Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)

1972-01-14 / nr. 9027

SCl NT­El A — vineri 14 ianuarie 1972 pagina economică_____ PRODUCŢIA — cu cheltuieli materiale cit mai reduse „SACUL CU REZERVE" AL ÎNTREPRINDERII ESTE MULT MAI ADÎNC... In cei aproape patru ani care s-au scurs de la înfiinţarea judeţu­lui Ialomiţa, în cuprinsul lui au fost puse în funcţiune 17 obiective in­dustriale, iar 5 întreprinderi şi-au extins capacităţile de producţie ; la ora actuală se află in construcţie alte mari unităţi ale industriei noastre republicane : un combinat de îngrăşăminte azotoase, o fabrică de be­ton celular autoclavizat şi altele. In continuare, pînă in anul 1975, sunt prevăzute a se realiza noi obiective energetice, unităţi ale industriei construcţiilor de maşini, industriei uşoare şi ale Ministerului Agri­culturii, Silviculturii, Industriei Alimentare şi Apelor. Dezvoltarea industriei judeţului în cele 6 centre : Slobozia, Călăraşi, Fe­teşti, Ţăndărei, Dragalina, Lehliu a atras după sine, printre altele, nece­sitatea gospodăririi judicioase, cit mai eficiente a patrimoniului tehni­­co-material al întreprinderilor. Con­ducerile lor, organele şi organizaţii­le de partid s-au văzut puse, într-o anumită perioadă, in faţa următoa­rei situaţii : dacă îndeplinirea rigu­roasă a planului de producţie nu con­stituia o problemă decit în cazuri cu totul izolate, în schimb produsele e­­rau realizate la un preţ de cost ri­dicat, datorită neîncadrării în consu­murile specifice prevăzute in pro­iecte. La Combinatul de celuloză şi hîrtie din Călăraşi, de pildă, funcţionarea defectuoasă a maşinilor, insuficienta cunoaştere a modului lor de exploa­tare şi a proceselor tehnologice frec­vent modificate, precum şi slaba dis­ciplină în muncă duceau, adesea, la apariţia unui procent de brac prea mare, consumul de hîrtie la tona de produse menţinîndu-se la cote exa­gerate. Intr-o situaţie similară se afla şi întreprinderea de prefabri­cate din beton Călăraşi, unde depă­şirea consumului specific la oţelurile de armare pornea de la „pozarea“ necorespunzătoare a armăturilor în tipare, nerespectarea reţetelor de preparare a betoanelor, neajunsuri ce generau declasarea şi rebutarea unui procent mare de produse — în special a tuburilor preme. Consumuri mari de metal se înregistrau şi la secţia confecţii metalice a acestei În­treprinderi, precum şi în cadrul uzi­nei F.R.M.A. Dragalina, datorită rea­lizării unor produse supradimensio­nate din proiectare. La Fabrica de confecţii Călăraşi sortarea pieselor după croire, în funcţie de nuanţa co­­loristică, defecte de ţesătură ş.a., nu se efectua în mod corespunzător, ceea ce ducea în numeroase cazuri la declasarea unor cantităţi apreciabile de produse. Aceste deficienţe, ca şi slaba supraveghere şi îndrumare a schimburilor II şi III au permanen­tizat consumuri specifice ridicate, si­tuaţie ce a determinat „goluri“ in a­­provizionarea tehnico-materială şi­ nerealizarea preţului de cost, a bene­ficiilor planificate in unele între­prinderi. Starea de lucruri la care ne refe­rim tindea să se continue şi în cursul primului an al cincinalului, ceea ce era inadmisibil. Ca atare, biroul Comitetului judeţean Ialomiţa al P.C.R. a iniţiat efectuarea unor analize in vederea lichidării hotărîte a cauzelor neajunsurilor. Sub îndru­marea comitetelor de partid din în­treprinderi s-a trecut la o amplă „ofensivă“, dacă se poate spune aşa, pentru înlăturarea pierderilor, a muncii de srr întuială, prin dezvolta­rea unei puternice opinii de masă împotriva manifestărilor de negli­jenţă şi indisciplină tehnologică. Cum era şi firesc, rezultatele nu s-au lă­sat mult aşteptate. La Combinatul de celuloză şi hîrtie din Călăraşi comi­sia economică a comitetului de par­tid a pus accentul pe creşterea ca­pacităţii şi a eficienţei producţiei in secţia de spălare, recuperarea con­densului la maşina A şi la alte uti­laje, a unor importante cantităţi de săruri sodice şi fibră, pe eliminarea unor „locuri înguste“ în fluxul teh­nologic, ceea ce a făcut ca, în con­diţiile creşterii planului de producţie cu peste 92 milioane lei, în perioada 1968—1971 să se înregistreze impor­tante reduceri ale consumurilor de materii prime şi materiale, respectiv la fibră, colofoniu, sulfatul de alumi­niu, precum şi la aburul tehnologic şi apa industrială. Rezultate cu totul remarcabile s-au consemnat şi la Fa­brica de confecţii Călăraşi ; este su­ficient să precizez că, prin măsurile aplicate, s-a asigurat creşterea va­lorii producţiei marfă în anul 1971 cu peste 57 la sută faţă de cea reali­zată în anul 1869, in condiţiile unor consumuri specifice de materiale re­lativ neschimbate, că in această uni­tate ponderea producţiei destinate exportului s-a mărit de la 17—18 la sută în anul 1969 la 78 la sută în anul trecut. Practic, la finele primului an al cincinalului, pe ansamblul industriei judeţului nostru, cheltuielile la 1000 lei producţie marfă au fost cu 87,65 lei mai mici faţă de nivelul înregis­trat in anul 1969 şi cu 18,50 lei infe­rioare celor din anul 1970. Fără a subaprecia aceste realizări, nu ne putem totuşi declara mulţumiţi, în­­trucît ele se situează sub posibilită­ţile întreprinderilor, sub nivelul re­surselor reale de care dispun pentru folosirea judicioasă a materiilor pri­me şi auxiliare, a combustibililor, e­­nergiei electrice, pentru reducerea consumului de manoperă pe produs. Este de la sine înţeles că diminuarea în continuare a consumurilor specifi­ce angajează în acest an, pe fiecare colectiv de întreprindere, într-o ac­tivitate complexă, permanentă şi pli­nă de iniţiativă, de perfecţionare a proceselor de producţie, de îmbună­tăţire a calităţii produselor, de folo­sire intensivă a înlocuitorilor. Nu în­­timplător, în planul pe anul 1972 s-a prevăzut pe ansamblul industriei judeţului o reducere a cheltuielilor la 1000 lei producţie marfă cu 27,45 lei, din care 20,60 lei reprezintă chel­tuieli materiale, in raport cu reali­zările anului 1971. Reduceri mai mari vor înregistra unităţile industriei u­­şoare — de 44,50 Iei, întreprinderile industriei materialelor de construc­ţii — de 44,40 lei, iar cele subor­donate M.A.I.A.S.A. — de 23,40 lei. Precizez că, in cadrul acestor nive­luri, 76,5 la sută reprezintă reduceri­le la cheltuielile materiale, respectiv la consumurile specifice de materii prime, materiale, combustibil ş.a. Atingerea acestor niveluri în redu­cerea cheltuielilor materiale de pro­ducţie impune însă un sprijin mai larg din partea centralelor industri­ale, combinatelor şi unor ministere. Din acest punct de vedere, nu toate forurile de resort înţeleg să stimu­leze eforturile unităţilor din judeţul nostru. Bunăoară, printr-o mai ac­tivă colaborare intre Ministerul In­dustriei Lemnului şi Ministerul A­­griculturii, Silviculturii, Industriei Alimentare şi Apelor s-ar putea pu­ne la dispoziţia Combinatului de ce­luloză şi hirtie din Călăraşi paie de calitate superioară, curate, evi­­tîndu-se infundarea instalaţiilor de tocare, transport şi fierbere, precum şi consumurile excesive de săruri sodice şi materiale de albire. La a­­ceastă unitate, contrar prevederilor din proiect, s-a impus folosirea va­rului de construcţie cu conţinut ma­re de steril în loc de var cu conţinut ridicat de calciu, ceea ce determi­nă înregistrarea unor consumuri spe­cifice cu circa 14—15 la sută mai mari. Cu toate că în adunările generale ale oamenilor muncii s-a discutat cu regularitate despre a­­ceste probleme, cele două ministe­re n-au întreprins mai nimic pînă acum pentru soluţionarea lor. Alt caz. La Fabrica de cărămizi şi ţigle Ţăndărei, pentru lichidarea fe­nomenului de exfoliere a ţiglei şi îmbunătăţirea calităţii acesteia, la îndrumarea comitetului judeţean de partid colectivul acesteia a pus la punct procedeul de fabricare a ţigle­lor trase, care sunt mai uşoare cu 130 la sută, se realizează cu un consum mai mic de argilă şi prelungesc tim­pul de folosire a carierei. După ce au fost obţinute rezultate foarte bu­ne în producţie, Centrala industrială a ceramicii de construcţii şi a mar­murei a oprit fabricarea acestui pro­dus din motive total nefondate. O insuficientă preocupare în rezolva­rea unor probleme majore ce stau în faţa uzinei F.R.M.A. Dragalina ma­nifestă şi forul de resort al acestuia, Centrala industrială de fabricaţii, reparaţii şi montaje în agricultură, care — prin introducerea în produc­ţie a unor piese supradimensionate — generează mari consumuri de me­tal. In întreprinderile din judeţul nos­tru există încă mari rezerve pentru valorificarea mai intensă şi la un nivel superior a resurselor de mate­rii prime şi materiale. Aplicarea în practică, consecvent şi cu iniţiativă, a măsurilor stabilite în adunările ge­nerale ale oamenilor muncii, soluţio­narea operativă a neajunsurilor pro­vocate de calitatea necorespunzătoa­re a unor materii prime şi materiale, ridicarea calificării şi întărirea disci­plinei, utilizarea cu randament ma­xim a mijloacelor tehnice sunt tot a­­titea sarcini importante care stau in acest an în faţa organizaţiilor de partid, comitetelor oamenilor muncii şi colectivelor unităţilor industriale din judeţul nostru— sarcini ce vor fi îndeplinite cu deplin succes. Ing. Ioan BADEA secretar al Comitetului judeţean Ialomita al P.C.R. La cooperativa agricolă din Jirlău, judeţul Brăila, se lu­crează intens la executarea canalelor pentru scurgerea excesului de apă Foto : Gh. Vinţilă INIŢIATIVELE ŞI PROPUNERILE MUNCITORILOR (Urmare din pag. I) noastră reclamă un consum mare de coloranţi diferiţi, pe care îi aduceam din import. Anual, aceasta presupunea Însemnate cheltuieli valutare. Şi, iată, trei oameni : teh­nicianul Vasile Constantin, chimista Veronica Stancu şi inginera Rodica Ene au sugerat ideea de a se renunţa la importuri. „Să producem coloranţii aici !" — au propus. De acord ! In termen scurt s-au adaptat acestei nevoi unele utilaje din propria noastră dotare. Un leu nu s-a cheltuit pentru aceasta. Acum, peste 95 la sută din colo­ranți sunt produși în întreprindere. Ignorîndu-se „amănuntele" se pierd din obiectiv şi probleme majore... — Şi la noi se fac destule propuneri, ne spunea Mihai Lupaşcu, preşedintele comitetului sindicatului de la în­treprinderea de geamuri din Buzău. Dar cele mai multe se referă la aspecte sociale şi administrative. De propu­nerile sau ideile privind bunul mers al producţiei se ocupă, cu precădere, specialiştii... Aşa să fie oare ? Problemele perfecţionării producţiei să constituie doar un apanaj al specialiştilor ? .O asemenea părere este falsă şi nefondată. Din discuţiile avute cu un număr mare de muncitori, maiştri şi ingineri, din toate sectoarele de fabricaţie ale unităţii, ne-am convins că, realmente, şi din partea muncitorilor se fac propuneri ju­dicioase, cu certă eficacitate în producţie. Un „inventar“ sumar arăta că doar la secţia geam tras existau peste 20 de propuneri „mai vechi“, cu reale perspective de aplicare în producţie şi din care s-au materializat numai 5 propu­neri. Multe dintre acestea au fost făcute cu prilejul adună­rii generale precedente a oamenilor muncii din întreprin­dere. La fel se prezenta situaţia în secţia şlefuire-polizare şi la atelierul mecanic. Aceasta, pe de o parte. Dar, pe de altă parte, nici propunerile noi, recente, cuprinse într-o evi­denţă — deci faţă de care presupunem că s-a vădit inte­res din partea conducerii întreprinderii — nu se bucură de un tratament mai bun, cu toate că directorul tehnic, ing. Andrei Corneanu, încerca să ne convingă că ele „au captat întreaga atenție“. — Este drept, remarca autocritic directorul tehnic, ne-am concentrat mai mult atenția asupra problemelor majore, scăpînd din vedere amănuntele... Dacă este vorba, într-adevăr, de probleme majore, în acest caz se poate arăta că in întreprindere există, din păcate, destule asemenea probleme nerezolvate, printre care : nerealizarea principalilor indicatori de plan, o si­tuaţie economico-financiară nemulţumitoare. Că se poate depăşi acest impas, nu mai încape îndoială. — Dar aceasta ar presupune tocmai un mai mare curaj în promovarea şi valorificarea propunerilor muncitorilor, chiar şi din „mers“ — opina tovarăşul Gheorghe Pandele, secretarul comitetului de partid. „Amănuntele“ diferitelor propuneri sau idei noi, care se neglijează, se dovedesc a fi nu o dată ca foarte importante pentru ridicarea efici­enţei uneia sau alteia dintre activităţile la care încă mai suntem­ deficitari. Condiţii pentru a prelua din „mers“ propunerile care survin, de multe ori spontan, determinate de nevoile cu­rente ale producţiei, există în această unitate. Dar men­talitatea „tratării cu precădere a problemelor majore“ se vede că în cazul de faţă a devenit o frînă pentru reuşita acestui lucru. Tocmai din cauza unei astfel de mentalităţi s-a întirziat aplicarea unei propuneri ce reducea simţitor cheltuielile la 1 000 de lei producţie vîndută şi încasată — şi anume utilizarea mijloacelor de transport auto la li­vrarea geamului în vrac. Cit a pierdut unitatea datorită acestui mod de a trata o valoroasă iniţiativă ? Nu mai puţin de 100 000 de lei, în cîteva luni. Mai mult, Gh. Bi­­zubac, de la atelierul de timplărie, propusese cîteva noi metode de confecţionare a lăzilor de ambalaj. Eficienţa se măsura într-o economie de 34 m­c de cherestea pe tri­mestru. Datorită „neînţelegerii“ în ceea ce privea dotarea atelierului cu mese de lucru, ideea a rămas nerealizată, îşi aşteaptă rindul, pentru a fi valorificate, şi alte propu­neri care prevăd îmbunătăţirea manipulării foilor de oglinzi mari, recuperarea căldurii fizice de la gaze la ieşi­rea din cuptor, modificarea sistemelor de mecanizare a transportului de la secţia geam tras şi altele. — Undeva — adăuga secretarul comitetului de partid — pe drumul valorificării propunerilor muncitorilor se pro­duc „rupturi“ ale firului. La nivelul secţiei propunerea este îmbrăţişată. Apoi, începe „studiul“, se descoperă „greutăţi“, se tergiversează aplicarea şi, in cele din urmă, se uită de ea. ★ Comitetele oamenilor muncii — ca organe de conducere colectivă ale întreprinderilor — sunt datoare să militeze pentru crearea acelui climat de lucru propice stimulării puternice a iniţiativelor, amplificării spiritului creator co­lectiv, mai cu seamă că — în aceste zile — urmează să dea un veritabil „examen“ in faţa adunărilor generale ale oamenilor muncii pentru modul în care au valorificat pro­punerile lor. Se poate fixa, în cifre şi calcule economice, cit pierde o întreprindere de pe urma ignorării „tezau­rului“ de gîndire şi de creaţie al muncitorilor. Dar cal­culul economic nu spune totul, pentru că dezvoltarea spi­ritului creator muncitoresc, folosirea concretă a acestei bogate experienţe şi priceperi înseamnă, înainte de toate, o atitudine înaintată de stimulare a contribuţiei indivi­duale la îmbunătăţirea activităţii productive, de fructifi­care a înţelepciunii colective, pentru intensificarea parti­cipării oamenilor muncii la soluţionarea problemelor care condiţionează buna gospodărire a patrimoniului obştesc, înfăptuirea exemplară a planului. RITM INTENS DE LUCRU PE ŞANTIERELE CAPITALEI Şi în aceste zile de iarnă, pe maiftierele P“de construcţii din Capi­tală se desfăşoară o activitate intensă. La uzina „Timpuri Noi“ se află în faza de fi­nisaj patru ateliere şi secţii noi, la care lu­crările vor fi termi­nate încă în această lună. In paralel se fac pregătiri pentru înce­perea lucrului la alte obiective, care ur­mează a fi date în ex­ploatare pînă la sfîr­­şitul anului. Ca ur­mare a investiţiilor a­­locate, uzina işi va mări substanţial ca­pacitatea de producţie în cincinalul actual ; ea va dispune, în fi­nal, şi de un pavilion tehnic, dotat cu labo­ratoare speciale în care vor fi supuse di­feritelor analize şi „e­­xamene“ tehnice ma­terialele şi produsele acestei unităţi. Pe un alt şantier, cel al întreprinderii „Energoreparaţii“, con­structorii şi-au asigurat din timp condiţiile pen­tru a executa, încă din această lună, un volum sporit de lucrări. In ritm intens se mun­ceşte şi pe şantierul Centralei electrice de termoficare Bucure­şti­sud. La viitoarea sală care va adăposti caza­­nele de aburi şi ma­şinile se execută, in prezent, săpături pen­tru turnarea fundaţii­lor. La alte obiective constructorii toarnă în medie, zilnic, circa 159 mc betoane. Şi pe şan­tierul Uzinei de medi­camente, unde se lu­crează în continuare la dezvoltarea capacităţi­lor de producţie, con­structorii şi montorii au executat, de la începu­tul anului, un volum de lucrări în valoare de peste 500 000 lei. (Agerpres) formare din pag. I) Așa cum am arătat, elaborarea planului este o activitate complexă. Conducerea unitară a comunelor şi satelor, folosirea raţională a tutu­ror resurselor locale, impun ca pla­nul cooperativei agricole să se inte­greze organic în planul dezvoltării economico-sociale a comunei respec­tive. De asemenea, el trebuie corelat cu cel al staţiunii de mecanizare a agriculturii, cu al unităţilor care con­tractează produse agricole, cu între­prinderea agricolă de stat privind cooperarea in creşterea animalelor şi păsărilor şi întrajutorarea cu forţă de muncă, în perfecţionarea activi­tăţii de planificare un rol important îndeplinesc consiliile intercooperatis­­te care au, între altele, sarcina de a se ocupa de zonarea culturilor agri­cole in funcţie de condiţiile pe­doclimatice şi economice ale coope­rativelor agricole, mai buna lor am­plasare pe teritoriu şi concentrarea eforturilor cooperativelor agricole pentru sporirea producţiei şi reali­zarea unor obiective economice co­mune. Consiliile intercooperatiste au posibilitatea să coreleze planurile cooperativelor cu cele ale asociaţiilor intercooperatiste. Rezultă deci că în­tocmirea planurilor de producţie şi economico-financiare reprezintă o activitate de o deosebită importanţă atît pentru cooperativele agricole, cit şi pentru toate unităţile cu care a­­cestea au legătură. — Ce s-a întreprins şi ce se întreprinde în continuare în ve­derea întocmirii unor planuri de producţie fi financiare, care să evalueze, în mod corespunzător, posibilităţile fiecărei unităţi, ca­pacităţile de producţie, resursele tehnice şi economice ? — Ţinînd seama de sarcinile mari care revin agriculturii în 1972 este ne­cesar ca incă de la fun­damentarea planului să ne a­­sigurăm că sarcinile care revin unităţilor agricole cooperatiste — producţia, livrările la fondul de stat şi indicatorii economico-finan­­ciari — vor fi îndeplinite. Iată de ce au fost instruiţi temeinic toţi cei care vor participa la întocmirea planurilor de producţie. Pentru ca a­­ceastă activitate să fie uşurată au fost întocmite diferite lucrări ajută­toare : devize orientative de lucrări, norme de lucru, fişe de calcul etc. De asemenea, pe consilii intercoopera­tiste sau zone mai largi au fost or­ganizate colective formate din spe­cialişti şi economişti de la direcţia generală agricolă judeţeană, filiala băncii pentru agricultură şi industria alimentară şi din întreprinderile agricole de stat care sprijină coope­rativele agricole la întocmirea pla­nurilor. Pentru a se putea urmări concret modul de elaborare a pla­nurilor s-a organizat verificarea su­prafeţelor prevăzute pentru diferite culturi, efectivele de animale, pro­ducţiile care urmează să se obţină, modul cum vor fi folosite produsele obţinute. Totodată se verifică devi­zele de lucrări şi calculaţiile privind planul de venituri şi cheltuieli. In felul acesta se va putea asigura în mod corespunzător cuprinderea tutu­ror măsurilor agrotehnice şi zooteh­nice menite să ducă la sporirea sub­stanţială a producţiei Toate acestea constituie o garanţie în plus că planul va fi rezultatul unei analize amănun­ţite — tehnice şi economice — care ţine seama de caracteristicile produc­tive ale fiecărei parcele de pă­mînt, ale fiecărui lot de animale, precum şi de posibilităţile create creşterii şi mai puternice a produc­ţiei ca urmare a dezvoltării ba­zei tehnico-materiale. Este suficient să arătăm că în acest an agri­cultura cooperatistă va primi canti­­tăţi sporite de îngrăşăminte chimice, se vor iriga mari suprafeţe de teren, iar lucrările de desecare şi combatere a eroziunii solului cunosc o mare am­ploare De asemenea, cooperativele au mari posibilităţi — şi sunt ajutate să le pună bine in valoare — pentru dez­voltarea activităţilor industriale şi prestările de servicii. Aci, valoarea producţiei globale trebuie să fie cu cel puţin 10 la sută mai mare decit volumul cheltuielilor necesare rea­lizării ei. Asemenea calcule trebuie avute in vedere atunci cînd se face o investiţie sau se angajează o anu­mită activitate. — După cum ştim, in tre­cut au existat unele neajun­suri determinate de faptul că in producţie au fost avansate unele cheltuieli fără ca acestea să se regăsească in produsele obţinute, îngreunînd activitatea financiară a cooperativelor agri­cole. Ce se întreprinde pen­tru a se stabili o corelaţie opti­mă intre nivelul producţiei pre­văzut a se realiza şi cheltuielile materiale necesare ? — Cerinţa de bază în întocmirea corespunzătoare a planului de pro­ducţie şi economico-financiar este stabilirea unui raport corespunzător între producţie, venituri şi cheltuieli. Or, în anul care a trecut acestei pro­bleme nu i s-a­ acordat atenţia cuve­nită. Mai ales la capitolul cheltuieli nu au fost prevăzute creditele dato­rate băncii sau plata către alţi fur­nizori restanţi. Pentru a exista o de­plină concordanţă între nivelul pro­ducţiei obţinute şi cheltuielile mate­riale s-a introdus un element nou şi anume crearea unei rezerve de 10—15 la sută in planul de cheltuieli care se evidenţiază distinct. Această rezervă nu se constituie la cheltuieli­le materiale directe care influenţează nivelul producţiei. Bineînţeles, şi a­­cestea trebuie calculate foarte e­­conomic. De aceea, la stabilirea vo­lumului de cheltuieli directe este necesar ca in devizele întocmi­te să se urmărească cuprinderea numai a strictului necesar de ma­terii şi materiale, consum de mun­că manuală şi cu mijloace mecanice. In acest scop se va stabili pe fie­care cultură şi specie de animale , lucrările ce urmează a fi executate în funcţie de tehnologia adoptată ; consumul de forţă de muncă ma­nuală ; consumul de forţă mecanică, ţinînd seama de dotarea pe care o are staţiunea pentru mecanizarea agri­culturii ; cheltuielile de aprovizionare strict necesare (sămînţă, îngrăşămin­te, insectofungicide, medicamente, fu­raje etc.). Pe baza devizelor întocmite se vor stabili pe hectar și animal cheltuielile materiale directe, volumul lucrărilor mecanice, precum și volu­mul de muncă manuală, exprimat în norme de categoria I, toate acestea reprezentând sintetic baremurile teh­nico-economice pentru unitatea res­pectivă. Rezervele de care aminteam se vor constitui la cheltuielile materiale co­mune și la cele generale, la fon­dul de acumulare și cel de consum. Crearea acestei rezerve ne dă certi­tudinea că tarifele stabilite in ca­drul acordului global la tona de produs sau la mia de lei venit vor putea fi onorate chiar in condiţiile unui an mai puţin favorabil pentru unitatea respectivă sau dacă un sec­tor sau altul nu-şi poate realiza pre­vederile de plan, acest sistem asigu­­rind posibilitatea menţinerii unui echilibru între venituri şi cheltuieli. Această măsură mai are în vedere şi faptul că sunt incă multe cooperati­ve agricole care prevăd cheltuieli care nu sunt absolut necesare. A­­ceasta face ca în unele cazuri pon­derea cheltuielilor materiale în pro­ducţia globală să se menţină la un nivel ridicat şi chiar să se constate o tendinţă de creştere de la an la an. Din această cauză, producţia netă ce se obţine în unele ramuri nu asi­gură o retribuire minimă şi consti­tuirea celorlalte fonduri statutare. Nu se preconizează restrîngerea chel­tuielilor direct productive, deoarece, în mod normal, ele influenţează ni­velul producţiei, dar nu trebuie lă­sată nici o portiţă deschisă risipei. lată de ce atît conducerile de uni­tăţi, cit şi colectivele de specialişti care verifică planurile de producţie trebuie să facă o analiză temeinică a nivelului cheltuielilor materiale, să fie pe deplin convinşi de utilita­tea lor. La sfîrşitul anului, cînd se consta­tă că veniturile prevăzute în plan se realizează, rezerva respectivă se va putea repartiza membrilor coopera­tori şi aloca fondului de acumulare, ceea ce permite dezvoltarea lucrări­lor de Investiţii. In încheiere aş dori să atrag aten­ţia asupra necesităţii definitivării cit mai rapide a proiectelor planuri­lor de producţie şi financiare pentru a putea fi dezbătute în adunările ge­nerale ale cooperatorilor, adunări care trebuie să se desfăşoare în timpul cel mai scurt. Totodată, in ca­drul acestor adunări să se stabi­lească măsuri practice pentru aplica­rea acordului global ca formă de re­tribuire pentru a stimula şi mai pu­ternic realizarea şi depăşirea produc­ţiei, reducerea cheltuielilor materia­le şi o retribuire corespunzătoare a cooperatorilor. Convorbire realizată de Ion HERŢEG Planul de producţie pe anul 1972 PAGINA 3 CONTRASTE Rembrandt... fără pile Se ştie că în Occi­dent nu rareori pot fi văzute aşa-zise „ex­poziţii“ de plastică , în care „tablourile“ (sau „sculpturile“, e greu de diferenţiat !) sunt reprezentate din piese­­de maşini zdro­bite, cuie, sîrme, fia­re vechi, petice şi cio­buri. Că publicul îl preferă pe Rem­brandt, asta este, de­sigur, un alt aspect... U. E. I. L. Baia Ma­re a deschis şi ea, re­cent, o originală şi inedită expoziţie. Pe pereţii magaziei cen­trale de materiale nu sunt insă prezentate peisaje din pădurile maramureşene, ci... pile, lanţuri de ferăs­trău şi alte obiecte. „Tablourile cu pile“ predomină, totuşi, ca număr. Sunt pile rotun­de, pile late, dar mai ales pile Îndoite, de­fecte, pile fără rezis­tenţă. Şi „pînzele“ cu lanţuri de ferăstrău sunt multe şi scumpe. Mai cu seamă cele care nu se potrivesc, ca lungime, pe lama ferăstrăului. Inginerul Gheorghe Mateşan, care se ocupă în cadrul U.E.I.L. Baia Mare de problemele de mecani­zare, „patronul“ aces­tei expoziţii, a făcut şi un calcul. In anul trecut, faţă de un necesar , de 1538 pile, datorită calită­ţii lor slabe, unita­tea a consumat 2 044 bucăţi, deci un plus de 506 pile. L­a lanţuri de ferăstrău „planul“ a fost depăşit — tot din aceleaşi motive — cu 169 bucăţi. Un „ta­blou“ din expoziţie a­­rată „in graiul viu al cifrelor“ că numai de­păşirea consumului la pile şi lanţuri pentru ferăstraiele mecanice reprezintă o sumă fru­muşică : 24 360 lei. Pi­lele su­­t produse la Fabrica de pile din Bucureşti, iar lanţu­rile de ferăstrău — de Uzina mecanică din Cugir. Nu ştim dacă conducătorii celor două unităţi furnizoa­re au auzit de expo­ziţia de la Baia Mare. Oricum, îi invităm s-o vizioneze. Poate chiar vor să achizi­ţioneze vreun expo­nat? Ori poate şi ei îl preferă pe Rem­brandt — fără pile şi lanţuri ? Milioanele şi guturaiul Despre beneficiari care işi „menajează“ furnizorii, chiar dacă aceştia nu-şi îndepli­nesc obligaţiile con­tractuale, am auzit destul de des. Despre „invers“... mai rar. Şi, totuşi, sunt producători care, cu toate că li­vrează la timp mărfu­rile, rămin indiferenţi în faţa amînării ter­menului de încasare a contravalorii acestora. Mai mult , deşi din a­­ceastă cauză au ine­rente greutăţi finan­ciare şi, adeseori, plă­tesc dobînzi majorate la credite acordate in condiţii restrictive, to­tuşi nu intervin pen­tru a-şi încasa dreptu­rile şi nu pretind par­tenerilor incorecţi pe­nalităţi pentru întîr­­zierea decontării factu­rilor. Aşa, de pildă, Combinatul siderurgic Reşiţa a „absolvit“ de plata unor penalităţi în valoare de 11,7 mii de lei Baza de aprovi­zionare şi desfacere M.I.M. nr. 1 Bucureşti, Uzina de construcţii de maşini Reşiţa a „omis“ să ceară uzinei „23 August“ din Bucureşti pentru 52 de facturi re­fuzate fără motiv plata unor penalităţi în sumă de 1,9 milioane de lei ; la fel, întreprinderea de aprovizionare piese de schimb Ploieşti n-a perceput penalizări de 964 mii de lei pentru refuzuri neîntemeiate făcute de Uzina de piese de schimb şi re­paraţii de utilaj chi­mic Făgăraş. Lista ar putea continua. Con­ducătorii întreprinderi­lor amintite, „filan­tropi“, din fire, vind marfa statului pe... gratis ? Să te fereşti de guturai am mai auzit. Dar să te fe­reşti să-ţi încasezi milioanele — mai rar. Mici oi, nici boi Pe cuprinsul jude­ţului Dolj se desfă­şoară o acţiune efi­cientă de profilare şi specializare pe zone a diferitelor specii şi categorii de animale. Aşa cum este firesc, toate cooperativele a­­gricole de producţie au vaci cu lapte, în­graşă taurine sau ovine, pentru că toate unităţile produc masă verde, furaje fibroase şi grosiere, cărora nu li s-ar putea da o în­trebuinţare mai bună. In zona colinară insă, unde sunt suprafeţe mari de păşuni, s-a dat o atenţie sporită dezvoltării creşterii oilor. Aşa au gîndit să facă şi cooperatorii din Secu. Deci, pe lingă cele 683 oi oit aveau, au mai procu­rat pînă în prezent încă 1 300 capete. Pen­tru adăpostirea oilor au amenajat două grajduri construite pentru bovine, deoa­rece, conform planu­rilor şi promisiunilor direcţiei generale a­­gricole judeţene, nu­mărul bovinelor în a­­ceastă unitate trebuia redus. „Pînă în pre­zent, ne relatează Ion Mateeşescu, preşedin­tele cooperativei, am rămas cu promisiunile şi cu animalele fără adăpost. Conform pla­nificării direcţiei ge­nerale agricole, tre­buie să furnizăm uni­tăţilor din alte zone cel puţin 100 capete tineret taurin. De la direcţia generală agri­colă ni se comunică în permanenţă că imediat ce se vor găsi destinatarii vom livra aceste animale. Cînd vremea a fost mai călduroasă, ziua ţi­neam animalele afară, iar noaptea le înghe­­suiam în grajduri. Ce facem insă acum cînd vremea s-a răcit ?“ Răspunsul e simplu. Direcţia generală a­­gricolă a judeţului va planifica vreme fru­moasă. La plajă, in congelator La 30 iunie 1970, la Iaşi, s-a dat în folo­sinţă un modern com­plex de legume şi fructe. In cadrul aces­tuia, numai depozitul frigorific universal are o capacitate de 5 600 tone. Avînd la dispoziţie astfel de condiţii, centrul de producere, valorificare şi industrializare a le­gumelor şi fructelor din Iaşi se străduieşte să realizeze planul de însilozare ocupind toate cele 20 celule ale depozitului frigorific cu ceapă, cartofi, ră­­dăcinoase, mere şi alte produse necesare populaţiei pe timpul iernii ca şi industriali­­­zării. Şi s-a sperat, astfel, că toate greută­ţile care au existat îna­inte de depozitarea şi valorificarea legume­lor şi fructelor să fie curmate. Dar nu s-a întimplat aşa. Instala­ţiile frigorifice func­ţionează defectuos, celulele inregistrînd temperaturi mult mai mari, peste plus 3 gra­de Celsius şi o umi­ditate mai mică decit prevăd parametrii. Este în pericol depre­cierea unor mari can­tităţi din legumele şi fructele insilozate. So­luţia ? Dacă instalaţiile vor merge tot aşa, cu timpul s-ar putea a­­menaja, un congela­tor, nişte, băi de aburi. Doar dacă nu se ajun­ge la soluţia să se care ger de afară cu furca.

Next