa- I ma unui deal și ...n-a mai reu- I șit cu nici un chin să o ducă la I dans. Văzind-o atit de „incăpă- , tinată", Gh R. şi-a văzut mat I departe singur de drum. A doua zi a fost insă identificat și, acum, pktttfu iă ,tot a intrat singur in „horă", va trebui să joa- I ce pină la capăt. Chiar dacă (şi mai ales pentru asta) nu are I nici mărar permis de conducere I a unei asemenea maşini pe dru- muri publice ! Un paşa- I port... penal ! Petre Andronic din Timişoa- I ra, str. Reşiţa nr. 61, s-a întîlnit nu de mult cu I. P. din Ce- I nad şi s-a oferit să-i faciliteze , obţinerea unui paşaport pentru o căsătorie in străinătate. Pen- tru că, chipurile, dumnealui era un om „cu trecere“. Şi, după ce i-a explicat interlocutorului ce poate face şi desface, a ajuns la ceea ce îl interesa în mod deosebit : preţul ! I-a cerut 3000 lei, dar, de îndată ce i-a încasat, au apărut organele de resort. Cu „un paşaport“ pe fază, obţinut, pe deasupra, fără nici un ban ! Din tragediile neatenţiei O tragedie dintr-o neatente de o cini Intr-una din serile trecute, Paraschiva T. din comuna Dumbrava Roşie (Neamţ) a aprins lamva de iluminat si a constatat că nu mai are petrol. A demontat feştila aprinsă și, lăsind-o lingă lampă, a început să toarne petrol in ea dintr-un bidon. Deodată, de la flacăra aflată atit de aproape, s-a produs o explozie. P. T. si cei doi copii ai săi, Vasile şi Mihni, in virsta de 3 si, respectiv, 4 ani, care se găseau in aceeaşi încăpere, au fost învăluiţi intr-o adevărată vîlvătaie. Împreună cu socrul său, Gh. O., care a încercat să-i salveze, au fost internaţi la spital. Cu toate intervenţiile medicilor, cei doi copii nu au mai putut fi insă salvaţi. Brigadierul şi ospeţele în mai puţin de doi ani — după o socoteală, se pare nu chiar completă — Vasile Geiger, brigadier zootehnic la cooperativa agricolă de producţie din comuna Craidorolţ (Satu-Mare), a sacrificat 175 de porci şi 20 de ovine ale cooperativei de consum din comună şi nenumărate altele de pe lingă casele consătenilor săi. Conform tradiţiei, aproape toate aceste „evenimente“ au însemnat tot atîtea ospeţe şi, bineînţeles, tot atîtea zile in care V. G. a lipsit de la datoriile sale de brigadier. Aceasta (ca să nu mai vorbim de mortalitatea ridicată înregistrată la sectorul zootehnic în care lucrează el) nu l-a impiedicat insă să-şi încaseze absolut toate „drepturile“ la care nu avea... dreptul de la cooperativa agricolă ! Acum, că s-au făcut socotelile şi s-a apropiat şi vremea lui Ignat, se pregăteşte „ospăţul cel mare“. Cît de „gras“ va fi porcul ? Rubrică redactata de Dumitru TIRCOB Gheorghe POPESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii".