Scînteia, noiembrie 1972 (Anul 41, nr. 9317-9346)
1972-11-01 / nr. 9317
SCINTEIA — miercuri 1 noiembrie 1972 NU, RISIPEI! oriunde și oricum s-ar manifesta, mare sau mică, de bani sau materiale, de muncă sau de timp CALCULE • COMPARAŢII • CALCULE Măsuraţi nu cu tona, CI CU GRAMUL Leul, gramul, kilowatul-oră, metrul cub ţ.a. —lată unităţi de măsură elementare care trebuie să stea, în mod stăruitor, în atenţia fiecărui muncitor, tehnician şi inginer, a fiecărui conducător în administrarea patrimoniului întreprinderii. Nu exagerăm cu nimic cînd spunem aceasta. Pentru că cheltuirea chibzuită a fiecărui leu, economisirea fiecărui gram de metal, a fiecărui metru cub de lemn, evitarea risipirii oricărui kilowat-oră, a oricărui kilogram de ciment înseamnă foarte mult la scara Industriei, a economiei naţionale. Iată ce relevă, în acest sens, calculele şi comparaţiile: • La nivelul anului 1973, diminuarea cu numai un procent a ponderii cheltuielilor materiale în industrie echivalează cu un spor de venit național de aproximativ 4 miliarde lei. Deci, surse suplimentare de fonduri necesare dezvoltării economiei naţionale, ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. • Din cantitatea de metal consumată în plus — în semestrul I a.c. — în 12 mari unităţi constructoare de maşini, se puteau fabrica circa 1 360 tractoare U-65Q-M, sau 630 combine autopropulsate, C-12, sau 1 380 autocamioane de 5 tone cu simplă tracţiune. • Reducerea cu numai 1 la sută a normelor de consum planificate în perioada cincinalului, pentru întreaga producție globală a ramurii industriei construcţiilor de maşini şi prelucrării metalului (la nivelul anului 1975, comparativ cu anul 1970) echivalează cu o cantitate de metal necesară fabricării a circa 14 800 tractoare cu dublă tracţiune U-651, sau cu circa 16 600 autocamioane de 5 tone cu simplă tracţiune, sau cu circa 7 500 motoare Diesel de 350 CP, sau cu aproximativ 55 600 semănători SPC-6. • La nivelul anului în curs, dacă s-ar fi redus consumul de energie electrică numai cu 1 la sută, s-ar fi obţinut economii de 129 milioane mc gaze sau 600 mii tone lignit. • Diminuarea cu 1 la sută a consumului de gaze naturale, in scopuri energetice sau tehnologice în industria chimică, ar asigura materia primă suficientă pentru fabricarea a peste 20 000 tone cauciuc sintetic. • Cantitatea de cocs consumată în plus în semestrul I a.c. în turnătoriile de piese este suficientă pentru realizarea unei producţii de circa 17 700 tone piese turnate. e Mari rezerve de economisire a combustibilului există în unităţile industriei metalurgice şi chimice. e În cadrul Combinatului siderurgic din Galaţi, la laminorul Slebing, datorită neetanşeităţii canalelor de gaze arse şi, deci, pătrunderii de aer rece, se înregistrează o pierdere de cîteva mii de tone combustibil convenţional pe an. — Lazonele recuperatoare de 25 tone/oră, de la cuptorul laminorului de benzi la cald, nu sunt date în exploatare, deşi montajul lor s-a terminat încă din anul 1971, ceea ce lipseşte combinatul de posibilitatea economisirii mai multor mii de tone combustibil convenţional pe an. — se apreciază că dacă s-ar grăbi punerea în funcţiune a unor instalaţii de recuperare şi s-ar elimina anumite deficienţe în confecţionarea unor utilaje, în cadrul combinatului s-ar putea economisi circa 7 la sută din consumul anual de combustibil, care ar putea fi folosit pentru producţia energiei necesare fabricării a sute de mii de tone laminate. • In cadrul Combinatului siderurgic din Hunedoara, la laminorul Bluming de 1 300 mm, cele 8 cazane recuperatoare montate în anii 1971— 1972 nu funcţionează la parametrii proiectaţi, ceea ce duce la o pierdere echivalentă cu circa 1 la sută din consumul anual de combustibil al combinatului. • La Grupul industrial de petrochimie din Ploieşti, la instalaţia de reformare catalitică a rafinăriei Brazi se pierd anual mii de tone combustibil convenţional, din cauza lipsei unor cazane recuperatoare a căldurii gazelor arse provenite de la cuptoarele tehnologice. Deşi, încă din anul 1966, s-a întocmit un studiu tehnico-economic, lucrarea nu a fost executată pînă în prezent. Cu această cantitate de combustibil s-ar putea prelucra zeci de mii de tone ţiţei. Calculele arată că din fiecare 45 mc cherestea economisită se poate realiza o producţie de mobilă în valoare de 1 milion lei. Aceste cifre vorbesc de la sine. Laudă pentru cei care obţin economii, „semnal de alarmă" pentru cei care tărăgănează aplicarea de măsuri tehnico-organizatorice în vederea înlăturării risipei. ÎNTREBĂRI pentru CONDUCEREA FABRICII DE CIMENT DIN TURDA De 3 ori DE CE? -premide cost suportă o majorare de 5,2 milioane lei - stagnările au pacat nerealizarea a 30 D0D tone ciment - se menţine dezordinea in gospodărirea materiilor prime FABRICA Interlocutor contabil-şef. DE CIMENT TURDA, tovarăşul Ioan Popa. — Ca un om însărcinat să vegheze la buna gospodărire a fondurilor materiale şi băneşti, cum explicaţi depăşirea cheltuielilor de producţie, în trei trimestre, cu 5,2 milioane lei ? — Cauza constă în depăşirea cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii planificate, a consumurilor de materii prime şi combustibil. — Mai detaliat, cum se prezintă situaţia ? — De pildă, cheltuielile planificate pentru întreţinere şi reparaţii au fost depăşite cu 6,1 milioane lei. Vedeţi, deci, că dacă nu realizam economii la alte capitole, pierderile ar fi fost mai mari. Sunt şi cauze obiective. A crescut preţul pieselor de schimb. O rolă la un cuptor, care costa în alţi ani 30 000 lei, în acest an, costă 90 000 Iei. Peste 1 milion lei am cheltuit cu reparatul angrenajelor la reductoarele de 1 600 kW furnizate in condiţii calitative precare de uzina „Progresul“ Brăila. Avem două mori puse in funcţiune recent şi echipate cu electromotoare, livrate de „Electroputere“ Craiova, care s-au ars, provocînd stagnări echivalente cu o producţie de 30 000 tone ciment şi, bineînţeles, cheltuieli suplimentare cu reparaţiile. Apoi, sunt şi cauze subiective. Socotesc că reparaţiile la agregate nu s-au făcut la timpul prevăzut şi s-au produs „căderi“ ce au necesitat cheltuieli mai mari decit cele prevăzute. Şi — de ce să n-o spunem ? — unele reparaţii au fost executate superficial. In ce priveşte consumurile, ele au fost depăşite la materii prime cu 1.1 milioane lei şi la combustibil cu 1.2 milioane lei. Să explic : avem pierderi de materie primă din cauza risipei în hala de materii prime şi pe benzi, dar şi datorită faptului că nu a fost pusă în funcţiune o lucrare de racordare a ventilaţiei de la uscătoarele de zgură la electrofiltrele de la cuptoarele 5 şi 6. Adeseori, ar frestecătoarele de argilă au funcţionat defectuos, argila a fost introdusă in concasoare cu granulaţie necorespunzătoare, ceea ce a dus la creşterea procentului de apă in pastă. Apa în plus înseamnă combustibil în plus. Apoi, socotesc eu, nu s-au utilizat în cele mai bune condiţii recuperatoarele de căldură şi nu s-a asigurat reutilizarea acesteia la arderea clincherului. Asta ar fi în esenţă. — V-aţi gîndit la semnificaţia acestor pierderi pentru Întreprindere, pentru economie ? Ce aţi întreprins pentru a opri risipa ? — Desigur că ne-am gindit. Pierderea înregistrată reprezintă pentru întreprindere volumul cheltuielilor de producţie pe circa 5 zile. Fenomenul a fost analizat şi, recent, în comitetul oamenilor muncii, în şedinţele de partid şi sindicale, s-au fixat noi măsuri privind îmbunătăţirea tehnologiei de preparare a pastei, reducerea consumului de combustibil, mai multă ordine in gospodărirea materiei prime. Organizaţia de partid, cea sindicală şi de tineret desfăşoară acum o muncă politică susţinută de educare a oamenilor în spiritul răspunderii şi grijii faţă de avutul obştesc. — Ce s-ar intimpla dacă pierderile ar fi recuperate din buzunarele celor ce se fac vinovaţi de risipă ? — Noi nu am recurs încă la aceasta. Anumite sancţiuni, retrogradări pentru neglijenţă s-au aplicat totuşi. Cred că va trebui să fim mai fermi în această privinţă. RĂSPUNSURILE DATE DE CONTABILUL-ŞEF ÎNCEARCĂ MAI MULT SA EXPLICE CAUZELE PIERDERILOR. NE AŞTEPTAM LA O POZIŢIE MAI INTRANSIGENTA, ÎNTRUCÂT ESTE IMPORTANT CA PIERDERILE SA FIE PREVENITE, SA SE ACTIONEZE ENERGIC ÎN ACEASTA DIRECTIE. Alexandru MUREŞAN corespondentul „Scriteii" Sub lumina miilor de becuri, NU SE VEDEA RISIPA „Cînd ard luminile In zadar...“, sub acest titlu, ziarul „Scînteia" din 29 iunie a.c. a publicat un articol in care erau consemnate aspecte din diferite întreprinderi bucureştene privind modul de gospodărire a energiei electrice şi utilităţilor In schimburile de noapte. Revenim, după patru luni, în aceleaşi unităţi industriale. ...Ora 21,30, uzina „Autobuzul". In majoritatea sectoarelor de producţie luminile sînt aprinse la capacitatea maximă. Trecem prin secţiile montaj, vopsitorie, construcţii-şasiuri-caroserii, sculărie, presaj greu ş.a. Pretutindeni se lucrează intens, cu efective foarte apropiate de schimbul I. O situație normală, deci. Aspectele negative privind folosirea energiei electrice, intîlnite cu patru luni în urmă, au fost înlăturate. ...Ora 22,30. Fabrica de nasturi şi obiecte din mase plastice. Aici, la intrare, lesne se poate observa lipsa unui gospodar, a ordinii şi grijii faţă de bunurile materiale. Adresăm rugămintea de a fi chemat ofiţerul de serviciu. — Numai dacă o fi In fabrică, ne răspunde pesimist omul de la poartă. — Se mai Intîmplă să lipsească ? — Numai o dată ? In serile de sîmbătă și duminică, mai ales. Ei, ce să faci, vii pentru una şi găseşti alta. Intr-adevăr, ofiţerul de serviciu este de negăsit. Lăsăm vorbă că vom da telefon peste 30 de minute. Și am dat. Nu a răspuns nimeni. Ne deplasăm din nou la faţa locului, uşile zăvorite şi o linişte de mormint la poartă. O întrebare a rămas fără răspuns : ce or fi avînd de ascuns tovarăşii de aici ? O „inovaţie“ secretă privind stîrpirea risipei ? Că luminile ardeau... La ora 23 ne aflăm la fabrica „Tricodava". In cele patru luni, cit au trecut de la precedentul raid-anchetă, lucrurile s-au mai... schimbat , luminile ard in zadar nu numai la vestiare, ci şi în sectoarele de producţie. Din plin se lucrează doar la secţiile de tricotat coton şi circulare şi, oarecum, la vopsitorie, in rest... A trecut mai bine de o jumătate de oră de la terminarea schimbului II , secţia de confecţii, o sală aproape de mărimea unui teren de fotbal, este iluminată precum un platou de filmare. Ici-colo, cîteva muncitoare (nu mai mult de 15—20) mai au cite ceva de aranjat înainte de plecare. In schimbul III nu se mai lucrează. Risipa de energie electrică domneşte ca la ea acasă. La fel şi in sectoarele de curăţătorie, repansat şi, în parte, la vopsitorie. Dar, iată-ne, tot după 30 de minute de la terminarea programului de lucru, la secţia călcătorie. Lumini aprinse şi ceva mai mult... Toate mesele de călcat, care funcţionează pe bază de aburi, se aflau sub presiune. Secţia goală, nici un lucrător prezent. Pe unul din culoare intilnim, totuşi, mecanicul de Întreţinere. întrebăm: — Care este cauza că mesele de călcat se mai află şi acum sub presiune ? — Nu le putem opri ! Unde se află întrerupătorul nu este lumină. — De cind persistă această situaţie ? — De 5 ani, de cind a intrat fabrica în funcţiune. — Chiar nu se poate face nimic ? — Pare-mi-se că simbătă ardea acolo un bec. Dar acum s-a ars. — Cu cine am stat de vorbă ? — ...Ce rost mai are ? Mă duc acum cu băiatul şi le oprim, luăm o lanternă şi le oprim. La „Tricodava" nu este vorba de un accident, ci de o mentalitate complet greşită a unor salariaţi, de o crasă neglijenţă şi nepăsare. Aici trebuie făcut mai mult decât de a pune un salariat, în mod special, pentru a verifica dacă contoarele, robinetele sunt sau nu închise. Aici, organizaţia de partid, de U.T.C. şi conducerea fabricii trebuie să desfăşoare o amplă acţiune politico-educativă în scopul dezvoltării răspunderii pentru economii in rîndul tuturor salariaţilor. Şi aceasta cu atît mai mult cu cit tinerii reprezintă cea mai mare parte a colectivului de muncă al fabricii. Următorul popas îl facem la Fabrica de stofă de mobilă. Ca şi acum patru luni, spiritul gospodăresc, buna organizare constituie caracteristica dominantă a activităţii colectivului său de muncă. Aproape peste tot, luminile sunt aprinse după necesităţile producţiei, consumul de utilităţi — judicios dimensionat. Aproape peste tot — şi nu pretutindeni — deoarece sala controlului tehnic de calitate a produselor finite se află de astă-dată bine iluminată, dar... sub lacăt. Ne exprimăm însă convingerea că acest fapt nu constituie decit un simplu accident. ...Ora 0,30 şi ultima unitate economică pe care o vizităm în raidul anchetă — uzina „Semănătoarea”. Trecem exact prin aceleaşi secţii de producţie pe care le-am vizitat şi cu patru luni în urmă. Situaţia nu s-a schimbat prea mult. Poate doar în ceea ce priveşte utilizarea aerului comprimat, unde — după cum ne relata acelaşi şef de tură de la compresoare, Ion Bugenac — in ultima vreme s-au luat o serie de măsuri. Insă se mai impun şi altele, îndeosebi la secţia turnătorie. Irosirea energiei electrice continuă... încheiem aici ancheta noastră. Concluziile sunt aceleaşi cu cele de acum patru luni . „Mulţi uită spiritul gospodăresc acasă, după ce şi-au stins lumina in apartament şi încuie uşa, îndreptindu-se grăbiţi spre locurile de muncă. Aici, în întreprindere, ei privesc cu foarte multă indulgenţă aşa-numita risipă măruntă, provocată de cauzele pe care le semnalăm în rindurile de mai sus“. Alte concluzii ? Să le tragă conducerile întreprinderilor respective, pentru că nimănui nu-i este permis luxul costisitor de a irosi banii statului. Zile ȘTEFAN Ora 21,30. La uzina„Autobuzul" se lucrează intensiiate de schimbul I cu efective foarte apro PE UNELE ŞANTIERE „REBUTUL ADMISIBIL"inovaţie de camuflare a pagubelor Ce se întimplă cu unele din materiale, după ce trec de poarta şantierelor ? Ajung să fie folosite integral ? Imaginile alăturate vorbesc despre spiritul gospodăresc al constructorilor. Pentru că, aşa cum am observat pe multe şantiere, grija faţă de materiale, combaterea oricărei forme de risipă guvernează activitatea de buni gospodari a constructorilor respectivi. Iată imagini de pe ŞANTIERUL LUCRĂRILOR DE DEZVOLTARE DE LA „ACUMULATORUL" DIN BUCUREŞTI : cărămizile, tuburile din beton, cofrajele, elementele prefabricate sunt stivuite in ordine o ferite de distrugere şi intemperii (foto 1). La mijloc nu e nici un secret, In afară de grija elementară faţă de fiecare material sosit pe şantier. Ne deplasăm apoi pe ŞANTIERUL FABRICII DE CABLURI ŞI MATERIALE ELECTROIZOLANTE. Tot atit de frapantă, ca inactivitatea care domneşte aici, este şi starea materialelor. Cărămizi aruncate în neştire în interiorul halei, „înotînd“ prin noroaie (foto 2), ferme prefabricate distruse, îngropate în pămînt ca nişte relicve (foto 3), cofraje stricate. — Cum au putut ajunge materialele în această stare? — întrebăm pe maistrul Iulian Popa din cadrul şantierului ce aparţine de ICSIM-Bucureşti — La vremea lor, cărămizile au fost descărcate cu destulă atenţie. Dar vremea n-a ţinut cu noi. — Aţi calculat la cit se ridică valoarea prefabricatelor distruse ? — Nu, deoarece se înscriu in limitele rebuturilor admisibile. La astfel de argumente, comentariile sunt inutile. Cea mai elementară lipsă de interes faţă de soarta materialelor intrate în gestiune este camuflată de aşazisa inovaţie a „rebutului admisibil". Pe şantier n-am întîlnit nici un loc amenajat, cit de cit, unde materialele să fie aşezate în ordine, protejate şi păstrate în bune condiţii. Şi nu există un astfel de loc, pentru că nu există o astfel de preocupare din partea conducerii şantierului pentru buna gospodărire a materialelor. Punînd punct acestor imagini neobişnuite de pe un şantier care, prin prisma calendarului, ar trebui să cunoască o activitate intensă, proprie perioadelor care preced momentul punerii în funcţiune, întrebăm conducerea ICSIM, pe beneficiar, dacă au, intr-adevăr, cunoştinţă de adevărata stare a lucrurilor ? Iar dacă cunosc realitatea, de la faţa locului şi nu din rapoarte, atunci cum poate fi ea acceptată ? C. A. Foto : M. Cioc PAGINA 3 LA UZINA DE UTILAJ CHIMIC DIN GĂEŞTI TIMPUL ESTE DRĂMUIT ŞI FOLOSIT PRODUCTIV UN COLECTIV DE ÎNTREPRINDERE GRĂBIT ŞI GOSPODAR Am prins „din zbor“ o replică : — Gata, toată lumea la treburi ; un sfert de oră pentru discuţiile de azi ajunge ! In continuare, directorul Uzinei de utilaj chimic din Găeşti, ing. Gheorghe Bujoiu, ne spune: — Mă veţi scuza, dar nu am mai mult de zece minute libere. Agenda zilei îmi este foarte încărcată. Timpul, deci, este cronometrat. Ce vă pot spune ? întrebaţi. — Vă încadraţi în graficele ritmicităţii producţiei ? — Nu. Nu-mi pot permite atita risipă de timp. De aceea, nu numai eu, ci întregul nostru colectiv le devansează. — Ce să înţelegem prin aceasta ? — Lucrăm cu un avans de două decade faţă de planul zilnic EFICIENTA MAXIMA, CU CHELTUIELI MINIME de producţie. Ne-am propus însă mai mult, trei... Acest decalaj il avem de-acum în compartimentul de aprovizionare cu materii prime şi materiale. Dar nu ne satisface. Ne-am pregătit, anul viitor va fi de un semestru. — Sunteţi de multă vreme director aici ? — De 41 de luni, iar în ordine, al 5-lea director. — Ce vă preocupă îndeobşte ? — Consumul de timp şi corespondenţa lui în eficienţă. Ii respect foarte mult pe cei care în şase ore, de exemplu, rezolvă sarcini stabilite pentru opt ore. Sau, într-un timp şi mai strins. — Puteţi să ne daţi cîteva exemple ? — Da. Colectivul uzinei noastre. Anul acesta, cu acelaşi număr de salariaţi şi utilaje de la nivelul lui 1970, realizează o producţie dublă. Altul , ne-am angajat la o economie anuală de 300 tone metal. In 10 luni am realizat 350. Pînă la sfîrşitul anului, o să se mai adune. Cum ? Gospodărindu-1 mai bine, cu eficienţă sporită, în produse a căror calitate este neîncetat mai bună. — In ce aţi putea echivala produsele fabricate suplimentar, în trei trimestre a.c., cu materia primă economisită ? — In circa 30 de filtre de limpezire, necesare activităţii Combinatului chimic din Piteşti. — Ce vă propuneţi în continuare ? — Ca in prima decadă a lunii decembrie, deci cit mai curînd, să ne încheiem toate socotelile cu anul 1972. V-am spus doar : n-avem vreme, ne aşteaptă sarcinile sporite ale lui 1973, iar cincinalul la noi, aşa avem de gind, se va realiza in maximum patru ani şi jumătate. Dar cele zece minute au trecut. Mă scuzaţi... ş. u.