Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)

1972-01-14 / nr. 9027

PAGINA 2 faptul] DIVERS! Nucul, voinicul într-una din zilele trecute, tractoristul Mihai Şandru se tot I învirtea cu un tractor printr-o I livadă de nuci, proprietatea * I.A.S. Bucium (Iași). Nu se I exersa în arta conducerii printre obstacole. Nu. Căuta... un nuc ! ! In sfîrșit, a găsit unul care era adevărat nuc între nuci. Tocmai „potrivit“ pentru a-i măsura re­zistenţa in faţa forţei de trac-­­ ţiune a năzdrăvanilor cai-putere. ■ A legat tractorul de nucul cu pricina şi l-a smuls din pămînt , cu rădăcini cu tot. După care a ■ pornit bucuros, cu el tîrîş, pe­­ şoseaua Birnovei, urmînd să-l­­ împartă cu maistrul Ion Şotropa,­­ pentru a-1 pune pe foc. Pe drum, I însă, s-a întîlnit cu deputatul I circumscripției, profesorul Con- I­stantin Gîlea, care — amintin- ■ du-i că nucul, chiar la pămînt I fiind, nu se dă bătut intrucit este­­ ocrotit de lege — i-a arătat că s-a opintit degeaba. Acum, atit f­­el cit și asociatul său vor suferi consecințele de rigoare. * Memoria casierei Pe măsură ce plata salariilor la I.M.A. Păuca (Sibiu) se apro­pia de sfîrșit, casiera întreprin- , derii părea tot mai neliniștită. * „N-o să-mi ajungă banii“ — se­­ tinguia ea. Si, intr-adevăr, la­­ sfîrşit a constatat că ii lipseau­­ mai multe mii de lei. „N-avea cine să mi-i ia“ — căuta tot ea­­ să se liniştească. Si s-a apucat I să refacă „filmul“ din ziua a- a ceea. „Am ridicat banii de la I ghişeu şi, in holul băncii din Si-­­ biu, mi-am adus aminte că mai f am de­semnat nişte acte. L-am­­ zărit atunci pe merceologul nos­tru, Sevastian Stoica, şi l-am ru­gat să aibă grijă citeva minute de geantă pină mă întorc...“. Bă­nuiala avea să se adeverească. „ Cel ce-i „uşurase“ geanta nu era­­ altul decit „omul de încredere“ , din holul băncii. Acum, S. Stoica așteaptă și o altă plată. De re­­ț­­inut insă și morala : înainte de memorie, o casieră trebuie să­­ dea dovadă de vigilentă.­­ Taburetul­­ discordiei De necrezut şi totuşi aşa s-a j lntimplat. Acum citeva zile, in­­tr-una din încăperile secţiei a- I vicole din cadrul întreprinderii­­ Industria cărnii din Cluj, mum- • citoarea Lutsch Ana-Maria stă-­­ tea pe un taburet. La un mo- I ment dat, colega sa Ana Baboie I s-a îndreptat spre ea şi i-a cerut­­ să-i cedeze locul pe scaunul respectiv. Dar a fost refuzată.­­ De aici — ba că-i al meu, ba că-i al tău — a izbucnit cearta. I Şi, de la ceartă, s-a ajuns la bă- I taie. In toiul acestei neaşteptate I încleştări, A. B., nici una nici o alta, a pus mina pe un cuţit şi i­­ l-a înfipt adversarei în zona [ inimii. Numai intervenţia promptă a medicilor chirurgi a I salvat-o pe aceasta de la I moarte. Acum, lăsînd la o " parte ridicolul mobilului care­­ a declanşat discordia, nesăbu- I inţa rămîne nesăbuinţă şi va fi­­ tratată ca atare. . Neglijenţa se plăteşte Relatam, cu citva timp in I urmă, accidentul de cale ferată petrecut nu departe de statia­­ Mătăsaru (Dîmboviţa). Din tre­ I nul de marfă nr. 12 706 se des­­prinseseră, fără să fie observate, I 17 vagoane încărcate cu balast. . In ciuda acestui fapt, trenului­­ care le pierduse pe linie, in sta-­­ ţia Mătăsaru, i s-a dat cale libe- I ră. Deşi obligaţi prin indatori- t rite lor de serviciu să sesizeze I această situaţie, impiegatul Con­stantin Gheorghe şi acarul Petre Nicolae, ambii salariaţi ai staţiei amintite, au dat dovadă de neglijenţă, dirijînd pe linia pe­­ care se aflau cele 17 vagoane un I tren personal. Din această pri­cină, trenul personal s-a tampo-­­ nat cu cele 17 vagoane, produ­­cinduse un grav accident de­­ cale ferată, soldat cu o pagubă r in valoare de 1 500 000 lei şi ră- * nirea mecanicului şi a fochistului I locomotivei Judecaţi in proces I public, in staţia C.F.R. Găeşti,­­ în faţa celorlalţi salariaţi, cei doi­­ vinovaţi de producerea acciden-­­ tului au fost condamnaţi : C. I Gheorghe — la 12 ani închisoa­re şi P. Nicolae — la 10 ani în- I chisoare, i Opriţi bilele!­­ De citva timp a început să ia o amploare un nou gen de „dis­tracţie“ pentru adolescenţi — un joc care ar putea fi numit „bă- ■ tutul bilelor“. Confecţionate din­­ material plastic (poate n-ar fi rău de văzut de către cine anu- I me), două bile mici, legate cu o­­­aţă, solicitînd la maximum pri- ] ceperea, ingeniozitatea și... tena­citatea auditivă a posesorului ' lor, îl conduc inevitabil pe aces- I ta spre pasionanta descoperire­­ că, fiind perfect rotunde, ele nu­­ se pot bate decit... cap în . cap, fără să amețească ! Lăsînd însă gluma la o parte, trebuie să spunem că, pe cit de gol în conţinut, acest ţaca-ţaca, de- r, etanşat pe diferite străzi ale­­ Capitalei, are un efect atit de... I sonor, incit o să ne lase surzi. ■ Tocmai de aceea este de mirare că nu este auzit şi de organele­­ însărcinate cu menţinerea liniştii publice. Pentru că, oricît or fi ele bilele de jucăușe, nu cre- I dem că resortul amenzilor pe loc­­ nu le-ar reduce la tăcere. Rubrică redactată de : Dumitru TÎRCOB ■ Gheorghe POPESCU fi corespondenţii „Scînteii" pmm «mmm» «mmm »mmm» ^ OPINIA PUBLICĂ ÎNAINTATĂ ageneralizareaorientarea finalizare S-a intîmplat la trăgătorie, secţie In care se răsfringe şi se sinteti­zează munca întregii uzine, locul unde oţelul incandescent devine­­ca­vă cu atîtea şi atitea utilităţi. Din ceea ce trimiteau cuptoarele, din je­tul de metal fierbinte care se năpus­tea spre mandibulele laminoarelor, unele mici cantităţi se risipeau. De ani de zile, memoria unora sau a altora din oamenii uzinei „Republi­ca“ din Capitală totaliza aceste pierderi, le cîntărea valoarea, fără a afla, însă, calea recuperării lor reale. Ideea construirii unor bancuri de tras la rece, dispozitive mai sim­ple, in măsură să prelucreze rămă­şiţele de otel, deşi a circulat cîndva în uzină, n-a reuşit să cîştige intere­sul conducerii întreprinderii. Iată, insă, că in urmă cu puţin timp a­­ceastă idee a fost preluată de cîţiva comunişti din sectoarele mecanic­­şef şi energetic — între care ingine­rul Mircea Stratulatiu — şi aceşti oameni, după ce „au întors-o pe toate părţile“, cum se spune, au găsit-o utilă. De aici pornind, treptat s-a format un fel de curent de opinie, la mecano-energetic şi trăgătorie, în fa­voarea trecerii imediate la construi­rea cîtorva bancuri de tras la rece, care să prelucreze capetele de ţeava rezultate din laminare. — Aici a intervenit munca politi­­co-educativă desfăşurată de organi­zaţiile de partid, comenta faptele amintite tovarăşul Viorel Bădilă, se­cretarul comitetului de partid din uzină. Economisirea metalului, mai buna organizare a muncii, stimularea interesului pentru iniţiativa tovară­şilor din secţia mecano-energetică au constituit obiectul unor articole apărute in ziarul de uzină, la ga­zeta de perete, al discuţiilor purtate de agitatori, al dezbaterilor din adu­nările generale etc., astfel că opinia valoroasă a cîtorva a devenit opinia colectivului şi, totodată, s-a răsfrint în îmbunătăţirea utilizării materiei prime. Aşadar, prin multiplele canale ale muncii politice, o opinie înaintată, aparţinînd unui grup restrîns de oa­meni, a devenit opinie publică înain­tată care, la rindul ei, prin aceleaşi mijloace multiple, s-a transformat intr-un instrument al mersului îna­inte al colectivului. Departe de a fi singurul, exemplul reflectă un su­gestiv pas înainte în preocupările organizaţiilor de partid din uzină pentru a stimula dezvoltarea opiniei publice şi, in acelaşi timp, a o ca­naliza către fertile direcţii. înnoită sub aspect material, uzina a cunos­cut în ultimii ani considerabile mu­taţii pe planul conştiinţelor, al gra­dului de activizare a fiecărui mem­bru al colectivului. Ci­rici îşi făcea debutul în producţie, secţia trăgăto­rie, de exemplu, avea de înfruntat considerabile dificultăţi cauzate de marea fluctuaţie a muncitorilor, cu deosebire­a celor tineri. Era vorba şi aici, deci, de formarea unei opinii potrivnice absenţelor, întîrzierilor, abaterilor de la normele tehnologice etc. — Dar aşa cum s-a intîmplat şi atunci, evocă epoca aceea, pe care, de altfel, a trăit-o, tehnicianul Va­sile Piperea, membru în comitetul de partid, a forma o opinie înain­tată presupune şi un proces de unifi­care, de omogenizare şi generalizare a opiniei, adică să-i ajuţi pe toţi să se ridice la înălţimea celor mai inalte exigenţe. Acolo, in secţia de trăgăto­rie, existau, desigur, şi mulţi munci­tori buni, experimentaţi, însă unii dintre ei erau de părere că nu trebuie „să se amestece“ in educarea tine­rilor, că datoria lor este să lucreze conştiincios şi atit. ... Fluctuaţia, absenţele nemotivate au scăzut mult in această secţie, şi faptul se datorează unisonului de exigenţă realizat tocmai printr-o muncă politică diversificată, în care adunările de partid, ziarul de uzină, gazetele de perete etc. au abordat, nu o dată, datoria fiecărui comunist de a fi purtătorul unei atitudini îna­intate. Care este, deci, factorul ho­­târîtor in activizarea opiniei publice de aici ? Ne răspunde tehnicianul George Popa, membru în comitetul de partid, responsabil cu probleme de propagandă. — Indiscutabil, dezvoltarea con­ştiinţei. Intre nivelul de conştiinţă şi gradul de intervenţie a oamenilor este o strînsă legătură. De aceea, luptînd împotriva pasivităţii, noi sin­tem­ preocupaţi să îmbogăţim — prin perfecţionarea invăţămintului de partid, creşterea rolului adunărilor generale, ridicarea la un nivel supe­rior a internării politice, culturale etc. — pregătirea comuniştilor, să le dezvoltăm necontenit conştiinţa so­cialistă. Investigaţia noastră în organizaţiile de partid din această uzină ne-a dat posibilitatea să observăm şi un pro­ces pe care l-am numi un fel de cla­rificare de termeni. Despre aceasta ne vorbeşte şeful de echipă Marin Oprea de la atelierul de decapare, secretar al organizaţiei de bază nu­mărul 10 . — Documentele plenarei C.C. al P.C R. din noiembrie 1971 subliniază foarte limpede că rezultatul muncii noastre politice trebuie să fie mo­bilizarea colectivului la o activitate mai rodnică. Pentru aceasta avem datoria să schimbăm şi nişte menta­lităţi învechite ale oamenilor, dome­niu care influenţează creşterea for­ţei opiniei publice Să vă povestesc viaţa de partid o întîmplare. Unul dintre muncitorii din secţie, făcînd-o pe bolnavul, şi-a procurat un certificat medical şi... s-a dus să se distreze. A fost văzut de un coleg care, după ce i-a atras aten­ţia asupra incorectitudinii atitudinii sale, a adus intîmplarea la cunoş­tinţa comitetului sindical. Verificîn­­du-se cazul, s-a ajuns la anularea certificatului medical şi sancţionarea vinovatului. Iată insă că individul cu vina­, a început să fie şi cu pri­cina, plîngindu-se în dreapta şi în stingă că cel care a informat colec­tivul nu-i decit un „pirîtor“, un „tur­nător“ şi aşa mai departe. De aceea, am socotit că e necesar să facem o discuţie deschisă, publică, tocmai în legătură cu faptul că a-ţi ajuta to­varăşul de muncă, a-i arăta greşelile, a contribui la înlăturarea lor consti­tuie o datorie de cetăţean înaintat, care nu trebuie confundată cu „pîra“. în aceeaşi organizaţie de partid, grija pentru existenţa unei opinii pu­blice înaintate vizează şi... reversul medaliei. Denigrat prin „lucrături“ a­­bile, un maistru a solicitat ajutorul organizaţiei de partid spre a se stabili adevărul. La o verificare a faptelor au rezultat tendenţiozitatea şi neade­vărul „probelor“ aduse de doi din­tre membrii secţiei care, astfel, în­cercau să se răzbune pentru că nu li se acordase, pe nemerit, cite o clasă de salarizare. Supus dezbaterii grupei sindicala, cazul a contribuit, de ase­menea, la activizarea opiniei publica din secţie. Ni s-a vorbit aici despre legă­tura ce există între gradul de activi­zare a opiniei publice şi modul in care se înfăptuiesc propunerile oa­menilor muncii. La compartimentul conducte, de pildă, într-o perioadă mai veche, oamenii au propus mereu înfiinţarea unui atelier, lucru foarte util pentru îmbunătăţirea muncii, dar propunerea respectivă n-a fost luată în seamă. După un timp, s-a văzut că unor muncitori de aici a început să le scadă interesul faţă de problemele generale ale colecti­vului : fiecare îşi vedea de „bu­căţica“ lui şi atit. Au apărut aba­teri de la disciplină, absenţe etc. Sesizat de acestea, comitetul de par­tid din uzină şi-a propus să studieze starea de spirit din compartimentul respectiv. Concluzia : pasivitatea era alimentată din plin de climatul de dezinteres faţă de propunerile oa­menilor. Astăzi, compartimentul de conducte dispune de atelierul de a­­tâtea ori solicitat. Dar o dată cu ate­lierul respectiv, climatul de emula­ţie, de interes de aici a primit un puternic stimul prin aceea că oa­menii au văzut că opinia lor are va­loare, poate fi și este folositoare. A­­cest climat de afirmare a opiniei a declanșat alte idei, printre care pro­punerile deosebit de eficiente — pu­se în practică — de a se realiza e­­chipamente de rezervă la agregatele principale ale laminoarelor, ceea ce a dus la scurtarea duratei opririlor cauzate de intervenţiile solicitate de diferite defecţiuni. — A milita pentru formarea unei opinii publice înaintate presupune, în acelaşi timp, să asiguri un timp larg de afirmare a acesteia, dezvolta ideea de mai sus tehnicianul Pavel Bartmus, secretarul comitetului U.T.C. din uzină. Deosebit de im­portant e să existe un dialog între conducere şi masa salariaţilor, în aşa fel ca şi atunci cînd o sugestie nu e imediat aplicabilă sau nu poate fi tradusă in viaţă, autorul ei să fie pus în cunoştinţă de cauză. Adică mă refer la acea legătură sufletească în care cel ce-şi spune părerea ştie că este nevoie de părerea lui. Fiind­că, aşa cum deseori opinia publică înaintată nu se formează de la sine, ci trebuie influenţată de munca po­litică, tot aşa suntem­ datori să-i în­treţinem tensiunea înaltă, s-o spriji­nim să-şi păstreze combativitatea, interesul pentru problemele colecti­vului. în urma dezbaterilor prilejuite de documentele elaborate de condu­cerea partidului în iulie 1971, in rân­durile tinerilor din uzină s-a creat o atmosferă mai exigentă, potrivnică abaterilor. Comitetul de partid, co­mitetul U.T.C. se străduiesc ca, prin­tr-o muncă politică activă, să menţi­nă această atmosferă de răspundere, şi unul din mijloacele pe care le fo­losim este tocmai receptivitatea la opinia tinerilor, dialogul cu ei. Dacă nu considerăm util să mai insistăm asupra eficienţei utilizării forţei opiniei publice, citeva reflecţii în legătură cu „preţul“ indiferenţei faţă de aceasta totuşi se impun. In aceeaşi uzină, unele cadre de con­ducere, la un moment dat, au ho­­tărît să modifice termenele de revi­zuire a laminoarelor. Era o măsură la elaborarea căreia nu s-a ţinut seama de părerea laminoriştilor, a mecanicilor, de experienţa acestora şi la a cărei aplicare, în cele din ur­mă, a trebuit să se renunţe. — Trebuie să ajungem în situaţia ca pe fiecare să-l doară atunci cînd apar neajunsuri în activitatea colec­tivului, ne-a spus, în continuarea an­chetei noastre, laminoristul Ştefan Ganea. La noi, la laminorul I, dese­ori aprovizionarea cu materiale este defectuoasă. Cerem, de exemplu, şaibe pentru diverse utilaje. Din lipsa unei asemenea şaibe se produc uneori avarii foarte costisitoare. Ei bine, pe tovarăşii de la aproviziona­re nu-i doare de asta şi se fac că nu ne aud. Dar oare dacă ar fi vorba să plătească din buzunarul propriu pentru aceste avarii, tot n-ar auzi ? Crect, că atunci ar fi mult mai com­bativi şi mai săritori. Fiindcă există asemenea oameni care cînd e vorba de problemele colectivului n-au nici o opinie, „nu­­se bagă“, dar dacă te referi direct la interesele lor, ime­diat li se... dezvoltă conştiinţa. Cred, de aceea, că organizaţiile de partid din uzină, militind pentru creşterea rolului opiniei publice, ca un factor important de luptă împotriva nea­junsurilor, vor trebui să se ocupe mai mult de dezvoltarea interesului oamenilor faţă de problemele noas­tre ale tuturor, de punerea pe primul plan a nevoilor colectivului. Reproducînd pe larg părerea de mai sus, o socotim de natură a sub­linia, in concluzie, una din direcţiile esenţiale ale activităţii pe care, in viitor, vor trebui s-o desfăşoare co­mitetul de partid, organizaţiile de bază din uzină. In contextul acestei activităţi, munca politico-ideologică e datoare să pună accentul principal pe dezvoltarea conştiinţei socialiste, a răspunderii faţă de bunul mers al întregului colectiv. Există încă aici numeroase absenţe nemotivate, în­treruperi, stagnări, chiar avarii, care „vămuiesc“ destul de substanţial ve­niturile uzinei , neglijenţa, neaten­ţia afectează calitatea produselor. A activiza opinia publică a uzinei în­seamnă a o determina să declare război deschis împotriva acestor ne­­ajunsuri. Un război din care trebuie, neapărat, să iasă biruitoare. Platon PARDAU ­tă în cafenea, la o masă de lungă fereastră, aşa incit să aibă sub pri­viri, tot timpul, strada. Pare degajat, fumează, surîde, soarbe din cafea, vorbeşte, dar atenţia îi este concentrată asupra fluxu­lui de maşini de pe bule­vard, asupra trecătorilor de pe trotuare, asupra ce­lor care intră în cafenea. Printr-un asemenea înde­lung exerciţiu a căpătat ceva din înfăţişarea păsă­rilor de pradă. Şi iată, s-a ivit clipa ! Sare de pe scaun şi iese din cafenea în mare gra­bă. Aleargă , trebuie să prindă momentul prielnic: un automobil a oprit la bordură, iar el trebuie să se afle acolo în clipa cînd cei dinăuntru coboară ca să ia primul contact cu o­­raşul acesta străin pentru ei, dintr-o ţară străină pentru ei. Este foarte im­portant pentru el să nu piardă această clipă. Dacă un altul i-a luat-o înain­te, s-a ars ! Dar nu ! A sosit la timp. După nu­mărul maşinii ştie din ce ţară vine şi deci ştie în ce limbă li se va adresa noilor sosiţi. — Bine aţi venit ! E, din cap pină în pi­cioare, numai zîmbet. — Aţi mai fost în Ro­mânia ? — întreabă el, pentru că şi acest lucru e foarte important de ştiut... Dacă străinii pe care „i-a luat acum in primire“ n-au mai fost in România, cu atit mai uşor îşi va duce el la capăt operaţiu­nea. Dialogul se încheagă repede : „Cit staţi ? A­­veţi obiecte de vîn­­zare ? Vreţi să schim­baţi bani ? Aţi vrea să vă petreceţi timpul într-o companie plăcută ?“ în­trebările lui curg intr-un ritm aiert. N-are timp de pierdut. Dacă noii sosiţi au obiecte de vinzare, le face el o legătură cu ci­neva care cumpără. Dacă au de schimbat bani, de ce să se ducă la bancă ? Ştie el pe cineva care Ie va înlesni un schimb mai avantajos decit schimbul potrivit cursului oficial. Mare noroc au avut că l-au întîlnit pe el ! Nu întotdeauna, dar se mai întîmplă să aibă şi succes. Ce ciştigă ? O recompensă din partea celor care, prin intermediul lui, cumpără şi comercializează clan­destin obiecte de la unii turişti străini şi o altă re­compensă din partea străinilor care „au fost a­­jutaţi“ de ei — şi ies ast­fel banii de cafenea, mai cite o pereche de „blugi“, cite o bluză pestriţă pen­tru a-şi întreţine „ţinuta profesională“. Citeva date personale : Nicolae Peia, domiciliat în Timişoara. Aproape 17 ani. A abandonat şcoala in clasa a VI-a pentru că a fost exmatriculat (? !). De atunci, ocupaţia lui, de dimineaţă pină seara, este cea descrisă mai sus. Din relaţiile cu turiştii străini a învăţat să vorbească limba italiană şi limba sîrbă, mai rupe cite ceva in germană, în engleză şi in franceză. Să nu exage­răm insă ! Vocabularul lui, în orice limbă, se re­zumă la noţiuni strict „profesionale“ De alt­minteri, întregul lui ori­zont de viaţă este restrîns la orele de pîndă din ca­fenea. Orice l-ai între­ba în legătură cu ceva care nu se înscrie in acest cerc nu pricepe , priveşte nedumerit. Să rezumăm, deci, da­tele problemei, mai exact, să le judecăm in contextul lor firesc. La vîrsta cînd milioane de copii îşi fă­ceau instrucţia şcolară e­­lementară şi obligatorie, la 12 ani, cind ar mai fi avut în faţă încă mulţi ani de şcoală, băiatul nostru şi-a încheiat carie­ra de şcolar şi a început să înveţe alfabetul străzii. Mai tîrziu, cînd sute de mii de băieţi de seama lui învăţau o meserie, în­văţau să producă lucruri utile societăţii, el se ini­ţia în comerţul clandestin, in ocupaţii potrivnice le­gilor şi normelor noastre morale. Şi tot aşa, comparaţia, pe toate planurile, intre modul de viaţă, între uni­versul etic al acestui tînăr şi intre preocupările şi climatul etic în care se dezvoltă generaţia lui, scoate în evidenţă o mare, o dureroasă, discrepanţă. Cum a apărut această „pasăre rară“ ? Cine şi cum l-a crescut cu aseme­nea grave malformaţii ? In centrul oraşului, pe strada Griviţa Roşie, la familia Peia, ora zece di­mineaţa. Băiatul încă mai lîncezeşte în pat. Dis­cutăm cu mama. La în­ceput pare că nu ştie nimic despre ocupaţiile extrafamiliale ale băia­tului. Se arată foarte mi­rată că ne interesează soarta lui. Ar vrea, desi­gur, să ştie ce ştim noi despre el. Ii spunem tot ce ştim. — Şi dumneavoastră credeţi ? — ne întreabă cu un aer sigur. Credeţi tot ce se spune despre băia­tul meu ? ~Noi — îi răspundem — nu credem ce se spune despre el. Noi credem ce spune el însuşi despre el. Şi i-am oferit înregis­trarea discuţiei pe care o avusesem o zi mai înain­te cu Nicolae Peia. Nu, nu s-a arătat sur­prinsă. Nu afla lucruri noi. Au urmat lungi ex­plicaţii, care mai de care mai in afară subiectului. Că o învăţătoare fără ini­mă i-a persecutat băiatul şi l-a lăsat „corigent“ in clasa a Il-a elementară. Că o altă învăţătoare l-a persecutat şi ea pentru că a fost găsit în clasă cu un briceag ş.a.m.d., ş.a.m.d. Nimic despre motivele reale pentru care băiatul a abandonat şcoala cu mult înainte de a fi în­cheiat ciclul obligatoriu, nimic despre motivul pen­tru care, admiţînd că nu mai putea merge la şcoa­lă, n-a fost pus să înveţe o meserie şi să capete ast­fel o ocupaţie demnă pen­tru un tînăr de vîrsta lui. Victimă întrun accident de... educaţie Ba nu. I s-au căutat unele ocupaţii, între altele : — Am fost cu el la O.N.T. să-l angajeze ca ghid, pentru că băiatul ştie bine limba italiană şi sirba şi germana. A învăţat sin­gur, ştiţi, tot vorbind cu... Dar, in sfîrşit, n-au vrut să-l angajeze la O.N.T., au spus că n-are studii şi nici vîrsta... Dar la „Con­tinental“ (hotel nou şi bar de noapte din Timişoara — n.n.) mi-au spus ca ar putea să-l angajeze ca să prezinte în limbi străine programul de la bar... Dar, vedeţi dumneavoas­tră, acolo n-am vrut să-l las, pentru că n-aş fi vrut să ducă o viaţă de noapte... Nicolae Peia, la vîrsta de 16 ani şi jumătate, a rămas mai departe pe bu­levard, în compania biş­niţarilor, a traficanţilor de valută, a rămas mai departe un foarte tînăr stîlp al cafenelelor şi — de ce n-am spune-o ? — un prezumtiv client al tri­bunalelor. El este vic­tima unui lung şir de iresponsabilităţi şi abdi­cări de la datorie ale multora dintre cei care trebuiau să-i îndrume pa­şii în viaţă. Pentru ei, pentru aceşti educatori — familie, şcoală, reprezen­­tanţii ordinii publice — băiatul acesta „scăpat din mină“ reprezintă cea mai vie ilustrare a consecin­ţelor iresponsabilităţii, încă nu e prea tîrziu : el mai poate fi — şi în dis­cuţia cu noi a mărturisit că şi-o doreşte — aşezat pe singurul drum care-l poate duce către o viaţă demnă pentru un tînăr din societatea noastră : mun­ca, şcoala, integrarea in preocupările, în modul de viaţă şi de gîndire al ge­neraţiei lui. Mihai CARANFIL SCINTEIA — vineri 24 ianuarie 1972 CURIER JUDEŢEAN CORESPONDENŢII „SCÎNTEII" TRANSMIT: SIBIU Bilanţ rodnic în munca patriotică Prin participarea cetăţenilor la diferite lucrări de înfrumuseţare şi gospodărire a localităţilor, bi­lanţul muncii patriotice desfăşurate în 1971 în ju­deţul Sibiu se ridică la valoarea de peste 120 mili­oane lei, cu 50 milioane lei peste angajamentul luat la începutul anului. Cel mai mare volum de ore de muncă patriotică a fost prestat de cetăţenii Mediaşului — în special la construirea noului com­plex sportiv şi de agrement — ca şi de cei ai oraşelor Ocna Sibiului şi Agnita. BEGE0SB1 ,In sprijinul dialogului cu masele" La Rm. Vîlcea a apărut broşura „In sprijinul dialogului cu masele“, editată de secţia de propa­gandă a Comitetului judeţean de partid Vilcea. Lucrarea pune la indemnia organizaţiilor de partid, a propagandiştilor şi agitatorilor materiale docu­mentare , cifre, grafice, hărţi, tematici şi biblio­grafii. Broşura este deosebit de utilă in invăţămin­­tul de partid, in activitatea cabinetelor de ştiinţe sociale, in munca politică de masă. NEAMŢ Apartamentul 7 000 La Piatra Neamţ a fost dat in folosinţă aparta­mentul nr. 7 000. Beneficiar : tîmplarul Petru Li­că, de la fabrica de mobilă „23 August“ din localitate. Celor 7 000 de apartamente construite aici în ulti­mii ani li se vor adăuga in 1972 alte 1 700. O dez­voltare puternică va cunoaşte cartierul Dărmă­­neşti, care in final va dispune de 11000 de aparta­mente. Conductă de apa potabila Serbe­şti- Brăila A fost dată in folosinţă conducta de apă potabilă Şerbeşti-Brăila, cu o lungime de peste 20 km şi o capacitate de alimentare de 25 000 mc in 24 de ore. Drept urmare, debitul de apă potabilă al mu­nicipiului Brăila va cunoaşte o creştere de aproape două ori. m mm Un vechi liceu in casă nouă In cadrul Complexului şcolar Crihala din Turnu Severin a fost dat în folosinţă noul sediu al lice­ului pedagogic. Clădirea dispune de 16 săli de­ clasă spaţioase, oferind condiţii optime pentru desfăşura­rea procesului de învăţămînt, laboratoare bine do­tate, ateliere şcolare, bibliotecă. Alo!... pe fir direct cu alte oraşe Şi oraşul Iaşi a intrat in circuitul telefonic inter-­urban automat. Deocamdată, abonaţii telefonici din Iaşi pot vorbi prin fir direct cu Craiova, Ti­­mişoara şi Galaţi. Peste puţin timp urmează efr­­asul să fie conectat automat cu Brăila şi cu alte oraşe ale ţării. De asemenea, municipiul Galaţi a intrat în siste­mul telefonic interurban automat. Pentru început, Galaţiul este conectat la acest sistem cu oraşele Timişoara, Iaşi, Craiova şi Brăila. Tot in cursul acestui an se prevede conectarea şi cu centralele interurbane automate din Bucureşti şi Constanţa. PRAHOVA Noi unităţi prestatoare de servicii cât­re populaţie La Ploieşti şi Cimpina au luat fiinţă noi unităţi ale cooperaţiei meşteşugăreşti pentru prestări de servicii către populaţie: „Meşteşugarul“ şi „Tex­tila“. Printre cei 1 300 cooperatori ce vor lucra in noile unităţi se numără iscusitele ţesătoare din Boldeşti, Urlaţi şi Scăieni, precum şi cunoscuţii meşteşugari constructori din zona Cimpinei şi a Comarnicului. BACĂU Descoperire arheologică In urma unor săpături arheologice, pe teritoriul comunei Ştefan cel Mare, au fost scoase la iveală urmele unui sat feudal. După obiectele găsite, specialiştii muzeului judeţean de istorie consideră că este vorba de vechiul sat Bogdana, menţionat in documentele istorice de pe vremea domnitorilor Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. In spriji­nul ipotezei lor vine şi tradiţia orală a localnici­lor, care numesc aceste meleaguri „In Valea lui Bogdana“. fy - • ■> í *’"/// z 'y/ w v, •///»' Noul spital cu 1 300 locuri inaugurat de curînd la Galaţi Foto : M. Andreescu IN INTÎMPINAREA SEMICENTENARULUI U.T.C. (Urmare din pag. I) înflăcăraţi, militanţi consecvenţi pentru îndeplinirea politicii parti­dului. Ţelul principal al Întregii ac­tivităţi este cultivarea, la fiecare tî­­năr, a conştiinţei că suprema cale a afirmării sale plenare în ansamblul progresului şi prosperităţii patriei este munca. In aceste zile, pe baza hotărîrii plenarei Comitetului Central al U.T.C. din 2­3 decembrie 1971, în întreaga ţară eforturile celor două milioane şi jumătate de utecişti sînt îndreptate spre ridicarea nivelului calitativ al întregii activităţi a tine­retului, creşterea eficienţei acesteia, sporirea aportului la opera de edifi­care a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Atenţia organizaţiilor U.T.C. este îndreptată, în primul rînd, spre antrenarea masei largi a tinere­tului din industrie, agricultură, din celelalte sectoare economice la înde­plinirea exemplară a sarcinilor pro­fesionale, creşterea contribuţiei tine­rei generaţii la înfăptuirea programu­lui partidului de dezvoltare economi­că şi socială a patriei, a prevederilor celui de-al doilea an al cincinalului. Organizaţiile U.T.C. din instituţiile de învăţămînt şi asociaţiile studenţeşti au pus în centrul preocupărilor lor desfăşurarea unor variate acţiuni po­litice, menite să creeze în şcoli şi fa­cultăţi o atmosferă de înaltă exigenţă faţă de cerinţele procesului instruc­­tiv-educativ, ale perfecţionării şi dez­voltării invăţămintului din ţara noas­tră, ale formării omului nou, cu o conştiinţă înaintată. — Neîndoios, in acest climat de efervescenţă au apărut şi apar nume­roase iniţiative... — Intîmpinarea aniversării U.T.C. se dovedeşte un cadru propice al desfăşurării unei bogate activităţi de­dicate educării tineretului în spiritul dragostei faţă de partid, de patrie, al tradiţiilor revoluţionare ale clasei muncitoare, al disciplinei şi respectu­lui faţă de muncă. In acest ansamblu de preocupări, demne de remarcat sunt numeroasele iniţiative apărute in ultimul timp, între care chemarea la întrecere „Eşti utecist, să fii frun­taş lansată de tinerii de la uzina „Electroputere“ din Craiova şi însu­şită de multe organizaţii U.T.C. din ţară, constituirea unor echipe şi bri­găzi de munci ale tineretului în nu­meroase întreprinderi din judeţul Mureş etc., al căror scop este crearea in rindul tinerilor a unei atmosfere de muncă avîntată şi înalt responsa­bilă. Au şi vor avea loc, de asemenea, ample acţiuni patriotice, care se vor concretiza in strîngerea şi predarea către oţelăriile patriei a sute de tone de metal, amenajarea unor con­siderabile suprafeţe pentru irigaţii, efectuarea de importante lucrări de combatere a eroziunii solului, îndi­guiri, desecări, împăduriri ş.a. Se poate spune că în mai toate în­treprinderile, cooperativele agricole, instituţiile de invăţămînt etc. organi­zaţiile U.T.C. pregătesc variate acţi­uni în intîmpinarea semicentenarului. C.C. al U.T.C. este preocupat de stu­dierea îndeaproape a acestor iniţia­tive, în scopul generalizării celor mai eficiente pe plan economico-social şi educativ. — Vor avea loc, desigur, şi ample manifestări cu caracter politico-edu­­cativ. V-am ruga să vă referiţi la citeva dintre cele mai semnificative. — Pe primul plan se înscriu întîl­­nirile tinerilor cu vechi militanţi ai mişcării comuniste şi muncitoreşti, cu membri ai comitetelor judeţene, mu­nicipale, orăşeneşti şi comunale de partid, vizitele la locuri şi monumen­te istorice cu valoare de simbol în istoria P.C.R. Un loc aparte îl ocupă colocviul-dezbatere „50 de ani de luptă şi muncă sub conducerea P.C.R.“, menit să determine o intensă emulaţie politică, să stimuleze în rin­dul tinerilor interesul pentru trecu­tul şi experienţa organizaţiei U.T.C. din care fac parte, spre a înţelege mai bine marile obiective puse în faţa naţiunii şi a întregului tineret de către partid, de programul de educaţie socialistă adoptat de plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1971. Incepind cu alcătuirea de către fie­care organizaţie U.T.C. a propriei monografii şi organizarea unor expo­ziţii legate de tradiţiile sale, coloc­viul va continua cu organizarea de dezbateri politice pe teme de larg in­teres cum sunt : „Sensurile actuale ale spiritului revoluţionar“, „Semni­ficaţia şi datoria muncii“, „Ce în­seamnă a fi patriot“ etc., închein­­du-se prin simpozionul ştiinţific pe ţară „Locul şi rolul tineretului în viaţa social-politică a României“, împreună cu Institutul de studii istorice şi social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R. şi Muzeul de istorie a partidului comunist, al mişcării re­voluţionare şi democratice din Româ­nia se va organiza expoziţia docu­mentară „Aspecte din istoria U.T.C.". La Bucureşti se va deschide, de ase­menea, expoziţia „Tineretul — par­ticipant activ la construcţia socia­listă“. Semicentenarul va fi marcat, tot­odată, de numeroase iniţiative edito­riale. A apărut în librării, zilele acestea, culegerea „File din istoria U.T.C.“, sunt în curs de editare lu­crări social-politice şi literare dedi­cate aniversării; se vor realiza, în co­laborare cu Televiziunea şi studioul „Al. Sahia“, filme care vor prezen­ta episoade din istoria U.T.C., ale participării tineretului la opera de construire a societăţii socialiste mul­tilateral dezvoltate ; se va organiza o expoziţie de artă plastică a artiştilor amatori — muncitori, ţărani, elevi, studenţi. Aniversării semicentenarului U.T.C. îi sunt dedicate şi un mare număr de manifestări cultural-sportive de masă. Marşuri, parăzi, demonstraţii ale de­taşamentelor de pregătire a tinere­tului pentru apărarea patriei, iniţiate împreună cu unităţile militare şi găr­zile patriotice, întreceri sportive — olimpiade, jocuri de iarnă, „Cupa ti­neretului de la sate“ — ai căror inş­ti­gă­tori vor fi răsplătiţi prin cupa „A 50-a aniversare a U.T.C.“ — sunt citeva din bogatele acţiuni care figu­rează pe agenda activităţii cultural­­educative a organizaţiilor U.T.C. Este, desigur, dificil să cuprindem totalitatea acţiunilor şi manifestărilor care vor marca acest important eve­niment din viaţa tineretului patriei noastre. Esenţial este faptul că, în multitudinea lor, ele sunt subordonate unui unic scop :■ angajarea plenară a întregului tineret la înfăptuirea e­­xemplară, entuziastă, a politicii parti­dului. Convorbire consemnată de Maria BABOIAN

Next