Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)
1972-01-14 / nr. 9027
PROLITARI DIN TOATE ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 9027 Vineri 14 ianuarie 1972 6 PAGINI-30 BANI AGRICULTURA COOPERATISTĂ In pun efort de valorificare A MARILOR SALE POSIBILITĂŢI PÎNĂ LA CONGRES toate lucrările de sezon să fie realizate în mod exemplar! La 21 februarie 1972 AL II-LEA CONGRES AL UNIUNII NAŢIONALE A COOPERATIVELOR AGRICOLE DE PRODUCŢIE După cum s-a anunţat, la 21 februarie a.c. vor începe lucrările celui de-al II-lea Congres al Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, moment de o deosebită însemnătate în viaţa ţărănimii, în viaţa social-economică şi politică a întregii ţări. Succesele obţinute de agricultura noastră, care a asigurat an de an aprovizionarea populaţiei cu produse agroalimentare şi a industriei cu materii prime, se datoresc sprijinului multilateral acordat de stat, măsurilor luate pentru întărirea continuă a bazei teguikviicilitoriale, muncii harnice a ţărănimii, a mecanizatorilor şi specialiştilor din agricultură. Crearea relaţiilor socialiste în agricultură a ridicat pe o treaptă mai înaltă alianţa muncitoreascăţărănească şi unitatea moral-politică a întregului popor, a creat condiţii optime pentru creşterea continuă a producţiei agricole, pentru avîntul tot mai puternic al întregii noastre economii şi ridicarea neîncetată a bunăstării poporului. Trecînd în revistă rezultatele obţinute pînă acum, congresul va stabili ce trebuie făcut în vederea îndeplinirii sarcinilor mari ce revin agriculturii cooperatiste în actualul cincinal şi în perspectiva celorlalţi ani, astfel ca rezervele mari de care dispune acest sector al economiei să fie valorificate din plin şi, pe această bază, să crească substanţial producţia, să sporească cantităţile de produse agroalimentare destinate fondului central al statului, bunei aprovizionări a populaţiei, retribuirii cooperatorilor. In perioada premergătoare congresului vor avea loc adunările generale ale cooperativelor agricole şi conferinţele uniunilor judeţene cooperatiste. Aceste adunări vor constitui un bun prilej pentru a pune în evidenţă succesele, experienţa cîştigată şi pentru a se analiza temeinic unele neajunsuri care au existat în conducerea unor cooperative, în organizarea producţiei atit la nivelul unităţilor cit şi la organele agricole judeţene , pe baza (Continuare în pag. a V-a) acestor analize făcute realist, în spirit constructiv se vor stabili măsurile practice menite să asigure creşterea continuă a producţiei, îmbunătăţirea activităţii în toate sectoarele. Este deosebit de important ca organizaţiile de partid şi consiliile de conducere ale cooperativelor agricole să asigure cadrul necesar ca în aceste dezbateri să se exprime concret, analitic, principial, toate problemele care privesc activitatea organizatorică, economică și financiară a cooperativelor, modul cum acestea au fost conduse. Adunările generale ale ““ cooperatorilor — veritabil forum al democraţiei cooperatiste — trebuie să asigure adoptarea unor planuri de producţie pe anul în curs, in deplină concordanţă cu prevederile planului de stat, planuri care să pună în valoare întregul potenţial economic şi productiv al cooperativelor, să pună stavilă oricărei tendinţe de risipă. Experienţa anului trecut a evidenţiat rolul şi importanţa acordului global ca formă stimulativă de retribuire a muncii cooperatorilor. Adunările generale trebuie să contribuie efectiv, pretutindeni unde este posibil, la perfecţionarea şi generalizarea acestei forme de retribuire în toate sectoarele de activitate. Expresie a largului democratism al vieţii noastre sociale, adunările generale constituie un bun prilej pentru ţăranii cooperatori de a-şi spune părerea — pe baza experienţei acumulate — în legătură cu îmbunătăţirile aduse statutelor cooperativei agricole de producţie, Casei de pensii şi al uniunilor cooperatiste. Pe baza propunerilor şi observaţiilor făcute de cooperatori, proiectele de statute vor fi definitivate şi supuse spre dezbatere şi adoptare celui de-al II-lea Congres al Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie. Adunările generale ale cooperativelor agricole de producţie tre- IN FIECARE COOPERATIVĂ PLANUL DE PRODUCŢIE PE ANUL 1972 -mai bine chibzuit decit în alti ani! Convorbire cu tovarăşul Angelo MICULESCU, ministru secretar de stat in Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor, şeful Departamentului agriculturii cooperatiste Adunările generale care au loc în aceste zile în cooperativele agricole dezbat şi aprobă planurile de producţie şi financiare pe 1972, stabilesc măsuri în vederea îndeplinirii obiectivelor respective, Inntr-o convorbire, tovarăşul Angelo Miculescu, ministru secretar de stat la Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii și Apelor, a răspuns la citeva întrebări referitoare la modul in care organele agricole, centrala şi locale sprijină cooperativele agricole in vederea elaborării unor planuri care să corespundă specificului fiecărei unităţi, să asigure valorificarea superioară a tuturor rezervelor agriculturii. — In ultimul timp, conducerea partidului a luat o serie de măsuri in vederea îmbunătăţirii planificării in agricultură. Cun se reflectă aceste măsuri in activitatea de elaborare a planurilor de producţie in cooperativele agricole ? — După cum se ştie, in anii anteriori au existat o serie de neajunsuri în ce priveşte planificarea producţiei în cooperativele agricole. Cooperativele erau îndrumate de către organele agricole judeţene să prevadă in planurile lor de producţie un număr mare de culturi pe suprafeţe mici, ceea ce nu permite o amplasare raţională a producţiei agricole, nu dă posibilitatea realizării unei asistenţe tehnice de calitate. De asemenea, la planificarea producţiei nu se aveau în vedere condiţiile concrete şi posibilităţile de care dispun cooperativele agricole. Pe baza indicaţiilor cuprinse in expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R. din noiembrie 1970 cu privire la îmbunătăţirea organizării planificării şi conducerii agriculturii şi a celor de la recenta Consfătuire pe ţară a secretarilor comitetelor comunale de partid şi a preşedinţilor consiliilor populare au fost aduse perfecţionări în ce priveşte planificarea în agricultură. întocmirea planurilor de producţie în cooperativele agricole este o activitate complexă la care concură cadrele de conducere şi specialiştii din unităţile respective, cooperatorii, consiliile intercooperatiste şi direcţiile generale agricole judeţene. Elaborarea acestor planuri este uşurată de faptul că indicatorii orientativi transmişi unităţilor au la bază rezultatele lucrărilor de profilare a unităţilor întocmite în anii 1970—1971, prevederile planurilor de dezvoltare a cooperativelor agricole în acest cincinal, precum şi cunoaşterea sarcinilor care revin din Programele naţionale privind dezvoltarea zootehniei şi îmbunătăţirile funciare. Pe baza indicatorilor de plan, consiliile de conducere ale cooperativelor agricole, împreună cu specialiştii din unităţi stabilesc structura culturilor, producţiile care urmează a fi obţinute, efectivele de animale, livrările la fondul de stat şi retribuirea cooperatorilor. Stabilirea nivelului pro-ducţiei care urmează să fie obţinută in acest an, precum şi cantităţile de produse-marfă care vor fi contractate cu statul trebuie să fie rezultatul unei ample analize tehnice şi economice care să aibă in vedere toate rezervele existente, randamentele care se pot obţine pe fiecare parcelă de pămint sau lot de animale. Rezervele de sporire a producţiei sunt cel mai bine cunoscute de către cooperatori, de către conducerea fiecărei cooperative. De aceea, in repetate r rnduri conducerea partidului a subliniat rolul pe care il au adunările generale ale cooperatorilor — veritabil forum al democraţiei cooperatiste — care au datoria să analizeze temeinic modul cum s-a realizat producţia in toate sectoarele si, pe baza analizei, să aprobe planul de producţie şi să stabilească ce trebuie să întreprindă, in continuare, pentru a obţine rezultate economice superioare. (Continuare în pag. a IlI-a) Comoara din cîntec s-a impresionat dintotdeauna frumuseţea simplă a cintecului popular rostit intuitiv, după inimă. Pămintul însuşi, cred, se exprimă in astfel de împrejurări, modificindu-şi pentru o clipă substanţa materială într-un conţinut nevăzut, de cuvinte şi sunet, devenind, pe rind, ,,dor“, „mindru“ sau „lună“, aşa cum glăsuieşte mesagerul său unic, cintăreţul şi omul. Ascultind cintecul rostit de rapsodul popular îmi explic, de pildă, mai uşor de ce pe parcursul mai multor secole au putut fi întreţinute nealterat atitudinea şi spiritul poporului in nemuritoarea baladă a Mioriţei. Rindurile de faţă mi-au fost sugerate de o ştire laconică peste care ochiul poate să treacă in diagonală fără s-o reţină . Lavinia Crăciunescu, elevă — abia in clasa a Vl-a ! — a Şcolii generale din Celei, a devenit un nume reprezentativ al cintecului popular, fiind deţinătoarea a două mari succese internaţionale : a cintat la Stara Zagora, in Bulgaria, şi la Leeds, in Anglia. In Anglia, unde, dacă mi-aduc bine aminte, la începutul celui de-al treilea deceniu, un cintăreţ din fluier de prin părţile Sucevei (din Vatra Moldoviţei), n-a putut să-şi încaseze premiul decit după ce a fost supus unui riguros examen medical, menit să asigure juriul că nu posedă nici un fel de „aparat“ extrauman în organism, că minunile mlădiate cu degetele pe fluierul de prun inverigat erau adevărate, create de ele şi nu de altceva. Nu am la îndemină şi nu cunosc ce a scris presa insulară despre eleva din clasa a VI-a. Nici dacă şi-a amintit cineva de pe acolo de „minunea“ fluieraşului de altădată. Şi totuşi, sunt sigur că n-a putut să scrie decât la modul superlativ . Tinera interpretă a fost la înălţimea pură a celor patrusprezece ani, cit numără, probabil. Am,in schimb — şi acest lucru e un argument de calitate şi pentru acest caz — amintirea unei alte interprete: Maria Apostol, elevă şi ea, din comuna Runcu. Ascultind-o cintînd la Televiziune, la concursul „Steaua fără nume“ pentru muzică populară, m-am convins incă o dată că există o influenţă certă a spaţiului de obirşie. Că trebuie să existe o comunicare, intimă, secretă , cu natura. Că zona Gorjului, de unde provine, prin lumina ei, prin apele ei, prin rezonanţa aerului plimbat de văi, prin oamenii ei, influenţează, in subteran, sufletul cintecului intr-un anume fel, sigilând pentru totdeauna acest necercetat „glas al pămintului natal“, personalitatea folclorică şi creatoare a celor ce îl reprezintă. Şi gindurile sunt desigur valabile pentru oricare alte părţi ale ţării, înălţat la scara întregii ţări, cintecul popular, prin virtuţile lui, devine o confesiune eternă despre noi înşine. De aceea se cere păstrat ca o comoară nepreţuită . Şi iată, deschid paginile unei cărţi unde citesc : „Acolo unde sufletul se intîlneşte cu natura se naşte arta“. Cit de simplu, cit de limpede ! Darie NOVACEANU PICĂTURA DE CERNEALA In curind vor avea loc in întreprinderi adunările generale ale oamenilor muncii. Expresie a adincirii democratismului societăţii noastre, adunările generale din întreprinderi constituie forul prin care clasa muncitoare, masele de oameni ai muncii participă in mod organizat la conducerea activităţii economice, la dezbaterea şi soluţionarea problemelor legate de îndeplinirea programelor de producţie, exercită controlul asupra organelor de conducere. In cadrul acestor adunări, participanţii la dez- ______________ bateri aduc un valoros „capital“ de propuneri şi iniţiative ; experienţa demonstrează că de modul în care sunt receptate şi fructificate propunerile formulate in adunările generale depinde valorificarea unor importante rezerve interne pentru îndeplinirea şi depăşirea planului, pentru creşterea eficienţei economice. Totodată, aceasta constituie o condiţie a stimulării mai departe a iniţiativei şi capacităţii creatoare a oamenilor muncii din întreprinderi, numai acolo unde salariaţii văd că propunerile lor sunt luate în seamă şi aplicate, obţinindu-se rezultatele scontate, se poate crea un teren fertil pentru afirmarea a noi şi noi iniţiative, in interesul perfecţionării continue a activităţii unităţilor economice. „La noi, fiecare idee bine gîndită are acoperire în aur" Secretarul comitetului de partid de la întreprinderea de produse din ceramică fină pentru construcţii din Bucureşti, tovarăşul Ion Stancu, făcea următoarea apreciere : „La noi, fiecare idee bine gindită are acoperire în aur“. Nu este oare exagerată această afirmaţie ? Să derulăm firul faptelor, întreprinderea este relativ tinără. N-are un deceniu de existenţă. Cu 3—4 ani în urmă, despre I.P.C.F.C. din Bucureşti încă se vorbea ca despre un caz aparte. In principal, neajunsurile proveneau din nerealizarea producţiei la nivelurile scontate prin proiecte, mai ales la secţia de obiecte sanitare dar şi la celelalte. De asemenea, cheltuielile de producţie depăşeau simţitor pe cele prevăzute. Care sunt la ora actuală nivelul producţiei şi situaţia financiară a întreprinderii ? — Maistre, te rog, întrebă Dumitru Babeş, modeller, la cit ajunsese, in 1968, volumul producţiei ? Şi care erau atunci şi care sint acum pierderile tehnologice in secţie ? Şeful secţiei, maistrul principal Traian Cucureanu, pune mina pe creion şi hirtie. Din 1968 şi pînă în 1971, producţia de obiecte sanitare a crescut cu 20 la sută, in condiţiile cind numărul de salariaţi nu a sporit, utilajele au rămas aceleaşi, iar preţul de cost al produselor s-a micşorat. Ne preocupă foarte mult exportul ! Aproape jumătate din producţia secţiei este acum solicitată la export. La a doua întrebare pusă de tov. Babeş s-ar putea arăta că, în răstimpul ultimilor trei ani, pierderile tehnologice s-au micşorat de la circa 10 milioane de lei pe an, la mai puţin de 1,5 milioane de lei in anul trecut. Dar nici acest nivel nu ne mulţumeşte. Suntem in măsură să stringem şi mai bine „robinetul“ pierderilor, dacă de la Aghireş, judeţul Cluj, ni s-ar livra materii prime de bună calitate. Ce-ar însemna aceasta? Atunci, in acest an, în fabrica noastră s-ar realiza în plus, cu aceleaşi capacităţi de producţie, obiecte sanitare în valoare de circa 1,5 milioane de lei. Ciştigul ar fi net in favoarea economiei naţionale. Reglorul Anton Braşoveanu, din secţia plăci faianţă, ne spunea : — Mie mi se pare că, la ora actuală, esenţial este faptul că nici o propunere sau idee „nou-născută“, chiar dacă nu ea abia se întrezăreşte, la început, elementul valoros, nu este abandonată. Ori de cite ori m-am gindit că ar fi util pentru producţie un lucru sau altul, mi s-a răspuns : „Ce mai aştepţi ? Ai cumva nevoie de ajutor ?“ Pe acest om, inginerul-şef adjunct Florin Dinescu, îl caracteriza ca pe un veritabil ferment de idei noi, argumentindu-şi părerea printr-un exemplu de dată recentă. Pe benzile tehnologice apăreau, în mod frecvent, defecţiuni in stratul de glazură al plăcilor de faianţă, generate de funcţionarea defectuoasă a unor utilaje. Au încercat mai mulţi să înlăture acest neajuns, care lunar prejudicia întreprinderea cu zeci de mii de lei. In cele din urmă, s-a ocupat de această problemă şi reglorul Anton Braşoveanu. Sectorul energomecanic l-a sprijinit fără rezerve. Directorul şi inginerul şef, care erau la curent cu intenţiile lui Braşoveanu, l-au îndrumat îndeaproape. De cîtva timp, banii statului nu se mai duc pe apa sîmbeta... Exemplele de pînă acum arată clar că atunci cind te sprijini pe capacitatea novatoare a muncitorilor, a maiștrilor, nu mai au cum să existe probleme care să nu fie rezolvate. Fermitatea în cultivarea și sprijinirea — pînă la finalizare — a unor idei noi, valoroase pentru activitatea economică, constituie tocmai garanţia morală de care au cel mai mult nevoie oamenii care fac astfel de propuneri, le dezvoltă sentimentul atit de fertil al participării la decizie, la soluţionarea problemelor de care depinde bunul mers al treburilor întreprinderii. In acest context, tovarăşul Marin Cristea, directorul întreprinderii, ne ■■■■■■«■iTM«» spunea cu convingere : — Numai muncind in acest stil, dacă-l putem defini aşa, unitatea a putut să-şi realizeze, în anul trecut, parametrii proiectaţi. Iar acum ii depăşim. Anul trecut beneficiile suplimentare s-au ridicat la aproape patru milioane de lei. Iar anul 1971 a fost primul an in care întreprinderea nu a depăşit cheltuielile planificate la 1 000 de lei producţiemarfă. Dimpotrivă, acestea s-au micşorat. „Izvorul“ succeselor , forţele proprii, ideile proprii, munca entuziastă a colectivului in mijlocul căruia am cinstea să muncesc...“. — Un exemplu ? — Nu unul, ci zeci şi sute ! Toată lumea ştie, de pildă, că producţia Sever UTAN Radu GHEORGHIU (Continuare in pag. a Hl-a) 0 ÎNTREBARE IN PREAlIMA ADUNĂRIIDE CHIMIE ALE OAMENILOR MUNCII DIM ÎNTREPRINDERI Cum sunt ascultate, preţuite şi, mai ales, materializate iniţiativele şi propunerile muncitorilor? Hunedorenii vor spori contribuţia judeţului lor la înflorirea patriei Telegrama adresată C. C. al P. C. R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu, de sesiunea Consiliului popular al judeţului Hunedoara Stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, Sesiunea a XIV-a a Consiliului popular al judeţului Hunedoara-Deva — prima noastră sesiune din cel de al doilea an al cincinalului edificării multilaterale a României — a dezbătut sarcinile majore ale dezvoltării economice şi sociale locale, adoptând măsuri şi hotărîri care să conducă la creşterea contribuţiei judeţului la înflorirea puternică a patriei socialiste. Prin problematica abordată, prin climatul laborios de lucru care a caracterizat-o, sesiunea se înscrie în amplele şi responsabilele preocupări şi eforturi ale organelor şi organizaţiilor de partid, consiliilor populare, deputaţilor, muncitorilor, ţăranilor şi intelectualilor de a transpune neabătut în viaţă hotărîrile Congresului al X-lea al partidului, programul pentru îmbunătăţirea activităţii ideologice, pentru a răspunde chemărilor ce înflăcărează inimile şi conştiinţele milioanelor de locuitori ai satelor patriei, adresată de dumneavoastră, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, la Conferinţa pe ţară a secretarilor comitetelor de partid şi preşedinţilor consiliilor populare comunale. În numele locuitorilor municipiilor, oraşelor şi comunelor judeţului, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, exprimăm şi cu acest prilej deplina adeziune faţă de întreaga politică internă şi externă a partidului şi statului şi recunoştinţa fierbinte faţă de neobosita şi remarcabila dumneavoastră activitate pentru prosperitatea naţiunii noastre socialiste. Anul 1971, care pentru noi, la fel ca şi pentru întregul popor, a fost bogat intrăiri şi împliniri, s-a încheiat cu un bilanţ de importante realizări în economie şi viaţa socială. Planul producţiei globale a industriei locale a fost îndeplinit in proporţie de 105,7 la sută, cel de producţie şi prestaţii in gospodăria comunală — de 113 la sută, populaţia judeţului, mobilizată de organizaţiile de partid, deputaţi, comitetele de cetăţeni, a contribuit prin muncă patriotică la realizarea unui volum de lucrări gospodăreşti şi de înfrumuseţare cu peste 148 milioane lei mai mare, decit angajamentul iniţial. Aceste rezultate întregesc succesele de prestigiu obţinute în industria de interes republican a judeţului, în agricultură şi la sectorul de investiţii. Faptul că producţia globală pe industria republicană din judeţ a fost depăşită cu 374 milioane lei, in agricultură s-au obţinut recoltele cele mai mari din întreaga perioadă de după încheierea cooperativizării, iar volumul lucrărilor de investiţii a fost depăşit cu 100 milioane lei, constituie expresia elocventă a hotâririi şi dăruirii ce caracterizează oamenii muncii hunedoreni, atit in producţie, cit şi în activităţile obşteşti. Pornind de la ceea ce am înfăptuit anul trecut, de la rezervele existente, experienţa dobindită, sesiunea a iniţiat o întrecere care sa mobilizeze şi mai deplin consiliile populare la valorificarea cit mai completă a potenţialului material şi uman al judeţului nostru, adresind în acest sens o chemare către toate consiliile populare din Republica Socialistă România. Ne-am propus, printre altele, să depăşim sarcinile de plan la industria locală cu cel puţin 10,5 milioane lei la producţia globală şi cu 9 milioane lei la producţia marfă vândută şi încasată, livrările la export cu 200 mii lei valută, volumul prestărilor cu 10 milioane lei, să realizăm lucrări edilitargospodăreşti prin muncă patriotică în valoare de 240 milioane lei, să creăm ateliere şcolare in toate liceele şi şcolile generale şi, îndeosebi, să intensificăm prin toate mijloacele munca de educare socialistă a oamenilor, de creştere a responsabilităţilor civice faţă de marea avuţie obştească creată în anii socialismului. Chemarea pe care o adresăm, angajamentele asumate ne obligă mai mult la o activitate calitativă, superioară, o preocupare stăruitoare pentru valorificarea deplină a tuturor rezervelor, pentru creșterea competenței organelor puterii locale de stat în conducerea economiei şi a vieţii social-culturale din municipii, oraşe şi comune. Suntem convinşi că sub conducerea organizaţiilor de partid, consiliile populare, toţi deputaţii, oamenii muncii din judeţ vor răspunde şi în continuare cu abnegaţie şi neţărmurită încredere chemărilor partidului, punîndu-şi elanul, talentul şi energia creatoare în slujba îndeplinirii exemplare a planului pe 1972, a făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate pe pămîntul României. Vă asigurăm, scumpe tovarăşe Nicolae Ceauşescu, de înfăptuirea ireprosabila a cuvîntului dat. IN intimpinarea SEMICENTENARULUI U.T.C. Amplu program de manifestări educative şi acţiuni patriotice ale tineretului Convorbire cu tovarăşul Aurel STOICA, secretar al C.C. al U.T.C. — După cum se ştie, la 19 martie 1972 se împlinesc 50 de ani de la crearea de către partid a Uniunii Tineretului Comunist, organizaţia revoluţionară, marxist-leninistă, a tineretului din România. Cum întîmpină milioanele de tineri din ţară noastră acest eveniment ? — Istoria de o jumătate de veac a U.T.C. constituie o perioadă de luptă şi muncă eroică a tinerilor comunişti, a întregului tineret progresist din ţara noastră, desfăşurată sub nemijlocita conducere a Partidului Comunist Român, pentru libertate socială şi naţională, pentru progresul economic, social şi politic al patriei. Istoria U.T.C. se integrează in istoria Partidului Comunist Român, in istoria glorioasă a clasei noastre muncitoare. Crearea, acum cinci decenii, a U.T.C., caurmare a activităţii politice şi organizatorice desfăşurate de partidul comunist, a marcat un moment hotăritor in viaţa tineretului din România, in destinul său, prin angrenarea sa puternică in lupta pentru transformarea revoluţionară a societăţii noastre. Devotată partidului pînă în adîncul fiinţei sale, urmîndu-l neabătut, Uniunea Tineretului Comunist a răspuns mereu „prezent“ în toate marile bătălii de clasă care jalonează istoria modernă a ţării, şi-a înscris contribuţia de energie şi entuziasm in vasta operă de făurire a socialismului pe pămintul românesc. Aniversarea Uniunii Tineretului Comunist constituie, de aceea, atit prilejul unui bilanţ al izbinzilor dobindite sub conducerea partidului, cit şi al unei ample mobilizări a tineretului pentru materializarea programului luminos de construire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R. Este pentru fiecare organizaţie U.T.C, un minunat imbold să-şi înfăptuiască, un cit mai bune condiţii, sarcina de răspundere de a deveni un colectiv puternic de muncă şi învăţătură, de a-şi perfecţiona necontenit activitatea consacrată lărgirii orizontului politic şi ideologic al tinerilor, de a lupta ca toţi uteciştii să se manifeste ca patrioţi (Continuare în pag. a II-a)