Scînteia, martie 1972 (Anul 41, nr. 9074-9104)
1972-03-01 / nr. 9074
PAGINA 2 Unitatea şi frăţia oamenilor muncii - rezultat istoric al soluţionării marxist-leniniste a problemei naţionale Ideea unităţii şi frăţiei tuturor oamenilor muncii — fără deosebire de naţionalitate — s-a numărat dintotdeauna printre marile valori ale ideologiei partidului nostru, care, încă de la întemeiere, şi-a înscris pe steagul de luptă înflăcărată chemare a lui Lenin : „Vechii lumi, lumii asupririi naţionale, a disensiunilor naţionale şi a izolării naţionale, muncitorii ii opun lumea nouă a unităţii oamenilor muncii aparţinînd tuturor naţiunilor, in care nu va fi loc nici pentru privilegii, nici pentru cea mai mică asuprire a omului de către om". (Opere, vol. 19, p. 74). Principiul fundamental după care s-a călăuzit, în decursul întregii sale existenţe, partidul nostru în problema naţională, cheia de boltă a întregii sale orientări, este principiul deplinei egalităţi in drepturi a oamenilor muncii indiferent de naţionalitate. Abordind problema naţională nu in mod izolat de procesele sociale generale, ci ca o componentă intrinsecă esenţială a problemei generale democratice, intrucit esenţa democraţiei constă in deplina egalitate în drepturi, in posibilităţile egale asigurate tuturor cetăţenilor de a participa la conducerea treburilor obşteşti, Partidul Comunist Român se orientează cu consecvenţă după cunoscuta teză programatică leninistă : „există numai un singur mod de rezolvare a problemei naţionale şi acesta este democratismul consecvent“. (Lenin, Opere, vol. 19, p. 348). In aplicarea creatoare a acestor principii fundamentale ale marxism-leninismului, partidul nostru a acţionat constant în funcţie de condiţiile specifice ale României, caracterizate prin convieţuirea multiseculară in diferite zone ale ţării, alături de români, a naţionalităţilor conlocuitoare, prin bogate tradiţii de muncă şi luptă revoluţionară comună a oamenilor muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Continuînd şi ridicând aceste tradiţii pe un plan superior, el a fundamentat, de la întemeiere, corelaţia indisolubilă dintre rezolvarea problemei naţionale şi crearea unei societăţi eliberate de orice asuprire şi exploatare, încă în proiectul general de program, supus dezbaterii congresului de constituire a P.C.R. se sublinia că : „Proletariatul din România aşteaptă rezolvarea definitivă a problemei naţionale de la transformarea sistemului social". In lumina tezei marxiste potrivit căreia „nu poate fi liber un popor care asupreşte alte popoare“, partidul a militat fără preget împotriva politicii de discriminare şi asuprire a naţionalităţilor conlocuitoare promovată de guvernele burghezo-moşiereşti, a pus în lumină conţinutul de clasă al naţionalismului in ambele sale forme de manifestare — şovinismul cercurilor reacţionare ale naţiunii majoritare şi izolaţionismul unor pături ale minorităţilor naţionale. Comuniştii aratau maselor că, in timp ce burghezia românească, maghiară şi germană au găsit modalitatea de a-i exploata în deplină „armonie şi colaborare" pe oamenii muncii, reprezentanţii ideologici şi politici ai claselor exploatatoare au cultivat, prejudecăţi rasiale şi naţionale, au instigat vrajba naţională în scopul spargerii unităţii de luptă a celor ce muncesc. Poziţia fermă, intransigentă a P.C.R. ca exponent al intereselor fundamentale ale întregului popor, împotriva şovinismului, a revizionismului horthyst, împotriva persecuţiilor rasiale şi a diversiunilor naţionaliste, larga acţiune de masă pentru a bara ascensiunea fascismului la putere, dezvăluirea rolului odios al Gărzii de Fier şi celorlalte grupări fasciste, ca agenturi ale hitlerismului, acţiunile desfăşurate în perioada ocupaţiei Transilvaniei de Nord de către comunişti împotriva bandelor fasciste ale „Crucilor cu săgeţi", au relevat, o dată mai mult, patriotismul şi internaţionalismul comuniştilor. Consecvenţa neabătută a poziţiei Internaţionaliste a P.C.R., trăsătură definitorie a întregii sale activităţi, şi-a găsit o vie oglindire in îmbinarea luptei împotriva exploatării capitalisto-moşiereşti cu lupta împotriva asupririi naţionale, în eforturile sale în vederea făuririi unităţii tuturor celor ce muncesc, fără deosebire de naţionalitate ; partidul pornea de la înţelegerea faptului că numai prin lupta unită a tuturor oamenilor muncii putea fi înlăturată dominaţia claselor exploatatoare după cum, la rîndul ei, aceasta reprezintă premisa fundamentală a rezolvării problemei naţionale în cadrul orînduirii socialiste. Nu e mai puţin adevărat că în unele documente de partid din perioada ilegalităţii şi-au găsit reflectare şi poziţii greşite in problema naţională, ca de pildă tezele despre caracterul de „stat multinaţional" al României ; asemenea teze, aflate în strînsă legătură cu aprecierile despre aşa-zisul „caracter imperialist al României de la Începutul secolului", cu prezentarea procesului de făurire a statului naţional unitar român ca efect al unor „anexiuni teritoriale", ignorau şi deformau în mod flagrant realităţile istorice şi conduceau în mod obiectiv la ideea dezmembrării ţării. Partidul a reuşit insă să înlăture şi să depăşească aceste greşeli, să-şi elaboreze o strategie şi tactică revoluţionară justă, conformă cu realităţile româneşti, cu cerinţele de dezvoltare ale societăţii noastre, ceea ce a asigurat unirea sub steagul său a celor mai largi mase ale poporului. (Vezi şi studiul „Polities P.C.R. in problema naţională“ in volumul „Naţiunea şi contemporaneitatea“. Ed. ştiinţifică 1971). In noua epocă istorică deschisă de victoria insurecţiei armate din august 1944 — epoca revoluţiei populare şi a construirii socialismului — procesul de apropiere şi sudare a unităţii frăţeşti a poporului român şi naţionalităţilor conlocuitoare a cunoscut un stadiu nou, calitativ superior. Politica deplinei egalităţi în drepturi a devenit, o dată cu instaurarea, la 6 martie 1945, a primului guvern din istoria ţării in care clasa muncitoare avea rolul precumpănitor, politică de stat. Această orientare consecventă imprimată de partid a reprezentat unul din factorii de bază care au determinat mobilizarea maselor largi ale oamenilor muncii de diferite naţionalităţi la desfăşurarea revoluţiei populare. In mod deosebit se cuvine relevată fermitatea cu care Partidul Comunist Român a dejucat încercările reacţiunii interne — atît din rândurile populaţiei române cit şi ale celei maghiare — sprijinite de unele cercuri imperialiste, de înveninare a atmosferei în Transilvania, de reînviere şi aţîţare a vrajbei naţionale. Acest succes important al politicii P.C.R. a contribuit substanţial la creşterea încrederii faţă de România nouă, democrată, la sporirea autorităţii ei internaţionale, la respingerea diferitelor încercări de ştirbire a integrităţii teritoriale a ţării. Toate victoriile repurtate in opera de edificare a socialismului sunt rezultatul eforturilor comune ale poporului român şi naţionalităţilor conlocuitoare. Prin munca lor unită, umăr la umăr, oamenii muncii români, maghiari, germani, de alte naţionalităţi, au dat viaţă politicii partidului de industrializare a ţării, de cooperativizare a agriculturii, de înflorire a ştiinţei şi a culturii, de ridicare a nivelului de trai al întregului popor. Nu există domeniu al construcţiei socialiste, nu există sferă de creaţie, în care, alături de români să nu aducă o contribuţie de înaltă valoare, la activitatea constructivă, oameni ai muncii aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare. Realităţile societăţii româneşti contemporane ilustrează un adevăr de necontestat : criteriul suprem de apreciere a oricăruia dintre membrii săi constă în capacitatea şi pregătirea sa, in devotamentul faţă de cauza socialismului reflectat in aportul efectiv la înflorirea patriei comune, fiecare avind posibilităţi egale de afirmare, îşi găsesc astfel materializare prevederile Constituţiei care consacră deplina egalitate in drepturi a tuturor cetăţenilor României socialiste fără deosebire de naţionalitate, rasă, sex sau religie. Experienţa ţării noastre confirmă că soluţionarea problemei naţionale este, pe de o parte, unul dintre cele mai importante rezultate ale revoluţiei şi construcţiei socialiste iar, pe de altă parte, o condiţie hotărîtoare pentru ridicarea pe o treaptă mai înaltă a procesului revoluţionar pe calea făuririi socialismului multilateral dezvoltat. Dinamismul, receptivitatea faţă de nou, spiritul creator — proprii întregii activităţi a partidului nostru — îl determină să privească şi rezolvarea problemei naţionale nu ca o acţiune finită, cu soluţii date o dată pentru totdeauna, ci ca un proces în cursul căruia apar mereu noi aspecte şi fenomene, impunind o rezolvare originală, în funcţie de condiţiile şi cerinţele specifice etapei respective. In acest sens se cuvine relevate atenţia deosebită acordată de Congresele IX şi X aspectelor teoretice şi practice ale problemei naţionale, cuvîntările tovarăşului Nicolae Ceauşescu în cadrul cărora a precizat locul şi rolul naţionalităţilor conlocuitoare însocietatea socialistă multilateral dezvoltată. Climatul de încredere care cimentează unitatea de nezdruncinat dintre partid şi masele largi ale cetăţenilor de orice naţionalitate a fost întărit de repetatele consultări ale secretarului general al partidului cu reprezentanţii naţionalităţilor conlocuitoare, de modul deschis, principial, limpede în care el a abordat şi cele mai „delicate“ aspecte din viaţa naţionalităţilor conlocuitoare, subliniind că nu există problemă în acest domeniu care să nu poată fi analizată şi soluţionată în sensul întăririi unităţii frăţeşti a tuturor cetăţenilor ţării. (Vezi Nicolae Ceauşescu , raport la Congresul IX, cap. 3, raport la Congresul X, cap. 3, expunerile la plenara Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate germană şi la plenara Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate maghiară. Baza trainică a rezolvării problemei naţionale în ţara noastră o constituie proprietatea socialistă, care asigură tuturor oamenilor muncii o poziţie egală faţă de mijloacele de producţie. Conştiinţa răspunderii comune ce incumbă, deopotrivă, oamenilor muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi în virtutea dublei lor calităţi de producători şi de proprietari ai mijloacelor de producţie (atît în întreprinderile de stat cit şi în cooperativele agricole) acţionează ca o puternică forţă a progresului în viaţa economică şi socială. Consolidarea bazei materiale-economice a egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor se realizează prin politica partidului de dezvoltare armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării ; pe linia acestei orientări consecvente, actualul cincinal prevede amplasarea judicioasă a noilor obiective economice şi social-culturale, în funcţie de îmbinarea criteriului eficienţei economice cu aspectele de ordin social şi naţional. Viaţa arată că dezvoltarea unitară a tuturor zonelor ţării, imprimarea unui ritm mai accentuat de industrializare judeţelor altădată menţinute in inapoiere economică, printre care şi cele în care, alături de populaţia română, locuiesc numeroşi oameni ai muncii de alte naţionalităţi, asigură efectiv adevărata egalitate socială şi naţională. Pe plan politic, deplina egalitate în drepturi a tuturor cetăţenilor, exercitarea efectivă a libertăţilor democratice îşi găseşte ilustrare in reprezentarea corespunzătoare a naţionalităţilor conlocuitoare în Comitetul Central al partidului, in Consiliul de Stat şi guvern, în toate organele centrale şi locale ale partidului, statului şi organizaţiilor de masă. Largile posibilităţi de participare la conducerea statului sunt ilustrate de faptul că Marea Adunare Naţională include 62 deputaţi din rîndurile naţionalităţilor conlocuitoare, iar consiliile populare aproape 16 000, întrchipînd in cel mai înalt grad principiile internaţionalismului, ale egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor, Partidul Comunist Român uneşte în rîndurile lui pe cei mai buni şi mai înaintaţi fii ai poporului, indiferent de naţionalitate. Ca o reflectare a structurii naţionale a populaţiei, din totalul membrilor Partidului Comunist Român 88,8 la sută sunt români, 8,4 la sută maghiari, 1,3 la sută germani şi 1,5 la sută de alte naţionalităţi. Omogenitatea şi coeziunea politico-ideologică realizate în cadrul partidului constituie, la rîndul său, un puternic factor de înrîurire a Întregii noastre societăţi în spiritul internaţionalismului. Orientarea consecventă de către Congresele al IX-lea şi al X-lea ale P.C.R. a întregii vieţi economice şi sociale în direcţia adincirii democratismului socialist include drept o componentă esenţială perfecţionarea cadrului instituţional propice pentru valorificarea plenară a potentelor naţionalităţilor conlocuitoare in opera de construcţie socialistă. Un rol important l-a avut in această privinţă constituirea consiliilor naţionalităţilor conlocuitoare. Deşi a trecut un răstimp scurt de la constituirea lor, ele se dovedesc organisme apte de a asigura participarea sistematică tot mai largă a acestor naţionalităţi la întreaga viaţă a ţării, la elaborarea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului, de a sprijini organele locale de partid şi de stat în examinarea şi rezolvarea problemelor specifice ale populaţiilor respective in concordanţă cu interesele generale ale societăţii, ca şi ale cetăţenilor din rîndurile acestor naţionalităţi. (Vezi Nicolae Ceauşescu: „Expunere cu privire la unele măsuri organizatorice pentru întărirea continuă a unităţii moral-politice a poporului muncitor, a frăţiei dintre oamenii muncii români şi ai naţionalităţilor conlocuitoare" 24 / 1968). In scopul asigurării posibilităţilor de exercitare deplină a drepturilor cetăţeneşti ale tuturor oamenilor muncii se urmăreşte aplicarea riguroasă a prevederilor legislative stipulînd că în unităţile administrativ-teritoriale locuite şi de populaţie de altă naţionalitate decit cea română, toate organele şi instituţiile folosesc şi limba naţionalităţii respective, se fac numiri de funcţionari, din rîndul acestora sau al altor cetăţeni cunoscînd limba şi felul de trai al populaţiei locale. Comunitatea de viaţă şi de muncă a locuitorilor patriei noastre se reflectă în viaţa spirituală a ţării, care integrează tot ce e mai valoros în creaţia poporului român şi a naţionalităţilor conlocuitoare. Inspirate din realităţile României socialiste, indisolubil legate de ansamblul condiţiilor materiale şi spirituale ale societăţii noastre, fructificate de ideologia comună — marxism-leninismul — creaţiile oamenilor de artă şi cultură maghiari, germani şi de alte naţionalităţi constituie o microcultură — parte componentă a culturii socialiste a României, contribuind prin trăsăturile ei originale, la îmbogăţirea patrimoniului cultural al ţării. Asigurarea condiţiilor necesare în vederea accesului egal la învăţătură pentru toate naţionalităţile conlocuitoare reprezintă una din realizările primordiale ale politicii naţionale a partidului şi statului nostru. Este semnificativ în acest sens faptul că în cadrul învăţămintului de toate gradele funcţionează peste 3 200 şcoli şi secţii în care 285 500 tineri învaţă în limbile naţionalităţilor conlocuitoare. în acelaşi timp, măsurile adoptate pentru îmbunătăţirea studiului limbii române asigură tinerilor din rîndurile naţionalităţilor conlocuitoare şanse egale de a-şi valorifica pregătirea şi aptitudinile în orice regiune a ţării. Sprijinul larg şi multilateral acordat de statul socialist dezvoltării vieţii cultural-artistice a naţionalităţilor conlocuitoare se reflectă, totodată, inexistenţa a numeroase teatre, biblioteci, cămine culturale, ansambluri artistice, diferite cotidiene şi publicaţii periodice în limba maternă, in tirajele crescînde ale cărţilor editate în limbile naţionalităţilor conlocuitoare, în emisiunile radiofonice şi de televiziune în limbile maghiară şi germană, intuita manifestărilor consacrate în ultimii ani cinstirii tradiţiilor progresiste ale naţionalităţilor conlocuitoare. Rezultatele politicii naţionale marxist-feniniste a Partidului Comunist Român îşi găsesc cristalizare în stadiul nou, mai înalt, pe care îl cunoaşte procesul de sudare a coeziunii politice şi sociale a oamenilor muncii indiferent de naţionalitate ; adeziunea înflăcărată a tuturor locuitorilor ţării la politica internă şi externă a partidului, sprijinul activ pe care il dau înfăptuirii acesteia, frăţia şi unitatea de nezdruncinat dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare acţionează ca un puternic izvor al forţei şi trăiniciei orinduirii noastre socialiste. Definind această caracteristică a societăţii noastre, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta că : „Lichidarea exploatării omului de către om, triumful definitiv al socialismului reprezintă nu numai baza libertăţilor şi drepturilor sociale de care se bucură azi oamenii muncii din ţara noastră, fără deosebire de naţionalitate, ci şi baza coeziunii întregului nostru popor. Desfiinţînd nedreptăţile de ordin social, discriminarea de rasă, de naţionalitate, de sex, socialismul garantează tuturor oamenilor muncii drepturi egale in cadrul societăţii, accesul neîngrădit la viaţa economică, socială şi politică, la învăţământ şi cultură". Procesul de omogenizare, de întărire a coeziunii, propriu societăţii noastre nu are nimic comun cu lichidarea colectivităţilor etnice, a raporturilor specifice dintre naţiunea socialistă şi naţionalităţile conlocuitoare. Nimic nu e mai străin esenţei şi idealurilor socialismului decit politica deznaţionalizării, decit negarea individualităţii specifice a naţiunilor şi naţionalităţilor. Unitatea şi coeziunea socialpolitică a societăţii socialiste se realizează nu prin ştergerea, ci, dimpotrivă, prin dezvoltarea specificului naţional, înrădăcinat in tradiţii şi folclor, exprimat prin limbă, cultură şi conştiinţă. In concepţia marxist-leninistă, naţionalitatea este o colectivitate etnic-istorică, ale cărei criterii de definire sunt asemănătoare celor ale naţiunii. Existenţa ambelor comunităţi este determinată de aceiaşi factori economici, sociali şi politici ; ele sunt legate prin ţelul unic al făuririi şi dezvoltării noii orinduiri sociale, al înfloririi patriei comune : colaborarea şi prietenia frăţească, patriotismul şi internaţionalismul socialist reprezintă trăsături definitorii comune ale profilului lor politico-moral. Transformarea bazei economice, a structurii sociale şi configuraţiei politico-ideologice a naţiunii române şi a naţionalităţilor conlocuitoare în cursul revoluţiei şi al construcţiei socialiste sint procese condiţionat« reciproc şi »Clara în strînsă interdependenţă (veri consultaţia „Naţiunea şi socialismul“ în „Scinteia“ din 16.11.1972). In acest sens, un aport important la dezvoltarea învăţăturii marxist-leniniste despre problema naţională, precum şi la orientarea practică a întregii activităţi desfăşurate în acest domeniu in România, îl constituie teza fundamentată de partidul nostru, potrivit căreia, în lumina concepţiei privitoare la faptul că naţiunea are o perspectivă îndelungată de existenţă, această perspectivă se referă, deopotrivă, la viitorul naţionalităţilor care îşi vor păstra multă vreme o identitate proprie, vor continua să aibă un sinul societăţii un loc şi un rol bine definite. O însemnătate excepţională pentru întărirea prieteniei frăţeşti a poporului român cu naţionalităţile conlocuitoare au prevederile programului de educare comunistă, adoptat de plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1971, în cadrul căruia se acordă o deosebită atenţie cultivării patriotismului şi internaţionalismului socialist, ca trăsături definitorii ale făuritorilor noii orinduiri sociale. Spiritul militant, intransigenţa revoluţionară, proprii întregii activităţi politicoideologice a partidului nostru, îşi găsesc reflectare în măsurile preconizate pentru combaterea fermă a oricăror influenţe ale ideologiei burgheze, ale naţionalismului şi şovinismului, străine climatului politic al societăţii noastre. In concepţia partidului este inadmisibilă orice îngăduinţă faţă de prejudecăţile naţionale , suferinţele şi prejudiciile pe care le-au pricinuit poporului nostru de-a lungul veacurilor politica de dezbinare naţională promovată de clasele exploatatoare, diversiunile naţionaliste ale acestora, crimele monstruoase săvîrşite în numele rasismului şi şovinismului, impun organelor de stat ca — în spiritul politicii Partidului Comunist Român, in spiritul Constituţiei, precum şi al prevederilor legii, să nu îngăduie nici o manifestare a naţionalismului, din partea oricui ar veni, să aplice cu fermitate neabătută sancţiunile legale stabilite pentru orice infracţiune de propagandă naţionalist-şovină, de aţîţare a urii de rasă sau naţionale. In scopul elucidării şi aprofundării problematicii complexe a naţiunii, şi naţionalităţilor se pune cu acuitate necesitatea intensificării cercetării ştiinţifice sub aspectul relaţiilor inter-etnice, prin strinsa colaborare a istoricilor, economiştilor, filozofilor şi sociologilor români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — atenţia acordată acestor cercetări exprinindu-se şi în crearea recentă a Institutului de ştiinţe politice şi de studiere a problemei naţionale în cadrul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. Experienţa istorică confirmă că departe de a fi elemente opuse, contradictorii, dezvoltarea naţiunii socialiste române şi libera afirmare, in condiţii de deplină egalitate a naţionalităţilor conlocuitoare reprezintă laturi complementare ale unui tot unitar, chezăşuind progresul continuu al ţării noastre pe calea construirii societăţii socialiste şi comuniste. Prof. univ. Emo GALL CONSULTA T I E * . * •. •?*.t " TV în sprijinul celor care studiază în învăţămmtul de partid SCINTEZĂ — miercuri 1 martie 1972 in excursie la Predea! Foto : 8. Cristian Doua primării (Urmare din pag. I)ferinţa pe ţară a primarilor şi secretarilor de partid, că prosperitatea satului, sub toate aspectele, este strins legată de producţiile pe care le obţin cooperativele agricole, da modul cum ştim să gospodărim pămintul şi resursele lui. Nu poţi să-ţi propui să dezvolţi comuna fără a lua măsuri de valorificare, pînă la ultima palmă, a principalei ei bogăţii — pămintul. Pentru aceasta, atît eu, cit şi secretarul comitetului de partid, am participat la toate fazele în care s-au analizat planurile de producţie ale celor două cooperative agricole — brigăzi, ferme, C.A.P. Ne-am consultat cu oamenii, le-am ascultat pe îndelete părerile, am cântărit gospodăreşte, cum se spune, totul. Am reuşit astfel să stabilim măsuri şi sarcini care angajează agricultura comunei pe drumul unor rezultate mult superioare anilor trecuţi. Reţineţi doar două cifre : producţiile medii pe ha vor creşte în acest an cu circa 200 kg. la grîu şi cu 400 kg. la porumb. Primăria consideră că sporurile pe care le-am amintit reprezintă mai mult o bază de plecare pentru anii următori. Pe ce-mi întemeiez această afirmaţie ? Pe faptul că vom atrage In circuitul producţiei tot pămintul, că nu vom mai lăsa să rămînă o singură palmă care să nu producă. Am întocmit, in acest scop, un program complet de scoatere de sub efectul secetei, umidităţii şi eroziunii a circa 1 000 hectare de teren, IUerashixilUiTA comunei noastre are un potenţial ridicat, care nu şi-a spus ultimul cuvînt, şi in zootehnie. Am constatat, analizînd in amănunt situaţia, că acest „ultim cuvînt" depinde de doi factori : extinderea acordului global şi refacerea bazei furajere. Pentru aceasta primăria a şi luat măsurile de rigoare , s-a trecut la explicarea detaliata a modului de aplicare a acordului global şi la îmbunătăţirea regimului de agrotehnică pe terenurile rezervate bazei furajere. Rezultatul : la capitolul „plan“, cele două cooperative agricole din comună au contractat anul acesta pentru fondul central 450 tone de carne, angajîndu-se, totodată, să livreze peste plan 300 hl lapte, 1000 kg lină, 800 de porci graşi şi 100 de viţei. „Şi noi am acordat o atenţie deosebită agriculturii , arată Alexandru Jarnea, primarul din Viziru. Am lăsat conducerilor celor trei C.A.P., colectivelor de cooperatori din ferme şi brigăzi iniţiativa de a analiza şi găsi cele mai bune măsuri pentru creşterea producţiilor. Primăria a insistat asupra rezolvării unor probleme de ordin general. Am cerut judeţului să ne întocmească documentaţia, — şi am primit-o — pentru efectuarea unor lucrări de desecări pe 200 de hectare ; am întocmit un plan de măsuri pentru a reda in circuitul agricol alte 300 de hectare, care in prezent sunt ocupate de drumuri inutile între tarlale, de incintele exagerat de mari ale fermelor zootehnice, de vetrele intravilane prea mari ale gospodăriilor populaţiei etc. Aceste acţiuni, conjugate cu cele stabilite de conducerile C.A.P.-urilor pentru îmbunătăţirea agrotehnicii, pentru mai buna organizare a muncii, vor avea ca efect creşterea producţiilor medii la gnu şi porumb cu 150—200 kg. pe hectar. Mai concret, ne-am propus să obţinem 3 097 kg. grîu, 4 500 kg. porumb, 2 000 kg. floarea-soarelui. Cele 3 cooperative agricole din comuna noastră au contractat pentru fondul central peste 400 tone de carne. Vor mai livra, în mod suplimentar şi 470 hl lapte, 100 kg. lină, 100 porci graşi şi 90 de viţei". Acestea sunt, puse faţă în faţă, programele de lucru in agricultură ale celor două primării. Ce concluzie se reţine la analiza lor ? Este de apreciat faptul că primăriile şi-au asumat, în mod responsabil, rolul de gospodari ai pămîntului comunei, de a se interesa de valorificarea lui cit mai eficientă, indiferent de proprietarul care-l deţine : I.A.S., C.A.P. sau gospodăriile cetăţeneşti. După cum s-a văzut, cei doi primari nu se ocupă „In general“, „prin informări" de agricultură, ci sunt ei Înşişi buni cunoscători ai realităţilor din C.A.P., ai potenţialului economic al pămîntului. „Noile construcţii se vor realiza cu materialele satului, de către meşterii satului" „Avem anul acesta un volum de Investiţii de peste 9 milioane lei , ne spune primarul din însurăţei. Cea mai substanţială contribuţie la dezvoltarea comunei — e adevărat, primim investiţii şi de la buget — o aduc resursele proprii ale satului. Adunate în producţiile agricole ale C.A.P., în materiile prime pe care le valorifică unităţile economice create in comună, ele se reîntorc in planul de investiţii sub forma fondurilor de acumulare, a participării instituţiilor la constituirea bugetului local, a obiectivelor pe care acestea le ridică pe teritoriul satelor. Dar, pentru a fi şi mai bine înţeles, am să apelez la cifre. Anul acesta, in comuna noastră, se vor construi 3 ateliere-şcoală, o creşa, hale şi dotări pentru staţiunea de maşini agricole, noi capacităţi de producţie la centrul de vin alcool şi la distileria de spirt ; vor începe, de asemenea, lucrările de alimentare cu apă — prima etapă — a caselordin comună ; se vor moderniza două unităţi comerciale şi se vor construi hazpî după cum vedeţi, cu paşi siguri spre perspectiva de a deveni oraş“. „Cel puţin tot atâtea obiective — dacă nu mai multe, v-aş putea enumera şi eu la capitolul investiţii — adaugă primarul din Viziru, în plus, faţă de cei din însurăţei, noi vom construi un bloc de 10 apartamente pentru intelectuali şi alţi salariaţi ai comunei. Avem şi noi, pentru acest an, un plan de investiţii mare : circa 11 milioane lei“. Ii întrebăm pe cei doi primari: cum, cu ce materiale, cu ce forţe veţi realiza acest program de construcţii ? „A fost o vreme cînd noi, cei de la comună, eram obişnuiţi să facem apel, pentru tot ce aveam nevoie, la oraş — spune primarul din Viziru. Problema se pune acum altfel şi trebuie să înţelegem că de noi depinde rezolvarea ei. Comuna poate şi trebuie să participe mai mult cu forţe proprii la dezvoltarea ei. De ce să aşteptăm materiale de construcţii numai de la oraş — var şi cărămidă, de exemplu — când putem să le fabricăm în comună ? în ce ne priveşte, am luat măsuri să înfiinţăm, chiar din primăvara acestui an, o fabrică de cărămidă, cu o capacitate anuală de un milion de bucăţi, şi o secţie de prefabricate. Cea mai mare parte din materialele de construcţii ni le vom asigura astfel cu forţe proprii. Meseriaşi avem mai puţini in comună. Dar, şi in acest caz, vom apela tot la resursele comunei : ne vom califica — dacă va fi nevoie — propriii meseriaşi“. „Ne-am creat şi noi, cei din însurăţei, fabrică de cărămidă, vrem să fabricăm şi varul în comună — arată primarul Ion Bobocea. Dar noi am făcut incă un pas înainte in această direcţie. Întrucît în comună avem foarte mulţi meseriaşi — zidari, dulgheri, fierari, mecanici — am creat o secţie puternică de construcţii şi montaje în cadrul C.A.P. „Griviţa roşie“ Această secţie are o mare capacitate de forţă de muncă şi ea contractează lucrări, atît pentru comuna noastră, cit şi pentru alte comune. Aşa că, dacă vor avea nevoie, vecinii din Viziru pot conta pe ajutorul nostru...“ Ne-am despărţit de aceşti destoinici gospodari cu convingerea că modul concret, precis, în care s-a stabilit, în cele două comune, programul dezvoltării economico-sociale, felul cum au fost prospectate şi mobilizate toate resursele şi forţele necesare pentru realizarea lui, reprezintă o garanţie că cele două primării s-au angajat ferm, cu răspundere şi spirit de iniţiativă, pe drumul stabilit de conferinţa pe ţară. Norme de igienă pentru personalul sanitar şi vizitatorii unităţilor spitaliceşti Printr-un ordin al Ministerului Sănătăţii, au fost stabilite normele de igienă pentru personalul sanitar şi pentru vizitatorii unităţilor sanitare în vederea prevenirii apariţiei unor infecţii in unităţile spitaliceşti. Printre alte măsuri, se menţionează că încadrarea personalului în unităţile sanitare se va efectua numai după un examen medical minuţios. Se prevede, de asemenea, obligativitatea vaccinărilor profilactice, a examenelor medicale şi de laborator, periodice, diferenţiate pe funcţii şi loc de muncă. Se stabilesc, totodată, norme cu privire la îmbrăcămintea personalului, echipamentul sanitar fiind prevăzut in mod diferenţiat pe fiecare funcţie şi loc de muncă. In legătură cu vizitele în unităţile sanitare se preconizează noi reglementări. Astfel, este interzis accesul vizitatorilor în unităţile, secţiile şi serviciile cu profil de pediatrie, obstetrică, nou născuţi, de boli infectocontagioase, venerice, în serviciile în care se utilizează izotopi radioactivi, precum şi în serviciile de anestezie-reanimare şi terapie intensivă. In unităţile şi serviciile T.B.C. se interzice accesul ca vizitatori ai copiilor sub 16 ani. (Agerpres) FAPTUL divers! Alfredo I transmite I mulţumiri ! O scrisoare din Monza-Italia. Coppola Alfredo, care se afla nu de mult in ţara noastră, de în I dată ce s-a întors acasă, a ţinut neapărat să transmită mulţumirile şi recunoştinţa sa medicilor I de la spitalul din Orşova. „In luna februarie a.c. — relatează el — am avut un accident de I maşină în apropierea oraşului Orşova. Am fost internat imediat în spitalul din acest oraş, I unde am stat pînă m-am vin- | decât. Vreau să mulţumesc în- tregului personal al spitalului — I şi In mod deosebit dr. Ion Mi- | hălceanu şi tehnicianului sto- matolog A. Bielussich — care,n urma tratamentului aplicat, mi-au dat posibilitatea să mă intorc sănătos în Italia, la fa- I milia mea“. Vinovaţii o să răspundă Nu de mult, la secţia piloteord a Combinatului pentru fibre artificiale Brăila a inghetat conducta de sulfură de carbon. Cîţiva muncitori au început să o evacueze cu ajutorul unui vas de 50 de litri. In timp ce ucenicii Marcel Mihalcea şi Titi Stan efectuau cel de-al doilea transport, vasul s-a fisurat, sulfura de carbon s-a scurs pe podea şi a atins o conductă de abur Încălzit la 70—80 de grade, neizolate în Întregime. Lichidul s-a aprins aproape instantaneu şi cei doi ucenici au suferit arsuri grave. Cu toate îngrijirile acordate, Titi Stan a decedat, după 18 zile, la spital. După definitivarea anchetei, cei vinovaţi vor suferi consecinţele legii. Pe roşu Timp de două zile, lucrătorii de la serviciul de resort din cadrul miliţiei municipiului Craiova au întreprins un sondaj privind respectarea regulilor de circulaţie. In total, au fost depistate 1565 de abateri. Unui număr de 32 de conducători auto li s-au reţinut permisele pentru suspendare (14 conduceau sub influenţa alcoolului!). Cel mai mare număr al celor care au Incălcat regulile de circulaţie se referă insă la pietoni : 456. Nici ei nu puteau fi lăsaţi să treacă mai departe. Cu atit mai mult, cu cit mulţi dintre ei păreau a nici nu-şi da seama că-şi pun in pericol propria viaţă ! Crima vînătorului Petru Zarafiu, In virstă de 36 de ani, din comuna Şelaru (Dîmboviţa), se întorcea acasă de la o petrecere. Pe drum, înfierbintat de alcool, a început să se certe pentru nişte pricini mai vechi cu consăteanul său Mihai Stoian. După ce s-au despărţit, P. Z. — care era şi vînător — s-a dus acasă, şi-a luat arma de vînătoare şi s-a îndreptat spre locuinţa adversarului său, unde a început să tragă un aer pentru a-i tulbura somnul. Neştiind despre ce este vorba, M. S. a ieşit afară să vadă ce se întîmplă. Vînătorul a îndreptat arma spre el şi a tras, împuşcătura a fost mortală. Pentru fapta sa, Petru Zarafiu urmează să compare acum în faţa instanţei de judecată. După nuntă... Nu de mult, Silviu Longaver din oraşul Cavnic (Maramureş) a cunoscut-o pe Eugenia Răileanu din Probota (Iaşi), venită în oraşul de la poalele Gutîiului la neamuri. Din vorbă în vorbă, au ajuns la concluzia că trebuie să se căsătorească. Au plecat la Probota, la părinţii miresei. Aici, ofiţerul stării civile din localitate, fără nici o verificare prealabilă, a oficiat căsătoria. După nuntă, soţii s-au întors la Cavnic să continue petrecerea. Dar între Silviu Longaver şi părinţii şi neamurile acestuia s-a iscat o ceartă de pomină, care a trebuit soluţionată de miliţia din Cavnic. Cu acest prilej s-a constatat că, da fapt şi de drept, Silviu Longaver mai avea o soţie, cu care sa căsătorise prin anul 1966 şi de care nu era divorţat . Aşadar, Silviu Longaver a intrat în conflict nu numai cu părinţii, ci şi cu Codul penal. Pentru infracţiunea de bigamie, el va răspunde în faţa Instanţei de judecată. Rubrica redactată de Dumitru TIRCOB Gheorghe DAVID şi corespondenții „Se înfeîî*