Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)
1972-01-14 / nr. 9027
PAGINA 2 faptul] DIVERS! Nucul, voinicul într-una din zilele trecute, tractoristul Mihai Şandru se tot I învirtea cu un tractor printr-o I livadă de nuci, proprietatea * I.A.S. Bucium (Iași). Nu se I exersa în arta conducerii printre obstacole. Nu. Căuta... un nuc ! ! In sfîrșit, a găsit unul care era adevărat nuc între nuci. Tocmai „potrivit“ pentru a-i măsura rezistenţa in faţa forţei de trac- ţiune a năzdrăvanilor cai-putere. ■ A legat tractorul de nucul cu pricina şi l-a smuls din pămînt , cu rădăcini cu tot. După care a ■ pornit bucuros, cu el tîrîş, pe şoseaua Birnovei, urmînd să-l împartă cu maistrul Ion Şotropa, pentru a-1 pune pe foc. Pe drum, I însă, s-a întîlnit cu deputatul I circumscripției, profesorul Con- Istantin Gîlea, care — amintin- ■ du-i că nucul, chiar la pămînt I fiind, nu se dă bătut intrucit este ocrotit de lege — i-a arătat că s-a opintit degeaba. Acum, atit fel cit și asociatul său vor suferi consecințele de rigoare. * Memoria casierei Pe măsură ce plata salariilor la I.M.A. Păuca (Sibiu) se apropia de sfîrșit, casiera întreprin- , derii părea tot mai neliniștită. * „N-o să-mi ajungă banii“ — se tinguia ea. Si, intr-adevăr, la sfîrşit a constatat că ii lipseau mai multe mii de lei. „N-avea cine să mi-i ia“ — căuta tot ea să se liniştească. Si s-a apucat I să refacă „filmul“ din ziua a- a ceea. „Am ridicat banii de la I ghişeu şi, in holul băncii din Si- biu, mi-am adus aminte că mai f am desemnat nişte acte. L-am zărit atunci pe merceologul nostru, Sevastian Stoica, şi l-am rugat să aibă grijă citeva minute de geantă pină mă întorc...“. Bănuiala avea să se adeverească. „ Cel ce-i „uşurase“ geanta nu era altul decit „omul de încredere“ , din holul băncii. Acum, S. Stoica așteaptă și o altă plată. De reținut insă și morala : înainte de memorie, o casieră trebuie să dea dovadă de vigilentă. Taburetul discordiei De necrezut şi totuşi aşa s-a j lntimplat. Acum citeva zile, intr-una din încăperile secţiei a- I vicole din cadrul întreprinderii Industria cărnii din Cluj, mum- • citoarea Lutsch Ana-Maria stă- tea pe un taburet. La un mo- I ment dat, colega sa Ana Baboie I s-a îndreptat spre ea şi i-a cerut să-i cedeze locul pe scaunul respectiv. Dar a fost refuzată. De aici — ba că-i al meu, ba că-i al tău — a izbucnit cearta. I Şi, de la ceartă, s-a ajuns la bă- I taie. In toiul acestei neaşteptate I încleştări, A. B., nici una nici o alta, a pus mina pe un cuţit şi i l-a înfipt adversarei în zona [ inimii. Numai intervenţia promptă a medicilor chirurgi a I salvat-o pe aceasta de la I moarte. Acum, lăsînd la o " parte ridicolul mobilului care a declanşat discordia, nesăbu- I inţa rămîne nesăbuinţă şi va fi tratată ca atare. . Neglijenţa se plăteşte Relatam, cu citva timp in I urmă, accidentul de cale ferată petrecut nu departe de statia Mătăsaru (Dîmboviţa). Din tre I nul de marfă nr. 12 706 se desprinseseră, fără să fie observate, I 17 vagoane încărcate cu balast. . In ciuda acestui fapt, trenului care le pierduse pe linie, in sta- ţia Mătăsaru, i s-a dat cale libe- I ră. Deşi obligaţi prin indatori- t rite lor de serviciu să sesizeze I această situaţie, impiegatul Constantin Gheorghe şi acarul Petre Nicolae, ambii salariaţi ai staţiei amintite, au dat dovadă de neglijenţă, dirijînd pe linia pe care se aflau cele 17 vagoane un I tren personal. Din această pricină, trenul personal s-a tampo- nat cu cele 17 vagoane, producinduse un grav accident de cale ferată, soldat cu o pagubă r in valoare de 1 500 000 lei şi ră- * nirea mecanicului şi a fochistului I locomotivei Judecaţi in proces I public, in staţia C.F.R. Găeşti, în faţa celorlalţi salariaţi, cei doi vinovaţi de producerea acciden- tului au fost condamnaţi : C. I Gheorghe — la 12 ani închisoare şi P. Nicolae — la 10 ani în- I chisoare, i Opriţi bilele! De citva timp a început să ia o amploare un nou gen de „distracţie“ pentru adolescenţi — un joc care ar putea fi numit „bă- ■ tutul bilelor“. Confecţionate din material plastic (poate n-ar fi rău de văzut de către cine anu- I me), două bile mici, legate cu oaţă, solicitînd la maximum pri- ] ceperea, ingeniozitatea și... tenacitatea auditivă a posesorului ' lor, îl conduc inevitabil pe aces- I ta spre pasionanta descoperire că, fiind perfect rotunde, ele nu se pot bate decit... cap în . cap, fără să amețească ! Lăsînd însă gluma la o parte, trebuie să spunem că, pe cit de gol în conţinut, acest ţaca-ţaca, de- r, etanşat pe diferite străzi ale Capitalei, are un efect atit de... I sonor, incit o să ne lase surzi. ■ Tocmai de aceea este de mirare că nu este auzit şi de organele însărcinate cu menţinerea liniştii publice. Pentru că, oricît or fi ele bilele de jucăușe, nu cre- I dem că resortul amenzilor pe loc nu le-ar reduce la tăcere. Rubrică redactată de : Dumitru TÎRCOB ■ Gheorghe POPESCU fi corespondenţii „Scînteii" pmm «mmm» «mmm »mmm» ^ OPINIA PUBLICĂ ÎNAINTATĂ ageneralizareaorientarea finalizare S-a intîmplat la trăgătorie, secţie In care se răsfringe şi se sintetizează munca întregii uzine, locul unde oţelul incandescent devinecavă cu atîtea şi atitea utilităţi. Din ceea ce trimiteau cuptoarele, din jetul de metal fierbinte care se năpustea spre mandibulele laminoarelor, unele mici cantităţi se risipeau. De ani de zile, memoria unora sau a altora din oamenii uzinei „Republica“ din Capitală totaliza aceste pierderi, le cîntărea valoarea, fără a afla, însă, calea recuperării lor reale. Ideea construirii unor bancuri de tras la rece, dispozitive mai simple, in măsură să prelucreze rămăşiţele de otel, deşi a circulat cîndva în uzină, n-a reuşit să cîştige interesul conducerii întreprinderii. Iată, insă, că in urmă cu puţin timp această idee a fost preluată de cîţiva comunişti din sectoarele mecanicşef şi energetic — între care inginerul Mircea Stratulatiu — şi aceşti oameni, după ce „au întors-o pe toate părţile“, cum se spune, au găsit-o utilă. De aici pornind, treptat s-a format un fel de curent de opinie, la mecano-energetic şi trăgătorie, în favoarea trecerii imediate la construirea cîtorva bancuri de tras la rece, care să prelucreze capetele de ţeava rezultate din laminare. — Aici a intervenit munca politico-educativă desfăşurată de organizaţiile de partid, comenta faptele amintite tovarăşul Viorel Bădilă, secretarul comitetului de partid din uzină. Economisirea metalului, mai buna organizare a muncii, stimularea interesului pentru iniţiativa tovarăşilor din secţia mecano-energetică au constituit obiectul unor articole apărute in ziarul de uzină, la gazeta de perete, al discuţiilor purtate de agitatori, al dezbaterilor din adunările generale etc., astfel că opinia valoroasă a cîtorva a devenit opinia colectivului şi, totodată, s-a răsfrint în îmbunătăţirea utilizării materiei prime. Aşadar, prin multiplele canale ale muncii politice, o opinie înaintată, aparţinînd unui grup restrîns de oameni, a devenit opinie publică înaintată care, la rindul ei, prin aceleaşi mijloace multiple, s-a transformat intr-un instrument al mersului înainte al colectivului. Departe de a fi singurul, exemplul reflectă un sugestiv pas înainte în preocupările organizaţiilor de partid din uzină pentru a stimula dezvoltarea opiniei publice şi, in acelaşi timp, a o canaliza către fertile direcţii. înnoită sub aspect material, uzina a cunoscut în ultimii ani considerabile mutaţii pe planul conştiinţelor, al gradului de activizare a fiecărui membru al colectivului. Cirici îşi făcea debutul în producţie, secţia trăgătorie, de exemplu, avea de înfruntat considerabile dificultăţi cauzate de marea fluctuaţie a muncitorilor, cu deosebirea celor tineri. Era vorba şi aici, deci, de formarea unei opinii potrivnice absenţelor, întîrzierilor, abaterilor de la normele tehnologice etc. — Dar aşa cum s-a intîmplat şi atunci, evocă epoca aceea, pe care, de altfel, a trăit-o, tehnicianul Vasile Piperea, membru în comitetul de partid, a forma o opinie înaintată presupune şi un proces de unificare, de omogenizare şi generalizare a opiniei, adică să-i ajuţi pe toţi să se ridice la înălţimea celor mai inalte exigenţe. Acolo, in secţia de trăgătorie, existau, desigur, şi mulţi muncitori buni, experimentaţi, însă unii dintre ei erau de părere că nu trebuie „să se amestece“ in educarea tinerilor, că datoria lor este să lucreze conştiincios şi atit. ... Fluctuaţia, absenţele nemotivate au scăzut mult in această secţie, şi faptul se datorează unisonului de exigenţă realizat tocmai printr-o muncă politică diversificată, în care adunările de partid, ziarul de uzină, gazetele de perete etc. au abordat, nu o dată, datoria fiecărui comunist de a fi purtătorul unei atitudini înaintate. Care este, deci, factorul hotârîtor in activizarea opiniei publice de aici ? Ne răspunde tehnicianul George Popa, membru în comitetul de partid, responsabil cu probleme de propagandă. — Indiscutabil, dezvoltarea conştiinţei. Intre nivelul de conştiinţă şi gradul de intervenţie a oamenilor este o strînsă legătură. De aceea, luptînd împotriva pasivităţii, noi sintem preocupaţi să îmbogăţim — prin perfecţionarea invăţămintului de partid, creşterea rolului adunărilor generale, ridicarea la un nivel superior a internării politice, culturale etc. — pregătirea comuniştilor, să le dezvoltăm necontenit conştiinţa socialistă. Investigaţia noastră în organizaţiile de partid din această uzină ne-a dat posibilitatea să observăm şi un proces pe care l-am numi un fel de clarificare de termeni. Despre aceasta ne vorbeşte şeful de echipă Marin Oprea de la atelierul de decapare, secretar al organizaţiei de bază numărul 10 . — Documentele plenarei C.C. al P.C R. din noiembrie 1971 subliniază foarte limpede că rezultatul muncii noastre politice trebuie să fie mobilizarea colectivului la o activitate mai rodnică. Pentru aceasta avem datoria să schimbăm şi nişte mentalităţi învechite ale oamenilor, domeniu care influenţează creşterea forţei opiniei publice Să vă povestesc viaţa de partid o întîmplare. Unul dintre muncitorii din secţie, făcînd-o pe bolnavul, şi-a procurat un certificat medical şi... s-a dus să se distreze. A fost văzut de un coleg care, după ce i-a atras atenţia asupra incorectitudinii atitudinii sale, a adus intîmplarea la cunoştinţa comitetului sindical. Verificîndu-se cazul, s-a ajuns la anularea certificatului medical şi sancţionarea vinovatului. Iată insă că individul cu vina, a început să fie şi cu pricina, plîngindu-se în dreapta şi în stingă că cel care a informat colectivul nu-i decit un „pirîtor“, un „turnător“ şi aşa mai departe. De aceea, am socotit că e necesar să facem o discuţie deschisă, publică, tocmai în legătură cu faptul că a-ţi ajuta tovarăşul de muncă, a-i arăta greşelile, a contribui la înlăturarea lor constituie o datorie de cetăţean înaintat, care nu trebuie confundată cu „pîra“. în aceeaşi organizaţie de partid, grija pentru existenţa unei opinii publice înaintate vizează şi... reversul medaliei. Denigrat prin „lucrături“ abile, un maistru a solicitat ajutorul organizaţiei de partid spre a se stabili adevărul. La o verificare a faptelor au rezultat tendenţiozitatea şi neadevărul „probelor“ aduse de doi dintre membrii secţiei care, astfel, încercau să se răzbune pentru că nu li se acordase, pe nemerit, cite o clasă de salarizare. Supus dezbaterii grupei sindicala, cazul a contribuit, de asemenea, la activizarea opiniei publica din secţie. Ni s-a vorbit aici despre legătura ce există între gradul de activizare a opiniei publice şi modul in care se înfăptuiesc propunerile oamenilor muncii. La compartimentul conducte, de pildă, într-o perioadă mai veche, oamenii au propus mereu înfiinţarea unui atelier, lucru foarte util pentru îmbunătăţirea muncii, dar propunerea respectivă n-a fost luată în seamă. După un timp, s-a văzut că unor muncitori de aici a început să le scadă interesul faţă de problemele generale ale colectivului : fiecare îşi vedea de „bucăţica“ lui şi atit. Au apărut abateri de la disciplină, absenţe etc. Sesizat de acestea, comitetul de partid din uzină şi-a propus să studieze starea de spirit din compartimentul respectiv. Concluzia : pasivitatea era alimentată din plin de climatul de dezinteres faţă de propunerile oamenilor. Astăzi, compartimentul de conducte dispune de atelierul de atâtea ori solicitat. Dar o dată cu atelierul respectiv, climatul de emulaţie, de interes de aici a primit un puternic stimul prin aceea că oamenii au văzut că opinia lor are valoare, poate fi și este folositoare. Acest climat de afirmare a opiniei a declanșat alte idei, printre care propunerile deosebit de eficiente — puse în practică — de a se realiza echipamente de rezervă la agregatele principale ale laminoarelor, ceea ce a dus la scurtarea duratei opririlor cauzate de intervenţiile solicitate de diferite defecţiuni. — A milita pentru formarea unei opinii publice înaintate presupune, în acelaşi timp, să asiguri un timp larg de afirmare a acesteia, dezvolta ideea de mai sus tehnicianul Pavel Bartmus, secretarul comitetului U.T.C. din uzină. Deosebit de important e să existe un dialog între conducere şi masa salariaţilor, în aşa fel ca şi atunci cînd o sugestie nu e imediat aplicabilă sau nu poate fi tradusă in viaţă, autorul ei să fie pus în cunoştinţă de cauză. Adică mă refer la acea legătură sufletească în care cel ce-şi spune părerea ştie că este nevoie de părerea lui. Fiindcă, aşa cum deseori opinia publică înaintată nu se formează de la sine, ci trebuie influenţată de munca politică, tot aşa suntem datori să-i întreţinem tensiunea înaltă, s-o sprijinim să-şi păstreze combativitatea, interesul pentru problemele colectivului. în urma dezbaterilor prilejuite de documentele elaborate de conducerea partidului în iulie 1971, in rândurile tinerilor din uzină s-a creat o atmosferă mai exigentă, potrivnică abaterilor. Comitetul de partid, comitetul U.T.C. se străduiesc ca, printr-o muncă politică activă, să menţină această atmosferă de răspundere, şi unul din mijloacele pe care le folosim este tocmai receptivitatea la opinia tinerilor, dialogul cu ei. Dacă nu considerăm util să mai insistăm asupra eficienţei utilizării forţei opiniei publice, citeva reflecţii în legătură cu „preţul“ indiferenţei faţă de aceasta totuşi se impun. In aceeaşi uzină, unele cadre de conducere, la un moment dat, au hotărît să modifice termenele de revizuire a laminoarelor. Era o măsură la elaborarea căreia nu s-a ţinut seama de părerea laminoriştilor, a mecanicilor, de experienţa acestora şi la a cărei aplicare, în cele din urmă, a trebuit să se renunţe. — Trebuie să ajungem în situaţia ca pe fiecare să-l doară atunci cînd apar neajunsuri în activitatea colectivului, ne-a spus, în continuarea anchetei noastre, laminoristul Ştefan Ganea. La noi, la laminorul I, deseori aprovizionarea cu materiale este defectuoasă. Cerem, de exemplu, şaibe pentru diverse utilaje. Din lipsa unei asemenea şaibe se produc uneori avarii foarte costisitoare. Ei bine, pe tovarăşii de la aprovizionare nu-i doare de asta şi se fac că nu ne aud. Dar oare dacă ar fi vorba să plătească din buzunarul propriu pentru aceste avarii, tot n-ar auzi ? Crect, că atunci ar fi mult mai combativi şi mai săritori. Fiindcă există asemenea oameni care cînd e vorba de problemele colectivului n-au nici o opinie, „nuse bagă“, dar dacă te referi direct la interesele lor, imediat li se... dezvoltă conştiinţa. Cred, de aceea, că organizaţiile de partid din uzină, militind pentru creşterea rolului opiniei publice, ca un factor important de luptă împotriva neajunsurilor, vor trebui să se ocupe mai mult de dezvoltarea interesului oamenilor faţă de problemele noastre ale tuturor, de punerea pe primul plan a nevoilor colectivului. Reproducînd pe larg părerea de mai sus, o socotim de natură a sublinia, in concluzie, una din direcţiile esenţiale ale activităţii pe care, in viitor, vor trebui s-o desfăşoare comitetul de partid, organizaţiile de bază din uzină. In contextul acestei activităţi, munca politico-ideologică e datoare să pună accentul principal pe dezvoltarea conştiinţei socialiste, a răspunderii faţă de bunul mers al întregului colectiv. Există încă aici numeroase absenţe nemotivate, întreruperi, stagnări, chiar avarii, care „vămuiesc“ destul de substanţial veniturile uzinei , neglijenţa, neatenţia afectează calitatea produselor. A activiza opinia publică a uzinei înseamnă a o determina să declare război deschis împotriva acestor neajunsuri. Un război din care trebuie, neapărat, să iasă biruitoare. Platon PARDAU tă în cafenea, la o masă de lungă fereastră, aşa incit să aibă sub priviri, tot timpul, strada. Pare degajat, fumează, surîde, soarbe din cafea, vorbeşte, dar atenţia îi este concentrată asupra fluxului de maşini de pe bulevard, asupra trecătorilor de pe trotuare, asupra celor care intră în cafenea. Printr-un asemenea îndelung exerciţiu a căpătat ceva din înfăţişarea păsărilor de pradă. Şi iată, s-a ivit clipa ! Sare de pe scaun şi iese din cafenea în mare grabă. Aleargă , trebuie să prindă momentul prielnic: un automobil a oprit la bordură, iar el trebuie să se afle acolo în clipa cînd cei dinăuntru coboară ca să ia primul contact cu oraşul acesta străin pentru ei, dintr-o ţară străină pentru ei. Este foarte important pentru el să nu piardă această clipă. Dacă un altul i-a luat-o înainte, s-a ars ! Dar nu ! A sosit la timp. După numărul maşinii ştie din ce ţară vine şi deci ştie în ce limbă li se va adresa noilor sosiţi. — Bine aţi venit ! E, din cap pină în picioare, numai zîmbet. — Aţi mai fost în România ? — întreabă el, pentru că şi acest lucru e foarte important de ştiut... Dacă străinii pe care „i-a luat acum in primire“ n-au mai fost in România, cu atit mai uşor îşi va duce el la capăt operaţiunea. Dialogul se încheagă repede : „Cit staţi ? Aveţi obiecte de vînzare ? Vreţi să schimbaţi bani ? Aţi vrea să vă petreceţi timpul într-o companie plăcută ?“ întrebările lui curg intr-un ritm aiert. N-are timp de pierdut. Dacă noii sosiţi au obiecte de vinzare, le face el o legătură cu cineva care cumpără. Dacă au de schimbat bani, de ce să se ducă la bancă ? Ştie el pe cineva care Ie va înlesni un schimb mai avantajos decit schimbul potrivit cursului oficial. Mare noroc au avut că l-au întîlnit pe el ! Nu întotdeauna, dar se mai întîmplă să aibă şi succes. Ce ciştigă ? O recompensă din partea celor care, prin intermediul lui, cumpără şi comercializează clandestin obiecte de la unii turişti străini şi o altă recompensă din partea străinilor care „au fost ajutaţi“ de ei — şi ies astfel banii de cafenea, mai cite o pereche de „blugi“, cite o bluză pestriţă pentru a-şi întreţine „ţinuta profesională“. Citeva date personale : Nicolae Peia, domiciliat în Timişoara. Aproape 17 ani. A abandonat şcoala in clasa a VI-a pentru că a fost exmatriculat (? !). De atunci, ocupaţia lui, de dimineaţă pină seara, este cea descrisă mai sus. Din relaţiile cu turiştii străini a învăţat să vorbească limba italiană şi limba sîrbă, mai rupe cite ceva in germană, în engleză şi in franceză. Să nu exagerăm insă ! Vocabularul lui, în orice limbă, se rezumă la noţiuni strict „profesionale“ De altminteri, întregul lui orizont de viaţă este restrîns la orele de pîndă din cafenea. Orice l-ai întreba în legătură cu ceva care nu se înscrie in acest cerc nu pricepe , priveşte nedumerit. Să rezumăm, deci, datele problemei, mai exact, să le judecăm in contextul lor firesc. La vîrsta cînd milioane de copii îşi făceau instrucţia şcolară elementară şi obligatorie, la 12 ani, cind ar mai fi avut în faţă încă mulţi ani de şcoală, băiatul nostru şi-a încheiat cariera de şcolar şi a început să înveţe alfabetul străzii. Mai tîrziu, cînd sute de mii de băieţi de seama lui învăţau o meserie, învăţau să producă lucruri utile societăţii, el se iniţia în comerţul clandestin, in ocupaţii potrivnice legilor şi normelor noastre morale. Şi tot aşa, comparaţia, pe toate planurile, intre modul de viaţă, între universul etic al acestui tînăr şi intre preocupările şi climatul etic în care se dezvoltă generaţia lui, scoate în evidenţă o mare, o dureroasă, discrepanţă. Cum a apărut această „pasăre rară“ ? Cine şi cum l-a crescut cu asemenea grave malformaţii ? In centrul oraşului, pe strada Griviţa Roşie, la familia Peia, ora zece dimineaţa. Băiatul încă mai lîncezeşte în pat. Discutăm cu mama. La început pare că nu ştie nimic despre ocupaţiile extrafamiliale ale băiatului. Se arată foarte mirată că ne interesează soarta lui. Ar vrea, desigur, să ştie ce ştim noi despre el. Ii spunem tot ce ştim. — Şi dumneavoastră credeţi ? — ne întreabă cu un aer sigur. Credeţi tot ce se spune despre băiatul meu ? ~Noi — îi răspundem — nu credem ce se spune despre el. Noi credem ce spune el însuşi despre el. Şi i-am oferit înregistrarea discuţiei pe care o avusesem o zi mai înainte cu Nicolae Peia. Nu, nu s-a arătat surprinsă. Nu afla lucruri noi. Au urmat lungi explicaţii, care mai de care mai in afară subiectului. Că o învăţătoare fără inimă i-a persecutat băiatul şi l-a lăsat „corigent“ in clasa a Il-a elementară. Că o altă învăţătoare l-a persecutat şi ea pentru că a fost găsit în clasă cu un briceag ş.a.m.d., ş.a.m.d. Nimic despre motivele reale pentru care băiatul a abandonat şcoala cu mult înainte de a fi încheiat ciclul obligatoriu, nimic despre motivul pentru care, admiţînd că nu mai putea merge la şcoală, n-a fost pus să înveţe o meserie şi să capete astfel o ocupaţie demnă pentru un tînăr de vîrsta lui. Victimă întrun accident de... educaţie Ba nu. I s-au căutat unele ocupaţii, între altele : — Am fost cu el la O.N.T. să-l angajeze ca ghid, pentru că băiatul ştie bine limba italiană şi sirba şi germana. A învăţat singur, ştiţi, tot vorbind cu... Dar, in sfîrşit, n-au vrut să-l angajeze la O.N.T., au spus că n-are studii şi nici vîrsta... Dar la „Continental“ (hotel nou şi bar de noapte din Timişoara — n.n.) mi-au spus ca ar putea să-l angajeze ca să prezinte în limbi străine programul de la bar... Dar, vedeţi dumneavoastră, acolo n-am vrut să-l las, pentru că n-aş fi vrut să ducă o viaţă de noapte... Nicolae Peia, la vîrsta de 16 ani şi jumătate, a rămas mai departe pe bulevard, în compania bişniţarilor, a traficanţilor de valută, a rămas mai departe un foarte tînăr stîlp al cafenelelor şi — de ce n-am spune-o ? — un prezumtiv client al tribunalelor. El este victima unui lung şir de iresponsabilităţi şi abdicări de la datorie ale multora dintre cei care trebuiau să-i îndrume paşii în viaţă. Pentru ei, pentru aceşti educatori — familie, şcoală, reprezentanţii ordinii publice — băiatul acesta „scăpat din mină“ reprezintă cea mai vie ilustrare a consecinţelor iresponsabilităţii, încă nu e prea tîrziu : el mai poate fi — şi în discuţia cu noi a mărturisit că şi-o doreşte — aşezat pe singurul drum care-l poate duce către o viaţă demnă pentru un tînăr din societatea noastră : munca, şcoala, integrarea in preocupările, în modul de viaţă şi de gîndire al generaţiei lui. Mihai CARANFIL SCINTEIA — vineri 24 ianuarie 1972 CURIER JUDEŢEAN CORESPONDENŢII „SCÎNTEII" TRANSMIT: SIBIU Bilanţ rodnic în munca patriotică Prin participarea cetăţenilor la diferite lucrări de înfrumuseţare şi gospodărire a localităţilor, bilanţul muncii patriotice desfăşurate în 1971 în judeţul Sibiu se ridică la valoarea de peste 120 milioane lei, cu 50 milioane lei peste angajamentul luat la începutul anului. Cel mai mare volum de ore de muncă patriotică a fost prestat de cetăţenii Mediaşului — în special la construirea noului complex sportiv şi de agrement — ca şi de cei ai oraşelor Ocna Sibiului şi Agnita. BEGE0SB1 ,In sprijinul dialogului cu masele" La Rm. Vîlcea a apărut broşura „In sprijinul dialogului cu masele“, editată de secţia de propagandă a Comitetului judeţean de partid Vilcea. Lucrarea pune la indemnia organizaţiilor de partid, a propagandiştilor şi agitatorilor materiale documentare , cifre, grafice, hărţi, tematici şi bibliografii. Broşura este deosebit de utilă in invăţămintul de partid, in activitatea cabinetelor de ştiinţe sociale, in munca politică de masă. NEAMŢ Apartamentul 7 000 La Piatra Neamţ a fost dat in folosinţă apartamentul nr. 7 000. Beneficiar : tîmplarul Petru Lică, de la fabrica de mobilă „23 August“ din localitate. Celor 7 000 de apartamente construite aici în ultimii ani li se vor adăuga in 1972 alte 1 700. O dezvoltare puternică va cunoaşte cartierul Dărmăneşti, care in final va dispune de 11000 de apartamente. Conductă de apa potabila Serbeşti- Brăila A fost dată in folosinţă conducta de apă potabilă Şerbeşti-Brăila, cu o lungime de peste 20 km şi o capacitate de alimentare de 25 000 mc in 24 de ore. Drept urmare, debitul de apă potabilă al municipiului Brăila va cunoaşte o creştere de aproape două ori. m mm Un vechi liceu in casă nouă In cadrul Complexului şcolar Crihala din Turnu Severin a fost dat în folosinţă noul sediu al liceului pedagogic. Clădirea dispune de 16 săli de clasă spaţioase, oferind condiţii optime pentru desfăşurarea procesului de învăţămînt, laboratoare bine dotate, ateliere şcolare, bibliotecă. Alo!... pe fir direct cu alte oraşe Şi oraşul Iaşi a intrat in circuitul telefonic inter-urban automat. Deocamdată, abonaţii telefonici din Iaşi pot vorbi prin fir direct cu Craiova, Timişoara şi Galaţi. Peste puţin timp urmează efrasul să fie conectat automat cu Brăila şi cu alte oraşe ale ţării. De asemenea, municipiul Galaţi a intrat în sistemul telefonic interurban automat. Pentru început, Galaţiul este conectat la acest sistem cu oraşele Timişoara, Iaşi, Craiova şi Brăila. Tot in cursul acestui an se prevede conectarea şi cu centralele interurbane automate din Bucureşti şi Constanţa. PRAHOVA Noi unităţi prestatoare de servicii câtre populaţie La Ploieşti şi Cimpina au luat fiinţă noi unităţi ale cooperaţiei meşteşugăreşti pentru prestări de servicii către populaţie: „Meşteşugarul“ şi „Textila“. Printre cei 1 300 cooperatori ce vor lucra in noile unităţi se numără iscusitele ţesătoare din Boldeşti, Urlaţi şi Scăieni, precum şi cunoscuţii meşteşugari constructori din zona Cimpinei şi a Comarnicului. BACĂU Descoperire arheologică In urma unor săpături arheologice, pe teritoriul comunei Ştefan cel Mare, au fost scoase la iveală urmele unui sat feudal. După obiectele găsite, specialiştii muzeului judeţean de istorie consideră că este vorba de vechiul sat Bogdana, menţionat in documentele istorice de pe vremea domnitorilor Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. In sprijinul ipotezei lor vine şi tradiţia orală a localnicilor, care numesc aceste meleaguri „In Valea lui Bogdana“. fy - • ■> í *’"/// z 'y/ w v, •///»' Noul spital cu 1 300 locuri inaugurat de curînd la Galaţi Foto : M. Andreescu IN INTÎMPINAREA SEMICENTENARULUI U.T.C. (Urmare din pag. I) înflăcăraţi, militanţi consecvenţi pentru îndeplinirea politicii partidului. Ţelul principal al Întregii activităţi este cultivarea, la fiecare tînăr, a conştiinţei că suprema cale a afirmării sale plenare în ansamblul progresului şi prosperităţii patriei este munca. In aceste zile, pe baza hotărîrii plenarei Comitetului Central al U.T.C. din 23 decembrie 1971, în întreaga ţară eforturile celor două milioane şi jumătate de utecişti sînt îndreptate spre ridicarea nivelului calitativ al întregii activităţi a tineretului, creşterea eficienţei acesteia, sporirea aportului la opera de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Atenţia organizaţiilor U.T.C. este îndreptată, în primul rînd, spre antrenarea masei largi a tineretului din industrie, agricultură, din celelalte sectoare economice la îndeplinirea exemplară a sarcinilor profesionale, creşterea contribuţiei tinerei generaţii la înfăptuirea programului partidului de dezvoltare economică şi socială a patriei, a prevederilor celui de-al doilea an al cincinalului. Organizaţiile U.T.C. din instituţiile de învăţămînt şi asociaţiile studenţeşti au pus în centrul preocupărilor lor desfăşurarea unor variate acţiuni politice, menite să creeze în şcoli şi facultăţi o atmosferă de înaltă exigenţă faţă de cerinţele procesului instructiv-educativ, ale perfecţionării şi dezvoltării invăţămintului din ţara noastră, ale formării omului nou, cu o conştiinţă înaintată. — Neîndoios, in acest climat de efervescenţă au apărut şi apar numeroase iniţiative... — Intîmpinarea aniversării U.T.C. se dovedeşte un cadru propice al desfăşurării unei bogate activităţi dedicate educării tineretului în spiritul dragostei faţă de partid, de patrie, al tradiţiilor revoluţionare ale clasei muncitoare, al disciplinei şi respectului faţă de muncă. In acest ansamblu de preocupări, demne de remarcat sunt numeroasele iniţiative apărute in ultimul timp, între care chemarea la întrecere „Eşti utecist, să fii fruntaş lansată de tinerii de la uzina „Electroputere“ din Craiova şi însuşită de multe organizaţii U.T.C. din ţară, constituirea unor echipe şi brigăzi de munci ale tineretului în numeroase întreprinderi din judeţul Mureş etc., al căror scop este crearea in rindul tinerilor a unei atmosfere de muncă avîntată şi înalt responsabilă. Au şi vor avea loc, de asemenea, ample acţiuni patriotice, care se vor concretiza in strîngerea şi predarea către oţelăriile patriei a sute de tone de metal, amenajarea unor considerabile suprafeţe pentru irigaţii, efectuarea de importante lucrări de combatere a eroziunii solului, îndiguiri, desecări, împăduriri ş.a. Se poate spune că în mai toate întreprinderile, cooperativele agricole, instituţiile de invăţămînt etc. organizaţiile U.T.C. pregătesc variate acţiuni în intîmpinarea semicentenarului. C.C. al U.T.C. este preocupat de studierea îndeaproape a acestor iniţiative, în scopul generalizării celor mai eficiente pe plan economico-social şi educativ. — Vor avea loc, desigur, şi ample manifestări cu caracter politico-educativ. V-am ruga să vă referiţi la citeva dintre cele mai semnificative. — Pe primul plan se înscriu întîlnirile tinerilor cu vechi militanţi ai mişcării comuniste şi muncitoreşti, cu membri ai comitetelor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale de partid, vizitele la locuri şi monumente istorice cu valoare de simbol în istoria P.C.R. Un loc aparte îl ocupă colocviul-dezbatere „50 de ani de luptă şi muncă sub conducerea P.C.R.“, menit să determine o intensă emulaţie politică, să stimuleze în rindul tinerilor interesul pentru trecutul şi experienţa organizaţiei U.T.C. din care fac parte, spre a înţelege mai bine marile obiective puse în faţa naţiunii şi a întregului tineret de către partid, de programul de educaţie socialistă adoptat de plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1971. Incepind cu alcătuirea de către fiecare organizaţie U.T.C. a propriei monografii şi organizarea unor expoziţii legate de tradiţiile sale, colocviul va continua cu organizarea de dezbateri politice pe teme de larg interes cum sunt : „Sensurile actuale ale spiritului revoluţionar“, „Semnificaţia şi datoria muncii“, „Ce înseamnă a fi patriot“ etc., încheindu-se prin simpozionul ştiinţific pe ţară „Locul şi rolul tineretului în viaţa social-politică a României“, împreună cu Institutul de studii istorice şi social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R. şi Muzeul de istorie a partidului comunist, al mişcării revoluţionare şi democratice din România se va organiza expoziţia documentară „Aspecte din istoria U.T.C.". La Bucureşti se va deschide, de asemenea, expoziţia „Tineretul — participant activ la construcţia socialistă“. Semicentenarul va fi marcat, totodată, de numeroase iniţiative editoriale. A apărut în librării, zilele acestea, culegerea „File din istoria U.T.C.“, sunt în curs de editare lucrări social-politice şi literare dedicate aniversării; se vor realiza, în colaborare cu Televiziunea şi studioul „Al. Sahia“, filme care vor prezenta episoade din istoria U.T.C., ale participării tineretului la opera de construire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate ; se va organiza o expoziţie de artă plastică a artiştilor amatori — muncitori, ţărani, elevi, studenţi. Aniversării semicentenarului U.T.C. îi sunt dedicate şi un mare număr de manifestări cultural-sportive de masă. Marşuri, parăzi, demonstraţii ale detaşamentelor de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei, iniţiate împreună cu unităţile militare şi gărzile patriotice, întreceri sportive — olimpiade, jocuri de iarnă, „Cupa tineretului de la sate“ — ai căror inştigători vor fi răsplătiţi prin cupa „A 50-a aniversare a U.T.C.“ — sunt citeva din bogatele acţiuni care figurează pe agenda activităţii culturaleducative a organizaţiilor U.T.C. Este, desigur, dificil să cuprindem totalitatea acţiunilor şi manifestărilor care vor marca acest important eveniment din viaţa tineretului patriei noastre. Esenţial este faptul că, în multitudinea lor, ele sunt subordonate unui unic scop :■ angajarea plenară a întregului tineret la înfăptuirea exemplară, entuziastă, a politicii partidului. Convorbire consemnată de Maria BABOIAN