Scînteia, noiembrie 1972 (Anul 41, nr. 9317-9346)

1972-11-01 / nr. 9317

SCINTEIA — miercuri 1 noiembrie 1972 NU, RISIPEI! oriunde și oricum s-ar manifesta, mare sau mică, de bani sau materiale, de muncă sau de timp CALCULE • COMPARAŢII • CALCULE Măsuraţi nu cu tona, CI CU GRAMUL Leul, gramul, kilowatul-oră, metrul cub ţ.a. —­lată unităţi de măsură elementare care trebuie să stea, în mod stăruitor, în atenţia fiecărui muncitor, tehnician şi inginer, a fiecărui conducător în administrarea pa­trimoniului întreprinderii. Nu exagerăm cu nimic cînd spunem aceasta. Pentru că cheltuirea chibzuită a fie­cărui leu, economisirea fiecărui gram de metal, a fie­cărui metru cub de lemn, evitarea risipirii oricărui ki­­lowat-oră, a oricărui kilogram de ciment înseamnă foarte mult la scara Industriei, a economiei naţionale. Iată ce relevă, în acest sens, calculele şi comparaţiile: • La nivelul anului 1973, dimi­nuarea cu numai un procent a pon­derii cheltuielilor materiale în in­dustrie echivalează cu un spor de venit național de aproximativ 4 mi­liarde lei. Deci, surse suplimentare de fonduri necesare dezvoltării e­­conomiei naţionale, ridicării nivelu­lui de trai al oamenilor muncii. • Din cantitatea de metal con­sumată în plus — în semestrul I a.c. — în 12 mari unităţi construc­toare de maşini, se puteau fabrica circa 1 360 tractoare U-65Q-M, sau 630 combine autopropulsate, C-12, sau 1 380 autocamioane de 5 tone cu simplă tracţiune. • Reducerea cu numai 1 la sută a normelor de consum planificate în perioada cincinalului, pentru întrea­ga producție globală a ramurii in­dustriei construcţiilor de maşini şi prelucrării metalului (la nivelul anu­lui 1975, comparativ cu anul 1970) echivalează cu o cantitate de metal necesară fabricării a circa­ 14 800 tractoare cu dublă tracţiune U-651, sau cu circa 16 600 autocamioane de 5 tone cu simplă tracţiune, sau cu circa 7 500 motoare Diesel de 350 CP, sau cu aproximativ 55 600 semă­nători SPC-6. • La nivelul anului în curs, dacă s-ar fi redus consumul de energie electrică numai cu 1 la sută, s-ar fi obţinut economii de 129 milioane mc gaze sau 600 mii tone lignit. • Diminuarea cu 1 la sută a con­sumului de gaze naturale, in sco­puri energetice sau tehnologice în industria chimică, ar asigura mate­ria primă suficientă pentru fabrica­rea a peste 20 000 tone cauciuc sin­tetic. • Cantitatea de cocs consumată în plus în semestrul I a.c. în turnă­toriile de piese este suficientă pen­tru realizarea unei producţii de circa 17 700 tone piese turnate. e Mari rezerve de economisire a combustibilului există în unităţile in­dustriei metalurgice şi chimice. e În cadrul Combinatului siderur­gic din Galaţi, la laminorul Slebing, datorită neetanşeităţii canalelor de gaze arse şi, deci, pătrunderii de aer rece, se înregistrează o pier­dere de cîteva mii de tone com­bustibil convenţional pe an. — Lazonele recuperatoare de 25 tone/­oră, de la cuptorul laminorului de benzi la cald, nu sunt date în ex­ploatare, deşi montajul lor s-a ter­minat încă din anul 1971, ceea ce lipseşte combinatul de posibilitatea economisirii mai multor mii de tone combustibil convenţional pe an. — se apreciază că dacă s-ar grăbi punerea în funcţiune a unor instalaţii de recuperare şi s-ar eli­mina anumite deficienţe în confec­ţionarea unor utilaje, în cadrul com­binatului s-ar putea economisi circa 7 la sută din consumul anual de combustibil, care ar putea fi folosit pentru producţia energiei necesare fabricării a sute de mii de tone la­minate. • In cadrul Combinatului siderur­gic din Hunedoara, la laminorul Blu­­ming de 1 300 mm, cele 8 cazane re­cuperatoare montate în anii 1971— 1972 nu funcţionează la parametrii proiectaţi, ceea ce duce la o pier­dere echivalentă cu circa 1 la sută din consumul anual de combustibil al combinatului. • La Grupul industrial de petro­chimie din Ploieşti, la instalaţia de reformare catalitică a rafinăriei Brazi se pierd anual mii de tone combustibil convenţional, din cauza lipsei unor cazane recuperatoare a căldurii gazelor arse provenite de la cuptoarele tehnologice. Deşi, încă din anul 1966, s-a întocmit un stu­diu tehnico-economic, lucrarea nu a fost executată pînă în prezent. Cu această cantitate de combustibil s-ar putea prelucra zeci de mii de tone ţiţei.­­ Calculele arată că din fiecare 45 mc cherestea economisită se poa­te realiza o producţie de mobilă în valoare de 1 milion lei. Aceste cifre vorbesc de la sine. Laudă pentru cei care obţin econo­mii, „semnal de alarmă" pentru cei care tărăgănează aplicarea de mă­suri tehnico-organizatorice în vede­rea înlăturării risipei. ÎNTREBĂRI pentru CONDUCEREA FABRICII DE CIMENT DIN TURDA De 3 ori DE CE? -premide cost su­portă o majorare de 5,2 milioane lei - stagnările au p­acat nereali­­zarea a 30 D0D tone ciment - se menţine de­zordinea in gospo­­dărirea materiilor prime FABRICA Interlocutor contabil-şef. DE CIMENT TURDA, tovarăşul Ioan Popa. — Ca un om însărcinat să ve­gheze la buna gospodărire a fondu­rilor materiale şi băneşti, cum ex­plicaţi depăşirea cheltuielilor de producţie, în trei trimestre, cu 5,2 milioane lei ? — Cauza constă în depăşirea chel­tuielilor de întreţinere şi reparaţii planificate, a consumurilor de ma­terii prime şi combustibil. — Mai detaliat, cum se prezintă situaţia ? — De pildă, cheltuielile planifi­cate pentru întreţinere şi reparaţii au fost depăşite cu 6,1 milioane lei. Vedeţi, deci, că dacă nu realizam economii la alte capitole, pierderile ar fi fost mai mari. Sunt şi cauze obiective. A crescut preţul piese­lor de schimb. O rolă la un cuptor, care costa în alţi ani 30 000 lei, în acest an,­ costă 90 000 Iei. Peste 1 milion lei am cheltuit cu reparatul angrenajelor la reductoarele de 1 600 kW furnizate in condiţii cali­tative precare de uzina „Progresul“ Brăila. Avem două mori puse in funcţiune recent şi echipate cu e­­lectromotoare, livrate de „Electro­­putere“ Craiova, care s-au ars, provocînd stagnări echivalente cu o producţie de 30 000 tone ciment şi, bineînţeles, cheltuieli suplimentare cu reparaţiile. Apoi, sunt şi cauze subiective. Socotesc că reparaţiile la agregate nu s-au făcut la timpul prevăzut şi s-au produs „căderi“ ce au necesitat cheltuieli mai mari de­cit cele prevăzute. Şi — de ce să n-o spunem ? — unele reparaţii au fost executate superficial. In ce priveşte consumurile, ele au fost depăşite la materii prime cu 1.1 milioane lei şi la combustibil cu 1.2 milioane lei. Să explic : avem pierderi de materie primă din cauza risipei în hala de materii prime şi pe benzi, dar şi datorită faptului că nu a fost pusă în funcţiune o lu­crare de racordare a ventilaţiei de la uscătoarele de zgură la electro­­filtrele de la cuptoarele 5 şi 6. A­­deseori, ar frestecătoarele de argilă au funcţionat defectuos, argila a fost introdusă in concasoare cu gra­­nulaţie necorespunzătoare, ceea ce a dus la creşterea procentului de apă in pastă. Apa în plus înseamnă combustibil în plus. Apoi, socotesc eu, nu s-au utilizat în cele mai bune condiţii recuperatoarele de căl­dură şi nu s-a asigurat reutilizarea acesteia la arderea clincherului. Asta ar fi în esenţă. — V-aţi gîndit la semnificaţia a­­c­es­tor pierderi pentru Întreprindere, pentru economie ? Ce aţi întreprins pentru a opri risipa ? — Desigur că ne-am gindit. Pierderea înregistrată reprezintă pentru întreprindere volumul chel­tuielilor de producţie pe circa 5 zile. Fenomenul a fost analizat şi, re­cent, în comitetul oamenilor mun­cii, în şedinţele de partid şi sindi­cale, s-au fixat noi măsuri privind îmbunătăţirea tehnologiei de pre­parare a pastei, reducerea consu­mului de combustibil, mai multă ordine in gospodărirea materiei prime. Organizaţia de partid, cea sindicală şi de tineret desfăşoară acum o muncă politică susţinută de educare a oamenilor în spiritul răspunderii şi grijii faţă de avutul obştesc. — Ce s-ar intimpla dacă pierde­rile ar fi recuperate din buzunarele celor ce se fac vinovaţi de risipă ? — Noi nu am recurs încă la a­­ceasta. Anumite sancţiuni, retrogra­dări pentru neglijenţă s-au aplicat totuşi. Cred că va trebui să fim mai fermi în această privinţă. RĂSPUNSURILE DATE DE CONTABILUL-ŞEF ÎNCEARCĂ MAI MULT SA EXPLICE CAUZELE PIERDERILOR. NE AŞTEPTAM LA O POZIŢIE MAI INTRANSIGENTA, ÎNTRUCÂT ESTE IMPORTANT CA PIERDERILE SA FIE PREVENITE, SA SE ACTIONEZE ENERGIC ÎN ACEASTA DIRECTIE. Alexandru MUREŞAN corespondentul „Scriteii" Sub lumina miilor de becuri, NU SE VEDEA RISIPA „Cînd ard luminile In zadar...“, sub acest titlu, ziarul „Scînteia" din 29 iunie a.c. a publicat un articol in care erau con­semnate aspecte din di­ferite întreprinderi bucu­­reştene privind modul de gospodărire a energiei e­­lectrice şi utilităţilor In schimburile de noapte. Revenim, după patru luni, în aceleaşi unităţi industriale. ...Ora 21,30, uzina „Au­tobuzul". In majoritatea sectoarelor de producţie luminile sînt aprinse la capacitatea maximă. Tre­cem prin secţiile montaj, vopsitorie, construcţii-şa­­siuri-caroserii, sculărie, presaj greu ş.a. Pretutin­deni se lucrează intens, cu efective foarte apro­piate de schimbul I. O situație normală, deci. Aspectele negative pri­vind folosirea energiei e­­lectrice, intîlnite cu pa­tru luni în urmă, au fost înlăturate. ...Ora 22,30. Fabrica de nasturi şi obiecte din ma­se plastice. Aici, la in­trare, lesne se poate ob­serva lipsa unui gospo­dar, a ordinii şi grijii faţă de bunurile materi­ale. Adresăm rugămintea de a fi chemat ofiţerul de serviciu. — Numai dacă o fi In fabrică, ne răspunde pe­simist omul de la poartă. — Se mai Intîmplă să­ lipsească ? — Numai o dată ? In serile de sîmbătă și du­minică, mai ales. Ei, ce să faci, vii pen­tru una şi găseşti alta. Intr-adevăr, ofiţerul de serviciu este de negăsit. Lăsăm vorbă că vom da telefon peste 30 de mi­nute. Și am dat. Nu a răspuns nimeni. Ne de­plasăm din nou la faţa locului, uşile zăvorite şi o linişte de mormint la poartă. O întrebare a ră­mas fără răspuns : ce or fi avînd de ascuns tova­răşii de aici ? O „inova­ţie“ secretă privind stîr­­pirea risipei ? Că lumi­nile ardeau... La ora 23 ne aflăm la fabrica „Tricodava". In cele patru luni, cit au tre­cut de la precedentul raid-anchetă, lucrurile s-au mai... schimbat , lu­minile ard in zadar nu numai la vestiare, ci şi în sectoarele de produc­ţie. Din plin se lucrează doar la secţiile de trico­tat coton şi circulare şi, oarecum, la vopsitorie, in rest... A trecut mai bine de o jumătate de oră de la terminarea schimbului II , secţia de confecţii, o sală aproape de mărimea unui teren de fotbal, este iluminată precum un pla­tou de filmare. Ici-colo, cîteva muncitoare (nu mai mult de 15—20) mai au cite ceva de aranjat înainte de plecare. In schimbul III nu se mai lucrează. Risipa de ener­gie electrică domneşte ca la ea acasă. La fel şi in sectoarele de curăţătorie, repansat şi, în parte, la vopsitorie. Dar, iată-ne, tot după 30 de minute de la terminarea programu­lui de lucru, la secţia călcătorie. Lumini aprin­se şi ceva mai mult... Toate mesele de călcat, care funcţionează pe ba­ză de aburi, se aflau sub presiune. Secţia goală, nici un lucrător prezent. Pe unul din culoare in­­tilnim, totuşi, mecanicul de Întreţinere. întrebăm: — Care este cauza că mesele de călcat se mai află şi acum sub presi­une ? — Nu le putem opri ! Unde se află întrerupăto­rul nu este lumină. — De cind persistă a­­ceastă situaţie ? — De 5 ani, de cind a intrat fabrica în funcţi­une. — Chiar nu se poate face nimic ? — Pare-mi-se că sim­­bătă ardea acolo un bec. Dar acum s-a ars. — Cu cine am stat de vorbă ? — ...Ce rost mai are ? Mă duc acum cu băiatul şi le oprim, luăm o lan­ternă şi le oprim. La „Tricodava" nu este vorba de un accident, ci de o mentalitate complet greşită a unor salariaţi, de o crasă neglijenţă şi nepăsare. Aici trebuie făcut mai mult decât­ de a pune un salariat, în mod special, pentru a ve­rifica dacă contoarele, ro­binetele sunt sau nu în­chise. Aici, organizaţia de partid, de U.T.C. şi con­ducerea fabricii trebuie să desfăşoare o amplă ac­ţiune politico-educativă în scopul dezvoltării răspun­derii pentru economii in rîndul tuturor salariaţi­lor. Şi aceasta cu atît mai mult cu cit tinerii re­prezintă cea mai mare parte a colectivului de muncă al fabricii. Următorul popas îl fa­cem la Fabrica de stofă de mobilă. Ca şi acum patru luni, spiritul gospo­dăresc, buna organizare constituie caracteristica dominantă a activităţii colectivului său de muncă. Aproape peste tot, lumi­nile sunt aprinse după ne­cesităţile producţiei, con­sumul de utilităţi — judi­cios dimensionat. Aproa­pe peste tot — şi nu pre­tutindeni — deoarece sala controlului tehnic de calitate a produselor fi­nite se află de astă-dată bine iluminată, dar... sub lacăt. Ne exprimăm însă convingerea că acest fapt nu constituie decit un simplu accident. ...Ora 0,30 şi ultima u­­nitate economică pe care o vizităm în raidul an­chetă — uzina „Semănă­toarea”. Trecem exact prin aceleaşi secţii de producţie pe care le-am vizitat şi cu patru luni în urmă. Situaţia nu s-a schimbat prea mult. Poate doar în ceea ce priveşte utilizarea aerului comprimat, unde — după cum ne relata acelaşi şef de tură de la compre­­soare, Ion Bugenac — in ultima vreme s-au luat o serie de măsuri. Insă se mai impun şi altele, în­deosebi la secţia turnăto­rie. Irosirea energiei e­­lectrice continuă... încheiem aici ancheta noastră. Concluziile sunt aceleaşi cu cele de acum patru luni . „Mulţi uită spiritul gospodăresc a­­casă, după ce şi-au stins lumina in apartament şi încuie uşa, îndreptin­­du-se grăbiţi spre locu­rile de muncă. Aici, în în­treprindere, ei privesc cu foarte multă indulgenţă aşa-numita risipă mărun­tă, provocată de cauzele pe care le semnalăm în rindurile de mai sus“. Alte concluzii ? Să le tragă conducerile între­prinderilor respective, pentru că nimănui nu-i este permis luxul costi­sitor de a irosi banii sta­tului. Zile ȘTEFAN Ora 21,30. La uzina„Autobuzul" se lucrează intens­iiate de schimbul I cu efective foarte ap­ro­ PE UNELE ŞANTIERE „REBUTUL ADMISIBIL"­­inovaţie de camuflare a pagubelor Ce se întimplă cu unele din materiale, după ce trec de poarta şantierelor ? A­­jung să fie folosite inte­gral ? Imaginile alăturate vorbesc despre spiritul gos­podăresc al constructorilor. Pentru că, aşa cum am ob­servat pe multe şantiere, grija faţă de materiale, combaterea oricărei forme de risipă guvernează ac­tivitatea de buni gospodari a constructorilor respectivi. Iată imagini de pe ŞAN­TIERUL LUCRĂRILOR DE DEZVOLTARE DE LA „A­­CUMULATORUL" DIN BUCUREŞTI : cărămizile, tuburile din beton, cofra­­jele, elementele prefabricate sunt stivuite in ordine o fe­rite de distrugere şi intem­perii (foto 1). La mijloc nu e nici un secret, In afară de grija elementară faţă de fiecare material sosit pe şantier. Ne deplasăm apoi pe ŞANTIERUL FABRICII DE CABLURI ŞI MATERIALE ELECTROIZOLANTE. Tot atit de frapantă, ca inactivi­tatea care domneşte aici, este şi starea materialelor. Cărămizi aruncate în neştire în interiorul halei, „înotînd“ prin noroaie (foto 2), ferme prefabricate distruse, îngro­pate în pămînt ca nişte re­licve (foto 3), cofraje strica­te. — Cum au putut ajunge materialele în această stare? — întrebăm pe maistrul Iulian Popa din cadrul şan­tierului ce aparţine de ICSIM-Bucureşti — La vremea lor, cără­mizile au fost descărcate cu destulă atenţie. Dar vremea n-a ţinut cu noi. — Aţi calculat la cit se ridică valoarea prefabrica­telor distruse ? — Nu, deoarece se înscriu in limitele rebuturilor ad­misibile. La astfel de argumente, comentariile sunt inutile. Cea mai elementară lipsă de interes faţă de soarta materialelor intrate în ges­tiune este camuflată de aşa­­zisa inovaţie a „rebutului admisibil". Pe şantier n-am întîlnit nici un loc amenajat, cit de cit, unde materialele să fie aşezate în ordine, pro­tejate şi păstrate în bune condiţii. Şi nu există un astfel de loc, pentru că nu există o astfel de preocu­pare din partea conducerii şantierului pentru buna gos­podărire a materialelor. Punînd punct acestor ima­gini neobişnuite de pe un şantier care, prin prisma calendarului, ar trebui să cunoască o activitate inten­să, proprie perioadelor care preced momentul punerii în funcţiune, întrebăm condu­cerea ICSIM, pe beneficiar, dacă au, intr-adevăr, cu­noştinţă de adevărata stare a lucrurilor ? Iar dacă cu­nosc realitatea, de la faţa locului şi nu din rapoarte, atunci cum poate fi ea ac­ceptată ? C. A. Foto : M. Cioc PAGINA 3 LA UZINA DE UTILAJ CHIMIC DIN GĂEŞTI TIMPUL ESTE DRĂMUIT ŞI FOLOSIT PRODUCTIV UN COLECTIV DE ÎNTREPRINDERE GRĂBIT ŞI GOSPODAR Am prins „din zbor“ o repli­că : — Gata, toată lumea la tre­buri ; un sfert de oră pentru discuţiile de azi ajunge ! In continuare, directorul Uzi­nei de utilaj chimic din Găeşti, ing. Gheorghe Bujoiu, ne spune: — Mă veţi scuza, dar nu am mai mult de zece minute libere. Agenda zilei îmi este foarte în­cărcată. Timpul, deci, este cro­nometrat. Ce vă pot spune ? în­trebaţi. — Vă încadraţi în graficele ritmicităţii producţiei ? — Nu. Nu-mi pot permite atita risipă de timp. De aceea, nu numai eu, ci întregul nostru co­lectiv le devansează. — Ce să înţelegem prin a­­ceasta ? — Lucrăm cu un avans de două decade faţă de planul zilnic EFICIENTA MAXIMA, CU CHELTUIELI MINIME de producţie. Ne-am propus însă mai mult, trei... Acest de­calaj il avem de-acum în com­partimentul de aprovizionare cu materii prime şi materiale. Dar nu ne satisface. Ne-am pregătit, anul viitor va fi de un semestru. — Sunteţi de multă vreme di­rector aici ? — De 41 de luni, iar în ordine, al 5-lea director. — Ce vă preocupă îndeobşte ? — Consumul de timp şi cores­pondenţa lui în eficienţă. Ii res­pect foarte mult pe cei care în şase ore, de exemplu, rezolvă sarcini stabilite pentru opt ore. Sau, într-un timp şi mai strins. — Puteţi să ne daţi cîteva e­­xemple ? — Da. Colectivul uzinei noas­tre. Anul acesta, cu acelaşi nu­măr de salariaţi şi utilaje de la nivelul lui 1970, realizează o pro­ducţie dublă. Altul , ne-am an­gajat la o economie anuală de 300 tone metal. In 10 luni am realizat 350. Pînă la sfîrşitul a­­nului, o să se mai adune. Cum ? Gospodărindu-1 mai bine, cu e­­ficienţă sporită, în produse a că­ror calitate este neîncetat mai bună. — In ce aţi putea echivala produsele fabricate suplimentar, în trei trimestre a.c., cu materia primă economisită ? — In circa 30 de filtre de lim­pezire, necesare activităţii Com­binatului chimic din Piteşti. — Ce vă propuneţi în conti­nuare ? — Ca in prima decadă a lunii decembrie, deci cit mai curînd, să ne încheiem toate socotelile cu anul 1972. V-am spus doar : n-avem vreme, ne aşteaptă sar­cinile sporite ale lui 1973, iar cincinalul la noi, aşa avem de gind, se va realiza in maximum patru ani şi jumătate. Dar cele zece minute au trecut. Mă scu­zaţi... ş. u.

Next