Scînteia, mai 1972 (Anul 41, nr. 9135-9164)
1972-05-14 / nr. 9147
PAGINA 2 ! FAPTUL DIVERS Hidroforul si... liniştea lui nu i s-a Intimplat ca, in toiul nopţii, să nu tresară, speriat, la auzul unui zgomot puternic : hidroforul ! Iată insă că Ionel Simionescu şi Ion Mareş, de la întreprinderea de administraţie locativă „Herăstrău“ din Capitală, au reuşit să pună la punct un tip de hidrofor... silenţios. Secretul acestuia constă in faptul că pompa, spre deosebire de hidrofoarele cunoscute, este submersibilă, fiind suspendată în interiorul rezervorului de apă, fapt care înlătură total vibraţiile puternice produse la aspersarea apei — vibraţii transmise cu consecinţele cunoscute, de-a lungul coloanelor metalice ale blocurilor. Obţinînd şi o importantă reducere a consumului de energie pentru aducţiunea apei în pompă, invenţia, recent brevetată, este o realizare în jurul căreia, tocmaai pentru că asigură liniştea, se va face... „zgomot“. Cu şi fără nas De mai multă vreme, Radu Liviu Ionescu, medic stomatolog la circumscripţia medicală C.F.R. Mărăşeşti, îşi crease o clientelă proprie, din afara salariaţilor de la calea ferată. Desigur, nu din altruism. Pentru orice tratament, dumnealui percepea „o taxă“ al cărei cuantum depindea de felul cum ajungea cu pacientul la învoială. In urma unor cercetări recente, întreprinse de către organele in drept, s-a stabilit că el a încasat, în acest fel, citeva zeci de mii de lei. Transformase, după cum se vede, cabinetul instituţiei intr-un adevărat cabinet particular. Şi intrucit şeful serviciului medical de la Direcţia regională C.F.R. Galaţi ii era naş, nu-şi făcea nici un fel de griji din această pricină. Pină acum citeva zile, tind, surprins efectuind asemenea tratamente, şi-a dat seama că, de fapt, nașul său n-are cum .Să-l salveze.vMaistro. Alunul gigant Printre arborii care Împodobesc grădina unuia dintre frumoasele popasuri turistice de pe Valea Oltului — Hanul dintre nuci de la Ioneşti (Vîlcea) — se află şi un alun, care nu e cu nimic mai puţin falnic decât ei . Avind o vîrstă de peste 60 de ani, acesta este, spre deosebire de confraţii săi atît de des întilniţi prin crângurile noastre, un copac în toată puterea cuvîntului. El are o înălţime de peste 25 metri, iar la baza circumferinţei tulpinei măsoară aproape 2 metri. Constituind un exemplar unic pentru această zonă, localnicii îl protejează ca pe un veritabil monument al naturii. Virajul vinului la volanul autocamionului cu remorcă 21—VS—1269, Alexandru Bojoagă transporta, printre altele, şi două butoaie de vin pe şoseaua Sebeş-Sibiu. Pe cînd trecea prin stilul Apaldul de Sus, mai mulţi localnici i-au făcut semn să oprească, deoarece işi pierduse o parte din marfă. A.B. a oprit şi s-a convins , la un viraj, intr-o pantă de 9 grade, executat în afara părţii carosabile, două butoaie cu vin „viraseră“ şi ele in sens contrar, rupind oblonul şi sărind din maşină. Cu acest prilej s-au dus pe apa simbetei 3 160 litri de vin, In valoare de 38 000 lei. Acum, organele in drept urmează să precizeze cui trebuie să i se facă nota de plată. După faptă împuternicită să încaseze cotele de întreţinere şi fondurile de rulment la Asociaţia locatarilor din complexul Pieptănari din Capitală, Elisabeta Puia, cu ajutorul lui Vasile Limbenciuc, a început să înscrie în registrele de casă sume mai mici decit cele real incasate, reuşind să sustragă astfel aproape 70 000 de lei din fondurile locatarilor. Recent, prin sentinţa pronunţată de secţia a II-a penală din cadrul Tribunalului Municipiului Bucureşti, E.P. a fost condamnată la 8 ani închisoare, iar copărtaşul ei la 4 ani închisoare. Pedepse meritate, pe măsura faptelor. Rubrice redactate de Dumitru TIRCOB Gheorghe DAVID şi corespondenţii „Scînteîi* I O temă importantă în învăţămîntul de partid: RĂSPUNDEREA MUNCITORULUI PENTRU CALITATEA PRODUSELOR REALIZATE Aplicarea la viaţă a programului elaborat de partid pentru îmbunătăţirea activităţii ideologice a determinat, in organizaţiile din municipiul Reşiţa, o evidentă ridicare calitativă a propagandei de partid, asigurindu-i, totodată, o mai temeinică legătură cu viaţa, cu obiectivele de zi cu zi ale perfecţionării Întregii activităţi, ale mobilizării oamenilor la indeplinirea politicii partidului. In ce măsură se regăsesc aceste caracteristici dinamice si in desfăşurarea invătămintului de partid in citeva din marile întreprinderi ale acestui important centru industrial al tării ? ...Stăm de vorbă cu Fov. Gheorghe Papavă, secretarul comitetului de partid din secţia R.M.A.S. a combinatului siderurgic. O primă constatare. Intre problemele care au făcut obiectul a numeroase dezbateri in cadrul invătămintului de partid. Îmbunătăţirea calităţii produselor a ocupat un loc central. Şi nu la modul general, rupt de viaţă, de uzină, ci, dimpotrivă, puternic ancorat in realitatea acestora. In cele şase organizaţii de bază din secţie, atît cursan- Biţii, cit şi propagandiştii au făcut din calitatea produselor o deviză, o problemă cu un profund ecou in conştiinţa oamenilor. — Noi am pornit de la indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, subliniază interlocutorul nostru, care arată că ridicarea calităţii produselor, realizarea de produse cu caracteristici tehnico-funcţionale superioare trebuie să constituie o preocupare de prim ordin, una din sarcinile de cea mai mare însemnătate a tuturor muncitorilor, inginerilor şi specialiştilor din industria noastră socialistă. Tocmai de aceea majoritatea temelor dezbătute au cuprins şi un capitol aparte consacrat măsurilor politice şi economice menite a contribui la ridicarea calităţii şi a eficienţei întregii noastre activităţi, la cultivarea în conştiinţa oamenilor a unei atitudini noi, înaintate faţă de muncă, faţă de comandamentele majore ale producţiei. Abordarea lecţiilor la Invăţămîntul de partid intr-o asemenea viziune, coroborarea acestora cu planul de măsuri privind perfecţionarea şi îmbunătăţirea întregii activităţi ideologice şi cultural-educative au dat, desigur, bune rezultate. In anul de invătănţint curent, toate lucrările efectuatte au fost de cea mai bună calitate, in jurnalul „de bord“ al secţiei, rubricile „reclamaţii“, „stagnări în producţii“ pe seama acestui indicator au rămas imaculate. ...Continuăm investigaţia la uzina constructoare de maşini. Fiind zi de lecţie, participăm la două dezbateri din organizaţia de bază de la secţia turnătorie de fontă şi neferoase. Cele două cercuri de studiere a politicii economice a P.C.R. — propagandişti Leopold Sauer şi, respectiv, Ion Rus — dezbat aceeaşi temă : „Capacitatea de producţie a întreprinderii". Fireşte, este meritorie şi de primă importanţă abordarea unei tematici economice în cadrul cercurilor învăţămîntului de partid, menită a aprofunda — sub aspect politic — obiectivele majore ale producţiei, a lega, astfel, invăţămintul de viaţă, de realitate, de preocupările diurne ale fiecărui colectiv. Cum s-au reflectat însă problemele specifice secţiei respective în cele două dezbateri amintite ? Cuprinzind nu mai puţin de 10 capitole fiecare dintre ele constituind aproape o lecţie de sine stătătoare, tema predată de tov. L. Sauer a abundat în tehnicisme şi elemente teoretice, aproape fără vreo legătură concretă cu secţia. Deşi, cum spuneam, lecţia a avut 10 capitole, ele nu au cuprins, fie şi tangenţial, referiri la necesitatea Îmbunătăţirii calităţii produselor, in strinsă legătură cu tema abordată. Mai mult, nici unul din aceste capitole nu a relevat neajunsurile din secţie, modul în care comuniştii, organizaţia de partid mobilizează oamenii la folosirea integrală, judicioasă şi eficientă a capacităţilor de producţie, la instaurarea unui climat de muncă menit a contribui efectiv la ridicarea calităţii produselor executate aici. Legarea expunerii şi a discuţiilor de producţie, de problemele specifice cu care sunt confruntaţi oamenii din secţie era cu atît mai necesară cu cit aici există încă importante capacităţi, mecanisme şi utilaje neindeajuns folosite, ceea ce se răsfrânge negativ, fireşte, şi în calitatea produselor. Semnificativă, in acest sens, a fost opinia unor cursanţi — Ion Cioară, Marin Negrilă, Ion Sirer și Dumitru Cocar — exprimată la solicitarea noastră, după încheierea dezbaterilor la cercul condus de propagandistul I. Rus. Ei au fost de părere că, în locul frazelor generale, abundente în dezbateri, mult mai util ar fi fost, bunăoară, un calcul concret care să explice: ce producţie s-a pierdut datorită neutilizării integrale a capacităţilor de producţie in 1971 şi in primele luni din acest an, care sunt cauzele întreţinerii necorespunzătoare a utilajelor, aprovizionării neritmice, numărului mare de rebuturi, absenţelor nemotivate — probleme de mare actualitate şi nerezolvate nici în prezent în secţie. „Omisiunea" surprinde cu atît mai mult cu cit, se ştie, la Conferinţa pe ţară a cadrelor de conducere din industrie şi construcţii, tendinţa folosirii incomplete şi neraţionale a utilajelor, a capacităţilor de producţie a fost ferm combătută. Relevînd că dau efectul economic scontat şi subliniind însemnatele rezerve in utilizarea mecanismelor şi a utilajelor, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a chemat organizaţiile de partid să urmărească cu perseverenţă aceste probleme, rezolvarea lor constituind o îndatorire de frunte a comuniştilor, a tuturor cadrelor de conducere. Ancorarea expunerilor şi a dezbaterilor din învăţămîntul de partid in realitatea cotidiană a uzinei, în problemele ei specifice este reclamată, evident, nu numai în legătură cu producţia ei, în mod deosebit, şi cu oamenii care o realizează. Modul în care cursanţii işi însuşesc şi aplică în practică cunoştinţele teoretice, cu deosebire preocuparea organizaţiilor de partid pentru ca toată munca politică, propaganda, întreg registrul mijloacelor politico-educative să se adreseze, in primul rând, conştiinţei muncitorilor in bătălia pentru a asigura produselor o calitate ireproşabilă, sunt, evident, tot atîtea probleme care se cer in mod imperios a fi abordate de învăţămîntul de partid. Sigur, toate acestea sunt lucruri cunoscute la Reşiţa. Nu '"Şi aplicate fafta? La cele doua dezizbateri amintite, precum şila cursul, de Studiere a Statutului P.C.R., la cercurile de studiere a problemelor societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi, respectiv, la cel de educaţie moral-cetăţenească — ambele de la întreprinderea de construcţii şi montaje metalurgice — expunerile nu au făcut nici o referire la oamenii cărora propagandistul li se adresa, nu au adus în discuţie fapte, întîmplări, atitudini de la locul de producţie respectiv pentru a stimula pe această cale dezbaterile. Şi cite nu erau de spus... In secţia turnătorie de fontă de la uzina constructoare de maşini, bunăoară, organizaţia de partid nu a reuşit îndeajuns să evidenţieze, in cadrul învăţămîntului de partid, însemnătatea politică, economică şi socială a necesităţii îmbunătăţirii continue a calităţii produselor. Prea puţine sunt aici acţiunile cu ecou in conştiinţa muncitorilor menite să determine, din proprie iniţiativă, măsuri care să se soldeze cu realizarea unor produse calitativ superioare, cu crearea unei opinii exigente, combative, împotriva celor care produc rebuturi. Numai aşa se explică de ce anul trecut în secţie s-au rebutat piese în valoare de 6,8 milioane lei , nemulţumitoare sunt şi rezultatele din primele luni ale anului curent. Discutarea acestor probleme la invăţămintul de partid ar fi contribuit, desigur, la depistarea cauzelor care generează asemenea fenomene negative, ar fi orientat oamenii spre stabilirea unor măsuri eficiente pentru înlăturarea lor. Desigur, abordarea problemelor la invăţămintul de partid In strinsă legătură cu viaţa, cu uzina, este condiţionată, firesc, de conţinutul şi ţinuta prelegerilor, de modul în care sunt organizate şi canalizate discuţiile. O expunere bazată pe documentele şi tezele generale ale partidului nostru, pe Învăţătura marxist-leninistă, intr-o deplină concordanţă cu viaţa, in strinsă interdependentă cu realitatea înconjurătoare, este, desigur, preferabilă unei aşa-zise conferinţe teoretice, abstractă, ruptă de preocupările cotidiene ale auditoriului. Practica a dovedit, de asemenea, utilitatea dezbaterilor vii, a dialogurilor antrenante, la obiect, stimularea atitudinii combative, exigente faţă de neajun- suri. Dar, la cercurile de invătămint de partid la care ne-am referit, nu se procedează in acest mod. Alte cauze care diminuează, în aceeaşi măsură, eficienţa educativă a invătămintului de partid le aflăm la IC.M.M.R., unde discutăm cu Zamfir Crăiete, propagandist la cursul de studiere a problemelor societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Expunerile suferă de acelaşi neajuns , abundă în generalităţi, nu aduc aspecte concrete din viaţa întreprinderii, întrebat de ce la unele teme nu sunt combătute diferitele atitudini retrograde de pe şantierele unităţii, calitatea necorespunzătoare a unor lucrări, propagandistul a răspuns : „fiindcă nu le cunosc“. Să reţinem că interlocutorul nostru este... director administrativ al întreprinderii. Un alt propagandist de aici, solicitat să relateze de ce nu aduce în dezbatere aspecte ____________ concrete din viaţa colectivului, spre a stimula spiritul critic, exigenţa, ne-a răspuns: „De cite ori am încercat să critic, să stimulez dezbaterile pe această cale, nu m-a auzit nimeni. Şi apoi, de ce să critic numai eu ?“ Comentariile sunt de prisos. Acestor neajunsuri semnalate in ancheta de faţă li se adaugă altele care reduc considerabil potenţialul educativ al învăţămîntului de partid : de multe ori lecţiile se amină, nu este controlat studiul individual al cursanţilor , analizele întreprinse de unele comitete de partid, deşi relevă o frecvenţă necorespunzătoare la cursuri, lipsa unor propagandişti de la instruiri, faptul că, la dezbateri, în multe cazuri, iau cuvîntul sau sînt numiţi mereu aceiaşi oameni, iar controlul exercitat de organele de partid vizează, de regulă, cercurile mai bune, lipsindu-le, în schimb, pe celelalte, care ar avea efectiv nevoie de acest ajutor, nu se reflectă in îmbunătăţirea efectivă a invătămintului de partid. Acestea sunt, evident, neajunsuri care trebuie cit mai grabnic înlăturate. Lichidarea lor trebuie să concentreze în mai mare măsură atenţia Comitetului municipal de partid Reşiţa,’ Care «nu sra ocupat sistematic de îndrumarea şi desfăşurarea învăţămîntului de partid spre a ajuta organizaţiile de bază să realizeze legarea cunoştinţelor teoretice de practică, să-l transforme intr-un puternic instrument de mobilizare a oamenilor la îndeplinirea în cele mai bune condiţii a obiectivelor economice şi social-politice. Ioan VLANGA Florea CIOBANU VIAŢA DE PARTID „Am 12 scaune vechi , m-am adresat deunăzi meşterului de la atelierul de mobilă şi tapiţerie de pe str. Mihai Eminescu. S-au cam birbuit arcurile. S-au cam prăpădit căptuşelile. Am adus aici unul de probă. Cu Îmi iei să le repari pe toate ?“ A luat omul scaunul la mină, i-a dat încetişor ocol cu privirea, l-a răsturnat, l-a ciocănit şi, in fine, s-a pronunţat : — Păi... Să zic aşa, nu trece mult de 1 400. — 1 400 ? — Da. Cam 120 de lei şi ceva pentru fiece scaun. — Mai ieftin nu laşi ? — l-am întrebat eu intr-o doară. — Nu, nu se poate mai ieftin. Preţul e fix. Am stat in cumpănă. Cam scump. Dubios de scump. Am plecat la altă unitate — Meştere, i-am zis şimeşterului de la unitatea de mobilă şi tapiţerie de pe strada Taras Sevcenco, am 12 scaune vechi... Omul s-a uitat lung la scaunul de probă şi a spus scurt : — 1 600. Specialistul de la atelierul de pe Taras Sevcenco a făcut pe loc şi descompunerea preţului. Uite, a zis el, adit fac cuiele, atlt arcurile, atît... In total 132 lei reparaţia unui scaun. O eroare de calcul ? Facem exact 300 de paşi şi intrăm in atelierul de mobilă şi tapiţerie de pe Calea Moşilor (colţ cu Taras Şevcenco). — Meştere... Dar cit ai zice... scaun meşterul făcuse din ochi „compunerea“ preţului : — Costă exact 1 800 lei Cam 150 lei pentru bucată. Uluiţi de jocul preţurilor, de viteza astronomică cu care se modifică, fără nici o justificare, tarifele, am făcut la rîndul nostru un calcul : 1 800 lei (tariful pretins la unitatea de pe Calea Moşilor) minus 400 lei (tariful pretins la prima unitate) egal cu 400 lei. Este o sumă apreciabilă, pe care un client realmente interesat să-şi repare mobila ar fi dat-o (avind ghinionul să se adreseze unităţii de pe Calea Moşilor) cu totul şi cu totul inutil. Am păşit şi pragul unităţii ..Mobilă şi tapiţerie" de pe Str. 11 Iunie. — Meştere... — 12 scaune — zici T — 12... — 1 900 ! încă o sută de lei In plus ! Ne întrebam pină unde poate să urce scara preţurilor stabilite după bunul plac al unor oameni incorecţi ? Iată-ne la un ultim atelier de „Mobilă şi tapiţerie“ — cel de pe Şos. Mihai Bravu. Cerem deschis meseriaşului de serviciu să ne calculeze preţul reparaţiei, nu din ochi, ci exact, după tarifele legale. Pare de necrezut, dar nu 1 400, nu 1 600, 1 800 sau 1 900 lei costa în realitate toată reparaţia, ci... 900 lei ! Doar 75 lei pentru fiecare scaun ! Ne-am uitat cu atenţie peste calcule, peste tarife. Totul era în ordine. Fără îndoială, reparaţia celor 12 scaune costa numai 900 lei. Atunci de ce unii au cerut cu 570, cu 600, cu... 1 000 (o mie !) de tei mai mult ? Ce reprezintă această diferenţă, de-a dreptul scandaloasă ? Nu reprezintă nimic altceva decit preţul serviciilor neefectuate. Nu e altceva decit o grosolană şi intolerabilă umflare de ta-brif. Această practică, cocoloşită prin birourile şi prin atelierele cooperaţiei meşteşugăreşti, ia uneori, ca în cazul nostru, forme grave, se identifică cu păgubirea cetăţeanului după bunul plac al unuia sau altuia din inşii puşi să răspundă de mersul unităţilor de interes public. Fireşte, am avut şi curiozitatea să aflăm ce Părere au cei Investiţi cu coordonarea acestui sector atît de solicitat de public. Pe scurt am povestit vicepreşedintelui Moise Marin de la „Mobilă şi tapiţerie“ întimplarea cu cele 12 scaune. Iată, cuvînt cu cuvînt, „explicaţiile“ date : — Peste tot trebuia să vă taxeze la fel. Noi nu avem preţuri diferenţiate de la o unitate la alta... — Ceea ce ne-aţi spus acum nouă ştie toată lumea. Noi întrebăm altcevade ce se practică asemenea „tarife“, de ce toleraţi asemenea fapte ! — Noi le-am spus la toţi tapiţerii să se orienteze numai după tarifele oficiale, dar se mai produc abateri. Iată un răspuns care mai mult irită decit lămureşte ceva. E posibil ca nu vreo ocazie oarecare, coordonatorii tapiţeriilor să fi atras atenţia unităţilor din subordine în sensul amintit. Şi ? Ce s-a rezolvat ? Nimic. E uşor de înţeles cauza. Aici nu e vorba doar de a atrage mai rar sau mai des atenţia asupra unui lucru oarecare. E vorba de a întrona în unităţi un perfect spirit de disciplină faţă de preţ şi tarif. Umflarea preţului sau tarifelor nu e un lucru oarecare, o banalitate, ci atentat la bugetul solicitantului de servicii, la buzunarul cumpărătorului. Cite un mistificator de preţuri de la cooperaţia meşteşugărească nu se sfieşte să spună cu voce tare : ,,Am pretins mai mult? Nu mi se poate intimpla nimic. Doar am eliberat chitanţă. Eu n-am băgat nimic in buzunar“. E o „teorie“ vicleană. Dacă „specialistul“ umflă tarifele, veniturile lui personale cresc şi ele direct proporţional cu încasările gentale de la populaţie. Tariful, preţul sunt absolut obligatorii, ele au fost stabilite pe bază de calcule şi de aceea ignorarea lor nu poate fi tratată doar cu mustrări părinteşti, ocazionale, ci intră sub incidenţa articolelor de lege Gh. GRAURE Douăsprezece scaune şchioape pentru mai mulţi din cooperaţia meşteşugâreascâ COBORtND SCARA CINSTEI SI URCtND SCARA PRETURILOR DE LA 900 LA 1900 LEI „Anul trecut, pentru propaganda in domeniul protecţiei muncii s-au cheltuit peste 51 milioane de lei, din care mai bine de 10 milioane in Bucureşti — ne spunea recent tov. Gh. Dăscălescu, director in Ministerul Muncii. Este doar o parte din cele aproape două miliarde de lei cheltuiţi în 1971 pentru protecţia muncii. Acest efort financiar este pe deplin justifieat dacă ţinem seama că în condiţiile cândi au fost aplicate toate măsurile tehnice şi organizatorice, principala cale de prevenire a accidentelor de muncă o constituie Însuşirea temeinică de către fiecare salariat a normelor de protecţie. Intr-adevăr, spre acest obiectiv se cer îndreptate eforturile tuturor celor care au răspunderi pe această linie. In acest mmmmmmmmmm sens, statistica este revelatoare : peste 80 la sută din accidentele de muncă au drept cauză slaba instruire, neglijenţa, nerespectarea normelor de securitate. După cum se ştie, întreprinderile au posibilităţi multiple pentru a combate neglijenţa. Printre ele figurează instructajele, acţiunile din cadrul cabinetelor de protecţie a muncii, panourile, afişele, filmul de specialitate... Putem spune din capul locului că in multe întreprinderi se desfășoară o activitate intensă — prin expuneri, afișe, filme etc. — pentru combaterea accidentelor de muncă. S-ar putea cita în acest sens uzinele „23 August“, „Vulcan“, „Electroaparataj“, i^*^*^^*i* I.T.B., Filatura românească de bumbac, fabrica de confecţii şi tricotaje etc., unde numărul accidentelor, datorită măsurilor întreprinse în acest scop, a scăzut de la an la an. Tovarăşul Aurel Rădulescu, din Direcţia norme şi echipamente a Inspecţiei de stat pentru protecţia muncii, ne citează un exemplu edificator în această privinţă . „Inginerul-şef al unui complex petrochimic mi-a dat într-o zi întîlnire lingă „panoul albastru“. „Al treilea de la poartă“ — a precizat el. Probabil l-am confundat cu altul şi ne-am întîlnit cu întîrziere. M-am scuzat şi l-am întrebat că reprezintă acel panou. „Ceva in legătură cu protecţia muncii“, mi-a răspuns, dar n-a ştiut exact ce, deşi panoul era înalt cu o casă şi stă plantat acolo de cîţiva ani. Intrigat, am chestionat şi cîţiva muncitori asupra conţinutului panoului respectiv. Puţini şi-au adus aminte ce reprezintă. Misterul ? Nu e nici un mister. In multe, în prea multe locuri, panourile, afişele comunică privitorului nişte generalităţi,,genul: „Respectat renormele de protecţie a muncii“. Pentru a asigura o mai mare varietate de mijloace vizuale de popularizare a măsurilor de protecţie a muncii, organele de resort au luat buna iniţiativă de a se tipări un catalog cu afişe sugestive pe baza căruia Întreprinderile pot face comenzi in raport de nevoi, de ordinul a mii şi zeci de mii de exemplare. Este o măsură bine venită intrucit, spre deosebire de alte mijloace de propagandă, afişele au avantajul că sunt ieftine şi pot fi frecvent schimbate şi mutate dintr-un loc in altul. In puţine locuri, din păcate, se acordă însă atenţia cuvenită achiziţionării si folosirii acestor mijloace. Am cercetat statistica cheltuielilor de protecţie a muncii pe anul trecut. Pentru municipiul Bucureşti, de pildă, chiar dacă nu am putut afla cit se cheltuieşte separat pentru filme, cit pentru afişe, panouri etc., am putut, totuşi, să ne dăm seama că la unele unităţi conducerile administrative şi organele auxiliare de protecţie a muncii subestimează la aşa măsură activitatea de popularizare în domeniul protecţiei muncii Incit au realizat „economii". A MUNCII nu au cheltuit nici măcar un leu in decursul anului pentru asemenea mijloace ! Printre aceste unităţi economice, tovarăşul Matei Manoliu, de la Consiliul municipal Bucureşti al sindicatelor, ne cita uzinele „Ventilatorul“, „I.P.R.S.“-Băneasa, „Steaua roşie“, „Tricodava“, filatura „7 Noiembrie“ şi altele. N-au fost oare necesare măsuri de propagandă în aceste unităţi ? Dimpotrivă ! Accidentele care au avut loc în unităţile amintite dovedesc doar că respectul faţă de normele de protecţie a muncii se află la o cotă foarte scăzută. Se cunoaşte foarte bine marea eficienţă a filmului de protecţie a muncii. Dar nu multe, foarte multe unităţi, printre care uzinele „Timpuri noi“, „Electroaparataj“. Centrala industrială de construcţii-montaj şi altele, salariaţii ne-au sesizat faptul că firmele destinate popularizării normelor de protecţie a muncii sunt cu totul insuficiente, că apariţia lor pe ecranele cluburilor este o raritate. Pare de neînțeles: 'petftrrii di ' posibilități maflate f4rtttti 'prezentarea unor* astfel dfe filme există : cinecluburi ale" sindicatelor, aparate de proiecție in cadrul cabinetelor de protecție a muncii etc. Această bază materială nu este Insă folosită în mod judicios. Am vizitat şi câteva şantiere de construcţii (cunoscut fiind faptul că, in acest sector, frecvenţa accidentelor este mai mare). Pe şantierul blocului din str. Eforiei 5-7, nici unul dintre instalatorii, zidarii şi vopsitorii cu care am vorbit nu văzuse in ultimii ani un film de protecţie a muncii. Oare, intr-adevăr, să nu existe filme pentru aceste meserii ? — Numai In ultimii doi ani au fost realizate peste 130 de filme de protecţie a muncii in şantierele de construcţii — ne spune tov. director Gh. Dăncălescu. Peste 60 dintre ele au fost date reţelei de difuzare a filmului pentru multiplicare. Astfel, au fost puse la dispoziţia Întreprinderilor judeţene numeroase copii. Contra unor sume accesibile, de ordinul câtorva sute de lei, se pot comanda prezentări de filme cu aparatele şi operatorii reţelei de difuzare. Pe de altă parte, peliculele pot fi împrumutate de către cabinetele de proiM *aaaaaitecţie a muncii. Am luat măsuri pentru a face noi filme. Lista celor puse la dispoziţia reţelei a fost publicată anul trecut la revista „Protecţia muncii“ (nr. 8) şi este in curs de pregătire un catalog care va fi difuzat la Întreprinderi. Deci, filme există, posibilităţi de a se realiza mai multe şi de a le difuza mai bine, de asemenea, lipseşte insă esenţialul ■— preocuparea conducerilor de întreprinderi, a sindicatelor de a utiliza pe scară largă, prin toate mijloacele — cabinete de protecţie a muncii, cluburi, cinematografe, televiziune — filmul de popularizare a normelor de protecţie a muncii. In concluzie, se cere o mai mare preocupare de a aduce şi prezenţa muncitorilor direct In fabrică, la locul de muncă, filmele de acest gen. Ce arată investigaţia noastră . Că multiplele forme de popularizare a măsurilor de protecţie a muncii, de ridicare a eficienţei acestora sunt departe de a fi folosite pe măsura posibilităţilor existente. Dacă organismele de specialitate au început să acţioneze cu maimultă iniţiativă (recent, Inspecţia de stat pentru protecţia muncii a înfiinţat şi dotat un cabinet metodologic central de protecţie a muncii, care funcţionează ca centru de instruire pentru organele de conducere din întreprinderi, pentru specialişti din domeniul protecţiei muncii, pentru cadrele sindicale etc.), eforturile proprii ale Întreprinderilor — incepind de la elaborarea unor planuri concrete de propagandă in domeniul protecţiei muncii şi continuind cu măsuri operative, curente, de popularizare şi explicare a normelor ce trebuie cunoscute de fiecare muncitor, cu munca ptfiCtiC* de i.wtrvirfi şi educare a tuturor » salariaţilor — sint încă reduse. 51 In această privinţă se impune un sprijin mai substanţial din partea inspectoratelor de protecţie a muncii, care, in virtutea atribuţiilor ce le-au fost conferite, pot şi trebuie să impună adoptarea celor mai diverse forme şi modalităţi pentru a asigura însuşirea şi aplicarea normelor de protecţie a muncii pină la ultimul salariat. Al. PLAIEŞU TRIBUTUL PLĂTIT NEGLIJENŢEI: 80 IA SUTA DIN ACCIDENTE SUNT DATORATE IGNORĂRII NORMELOR DE PROTECŢIE CÎND VÎND... CUMPĂRĂTORII — Hai mai repede, tovarășe, aștept aici de-o jumătate de oră ! — Ce mă grăbești așa ? Doar lucrez cu bani. Dumneavoastră sinteţi o sută, iar eu unul singur. N-am 200 de miini. — De ce nu faceţi centre mai multe ? — întreabă cineva situat spre virful cozii. — Da’ ce mă întrebi pe mine ? întreabă pe cine trebuie. Reprezentantul I.C.V.A. făcu o pauză. Apoi adăugă : — Degeaba te grăbeşti. Şi aşa d-tale nu-ţi iau sticlele. N-au etichetele... ridlite. La coada de la borcane... goale (unitatea nr. 17 a întreprinderii centrale pentru valorificarea ambalajelor) fiecare vrea un loc mai in faţă, 40 de oameni, mai exact 10 de ,,vînzători“ de sticle şi borcane goale, şi-au lăsat toate treburile baltă şi stau grămadă la centrul de achiziţionat borcane. De ce e îmbulzeală ? E un fapt cunoscut — centrele şi achizitorii de ambalaje dispar de pe firmamentul comercial, amintind secvenţe din serialul „Invadatorii". In acelaşi timp insă, numărul cumpărătorilor-vinzători creşte o dată cu sporirea reţelei de magazine, cu introducerea autoservirii. Am căutat, fireşte, să găsim explicaţia fenomenului, lată o primă variantă pe care ne-o oferă Iov. I. Rădulescu, directorul I.C.V.A. : „Ne-au cam plecat remizerii, avem un număr insuficient de lucrători. Cei existenţi trebuie să facă faţă unor solicitări mai mari“. Suntem lămuriţi buştean, lată a doua variantă. Conform instrucţiunilor Ministerului Comerţului la H.C.M. 2335/1967, organizaţiile comerciale au dreptul (chiar şi obligaţia) de a achiziţiona ambalaje de sticlă de la populaţie prin reţeaua proprie de magazine. Dar, cu mici excepţii, instrucţiunile forului tutelar nu sunt respectate. Explicaţii, explicaţii... Caută şi te descurcă ! Oricum, un lucru este cert: cumperi intr-un minut sticla plină şi stai la coadă un ceas s-o vinzi goală ! George POPESCU SClNTEIA- duminică 14 mai 1972 vremea Timpul probabil pentru zilele de ÎS, ÎS şi 17 mai. In ţară . Condiţiile de Instabilitate a vremii se menţin şi în următoarele trei zile. Aerul va fi variabil, cu tinoruri ipai accentuate, mai ales In cursul după-amiezilor, cînd vor cădea ploi sub formă de averse, tnsotite pe alocuri de descărcări electrice. Vintul va sufla slab, pină la potrivit. Temperaturile minime vor fi cuprinse Intre 2 şi 12 grade, iar maximele Intre 12 şi 22 de grade, local mai ridicate. La Bucureşti . Vremea va fi uşor instabilă, cu cerul variabil, favorabil averselor de ploaie după-amiaza. Vint slab, pină la potrivit. Temperatura in creștere uşoară.