Scînteia, martie 1972 (Anul 41, nr. 9074-9104)

1972-03-01 / nr. 9074

PAGINA 2 Unitatea şi frăţia oamenilor muncii - rezultat istoric al soluţionării marxist-leniniste a problemei naţionale Ideea unităţii şi frăţiei tuturor oa­menilor muncii — fără deosebire de naţionalitate — s-a numărat dintot­­deauna printre marile valori ale ideologiei partidului nostru, care, încă de la întemeiere, şi-a înscris pe steagul de luptă înflăcărată che­mare a lui Lenin : „Vechii lumi, lumii asupririi naţionale, a disen­siunilor naţionale şi a izolării na­ţionale, muncitorii ii opun lumea nouă a unităţii oamenilor muncii aparţinînd tuturor naţiunilor, in care nu va fi loc nici pentru privi­legii, nici pentru cea mai mică asu­prire a omului de către om". (Opere, vol. 19, p. 74). Principiul fundamental după care s-a călăuzit, în decursul în­tregii sale existenţe, partidul nos­tru în problema naţională, cheia de boltă a întregii sale orientări, este principiul deplinei egalităţi in drep­turi a oamenilor muncii indiferent de naţionalitate. Abordind proble­ma naţională nu in mod izolat de procesele sociale generale, ci ca o componentă intrinsecă esenţială a problemei generale democratice, intrucit esenţa democraţiei constă in deplina egalitate în drepturi, in posibilităţile egale asigurate tutu­ror cetăţenilor de a participa la con­ducerea treburilor obşteşti, Partidul Comunist Român se orientează cu consecvenţă după cunoscuta teză programatică leninistă : „există nu­mai un singur mod de rezolvare a problemei naţionale şi acesta este democratismul consecvent“. (Lenin, Opere, vol. 19, p. 348). In aplicarea creatoare a acestor principii fundamentale ale mar­­xism-leninismului, partidul nostru a acţionat constant în funcţie de condiţiile specifice ale României, caracterizate prin convieţuirea multiseculară in diferite zone ale ţării, alături de români, a naţiona­lităţilor conlocuitoare, prin bogate tradiţii de muncă şi luptă revolu­ţionară comună a oamenilor muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Continuînd şi ridicând aceste tra­diţii pe un plan superior, el a fun­damentat, de la întemeiere, corela­ţia indisolubilă dintre rezolvarea problemei naţionale şi crearea unei societăţi eliberate de orice asuprire şi exploatare, încă în proiectul ge­neral de program, supus dezbaterii congresului de constituire a P.C.R. se sublinia că : „Proletariatul din România aşteaptă rezolvarea defi­nitivă a problemei naţionale de la transformarea sistemului social". In lumina tezei marxiste potrivit căreia „nu poate fi liber un popor care asupreşte alte popoare“, par­tidul a militat fără preget împotri­va politicii de discriminare şi asu­prire a naţionalităţilor conlocui­toare promovată de guvernele bur­­­ghezo-moşiereşti, a pus în lumină conţinutul de clasă al naţionalis­mului in ambele sale forme de ma­nifestare — şovinismul cercurilor reacţionare ale naţiunii majoritare şi izolaţionismul unor pături ale minorităţilor naţionale. Comuniştii aratau maselor că, in timp ce bur­ghezia românească, maghiară şi germană au găsit modalitatea de a-i exploata în deplină „armonie şi colaborare" pe oamenii muncii, re­prezentanţii ideologici şi politici ai claselor exploatatoare au cultivat, prejudecăţi rasiale şi naţionale, au instigat vrajba naţională în scopul spargerii unităţii de luptă a celor ce muncesc. Poziţia fermă, intransigentă a P.C.R. ca exponent al intereselor fundamentale ale întregului popor, împotriva şovinismului, a revizio­nismului horthyst, împotriva perse­cuţiilor rasiale şi a diversiunilor naţionaliste, larga acţiune de masă pentru a bara ascensiunea fascis­mului la putere, dezvăluirea rolului odios al Gărzii de Fier şi celorlalte grupări fasciste, ca agenturi ale hitlerismului, acţiunile desfăşurate în perioada ocupaţiei Transilvaniei de Nord de către comunişti împo­triva bandelor fasciste ale „Cruci­lor cu săgeţi", au relevat, o dată mai mult, patriotismul şi interna­ţionalismul comuniştilor. Consecvenţa neabătută a poziţiei Internaţionaliste a P.C.R., trăsă­tură definitorie a întregii sale acti­vităţi, şi-a găsit o vie oglindire in îmbinarea luptei împotriva exploa­tării capitalisto-moşiereşti cu lupta împotriva asupririi naţionale, în e­­forturile sale în vederea făuririi unităţii tuturor celor ce muncesc, fără deosebire de naţionalitate ; partidul pornea de la înţelegerea faptului că numai prin lupta uni­tă a tuturor oamenilor muncii pu­tea fi înlăturată dominaţia clase­lor exploatatoare după cum, la rîn­­dul ei, aceasta reprezintă premisa fundamentală a rezolvării proble­mei naţionale în cadrul orînduirii socialiste. Nu e mai puţin adevărat că în unele documente de partid din pe­rioada ilegalităţii şi-au găsit re­flectare şi poziţii greşite in proble­ma naţională, ca de pildă tezele despre caracterul de „stat multina­ţional" al României ; asemenea teze, aflate în strînsă legătură cu aprecierile despre aşa-zisul „carac­ter imperialist al României de la Începutul secolului", cu prezentarea procesului de făurire a statului na­ţional unitar român ca efect al unor „anexiuni teritoriale", ignorau şi deformau în mod flagrant realită­ţile istorice şi conduceau în mod obiectiv la ideea dezmembrării ţării. Partidul a reuşit insă să înlăture şi să depăşească aceste greşeli, să-şi elaboreze o strategie şi tactică re­voluţionară justă, conformă cu realităţile româneşti, cu cerinţele de dezvoltare ale societăţii noastre, ceea ce a asigurat unirea sub stea­gul său a celor mai largi mase ale poporului. (Vezi şi studiul „Poli­­ties P.C.R. in problema naţională“ in volumul „Naţiunea şi contempo­raneitatea“. Ed. ştiinţifică 1971). In noua epocă istorică deschisă de victoria insurecţiei armate din au­gust 1944 — epoca revoluţiei popu­lare şi a construirii socialismului — procesul de apropiere şi sudare a unităţii frăţeşti a poporului ro­mân şi naţionalităţilor conlocui­toare a cunoscut un stadiu nou, ca­litativ superior. Politica deplinei egalităţi în drepturi a devenit, o dată cu instaurarea, la 6 martie 1945, a primului guvern din istoria ţării in care clasa muncitoare avea rolul precumpănitor, politică de stat. Această orientare consecventă imprimată de partid a reprezentat unul din factorii de bază care au determinat mobilizarea maselor largi ale oamenilor muncii de di­ferite naţionalităţi la desfăşurarea revoluţiei populare. In mod deose­bit se cuvine relevată fermitatea cu care Partidul Comunist Român a dejucat încercările reacţiunii inter­ne — atît din rândurile populaţiei române cit şi ale celei maghiare — sprijinite de unele cercuri imperia­liste, de înveninare a atmosferei în Transilvania, de reînviere şi aţîţare a vrajbei naţionale. Acest succes important al politicii P.C.R. a con­tribuit substanţial la creşterea în­crederii faţă de România nouă, de­mocrată, la sporirea autorităţii ei internaţionale, la respingerea dife­ritelor încercări de ştirbire a inte­grităţii teritoriale a ţării. Toate victoriile repurtate in o­­pera de edificare a socialismului sunt rezultatul eforturilor comune ale poporului român şi naţionalită­ţilor conlocuitoare. Prin munca lor unită, umăr la umăr, oamenii muncii români, maghiari, germani, de alte naţionalităţi, au dat viaţă politicii partidului de industriali­zare a ţării, de cooperativizare a agriculturii, de înflorire a ştiinţei şi a culturii, de ridicare a nivelului de trai al întregului popor. Nu e­­xistă domeniu al construcţiei so­cialiste, nu există sferă de creaţie, în care, alături de români să nu aducă o contribuţie de înaltă va­loare, la activitatea constructivă, oameni ai muncii aparţinînd naţio­nalităţilor conlocuitoare. Realităţile societăţii româneşti contemporane ilustrează un adevăr de necontes­tat : criteriul suprem de apreciere a oricăruia dintre membrii săi cons­tă în capacitatea şi pregătirea sa, in devotamentul faţă de cauza socia­lismului reflectat in aportul efectiv la înflorirea patriei comune, fie­care avind posibilităţi egale de afir­mare, îşi găsesc astfel materiali­zare prevederile Constituţiei care consacră deplina egalitate in drep­turi a tuturor cetăţenilor României socialiste fără deosebire de naţio­nalitate, rasă, sex sau religie. Experienţa ţării noastre confirmă că soluţionarea problemei naţio­nale este, pe de o parte, unul din­tre cele mai importante rezultate ale revoluţiei şi construcţiei socia­liste iar, pe de altă parte, o condi­ţie hotărîtoare pentru ridicarea pe o treaptă mai înaltă a procesului revoluţionar pe calea făuririi so­cialismului multilateral dezvoltat. Dinamismul, receptivitatea faţă de nou, spiritul creator — proprii întregii activităţi a partidului nos­tru — îl determină să privească şi rezolvarea problemei naţionale nu ca o acţiune finită, cu soluţii date o dată pentru totdeauna, ci ca un proces în cursul căruia apar mereu noi aspecte şi fenomene, impunind o rezolvare originală, în funcţie de condiţiile şi cerinţele specifice eta­pei respective. In acest sens se cu­vine relevate atenţia deosebită a­­cordată de Congresele IX şi X as­pectelor teoretice şi practice ale problemei naţionale, cuvîntările to­varăşului Nicolae Ceauşescu în ca­drul cărora a precizat locul şi rolul naţionalităţilor conlocuitoare în­­so­cietatea socialistă multilateral dez­voltată. Climatul de încredere care cimentează unitatea de nezdrunci­nat dintre partid şi masele largi ale cetăţenilor de orice naţionalitate a fost întărit de repetatele consultări ale secretarului general al parti­dului cu reprezentanţii naţionali­tăţilor conlocuitoare, de modul deschis, principial, limpede în care el a abordat şi cele mai „delicate“ aspecte din viaţa naţionalităţilor conlocuitoare, subliniind că nu e­­xistă problemă în acest domeniu care să nu poată fi analizată şi so­luţionată în sensul întăririi unităţii frăţeşti a tuturor cetăţenilor ţării. (Vezi Nicolae Ceauşescu , raport la Congresul IX, cap. 3, raport la Con­gresul X, cap. 3, expunerile la ple­nara Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate germană şi la ple­nara Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate maghiară. Baza trainică a rezolvării proble­mei naţionale în ţara noastră o constituie proprietatea socialistă, care asigură tuturor oamenilor muncii o poziţie egală faţă de mij­loacele de producţie. Conştiinţa răspunderii comune ce incumbă, de­opotrivă, oamenilor muncii români, maghiari, germani şi de alte naţio­nalităţi în virtutea dublei lor cali­tăţi de producători şi de proprietari ai mijloacelor de producţie (atît în întreprinderile de stat cit şi în co­operativele agricole) acţionează ca o puternică forţă a progresului în viaţa economică şi socială. Consolidarea bazei materiale-eco­­nomice a egalităţii în drepturi a tu­turor cetăţenilor se realizează prin politica partidului de dezvoltare ar­monioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării ; pe linia acestei orientări consecvente, ac­tualul cincinal prevede amplasarea judicioasă a noilor obiective eco­nomice şi social-culturale, în func­ţie de îmbinarea criteriului efici­enţei economice cu aspectele de ordin social şi naţional. Viaţa arată că dezvoltarea unitară a tutu­ror zonelor ţării, imprimarea u­­nui ritm mai accentuat de industria­lizare judeţelor altădată menţinu­te in inapoiere economică, printre care şi cele în care, alături de populaţia română, locuiesc nume­roşi oameni ai muncii de alte na­ţionalităţi, asigură efectiv adevă­rata egalitate socială şi naţională. Pe plan politic, deplina egalitate în drepturi a tuturor cetăţenilor, exercitarea efectivă a libertăţilor democratice îşi găseşte ilustrare in reprezentarea corespunzătoare a naţionalităţilor conlocuitoare în Comitetul Central al partidului, in Consiliul de Stat şi guvern, în toate organele centrale şi locale ale par­tidului, statului şi organizaţiilor de masă. Largile posibilităţi de parti­cipare la conducerea statului sunt ilustrate de faptul că Marea Adu­nare Naţională include 62 deputaţi din rîndurile naţionalităţilor conlo­cuitoare, iar consiliile populare a­­proape 16 000, întrchipînd in cel mai înalt grad principiile internaţionalismului, ale­­ egalită­ţii în drepturi a tuturor ce­tăţenilor, Partidul Comunist Ro­mân uneşte în rîndurile lui pe cei mai buni şi mai înaintaţi fii ai poporului, indiferent de naţio­nalitate. Ca o reflectare a struc­turii naţionale a populaţiei, din totalul membrilor Partidului Co­munist Român 88,8 la sută sunt ro­mâni, 8,4 la sută maghiari, 1,3 la sută germani şi 1,5 la sută de alte naţionalităţi. Omogenitatea şi coeziunea politico-ideologică reali­zate în cadrul partidului constituie, la rîndul său, un puternic factor de înrîurire a Întregii noastre societăţi în spiritul internaţionalismului. Orientarea consecventă de către Congresele al IX-lea şi al X-lea ale P.C.R. a întregii vieţi economice şi sociale în direcţia adincirii demo­cratismului socialist include drept o componentă esenţială perfecţionarea cadrului instituţional propice pen­tru valorificarea plenară a poten­telor naţionalităţilor conlocuitoare in opera de construcţie socialistă. Un rol important l-a avut in a­­ceastă privinţă constituirea consi­liilor naţionalităţilor conlocuitoare. Deşi a trecut un răstimp scur­t de­ la constituirea lor, ele se dovedesc organisme apte de a asigura parti­ciparea sistematică tot mai largă a acestor naţionalităţi la întreaga viaţă a ţării, la elaborarea şi înfăp­tuirea politicii interne şi externe a partidului, de a sprijini organele locale de partid şi de stat în exa­minarea şi rezolvarea problemelor specifice ale populaţiilor respecti­ve in concordanţă cu interesele ge­nerale ale societăţii, ca şi ale ce­tăţenilor din rîndurile acestor na­ţionalităţi. (Vezi Nicolae Ceauşescu: „Expunere cu privire la unele mă­suri organizatorice pentru întărirea continuă a unităţii moral-politice a poporului muncitor, a frăţiei din­tre oamenii muncii români şi ai naţionalităţilor conlocuitoare" 24 / 1968). In scopul asigurării posibilităţi­lor de exercitare deplină a dreptu­rilor cetăţeneşti ale tuturor oame­nilor muncii se urmăreşte aplicarea riguroasă a prevederilor legislative stipulînd că în unităţile administra­tiv-teritoriale locuite şi de popu­laţie de altă naţionalitate decit cea română, toate organele şi institu­ţiile folosesc şi limba naţionalităţii respective, se fac numiri de func­ţionari, din rîndul acestora sau al altor cetăţeni cunoscînd limba şi felul de trai al populaţiei locale. Comunitatea de viaţă şi de mun­că a locuitorilor patriei noastre se reflectă în viaţa spirituală a ţării, care integrează tot ce e mai valoros în creaţia poporului român şi a naţionalităţilor conlocuitoare. Ins­pirate din realităţile României so­cialiste, indisolubil legate de an­samblul condiţiilor materiale şi spirituale ale societăţii noastre, fructificate de ideologia comună — marxism-leninismul — creaţiile oa­menilor de artă şi cultură maghiari, germani şi de alte naţionalităţi constituie o microcultură — parte componentă a culturii socialiste a României, contribuind prin trăsă­turile ei originale, la îmbogăţirea patrimoniului cultural al ţării. Asigurarea condiţiilor necesare în vederea accesului egal la învă­ţătură pentru toate naţionalităţile conlocuitoare reprezintă una din realizările primordiale ale politi­cii naţionale a partidului şi statu­lui nostru. Este semnificativ în acest sens faptul că în cadrul învăţămintului de toate gradele funcţionează peste 3 200 şcoli şi secţii în care 285 500 tineri în­vaţă în limbile naţionalităţilor conlocuitoare. în acelaşi timp, mă­surile adoptate pentru îmbunătăţi­rea studiului limbii române asigură tinerilor din rîndurile naţionalită­ţilor conlocuitoare şanse egale de a-şi valorifica pregătirea şi apti­tudinile în orice regiune a ţării. Sprijinul larg şi multilateral a­­cordat de statul socialist dezvoltă­rii vieţii cultural-artistice a na­ţionalităţilor conlocuitoare se re­flectă, totodată, in­existenţa a nu­meroase teatre, biblioteci, cămine culturale, ansambluri artistice, di­ferite cotidiene şi publicaţii pe­riodice în limba maternă, in tira­jele crescînde ale cărţilor editate în limbile naţionalităţilor conlocui­toare, în emisiunile radiofonice şi de televiziune în limbile maghiară şi germană, in­tuita manifestări­lor consacrate în ultimii ani cin­stirii tradiţiilor progresiste ale na­ţionalităţilor conlocuitoare. Rezultatele politicii naţionale marxist-feniniste a Partidului Co­munist Român îşi găsesc cristali­zare în stadiul nou, mai înalt, pe care îl cunoaşte procesul de su­dare a coeziunii politice şi sociale a oamenilor muncii indiferent de naţionalitate ; adeziunea înflăcărată a tuturor locuitorilor ţării la poli­tica internă şi externă a partidului, sprijinul activ pe care il dau în­făptuirii acesteia, frăţia şi unita­tea de nezdruncinat dintre poporul român şi naţionalităţile conlocui­toare acţionează ca un puternic izvor al forţei şi trăiniciei orin­­duirii noastre socialiste. Definind această caracteristică a societă­ţii noastre, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta că : „Lichidarea exploatării omului de către om, triumful definitiv al socialismului reprezintă nu numai baza libertă­ţilor şi drepturilor sociale de care se bucură azi oamenii muncii din ţara noastră, fără deosebire de na­ţionalitate, ci şi baza coeziunii în­tregului nostru popor. Desfiinţînd nedreptăţile de ordin social, discri­minarea de rasă, de naţionalitate, de sex, socialismul garantează tu­turor oamenilor muncii drepturi egale in cadrul societăţii, accesul neîngrădit la viaţa economică, so­cială şi politică, la învăţământ şi cultură". Procesul de omogenizare, de în­tărire a coeziunii, propriu socie­tăţii noastre nu are nimic comun cu lichidarea colectivităţilor etnice, a raporturilor specifice dintre na­ţiunea socialistă şi naţionalităţile conlocuitoare. Nimic nu e mai străin esenţei şi idealurilor socia­lismului decit politica deznaţionali­zării, decit negarea individualităţii specifice a naţiunilor şi naţionalită­ţilor. Unitatea şi coeziunea social­­politică a societăţii socialiste se realizează nu prin ştergerea, ci, dimpotrivă, prin dezvoltarea speci­ficului naţional, înrădăcinat in tradiţii şi folclor, exprimat prin limbă, cultură şi conştiinţă. In concepţia marxist-leninistă, naţio­nalitatea este o colectivitate et­­nic-istorică, ale cărei criterii de de­finire sunt asemănătoare celor ale naţiunii. Existenţa ambelor co­munităţi este determinată de a­­ceiaşi factori economici, sociali şi politici ; ele sunt legate prin ţelul unic al făuririi şi dezvoltării noii orinduiri sociale, al înfloririi pa­triei comune : colaborarea şi prie­tenia frăţească, patriotismul şi in­ternaţionalismul socialist repre­zintă trăsături definitorii comune ale profilului lor politico-moral. Transformarea bazei economice, a structurii sociale şi configura­ţiei politico-ideologice a naţiunii române şi a naţionalităţilor con­locuitoare în cursul revoluţiei şi al construcţiei socialiste sint pro­cese condiţionat« reciproc şi »Clara în strînsă interdependenţă (veri consultaţia „Naţiunea şi socialis­mul“ în „Scinteia“ din 16.11.1972). In acest sens, un aport impor­tant la dezvoltarea învăţătu­rii marxist-leniniste despre pro­blema naţională, precum şi la orientarea practică a întregii acti­vităţi desfăşurate în acest domeniu in România, îl constituie teza fun­damentată de partidul nostru, po­trivit căreia, în lumina concepţiei privitoare la faptul că naţiunea are o perspectivă îndelungată de existenţă, această perspectivă se referă, deopotrivă, la viitorul na­ţionalităţilor care îşi vor păstra multă vreme o identitate proprie, vor continua să aibă un sinul so­cietăţii un loc şi un rol bine de­finite. O însemnătate excepţională pen­tru întărirea prieteniei frăţeşti a poporului român cu naţionalită­ţile conlocuitoare au prevede­rile programului de educare co­munistă, adoptat de plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1971, în cadrul căruia se acordă o deosebită atenţie cultivării patriotismului şi internaţionalismului socialist, ca trăsături definitorii ale făuritorilor noii orinduiri sociale. Spiritul mi­litant, intransigenţa revoluţionară, proprii întregii activităţi politico­­ideologice a partidului nostru, îşi găsesc reflectare în măsurile pre­conizate pentru combaterea fermă a oricăror influenţe ale ideologiei burgheze, ale naţionalismului şi şo­vinismului, străine climatului poli­tic al societăţii noastre. In concep­­ţia partidului este inadmisibilă orice îngăduinţă faţă de prejude­căţile naţionale , suferinţele şi pre­judiciile pe care le-au pricinuit poporului nostru de-a lungul veacurilor politica de dezbinare naţională promovată de clasele ex­ploatatoare, diversiunile naţionalis­te ale acestora, crimele monstruoa­se săvîrşite în numele rasismului şi şovinismului, impun organelor de stat ca — în spiritul politicii Partidului Comunist Român, in spi­ritul Constituţiei, precum şi al prevederilor legii, să nu îngăduie nici o manifestare a naţionalismu­lui, din partea oricui ar veni, să aplice cu fermitate neabătută sanc­ţiunile legale stabilite pentru orice infracţiune de propagandă naţio­­nalist-şovină, de aţîţare a urii de rasă sau naţionale. In scopul elucidării şi aprofun­dării problematicii complexe a naţiunii, şi naţionalităţilor se pune cu acuitate necesitatea intensifică­rii cercetării ştiinţifice sub aspec­tul relaţiilor inter-etnice, prin strinsa colaborare a istoricilor, eco­nomiştilor, filozofilor şi sociologilor români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — atenţia acor­dată acestor cercetări exprinin­­du-se şi în crearea recentă a Insti­tutului de ştiinţe politice şi de stu­diere a problemei naţionale în ca­drul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. Experienţa istorică confirmă că departe de a fi elemente opuse, contradictorii, dezvoltarea naţiunii socialiste române şi libera afir­mare, in condiţii de deplină ega­litate a naţionalităţilor conlocui­toare reprezintă laturi complemen­tare ale unui tot unitar, chezăşuind progresul continuu al ţării noastre pe calea construirii societăţii so­cialiste şi comuniste. Prof. univ. Emo GALL CONSULTA T I E * . * •. •?*.t " TV în sprijinul celor­­ care studiază în învăţămmtul de partid SCINTEZĂ — miercuri 1 martie 1972 in excursie la Predea! Foto : 8. Cristian Doua primării (Urmare din pag. I)­ferinţa pe ţară a primarilor şi se­cretarilor de partid, că prosperitatea satului, sub toate aspectele, este strins legată de producţiile pe care le obţin cooperativele agricole, da modul cum ştim să gospodărim pă­mintul şi resursele lui. Nu poţi să-ţi propui să dezvolţi comuna fără a lua măsuri de valorificare, pînă la ulti­ma palmă, a principalei ei bogăţii — pămintul. Pentru aceasta, atît eu, cit şi secretarul comitetului de partid, am participat la toate fazele în care s-au analizat planurile de produc­ţie ale celor două cooperative agri­cole — brigăzi, ferme, C.A.P. Ne-am consultat cu oamenii, le-am ascultat pe îndelete părerile, am cântărit gos­podăreşte, cum se spune, totul. Am reuşit astfel să stabilim măsuri şi sarcini care­­ angajează agricultura comunei pe drumul unor rezultate mult superioare anilor trecuţi. Reţi­neţi doar două cifre : producţiile medii pe ha vor creşte în acest an cu circa 200 kg. la grîu şi cu 400 kg. la porumb. Primăria consideră că spo­rurile pe care le-am amintit repre­zintă mai mult o bază de plecare pentru anii următori. Pe ce-mi înte­meiez această afirmaţie ? Pe faptul că vom atrage In circuitul producţiei tot pămintul, că nu vom mai lăsa să rămînă o singură palmă care să nu producă. Am întocmit, in acest scop, un program complet de scoatere de sub efectul secetei, umidităţii şi ero­ziunii a circa 1 000 hectare de teren, IUer­ash­i­xilUiTA comunei noastre are un potenţial ridicat, care nu şi-a spus ultimul cuvînt, şi in zootehnie. Am constatat, analizînd in amănunt situaţia, că acest „ultim cuvînt" de­pinde de doi factori : extinderea a­­cordului global şi refacerea bazei fu­rajere. Pentru aceasta primăria a şi luat măsurile de rigoare , s-a trecut la explicarea detaliata a modului de aplicare a acordului global şi la îm­bunătăţirea regimului de agrotehni­că pe terenurile rezervate bazei fu­rajere. Rezultatul : la capitolul „plan“, cele două cooperative agri­cole din comună au contractat anul acesta pentru fondul central 450 tone de carne, angajîndu-se, totodată, să livreze peste plan 300 hl lapte, 1000 kg lină, 800 de porci graşi şi 100 de viţei. „Şi noi am acordat o atenţie deosebită agriculturii , arată Alexan­dru­ Jarnea, primarul din Viziru. Am lăsat conducerilor celor trei C.A.P., colectivelor de cooperatori din fer­me şi brigăzi iniţiativa de a ana­liza şi găsi cele mai bune măsuri pentru creşterea producţiilor. Primă­ria a insistat asupra rezolvării unor probleme de ordin general. Am ce­rut judeţului să ne întocmească do­cumentaţia, — şi am primit-o — pentru efectuarea unor lucrări de desecări pe 200 de hectare ; am în­tocmit un plan de măsuri pentru a reda in circuitul agricol alte 300 de hectare, care in prezent sunt ocu­pate de drumuri inutile între tarlale, de incintele exagerat de mari ale fermelor zootehnice, de vetrele in­travilane prea mari ale gospodării­lor populaţiei etc. Aceste acţiuni, conjugate cu cele stabilite de condu­cerile C.A.P.-urilor pentru îmbunătă­ţirea agrotehnicii, pentru mai buna organizare a muncii, vor avea ca e­­fect creşterea producţiilor medii la gnu şi porumb cu 150—200 kg. pe hectar. Mai concret, ne-am propus să obţinem 3 097 kg. grîu, 4 500 kg. porumb, 2 000 kg. floarea-soarelui. Cele 3 cooperative agricole din co­muna noastră au contractat pentru fondul central peste 400 tone de carne. Vor mai livra, în mod supli­mentar şi 470 hl lapte, 100 kg. lină, 100 porci graşi şi 90 de viţei". Acestea sunt, puse faţă în faţă, programele de lucru in agricultură ale celor două primării. Ce concluzie se reţine la analiza lor ? Este de a­­preciat faptul că primăriile şi-au a­­sumat, în mod responsabil, rolul de gospodari ai pămîntului comunei, de a se interesa de valorificarea lui cit mai eficientă, indiferent de pro­prietarul care-l deţine : I.A.S., C.A.P. sau gospodăriile cetăţeneşti. După cum s-a văzut, cei doi primari nu se ocupă „In general“, „prin infor­mări" de agricultură, ci sunt ei Înşişi buni cunoscători ai realităţilor din C.A.P., ai potenţialului economic al pămîntului. „Noile construcţii se vor realiza cu materialele sa­tului, de către meşterii satului" „Avem anul acesta un volum de Investiţii de peste 9 milioane lei , ne spune primarul din însurăţei. Cea mai substanţială contribuţie la dezvoltarea comunei — e adevă­rat, primim investiţii şi de la buget — o aduc resursele proprii ale satului. Adunate în producţiile agricole ale C.A.P., în materiile pri­me pe care le valorifică unităţile e­­conomice create in comună, ele se reîntorc in planul de investiţii sub forma fondurilor de acumulare, a participării instituţiilor la constitui­rea bugetului local, a obiectivelor pe care acestea le ridică pe teritoriul satelor. Dar, pentru a fi şi mai bine înţeles, am să apelez la cifre. Anul acesta, in comuna noastră, se vor construi 3 ateliere-şcoală, o creşa, hale şi dotări pentru staţiunea de maşini agricole, noi capacităţi de producţie la centrul de vin alcool şi la distileria de spirt ; vor începe, de asemenea, lucrările de alimentare cu apă — prima etapă — a caselor­­din comună ; se vor moderniza două unităţi comerciale şi se vor construi hazp­­­î după cum vedeţi, cu paşi siguri spre perspectiva de a deveni oraş“. „Cel puţin tot atâtea obiective — dacă nu mai multe, v-aş putea e­­numera şi eu la capitolul investiţii — adaugă primarul din Viziru, în plus, faţă de cei din însurăţei, noi vom construi un bloc de 10 aparta­mente pentru intelectuali şi alţi sa­lariaţi ai comunei. Avem şi noi, pentru acest an, un plan de investiţii mare : circa 11 milioane lei“. Ii întrebăm pe cei doi primari: cum, cu ce materiale, cu ce forţe veţi realiza acest program de con­strucţii ? „A fost o vreme cînd noi, cei de la comună, eram obişnuiţi să fa­cem apel, pentru tot ce aveam nevoie, la oraş — spune primarul din Vi­ziru. Problema se pune acum altfel şi trebuie să înţelegem că de noi de­pinde rezolvarea ei. Comuna poate şi trebuie să participe mai mult cu forţe proprii la dezvoltarea ei. De ce să aşteptăm materiale de con­strucţii numai de la oraş — var şi cărămidă, de exemplu — când putem să le fabricăm în comună ? în ce ne priveşte, am luat măsuri să înfiinţăm, chiar din primăvara a­­cestui an, o fabrică de cărămi­dă, cu o capacitate anuală de un milion de bucăţi, şi o secţie de prefabricate. Cea mai mare parte din materialele de construcţii ni le vom asigura astfel cu forţe proprii. Meseriaşi avem mai puţini in co­mună. Dar, şi in acest caz, vom a­­pela tot la resursele comunei : ne vom califica — dacă va fi nevoie — propriii meseriaşi“. „Ne-am creat şi noi, cei din însurăţei, fabrică de cărămidă, vrem să fabricăm şi varul în comună — arată primarul Ion Bobocea. Dar noi am făcut incă un pas înainte in această direcţie. Întrucît în co­mună avem foarte mulţi meseriaşi — zidari, dulgheri, fierari, mecanici — am creat o secţie puternică de construcţii şi montaje în cadrul C.A.P. „Griviţa roşie“ Această sec­ţie are o mare capacitate de forţă de muncă şi ea contractează lucrări, atît pentru comuna noastră, cit şi pentru alte comune. Aşa că, dacă vor avea nevoie, vecinii din Viziru pot conta pe ajutorul nostru...“ Ne-am despărţit de aceşti destoinici gospodari cu convingerea că modul concret, precis, în care s-a stabilit, în cele două comune, programul dez­voltării economico-sociale, felul cum au fost prospectate şi mobilizate toa­te resursele şi forţele necesare pen­tru realizarea lui, reprezintă o garan­ţie că cele două primării s-au anga­jat ferm, cu răspundere şi spirit de iniţiativă, pe drumul stabilit de con­ferinţa pe ţară. Norme de igienă pentru personalul sanitar şi vizitatorii unităţilor spitaliceşti Printr-un ordin al Ministerului Sănătăţii, au fost stabilite normele de igienă pentru personalul sanitar şi pentru vizitatorii unităţilor sanitare în vederea prevenirii apariţiei unor infecţii in unităţile spitaliceşti. Printre alte măsuri, se menţionea­ză că încadrarea personalului în u­­nităţile sanitare se va efectua numai după un examen medical minuţios. Se prevede, de asemenea, obligativi­tatea vaccinărilor profilactice, a exa­menelor medicale şi de laborator, pe­riodice, diferenţiate pe funcţii şi loc de muncă. Se stabilesc, totodată, nor­me cu privire la îmbrăcămintea per­sonalului, echipamentul sanitar fiind prevăzut in mod diferenţiat pe fie­care funcţie şi loc de muncă. In legătură cu vizitele în unităţile sanitare se preconizează noi regle­mentări. Astfel, este interzis accesul vizitatorilor în unităţile, secţiile şi serviciile cu profil de pediatrie, obstetrică, nou născuţi, de boli infec­tocontagioase, venerice, în serviciile în care se utilizează izotopi radio­activi, precum şi în serviciile de a­­nestezie-reanimare şi terapie inten­sivă. In unităţile şi serviciile T.B.C. se interzice accesul ca vizitatori ai copiilor sub 16 ani. (Agerpres) FAPTUL­­ divers! Alfredo I transmite I mulţumiri ! O scrisoare din Monza-Italia.­­ Coppola Alfredo, care se afla nu de mult in ţara noastră, de în­ I dată ce s-a întors acasă, a ţinut­­ neapărat să transmită mulţumi­rile şi recunoştinţa sa medicilor I de la spitalul din Orşova. „In­­ luna februarie a.c. — relatează el — am avut un accident de I maşină în apropierea oraşului­­ Orşova. Am fost internat ime­­diat în spitalul din acest oraş, I unde am stat pînă m-am vin- | decât. Vreau să mulţumesc în-­­ tregului personal al spitalului — I şi In mod deosebit dr. Ion Mi- | hălceanu şi tehnicianului sto-­­ matolog A. Bielussich — care,­­­­n urma tratamentului aplicat,­­ mi-au dat posibilitatea să mă i­­ntorc sănătos în Italia, la fa- I milia mea“. Vinovaţii o să răspundă Nu de mult, la secţia pilot­­eord a Combinatului pentru fi­bre artificiale Brăila a inghe­­tat conducta de sulfură de car­bon. Cîţiva muncitori au înce­put să o evacueze cu ajutorul unui vas de 50 de litri. In timp ce ucenicii Marcel Mihalcea şi Titi Stan efectuau cel de-al doi­lea transport, vasul s-a fisurat, sulfura de carbon s-a scurs pe podea şi a atins o conductă de abur Încălzit la 70—80 de gra­de, neizolate în Întregime. Li­chidul s-a aprins aproape in­stantaneu şi cei doi ucenici au suferit arsuri grave. Cu toate îngrijirile acordate, Titi Stan a decedat, după 18 zile, la spital. După definitivarea anchetei, cei vinovaţi vor suferi consecinţele legii. Pe roşu Timp de două zile, lucrătorii de la serviciul de resort din ca­drul miliţiei municipiului Cra­iova au întreprins un sondaj privind respectarea regulilor de circulaţie. In total, au fost depistate 1565 de abateri. Unui număr de 32 de conducători auto li s-au reţinut permisele pentru suspendare (14 conduceau sub influenţa alcoolului!). Cel mai mare număr al celor care au In­­călcat regulile de circulaţie se referă insă la pietoni : 456. Nici ei nu puteau fi lăsaţi să treacă mai departe. Cu at­it mai mult, cu cit mulţi dintre ei păreau a nici nu-şi da seama că-şi pun in pericol propria viaţă ! Crima vînătorului Petru Zarafiu, In virstă de 36 de ani, din comuna Şelaru (Dîm­boviţa), se întorcea acasă de la o petrecere. Pe drum, înfierbin­­tat de alcool, a început să se certe pentru nişte pricini mai vechi cu consăteanul său Mihai Stoian. După ce s-au despărţit, P. Z. — care era şi vînător — s-a dus acasă, şi-a luat arma de vî­­nătoare şi s-a îndreptat spre lo­cuinţa adversarului său, unde a început să tragă un aer pentru a-i tulbura somnul. Neştiind des­pre ce este vorba, M. S. a ieşit afară să vadă ce se întîmplă. Vînătorul a îndreptat arma spre el şi a tras, împuşcătura a fost mortală. Pentru fapta sa, Petru Zarafiu urmează să compare a­­cum în faţa instanţei de jude­cată. După nuntă... Nu de mult, Silviu Longa­ver din oraşul Cavnic (Maramureş) a cunoscut-o pe Eugenia Răi­­leanu din Probota (Iaşi), veni­tă în oraşul de la poalele Gutî­­iului la neamuri. Din vorbă în vorbă, au ajuns la concluzia că trebuie să se căsătorească. Au plecat la Probota, la părinţii miresei. Aici, ofiţerul stării civile din localitate, fără nici o verifi­care prealabilă, a oficiat căsă­toria. După nuntă, soţii s-au în­tors la Cavnic să continue petre­cerea. Dar între Silviu Longa­­ver şi părinţii şi neamurile a­­cestuia s-a iscat o ceartă de pomină, care a trebuit soluţio­­nată de miliţia din Cavnic. Cu acest prilej s-a constatat că, da fapt şi de drept, Silviu Longa­­ver mai avea o soţie, cu care sa căsătorise prin anul 1966 şi de care nu era divorţat . Aşadar, Silviu Longaver a intrat în con­flict nu numai cu părinţii, ci şi cu Codul penal. Pentru infrac­ţiunea de bigamie, el va răs­punde în faţa Instanţei de ju­decată. Rubrica redactată de­­ Dumitru TIRCOB Gheorghe DAVID şi corespondenții „Se înfeîî*

Next