Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)
1972-01-14 / nr. 9027
SCl NTEl A — vineri 14 ianuarie 1972 pagina economică_____ PRODUCŢIA — cu cheltuieli materiale cit mai reduse „SACUL CU REZERVE" AL ÎNTREPRINDERII ESTE MULT MAI ADÎNC... In cei aproape patru ani care s-au scurs de la înfiinţarea judeţului Ialomiţa, în cuprinsul lui au fost puse în funcţiune 17 obiective industriale, iar 5 întreprinderi şi-au extins capacităţile de producţie ; la ora actuală se află in construcţie alte mari unităţi ale industriei noastre republicane : un combinat de îngrăşăminte azotoase, o fabrică de beton celular autoclavizat şi altele. In continuare, pînă in anul 1975, sunt prevăzute a se realiza noi obiective energetice, unităţi ale industriei construcţiilor de maşini, industriei uşoare şi ale Ministerului Agriculturii, Silviculturii, Industriei Alimentare şi Apelor. Dezvoltarea industriei judeţului în cele 6 centre : Slobozia, Călăraşi, Feteşti, Ţăndărei, Dragalina, Lehliu a atras după sine, printre altele, necesitatea gospodăririi judicioase, cit mai eficiente a patrimoniului tehnico-material al întreprinderilor. Conducerile lor, organele şi organizaţiile de partid s-au văzut puse, într-o anumită perioadă, in faţa următoarei situaţii : dacă îndeplinirea riguroasă a planului de producţie nu constituia o problemă decit în cazuri cu totul izolate, în schimb produsele erau realizate la un preţ de cost ridicat, datorită neîncadrării în consumurile specifice prevăzute in proiecte. La Combinatul de celuloză şi hîrtie din Călăraşi, de pildă, funcţionarea defectuoasă a maşinilor, insuficienta cunoaştere a modului lor de exploatare şi a proceselor tehnologice frecvent modificate, precum şi slaba disciplină în muncă duceau, adesea, la apariţia unui procent de brac prea mare, consumul de hîrtie la tona de produse menţinîndu-se la cote exagerate. Intr-o situaţie similară se afla şi întreprinderea de prefabricate din beton Călăraşi, unde depăşirea consumului specific la oţelurile de armare pornea de la „pozarea“ necorespunzătoare a armăturilor în tipare, nerespectarea reţetelor de preparare a betoanelor, neajunsuri ce generau declasarea şi rebutarea unui procent mare de produse — în special a tuburilor preme. Consumuri mari de metal se înregistrau şi la secţia confecţii metalice a acestei Întreprinderi, precum şi în cadrul uzinei F.R.M.A. Dragalina, datorită realizării unor produse supradimensionate din proiectare. La Fabrica de confecţii Călăraşi sortarea pieselor după croire, în funcţie de nuanţa coloristică, defecte de ţesătură ş.a., nu se efectua în mod corespunzător, ceea ce ducea în numeroase cazuri la declasarea unor cantităţi apreciabile de produse. Aceste deficienţe, ca şi slaba supraveghere şi îndrumare a schimburilor II şi III au permanentizat consumuri specifice ridicate, situaţie ce a determinat „goluri“ in aprovizionarea tehnico-materială şi nerealizarea preţului de cost, a beneficiilor planificate in unele întreprinderi. Starea de lucruri la care ne referim tindea să se continue şi în cursul primului an al cincinalului, ceea ce era inadmisibil. Ca atare, biroul Comitetului judeţean Ialomiţa al P.C.R. a iniţiat efectuarea unor analize in vederea lichidării hotărîte a cauzelor neajunsurilor. Sub îndrumarea comitetelor de partid din întreprinderi s-a trecut la o amplă „ofensivă“, dacă se poate spune aşa, pentru înlăturarea pierderilor, a muncii de srr întuială, prin dezvoltarea unei puternice opinii de masă împotriva manifestărilor de neglijenţă şi indisciplină tehnologică. Cum era şi firesc, rezultatele nu s-au lăsat mult aşteptate. La Combinatul de celuloză şi hîrtie din Călăraşi comisia economică a comitetului de partid a pus accentul pe creşterea capacităţii şi a eficienţei producţiei in secţia de spălare, recuperarea condensului la maşina A şi la alte utilaje, a unor importante cantităţi de săruri sodice şi fibră, pe eliminarea unor „locuri înguste“ în fluxul tehnologic, ceea ce a făcut ca, în condiţiile creşterii planului de producţie cu peste 92 milioane lei, în perioada 1968—1971 să se înregistreze importante reduceri ale consumurilor de materii prime şi materiale, respectiv la fibră, colofoniu, sulfatul de aluminiu, precum şi la aburul tehnologic şi apa industrială. Rezultate cu totul remarcabile s-au consemnat şi la Fabrica de confecţii Călăraşi ; este suficient să precizez că, prin măsurile aplicate, s-a asigurat creşterea valorii producţiei marfă în anul 1971 cu peste 57 la sută faţă de cea realizată în anul 1869, in condiţiile unor consumuri specifice de materiale relativ neschimbate, că in această unitate ponderea producţiei destinate exportului s-a mărit de la 17—18 la sută în anul 1969 la 78 la sută în anul trecut. Practic, la finele primului an al cincinalului, pe ansamblul industriei judeţului nostru, cheltuielile la 1000 lei producţie marfă au fost cu 87,65 lei mai mici faţă de nivelul înregistrat in anul 1969 şi cu 18,50 lei inferioare celor din anul 1970. Fără a subaprecia aceste realizări, nu ne putem totuşi declara mulţumiţi, întrucît ele se situează sub posibilităţile întreprinderilor, sub nivelul resurselor reale de care dispun pentru folosirea judicioasă a materiilor prime şi auxiliare, a combustibililor, energiei electrice, pentru reducerea consumului de manoperă pe produs. Este de la sine înţeles că diminuarea în continuare a consumurilor specifice angajează în acest an, pe fiecare colectiv de întreprindere, într-o activitate complexă, permanentă şi plină de iniţiativă, de perfecţionare a proceselor de producţie, de îmbunătăţire a calităţii produselor, de folosire intensivă a înlocuitorilor. Nu întimplător, în planul pe anul 1972 s-a prevăzut pe ansamblul industriei judeţului o reducere a cheltuielilor la 1000 lei producţie marfă cu 27,45 lei, din care 20,60 lei reprezintă cheltuieli materiale, in raport cu realizările anului 1971. Reduceri mai mari vor înregistra unităţile industriei uşoare — de 44,50 Iei, întreprinderile industriei materialelor de construcţii — de 44,40 lei, iar cele subordonate M.A.I.A.S.A. — de 23,40 lei. Precizez că, in cadrul acestor niveluri, 76,5 la sută reprezintă reducerile la cheltuielile materiale, respectiv la consumurile specifice de materii prime, materiale, combustibil ş.a. Atingerea acestor niveluri în reducerea cheltuielilor materiale de producţie impune însă un sprijin mai larg din partea centralelor industriale, combinatelor şi unor ministere. Din acest punct de vedere, nu toate forurile de resort înţeleg să stimuleze eforturile unităţilor din judeţul nostru. Bunăoară, printr-o mai activă colaborare intre Ministerul Industriei Lemnului şi Ministerul Agriculturii, Silviculturii, Industriei Alimentare şi Apelor s-ar putea pune la dispoziţia Combinatului de celuloză şi hirtie din Călăraşi paie de calitate superioară, curate, evitîndu-se infundarea instalaţiilor de tocare, transport şi fierbere, precum şi consumurile excesive de săruri sodice şi materiale de albire. La această unitate, contrar prevederilor din proiect, s-a impus folosirea varului de construcţie cu conţinut mare de steril în loc de var cu conţinut ridicat de calciu, ceea ce determină înregistrarea unor consumuri specifice cu circa 14—15 la sută mai mari. Cu toate că în adunările generale ale oamenilor muncii s-a discutat cu regularitate despre aceste probleme, cele două ministere n-au întreprins mai nimic pînă acum pentru soluţionarea lor. Alt caz. La Fabrica de cărămizi şi ţigle Ţăndărei, pentru lichidarea fenomenului de exfoliere a ţiglei şi îmbunătăţirea calităţii acesteia, la îndrumarea comitetului judeţean de partid colectivul acesteia a pus la punct procedeul de fabricare a ţiglelor trase, care sunt mai uşoare cu 130 la sută, se realizează cu un consum mai mic de argilă şi prelungesc timpul de folosire a carierei. După ce au fost obţinute rezultate foarte bune în producţie, Centrala industrială a ceramicii de construcţii şi a marmurei a oprit fabricarea acestui produs din motive total nefondate. O insuficientă preocupare în rezolvarea unor probleme majore ce stau în faţa uzinei F.R.M.A. Dragalina manifestă şi forul de resort al acestuia, Centrala industrială de fabricaţii, reparaţii şi montaje în agricultură, care — prin introducerea în producţie a unor piese supradimensionate — generează mari consumuri de metal. In întreprinderile din judeţul nostru există încă mari rezerve pentru valorificarea mai intensă şi la un nivel superior a resurselor de materii prime şi materiale. Aplicarea în practică, consecvent şi cu iniţiativă, a măsurilor stabilite în adunările generale ale oamenilor muncii, soluţionarea operativă a neajunsurilor provocate de calitatea necorespunzătoare a unor materii prime şi materiale, ridicarea calificării şi întărirea disciplinei, utilizarea cu randament maxim a mijloacelor tehnice sunt tot atitea sarcini importante care stau in acest an în faţa organizaţiilor de partid, comitetelor oamenilor muncii şi colectivelor unităţilor industriale din judeţul nostru— sarcini ce vor fi îndeplinite cu deplin succes. Ing. Ioan BADEA secretar al Comitetului judeţean Ialomita al P.C.R. La cooperativa agricolă din Jirlău, judeţul Brăila, se lucrează intens la executarea canalelor pentru scurgerea excesului de apă Foto : Gh. Vinţilă INIŢIATIVELE ŞI PROPUNERILE MUNCITORILOR (Urmare din pag. I) noastră reclamă un consum mare de coloranţi diferiţi, pe care îi aduceam din import. Anual, aceasta presupunea Însemnate cheltuieli valutare. Şi, iată, trei oameni : tehnicianul Vasile Constantin, chimista Veronica Stancu şi inginera Rodica Ene au sugerat ideea de a se renunţa la importuri. „Să producem coloranţii aici !" — au propus. De acord ! In termen scurt s-au adaptat acestei nevoi unele utilaje din propria noastră dotare. Un leu nu s-a cheltuit pentru aceasta. Acum, peste 95 la sută din coloranți sunt produși în întreprindere. Ignorîndu-se „amănuntele" se pierd din obiectiv şi probleme majore... — Şi la noi se fac destule propuneri, ne spunea Mihai Lupaşcu, preşedintele comitetului sindicatului de la întreprinderea de geamuri din Buzău. Dar cele mai multe se referă la aspecte sociale şi administrative. De propunerile sau ideile privind bunul mers al producţiei se ocupă, cu precădere, specialiştii... Aşa să fie oare ? Problemele perfecţionării producţiei să constituie doar un apanaj al specialiştilor ? .O asemenea părere este falsă şi nefondată. Din discuţiile avute cu un număr mare de muncitori, maiştri şi ingineri, din toate sectoarele de fabricaţie ale unităţii, ne-am convins că, realmente, şi din partea muncitorilor se fac propuneri judicioase, cu certă eficacitate în producţie. Un „inventar“ sumar arăta că doar la secţia geam tras existau peste 20 de propuneri „mai vechi“, cu reale perspective de aplicare în producţie şi din care s-au materializat numai 5 propuneri. Multe dintre acestea au fost făcute cu prilejul adunării generale precedente a oamenilor muncii din întreprindere. La fel se prezenta situaţia în secţia şlefuire-polizare şi la atelierul mecanic. Aceasta, pe de o parte. Dar, pe de altă parte, nici propunerile noi, recente, cuprinse într-o evidenţă — deci faţă de care presupunem că s-a vădit interes din partea conducerii întreprinderii — nu se bucură de un tratament mai bun, cu toate că directorul tehnic, ing. Andrei Corneanu, încerca să ne convingă că ele „au captat întreaga atenție“. — Este drept, remarca autocritic directorul tehnic, ne-am concentrat mai mult atenția asupra problemelor majore, scăpînd din vedere amănuntele... Dacă este vorba, într-adevăr, de probleme majore, în acest caz se poate arăta că in întreprindere există, din păcate, destule asemenea probleme nerezolvate, printre care : nerealizarea principalilor indicatori de plan, o situaţie economico-financiară nemulţumitoare. Că se poate depăşi acest impas, nu mai încape îndoială. — Dar aceasta ar presupune tocmai un mai mare curaj în promovarea şi valorificarea propunerilor muncitorilor, chiar şi din „mers“ — opina tovarăşul Gheorghe Pandele, secretarul comitetului de partid. „Amănuntele“ diferitelor propuneri sau idei noi, care se neglijează, se dovedesc a fi nu o dată ca foarte importante pentru ridicarea eficienţei uneia sau alteia dintre activităţile la care încă mai suntem deficitari. Condiţii pentru a prelua din „mers“ propunerile care survin, de multe ori spontan, determinate de nevoile curente ale producţiei, există în această unitate. Dar mentalitatea „tratării cu precădere a problemelor majore“ se vede că în cazul de faţă a devenit o frînă pentru reuşita acestui lucru. Tocmai din cauza unei astfel de mentalităţi s-a întirziat aplicarea unei propuneri ce reducea simţitor cheltuielile la 1 000 de lei producţie vîndută şi încasată — şi anume utilizarea mijloacelor de transport auto la livrarea geamului în vrac. Cit a pierdut unitatea datorită acestui mod de a trata o valoroasă iniţiativă ? Nu mai puţin de 100 000 de lei, în cîteva luni. Mai mult, Gh. Bizubac, de la atelierul de timplărie, propusese cîteva noi metode de confecţionare a lăzilor de ambalaj. Eficienţa se măsura într-o economie de 34 mc de cherestea pe trimestru. Datorită „neînţelegerii“ în ceea ce privea dotarea atelierului cu mese de lucru, ideea a rămas nerealizată, îşi aşteaptă rindul, pentru a fi valorificate, şi alte propuneri care prevăd îmbunătăţirea manipulării foilor de oglinzi mari, recuperarea căldurii fizice de la gaze la ieşirea din cuptor, modificarea sistemelor de mecanizare a transportului de la secţia geam tras şi altele. — Undeva — adăuga secretarul comitetului de partid — pe drumul valorificării propunerilor muncitorilor se produc „rupturi“ ale firului. La nivelul secţiei propunerea este îmbrăţişată. Apoi, începe „studiul“, se descoperă „greutăţi“, se tergiversează aplicarea şi, in cele din urmă, se uită de ea. ★ Comitetele oamenilor muncii — ca organe de conducere colectivă ale întreprinderilor — sunt datoare să militeze pentru crearea acelui climat de lucru propice stimulării puternice a iniţiativelor, amplificării spiritului creator colectiv, mai cu seamă că — în aceste zile — urmează să dea un veritabil „examen“ in faţa adunărilor generale ale oamenilor muncii pentru modul în care au valorificat propunerile lor. Se poate fixa, în cifre şi calcule economice, cit pierde o întreprindere de pe urma ignorării „tezaurului“ de gîndire şi de creaţie al muncitorilor. Dar calculul economic nu spune totul, pentru că dezvoltarea spiritului creator muncitoresc, folosirea concretă a acestei bogate experienţe şi priceperi înseamnă, înainte de toate, o atitudine înaintată de stimulare a contribuţiei individuale la îmbunătăţirea activităţii productive, de fructificare a înţelepciunii colective, pentru intensificarea participării oamenilor muncii la soluţionarea problemelor care condiţionează buna gospodărire a patrimoniului obştesc, înfăptuirea exemplară a planului. RITM INTENS DE LUCRU PE ŞANTIERELE CAPITALEI Şi în aceste zile de iarnă, pe maiftierele P“de construcţii din Capitală se desfăşoară o activitate intensă. La uzina „Timpuri Noi“ se află în faza de finisaj patru ateliere şi secţii noi, la care lucrările vor fi terminate încă în această lună. In paralel se fac pregătiri pentru începerea lucrului la alte obiective, care urmează a fi date în exploatare pînă la sfîrşitul anului. Ca urmare a investiţiilor alocate, uzina işi va mări substanţial capacitatea de producţie în cincinalul actual ; ea va dispune, în final, şi de un pavilion tehnic, dotat cu laboratoare speciale în care vor fi supuse diferitelor analize şi „examene“ tehnice materialele şi produsele acestei unităţi. Pe un alt şantier, cel al întreprinderii „Energoreparaţii“, constructorii şi-au asigurat din timp condiţiile pentru a executa, încă din această lună, un volum sporit de lucrări. In ritm intens se munceşte şi pe şantierul Centralei electrice de termoficare Bucureştisud. La viitoarea sală care va adăposti cazanele de aburi şi maşinile se execută, in prezent, săpături pentru turnarea fundaţiilor. La alte obiective constructorii toarnă în medie, zilnic, circa 159 mc betoane. Şi pe şantierul Uzinei de medicamente, unde se lucrează în continuare la dezvoltarea capacităţilor de producţie, constructorii şi montorii au executat, de la începutul anului, un volum de lucrări în valoare de peste 500 000 lei. (Agerpres) formare din pag. I) Așa cum am arătat, elaborarea planului este o activitate complexă. Conducerea unitară a comunelor şi satelor, folosirea raţională a tuturor resurselor locale, impun ca planul cooperativei agricole să se integreze organic în planul dezvoltării economico-sociale a comunei respective. De asemenea, el trebuie corelat cu cel al staţiunii de mecanizare a agriculturii, cu al unităţilor care contractează produse agricole, cu întreprinderea agricolă de stat privind cooperarea in creşterea animalelor şi păsărilor şi întrajutorarea cu forţă de muncă, în perfecţionarea activităţii de planificare un rol important îndeplinesc consiliile intercooperatiste care au, între altele, sarcina de a se ocupa de zonarea culturilor agricole in funcţie de condiţiile pedoclimatice şi economice ale cooperativelor agricole, mai buna lor amplasare pe teritoriu şi concentrarea eforturilor cooperativelor agricole pentru sporirea producţiei şi realizarea unor obiective economice comune. Consiliile intercooperatiste au posibilitatea să coreleze planurile cooperativelor cu cele ale asociaţiilor intercooperatiste. Rezultă deci că întocmirea planurilor de producţie şi economico-financiare reprezintă o activitate de o deosebită importanţă atît pentru cooperativele agricole, cit şi pentru toate unităţile cu care acestea au legătură. — Ce s-a întreprins şi ce se întreprinde în continuare în vederea întocmirii unor planuri de producţie fi financiare, care să evalueze, în mod corespunzător, posibilităţile fiecărei unităţi, capacităţile de producţie, resursele tehnice şi economice ? — Ţinînd seama de sarcinile mari care revin agriculturii în 1972 este necesar ca incă de la fundamentarea planului să ne asigurăm că sarcinile care revin unităţilor agricole cooperatiste — producţia, livrările la fondul de stat şi indicatorii economico-financiari — vor fi îndeplinite. Iată de ce au fost instruiţi temeinic toţi cei care vor participa la întocmirea planurilor de producţie. Pentru ca această activitate să fie uşurată au fost întocmite diferite lucrări ajutătoare : devize orientative de lucrări, norme de lucru, fişe de calcul etc. De asemenea, pe consilii intercooperatiste sau zone mai largi au fost organizate colective formate din specialişti şi economişti de la direcţia generală agricolă judeţeană, filiala băncii pentru agricultură şi industria alimentară şi din întreprinderile agricole de stat care sprijină cooperativele agricole la întocmirea planurilor. Pentru a se putea urmări concret modul de elaborare a planurilor s-a organizat verificarea suprafeţelor prevăzute pentru diferite culturi, efectivele de animale, producţiile care urmează să se obţină, modul cum vor fi folosite produsele obţinute. Totodată se verifică devizele de lucrări şi calculaţiile privind planul de venituri şi cheltuieli. In felul acesta se va putea asigura în mod corespunzător cuprinderea tuturor măsurilor agrotehnice şi zootehnice menite să ducă la sporirea substanţială a producţiei Toate acestea constituie o garanţie în plus că planul va fi rezultatul unei analize amănunţite — tehnice şi economice — care ţine seama de caracteristicile productive ale fiecărei parcele de pămînt, ale fiecărui lot de animale, precum şi de posibilităţile create creşterii şi mai puternice a producţiei ca urmare a dezvoltării bazei tehnico-materiale. Este suficient să arătăm că în acest an agricultura cooperatistă va primi cantităţi sporite de îngrăşăminte chimice, se vor iriga mari suprafeţe de teren, iar lucrările de desecare şi combatere a eroziunii solului cunosc o mare amploare De asemenea, cooperativele au mari posibilităţi — şi sunt ajutate să le pună bine in valoare — pentru dezvoltarea activităţilor industriale şi prestările de servicii. Aci, valoarea producţiei globale trebuie să fie cu cel puţin 10 la sută mai mare decit volumul cheltuielilor necesare realizării ei. Asemenea calcule trebuie avute in vedere atunci cînd se face o investiţie sau se angajează o anumită activitate. — După cum ştim, in trecut au existat unele neajunsuri determinate de faptul că in producţie au fost avansate unele cheltuieli fără ca acestea să se regăsească in produsele obţinute, îngreunînd activitatea financiară a cooperativelor agricole. Ce se întreprinde pentru a se stabili o corelaţie optimă intre nivelul producţiei prevăzut a se realiza şi cheltuielile materiale necesare ? — Cerinţa de bază în întocmirea corespunzătoare a planului de producţie şi economico-financiar este stabilirea unui raport corespunzător între producţie, venituri şi cheltuieli. Or, în anul care a trecut acestei probleme nu i s-a acordat atenţia cuvenită. Mai ales la capitolul cheltuieli nu au fost prevăzute creditele datorate băncii sau plata către alţi furnizori restanţi. Pentru a exista o deplină concordanţă între nivelul producţiei obţinute şi cheltuielile materiale s-a introdus un element nou şi anume crearea unei rezerve de 10—15 la sută in planul de cheltuieli care se evidenţiază distinct. Această rezervă nu se constituie la cheltuielile materiale directe care influenţează nivelul producţiei. Bineînţeles, şi acestea trebuie calculate foarte economic. De aceea, la stabilirea volumului de cheltuieli directe este necesar ca in devizele întocmite să se urmărească cuprinderea numai a strictului necesar de materii şi materiale, consum de muncă manuală şi cu mijloace mecanice. In acest scop se va stabili pe fiecare cultură şi specie de animale , lucrările ce urmează a fi executate în funcţie de tehnologia adoptată ; consumul de forţă de muncă manuală ; consumul de forţă mecanică, ţinînd seama de dotarea pe care o are staţiunea pentru mecanizarea agriculturii ; cheltuielile de aprovizionare strict necesare (sămînţă, îngrăşăminte, insectofungicide, medicamente, furaje etc.). Pe baza devizelor întocmite se vor stabili pe hectar și animal cheltuielile materiale directe, volumul lucrărilor mecanice, precum și volumul de muncă manuală, exprimat în norme de categoria I, toate acestea reprezentând sintetic baremurile tehnico-economice pentru unitatea respectivă. Rezervele de care aminteam se vor constitui la cheltuielile materiale comune și la cele generale, la fondul de acumulare și cel de consum. Crearea acestei rezerve ne dă certitudinea că tarifele stabilite in cadrul acordului global la tona de produs sau la mia de lei venit vor putea fi onorate chiar in condiţiile unui an mai puţin favorabil pentru unitatea respectivă sau dacă un sector sau altul nu-şi poate realiza prevederile de plan, acest sistem asigurind posibilitatea menţinerii unui echilibru între venituri şi cheltuieli. Această măsură mai are în vedere şi faptul că sunt incă multe cooperative agricole care prevăd cheltuieli care nu sunt absolut necesare. Aceasta face ca în unele cazuri ponderea cheltuielilor materiale în producţia globală să se menţină la un nivel ridicat şi chiar să se constate o tendinţă de creştere de la an la an. Din această cauză, producţia netă ce se obţine în unele ramuri nu asigură o retribuire minimă şi constituirea celorlalte fonduri statutare. Nu se preconizează restrîngerea cheltuielilor direct productive, deoarece, în mod normal, ele influenţează nivelul producţiei, dar nu trebuie lăsată nici o portiţă deschisă risipei. lată de ce atît conducerile de unităţi, cit şi colectivele de specialişti care verifică planurile de producţie trebuie să facă o analiză temeinică a nivelului cheltuielilor materiale, să fie pe deplin convinşi de utilitatea lor. La sfîrşitul anului, cînd se constată că veniturile prevăzute în plan se realizează, rezerva respectivă se va putea repartiza membrilor cooperatori şi aloca fondului de acumulare, ceea ce permite dezvoltarea lucrărilor de Investiţii. In încheiere aş dori să atrag atenţia asupra necesităţii definitivării cit mai rapide a proiectelor planurilor de producţie şi financiare pentru a putea fi dezbătute în adunările generale ale cooperatorilor, adunări care trebuie să se desfăşoare în timpul cel mai scurt. Totodată, in cadrul acestor adunări să se stabilească măsuri practice pentru aplicarea acordului global ca formă de retribuire pentru a stimula şi mai puternic realizarea şi depăşirea producţiei, reducerea cheltuielilor materiale şi o retribuire corespunzătoare a cooperatorilor. Convorbire realizată de Ion HERŢEG Planul de producţie pe anul 1972 PAGINA 3 CONTRASTE Rembrandt... fără pile Se ştie că în Occident nu rareori pot fi văzute aşa-zise „expoziţii“ de plastică , în care „tablourile“ (sau „sculpturile“, e greu de diferenţiat !) sunt reprezentate din piesede maşini zdrobite, cuie, sîrme, fiare vechi, petice şi cioburi. Că publicul îl preferă pe Rembrandt, asta este, desigur, un alt aspect... U. E. I. L. Baia Mare a deschis şi ea, recent, o originală şi inedită expoziţie. Pe pereţii magaziei centrale de materiale nu sunt insă prezentate peisaje din pădurile maramureşene, ci... pile, lanţuri de ferăstrău şi alte obiecte. „Tablourile cu pile“ predomină, totuşi, ca număr. Sunt pile rotunde, pile late, dar mai ales pile Îndoite, defecte, pile fără rezistenţă. Şi „pînzele“ cu lanţuri de ferăstrău sunt multe şi scumpe. Mai cu seamă cele care nu se potrivesc, ca lungime, pe lama ferăstrăului. Inginerul Gheorghe Mateşan, care se ocupă în cadrul U.E.I.L. Baia Mare de problemele de mecanizare, „patronul“ acestei expoziţii, a făcut şi un calcul. In anul trecut, faţă de un necesar , de 1538 pile, datorită calităţii lor slabe, unitatea a consumat 2 044 bucăţi, deci un plus de 506 pile. La lanţuri de ferăstrău „planul“ a fost depăşit — tot din aceleaşi motive — cu 169 bucăţi. Un „tablou“ din expoziţie arată „in graiul viu al cifrelor“ că numai depăşirea consumului la pile şi lanţuri pentru ferăstraiele mecanice reprezintă o sumă frumuşică : 24 360 lei. Pilele sut produse la Fabrica de pile din Bucureşti, iar lanţurile de ferăstrău — de Uzina mecanică din Cugir. Nu ştim dacă conducătorii celor două unităţi furnizoare au auzit de expoziţia de la Baia Mare. Oricum, îi invităm s-o vizioneze. Poate chiar vor să achiziţioneze vreun exponat? Ori poate şi ei îl preferă pe Rembrandt — fără pile şi lanţuri ? Milioanele şi guturaiul Despre beneficiari care işi „menajează“ furnizorii, chiar dacă aceştia nu-şi îndeplinesc obligaţiile contractuale, am auzit destul de des. Despre „invers“... mai rar. Şi, totuşi, sunt producători care, cu toate că livrează la timp mărfurile, rămin indiferenţi în faţa amînării termenului de încasare a contravalorii acestora. Mai mult , deşi din această cauză au inerente greutăţi financiare şi, adeseori, plătesc dobînzi majorate la credite acordate in condiţii restrictive, totuşi nu intervin pentru a-şi încasa drepturile şi nu pretind partenerilor incorecţi penalităţi pentru întîrzierea decontării facturilor. Aşa, de pildă, Combinatul siderurgic Reşiţa a „absolvit“ de plata unor penalităţi în valoare de 11,7 mii de lei Baza de aprovizionare şi desfacere M.I.M. nr. 1 Bucureşti, Uzina de construcţii de maşini Reşiţa a „omis“ să ceară uzinei „23 August“ din Bucureşti pentru 52 de facturi refuzate fără motiv plata unor penalităţi în sumă de 1,9 milioane de lei ; la fel, întreprinderea de aprovizionare piese de schimb Ploieşti n-a perceput penalizări de 964 mii de lei pentru refuzuri neîntemeiate făcute de Uzina de piese de schimb şi reparaţii de utilaj chimic Făgăraş. Lista ar putea continua. Conducătorii întreprinderilor amintite, „filantropi“, din fire, vind marfa statului pe... gratis ? Să te fereşti de guturai am mai auzit. Dar să te fereşti să-ţi încasezi milioanele — mai rar. Mici oi, nici boi Pe cuprinsul judeţului Dolj se desfăşoară o acţiune eficientă de profilare şi specializare pe zone a diferitelor specii şi categorii de animale. Aşa cum este firesc, toate cooperativele agricole de producţie au vaci cu lapte, îngraşă taurine sau ovine, pentru că toate unităţile produc masă verde, furaje fibroase şi grosiere, cărora nu li s-ar putea da o întrebuinţare mai bună. In zona colinară insă, unde sunt suprafeţe mari de păşuni, s-a dat o atenţie sporită dezvoltării creşterii oilor. Aşa au gîndit să facă şi cooperatorii din Secu. Deci, pe lingă cele 683 oi oit aveau, au mai procurat pînă în prezent încă 1 300 capete. Pentru adăpostirea oilor au amenajat două grajduri construite pentru bovine, deoarece, conform planurilor şi promisiunilor direcţiei generale agricole judeţene, numărul bovinelor în această unitate trebuia redus. „Pînă în prezent, ne relatează Ion Mateeşescu, preşedintele cooperativei, am rămas cu promisiunile şi cu animalele fără adăpost. Conform planificării direcţiei generale agricole, trebuie să furnizăm unităţilor din alte zone cel puţin 100 capete tineret taurin. De la direcţia generală agricolă ni se comunică în permanenţă că imediat ce se vor găsi destinatarii vom livra aceste animale. Cînd vremea a fost mai călduroasă, ziua ţineam animalele afară, iar noaptea le înghesuiam în grajduri. Ce facem insă acum cînd vremea s-a răcit ?“ Răspunsul e simplu. Direcţia generală agricolă a judeţului va planifica vreme frumoasă. La plajă, in congelator La 30 iunie 1970, la Iaşi, s-a dat în folosinţă un modern complex de legume şi fructe. In cadrul acestuia, numai depozitul frigorific universal are o capacitate de 5 600 tone. Avînd la dispoziţie astfel de condiţii, centrul de producere, valorificare şi industrializare a legumelor şi fructelor din Iaşi se străduieşte să realizeze planul de însilozare ocupind toate cele 20 celule ale depozitului frigorific cu ceapă, cartofi, rădăcinoase, mere şi alte produse necesare populaţiei pe timpul iernii ca şi industrializării. Şi s-a sperat, astfel, că toate greutăţile care au existat înainte de depozitarea şi valorificarea legumelor şi fructelor să fie curmate. Dar nu s-a întimplat aşa. Instalaţiile frigorifice funcţionează defectuos, celulele inregistrînd temperaturi mult mai mari, peste plus 3 grade Celsius şi o umiditate mai mică decit prevăd parametrii. Este în pericol deprecierea unor mari cantităţi din legumele şi fructele insilozate. Soluţia ? Dacă instalaţiile vor merge tot aşa, cu timpul s-ar putea amenaja, un congelator, nişte, băi de aburi. Doar dacă nu se ajunge la soluţia să se care ger de afară cu furca.