Scînteia, februarie 1973 (Anul 42, nr. 9407-9434)

1973-02-01 / nr. 9407

PAGINA 2 ROMANIA în comerţul mondie Este ştiut că în prezent o parte tot mai mare din producţia industrială a ţă­rii noastre se vinde pe piaţa externă. Astfel, dacă pe ansamblul întregii in­dustrii româneşti, exportul este de circa o cincime, in ceea ce priveşte unele grupe de produse această pondere „urcă“ spre niveluri supe­rioare : la utilaj petrolier, autoturisme de teren, la strunguri normale, tractoa­re, locomotive Diesel-elec­­trice, încălţăminte de piele. In aceste condiţii şi ţi­­nind seama de competitivi­tatea existentă pe piaţa in­ternaţională, apare tot mai evidentă necesitatea utili­zării în economia româ­nească a unor tehnici mo­derne de organizare a pro­ducţiei şi de comercializare a mărfurilor, printre care şi a tehnicilor de marke­ting. Practica a dovedit că premisa favorabilă pentru aplicarea largă a tehnici­lor de marketing in unită­ţile economice a consti­tuit-o, fără îndoială, apro­pierea producătorilor de piaţa externă, realizată prin atribuirea unor drepturi şi responsabilităţi sporite uni­tăţilor producătoare în do­meniul comerţului exterior. Ca urmare, în ultimii ani, în ţara noastră a avut loc perfecţionarea cercetării de piaţă şi de marketing. Ală­turi de cercetarea de an­samblu a pieţei internaţio­nale, realizată de Institutul pentru Studierea Conjunc­turii Economice Internaţio­nale, s-a dezvoltat şi cer­cetarea proprie de marke­ting in numeroase centrale, întreprinderi industriale şi cu activitate de comerţ ex­terior. De pildă, prin activitatea sa complexă de marketing, merită a fi remarcată Centrala industriei mătăsii. Aici, folosindu-se unele tehnici moderne de stu­diere a cererii (anchetare prin corespondenţă, taloa­ne de sondaj, studii de preferinţă şi notorietate, cercetări de marketing mul­tinaţional), a crescut volu­mul vînzărilor atit pe piaţa internă, cit şi în principa­lele ţări importatoare din Europa, America de Nord şi Extremul Orient. La rindul său, Întreprin­derea de comerţ exterior „Tehnoforestexport“, în ur­ma studierii eficiente a evoluţiei cererii de mobilă pe piaţa internaţională, a determinat adaptarea pro­ducţiei româneşti de mobilă la preferinţele cumpărăto­rilor de pe unele din cele mai exigente pieţe externe (Anglia, S.U.A., Suedia, R.F. a Germaniei ş.a.). De altfel, recunoaşterea inter­naţională a maniabilităţii exportului românesc de mobilă a reprezentat-o a­­cordarea de către Institutul internaţional de promovare şi prestigiu din Geneva, în anul 1971, a Premiului in­ternaţional de promovare întreprinderii „Tehnoforest­export“. Cu asemenea rezultate ar putea şi ar trebui să se prezinte fără excepţie toate întreprinderile şi centralele care beneficiază de compartimente de mar­keting. Din păcate însă, nu se poate trece cu vederea că in unele unităţi econo­mice cu sarcini de export activitatea de marketing este lăsată pe un plan se­cund, ca o „teorie de bi­bliotecă“, un fel de „modă“ abstractă , ignorindu-se, de fapt, avantajele ce se pot obţine prin studiul sistematic şi aprofundat al pieţei, al producţiei, al distribuţiei ş.a. De prisos să mai insistăm asupra ne­cesităţii ca, in unităţile respective, să se renunţe la o asemenea poziţie, in care nu se ţine seama de evolu­ţia pieţei, a producţiei ş.a., şi să se treacă de urgenţă, la reconsiderarea activită­ţii de marketing, aplicin­­du-se măsurile corespun­zătoare. Problema care se pune este aceasta : cum trebuie acţionat în continuare pen­tru ca studiul de marke­ting să se soldeze cu o efi­cienţă maximă în activita­tea de comerţ exterior ? Practica unităţilor cu re­zultate bune în acest do­meniu a dovedit că se impune ca activitatea com­partimentelor de marke­ting din unităţile econo­mice să se concentreze asu­pra soluţionării probleme­lor de concepţie, de orien­tare în perspectivă a pro­ducţiei în conformitate cu cerinţele pieţei, urmărin­­du-se în paralel derularea contractelor de export. Este necesară, de aseme­nea, îmbunătăţirea încadră­rii din punct de vedere nu­meric şi calitativ a com­partimentelor de marke­ting, fondul principal de cadre al acestor comparti­mente urmînd să fie asi­gurat printr-o redistribuire judicioasă a personalului existent, precum şi prin re­partizarea in aceste sec­toare a unor tineri absol­venţi ai instituţiilor de in­­văţămînt superior, cu ca­racter economic şi tehnic. In fine, un rol important în­­­promovarea exportului îl va avea selectarea pro­duselor de export pe baza unor studii complexe de prognoză şi marketing, in vederea specializării pro­ducţiei pentru export. Esenţial este ca activita­tea de marketing din ţara noastră să aibă un aport tot mai însemnat la per­fecţionarea producţiei pen­tru export şi a comerciali­zării acesteia pe pieţele străine, contribuind la rea­lizarea importantelor sar­cini privind activitatea da comerţ exterior stabilita pentru acest an si in Între­gul cincinal. Ion GIONEA r membru­l consiliului Asociaţiei române de marketing Un adevăr încă insuficient înţeles: MARKETINGUL - nu teorie abstractă, de bibliotecă, ci instrument modern de acţiune practică COMPETITIVITATEA ÎNCEPE ÎN PROPRIA UZINĂ 8 iulie 1972. La Cimpulung-Muscel, în faţa unei asistenţe numeroase de specialişti şi oameni de afaceri din străinătate, autoturismul românesc ARO urcă şi coboară, cu o uşurinţă uluitoare, pante cu un unghi incre­dibil de mare. Reprezentanţii firmelor comerciale străine, aflaţi în poligon, văzind şi apreciind performanţele maşinii, şi-au exprimat pe loc do­rinţa de a cumpăra autoturismul ro­mânesc. Am relatat această secvenţă, deoa­rece ea este ilustrativă pentru buna apreciere de care se bucură azi autoturismele ro­mâneşti „tout-te­­rain“ ARO în rîn­­dul beneficiarilor din străinătate. Nu intîmplător, cea mai mare par­te a producţiei u­­zinei din Cîmpu­­lung este destina­tă exportului în peste 60 de ţări ale lumii, printre care S.U.A, R. F. a Germaniei, Cehoslovacia, Italia, Grecia, Columbia ş.a. — Poziţia noastră pe piaţa mon­dială a automobilelor nu a fost uşor de cucerit, dar şi mai greu este să păstrăm acest loc fruntaş — ne spu­nea tov. Victor Naghi, directorul general al uzinei. Erou al muncii socialiste. Fapt este că preocuparea creatoa­re pentru a conferi autoturismului ARO noi calităţi este prezentă pretutindeni în uzină, incepind de la compartimentele de concepţie şi pînă in fiecare din secţiile de pro­ducţie. Se dau in folosinţă noi ca­pacităţi de fabricaţie — printre care, un atelier de tratament termic, o vopsitorie, o nouă hală de finisări — se intensifică acţiunea de întărire a fiecărui schimb de lucru cu mun­citori bine pregătiţi şi a asistenţei tehnice necesare, se depun eforturi pentru ridicarea calificării lucrăto­rilor. — Grija noastră principală este si realizăm o producţie pentru export de o asemenea calitate înaltă. Incit să satisfacem exigenţele tuturor benefi­ciarilor autoturismelor ARO — ne relata tov. Gheorghe Stoica, secreta­rul comitetului de partid al uzinei. Producţia pentru export este încre­dinţată celor mai buni meseriaşi, cu experienţă îndelungată , s-au organi­zat colective de lucru pe tacte (locuri speciale de montare a sub­ansamblelor), asigurând astfel reali­zarea operaţiilor respective conform documentaţiei şi graficelor de li­vrări, s-au introdus controlul şi au­tocontrolul muncitoresc al calităţii produselor. La cererile clienţilor, turismului i s-au adus repetate îm­bunătăţiri care privesc, In principal, blocul motor, pompele de apă şi ulei, construcţia carburatorului ş.a. In secţiile de producţie ale uzinei o singură preocupare : valorificarea din plin a inteligenţei tehnice a fie­cărui lucrător al harnicului colectiv muscelean. Din strădania neobosită a acestor oameni s-a născut ideea realizării dispozitivului de încercat la presiune a bloc­motorului — ino­vaţie ce aparţine muncitorului frun­taş Nicolae Rolea ; din acelaşi izvor nesecat de iniţiativă au apărut măsu­rile prin a căror aplicare s-a ajuns in situaţia favorabilă ca toate materii­le prime şi materialele folosite la fabricarea autoturismului ARO să fie realizate in ţară. Şeful secţiei motor, ing. Solomon Nicolae, ne spunea : „In ţările în care expor­tăm producţia noastră, autoturismul ARO intră în competiţie — direct sau indirect — cu maşini ale vesti­telor firme „Ford“, „Rover“, „Mer­cedes“. Facem totul ca, în această competiţie, ARO să iasă cu „fruntea sus“, ştiind că aici, in uzină, se ho­tărăşte succesul autoturismului pe meridianele lumii. Am discutat cu mulţi lucrători din uzină. Maiştrii mecanici Petre Şer­­ban şi Ion Manole, strungăriţa Ele­na Găişteanu, mecanicul auto Gheor­ghe Opreanu/ forjorul Constantin Coman, Teodor Birzu, şeful compar­timentului de control tehnic de ca­litate ; cu toţii, cei ce contribuie la realizarea autoturismului româ­nesc ARO sunt animaţi de un sin­gur gînd : Îndeplinirea la nivelul maximal a planului de export pe anul 1973, in condiţiile asigurării unei înalte calităţi a producţiei, care să sa­tisfacă cele mai exigente cerinţe ale beneficiarilor de peste hotare. O mare atenţie se acordă creşterii gradului de fiabilitate — rezistenţă în exploatare, în durată — a auto­turismului. O echipă de specialişti urmăreşte în rulaj 100 de maşini ARO pe parcursul a 100 000 km — scopul final fiind îmbunătăţirea con­tinuă a caracteristicilor constructive şi tehnico-funcţionale ale maşinii. Dar preocupîndu-se de realizarea la cote superioare a producţiei cu­rente, la uzina din Cîmpulung se conturează planurile, proiectele, do­cumentaţiile de execuţie ale auto­turismului ARO tip 1974, 1975 ş.a. — Privim producţia pentru export a uzinei noastre într-o continuă dinamică — nu numai cantitativă, ci, mai ales, calitativă — ne spunea ing. Petre Lisovschi, şeful centrului de concepţie al unităţii. „Mai bine, din ce în ce mai bine“ — este ţelul urmărit de noi toţi, cei de la uzina de autoturisme din Cîm­­pulung. Tel in permanenţă atins şi, In acelaşi timp, în permanenţă de atins. Un colectiv — cel al Uzinei me­canice Muscel şi un produs — au­toturismul de te­ren ARO. In a­­gricultură şi in industrie, în con­strucţii, peste tot unde este nevoie de un automobil robust, capabil să străbată orice te­­ren, ARO este prezent. Din de­­şerturile toride ale Asiei şi pînă în pampasul sud­­american, din inima Africii şi pînă în zonele veşnic îngheţate, ARO — rod al hărniciei, priceperii şi abnega­ţiei constructorilor de automobile musceieni — începe să fie unul din mesagerii competenţei tehnice româ­neşti. Performanţele acestor maşini sunt de fapt performanţele construc­torilor săi. Este motivul pentru care făuritorii autoturismului ARO lucrează în per­manenţă la cea mai înaltă tensiune, cu convingerea că, în felul acesta, îşi îndeplinesc o înaltă îndatorire pa­triotică. Gheorghe CIRSTEA Marian DANESCU „Secretul“ ARO: calitatea DIN AGENDA DE TRANZACTII Contracte de export semnate In luna ianuarie a.c. : • întreprinderea de comerţ exterior „AUTOTRACTOR“ din Brasov : tractoare U-445 in Iugoslavia ; tractoare U-550, U-445 si U-350 în S.U.A. ; trac­toare U-445 în Iran ; auto­camioane SR-132 in Republica Populară Chineză şi în Polonia ; autobasculante în Republica Populară Democrată Coreeană. • „MAŞINEXPORT“ : strun­guri şi războaie de ţesut în U­R­S­S • „TEHNOIMPORT" : maşini­­unelte în Elveţia, Republica Fe­derală a Germaniei ; instalaţii metalurgice în Anglia, Franţa ; rulmenţi in Iran. • „DACIA“ : autoturisme „Dacia-1300“ în Algeria și în Grecia ; autoturisme de teren M-461 în Columbia, Republica Dominicană, Ecuador. • „MAŞINIMPORT“ : con­ductori electrici izolaţi in P.V.C.­­ în Franța. • „CHIMIMPORT“ : cauciuc sintetic în Republica Democrată Germană și Turcia ; P.V.C. in Cehoslovacia, Brazilia, Iran, Italia, Republica Federală a Germaniei, S.U.A. ; tetraclorură de carbon în Bulgaria ; negru de fum în Bulgaria, Republica Democrată Germană, Israel ; tricloretilenă in Republica Fe­derală a Germaniei ; propilenă in Austria; bicromat de sodiu In S.U.A. ș.a. „Made in Romania66 pe meridianele globului • Uzina de strunguri din Arad, datorită calităţii produselor sale, şi-a cîştigat un bun prestigiu pe piaţa internaţională. O gamă variată de tu­raţii, rigiditate şi precizie în prelucrare, posibilita­tea de a executa operaţii multiple — sunt citeva din calităţile strungurilor fabricate la Arad, care au făcut ca producţia uzinei din oraşul de pe Mureş să-şi găsească, an de an, statornici beneficiari pe­­diferite meridiane ale globului. In fotografia de jos, un nou lot de strunguri destinat exportului. • Ţara noastră este unul dintre exportatorii de utilaje tehnologice complexe, de fabrici şi uzine. In fotografia din dreapta, sus , fabrica de ciment „José Merceron“ din Santiago de Cuba, realizată in co­laborare cu ţara noastră. • „ARO-240“ si „M-461“,, autoturismele de teren fabricate de Uzina mecanică din Cimpulung-Muscel, se exportă în peste 60 de ţări. Folosirea autoturis­melor româneşti de teren in zone de mare dificul­tate rutieră (aşa cum se vede in fotografia din dreapta, jos­t sosită din Columbia) şi de climă a relevat performanţele lor constructive şi teh­nico-funcţionale superioare. Acestea au deter­minat ca „ARO-240“ şi „M-461“ să se situeze pe locuri fruntaşe în numeroase confruntări interna­ţionale, alături de autoturisme realizate de firme cu o îndelungată tradiţie în acest domeniu. De la o pseudo-dilemă la o soluţie unică: SPECIALIZAREA PRODUCŢIEI PENTRU EXPORT „Preocuparea noastră principală este să nu existe nici o deosebire intre producţia pentru export şi cea destinată beneficiarilor din ţară“. A­­firmaţia aparţine ing. Gheorghe­­­i­­ţulescu, director tehnic al uzinei „Autobuzul“ din Bucureşti. Iată, deci, un punct de vedere. Ne-am notat însă şi o altă părere — la prima vedere opusă celei dina­inte : — Pentru uzina noastră, problema se pune clar : realizarea planului de export pe acest an şi in următorii ani depinde in mare măsură de spe­cializarea rapidă a producţiei pentru export — ne-a relatat, la rîndul său, ing. Ştefan Şuteu, director general al uzinei „Electronica“ din Capitală. Asemenea opinii — repetăm, la prima vedere, contradictorii — am auzit şi în alte întreprinderi. Care este adevărul ? Să ne oprim, mai întîi, la uzina „Autobuzul“. In acest an, peste trei sferturi din producţia de autoutilita­re a întreprinderii este destinată exportului. Autofurgonetele, ca­mionetele, microbuzele, autosanita­rele — toate cu dublă sau simplă tracţiune — fabricate la „Autobuzul“, sunt maşini robuste, rezistente la exploatări in condiţii dure, deci cu o fiabilitate care răspunde oricăror exigenţe. Principalul beneficiar ex­tern : Republica Democrată Germa­nă. Apoi — Polonia, Cehoslovacia, Ungaria,­ Egipt, Nigeria, Zair, Pakis­tan, Grecia ş.a. Contracte de lungă durată — referitoare la mai mult de jumătate din producţia anuală a uzi­nei — sunt încheiate cu firme din Re­publica Democrată Germană şi Gre­cia pină în 1975. Pe de o parte, deci, o reţea relativ stabilă de beneficiari externi şi con­tracte de lungă durată ; pe de altă parte, o ofertă de mărfuri pentru export adaptate cerinţelor anumitor pieţe externe, anumitor beneficiari din străinătate. Or, toate acestea nu sunt decit datele proprii unei produc­ţii specializate pentru export. Nu, nu este nici o contradicţie intre cele spuse de directorul tehnic al uzinei şi situaţia de fapt din întreprindere , pur şi simplu, la „Autobuzul“ este vorba de o specializare aparte , în care intre producţia pentru export şi cea destinată beneficiarilor din ţară nu este nici o deosebire esenţială. „ Autoutilitarele au aceleaşi per­formanţe tehnico-funcţionale — fie că sunt pentru export, fie că le vindem unităţilor din ţară — ne-a apus ing. Antoniu Olteanu, şef de serviciu la uzina „Autobuzul“. Dife­renţierile — repet, neesenţiale — apar numai la finisaje (tablouri de bord, climatizare ş.a.). O calitate superioară a Întregii pro­ducţii realizate, costuri de fabricaţie scăzute, productivitate înaltă a mun­cii, capacitatea adaptării prompte la cererea existentă la un moment dat pe piaţa internaţională privind un a­­nume produs, competitivitate, preţuri avantajoase la export — sunt numai citeva din avantajele ce pot fi obţi­nute de oricare unitate industrială, prin specializarea unor secţii sau chiar a unor fabrici întregi în pro­ducţia pentru export. Cind condiţiile permit ca între producţia pentru ex­port şi cea destinată pieţei interne să nu existe diferenţe esenţiale — cazul uzinei „Autobuzul“ — avanta­jele amintite sunt, desigur, mult mai mari. Ce se întîmplă insă dacă nu este posibilă o asemenea identificare în­tre mărfurile pentru export şi cele livrate beneficiarilor din ţară — aşa cum se întîmplă la uzina „Electro­nica“ ? In asemenea împrejurări, specializarea producţiei este la fel de stringentă, cu atit mai mult cu cit de această acţiune depinde creşterea volumului şi eficienţei exportului. Citeva date tehnice privitoare strict la producţia uzinei „Electroni­ca“ vor ajuta la înţelegerea şi mai clară a problemei : in lume există 14 sisteme-standard de televiziune — dintre care 7 principale ; unele ţări au aderat la un sistem, altele la alt sistem. Este deci limpede că pen­tru a exporta televizoare intr-o anu­mită ţară trebuie să produci aparate TV intr-un anume sistem-standard. La „Electronica“ se fabrică televi­zoare conform normei O.I.R.T. (pen­tru Europa de est) şi C.C.I.R. (pen­tru o parte din Europa de vest). In anul in curs, exportul românesc de aparate TV va spori mult faţă de realizările din 1972 ; în aceste con­diţii, nu trebuie aduse prea multe argumente pentru a se înţelege că specializarea mai accentuată a pro­ducţiei de televizoare pentru export este imperios necesară. Cum ? — înainte de orice, prin trecerea la fabricaţia de aparate TV şi după alte sisteme-standard — ne-a spus ing. Dumitru Sîrbu, şef de serviciu la întreprinderea de comerţ exterior „Electronum“. Am putea vinde la export mai multe televizoare decât s-a planificat dacă „Electroni­ca“ ar fabrica aparate TV şi după alte norme internaţionale, dacă — în urma specializării mai accentuate a producţiei pentru ex­port — sortimentul de televizoare ar fi mai diversificat, adaptat cere­rii de pe diverse pieţe străine. Ce Împiedică Îndeplinirea acestei cerinţe d­in fond, specializarea mai accentuată a uzinei în producţia pen­tru export ? — Pentru a fabrica televizoare după un anume sistem­ standard este necesar să dispunem de utilaje adec­vate şi de unele importuri de mate­riale de completare, cum li se spune — ne-a răspuns ing. Lucian Niţescu, şef de serviciu la uzina „Electronica“. Este vorba de utilaje şi instalaţii specifice care ar putea fi amortizate in mai puţin de opt luni de zile. — Cine trebuie să vă asigure a­­ceste utilaje şi materiale din import? — Centrala industrială de electro­nică şi tehnica vidului. La centrală discutăm cu inginerul Nicolae Papagheorghe, director co­mercial . — Fără îndoială, specializarea pro­ducţiei pentru export a uzinei „E­­lectronica“ este o necesitate impe­rioasă. Trebuie insă chibzuit fiecare pas, care permite trecerea la fabricaţia de aparate TV după alte sisteme-standard. Nu cheltuim decit în clipa în care există certitudinea obţinerii avantajelor in urma investi­­ţiilor respective. ★ Cum este lesne de văzut, „specia­lizarea producţiei pentru export“ sau „nici o deosebire între producţia pentru export şi cea destinată bene­ficiarilor din ţară“, reprezintă, de fapt, o pseudo-dilemă. Fie că produc­ţia pentru export se identifică cu cea destinată pieţei interne — ca la uzina „Autobuzul“ — fie că, datorită unor condiţii specifice, între ele există de­osebiri — ca la uzina „Electronica“ — specializarea producţiei pentru ex­port, in cadrul unor linii de fabri­caţie, al unor secţii sau chiar al u­­nor uzine întregi, nu mai poate fi a­­mînată, în acest sens, impunîndu-se acţiuni hotărîte în fiecare unitate e­­conomică, în fiecare centrală indus­trială. Dan MATEESCU LA ORDINEA ZILEI: Diversificare şi adaptare la cerinţele pieţei externe SCINTEIA - /oi 7 februarie 1973 m­mMiwmî ACREDITIV Dintre modalităţile de decontare in rela­ţiile de plăţi care de­curg din operaţiunile de comerţ exterior, cel mai utilizat este acre­ditivul. Concret, ordo­natorul (cumpărăto­rul) dă dispoziţie unei bănci de a ţine la dispoziţie şi a plăti altei bănci, in favoarea vînzătorului (exportatorului), o a­­numită sumă repre­­zentind contravaloarea bunurilor a căror li­vrare, in condiţiile stabilite, va trebui s-o dovedească exportato­rul cu documentele convenite. Condiţiile acrediti­vului trebuie să cores­pundă cu condiţiile de plată stipulate în con­tract şi cu „Regulile şi uzanţele uniforme privind creditele do­cumentare“, întocmite şi publicate de Ca­mera de Comerţ Inter­naţională de la Paris (ultima ediţie revizui­tă a „Regulilor...“ da­tează din anul 1962). Deschiderea unui a­­creditiv se realizează potrivit celor conve­nite între ordonator (cumpărător) și banca respectivă, care des­chide acreditivul, iar acoperirea sa valorică se face fie prin trans­fer de valută de la banca importatorului la banca exportatoru­lui, fie din disponi­bilitățile existente în cont, fie dintr-un cre­dit acordat. Banca (vînzătorului, exporta­torului) îl încunoştin­­ţează pe acesta despre deschiderea acrediti­vului, menţionînd con­diţiile şi termenele de plăţi. Acreditivele au un termen de valabili­tate convenit de părţi sau de uzanţe, după trecerea căruia acredi­tivul expiră. Formele acreditivu­lui. Acreditivul des­chis pentru un anumit termen, fără dreptul de a-l anula pină la expirarea acestui ter­men, este un acreditiv irevocabil ; există și acreditiv revocabil, a cărui valabilitate poa­te fi întreruptă de că­tre bancă Înainte de expirarea termenului indicat în acreditiv. In lipsa indicaţiei expre­se, dacă acreditivul este revocabil sau ire­vocabil, acesta va fi considerat revocabil, chiar dacă se indică un termen de valabi­litate. Există, de asemenea, acreditiv confirmat și neconfirmat. Un acre­ditiv irevocabil (de către o bancă) poate fi confirmat la cere­rea ordonatorului (cumpărătorului) de o altă instituţie bancară, care, prin confirmarea acreditivului, îşi ia angajamentul irevoca­bil de a efectua plata , în cazul în care or­ganismul bancar care a deschis acreditivul nu a plătit la momen­tul convenit. Din punct de vedere al domicilierii, adică al locului de plată, a­­creditivele pot fi do­miciliate: in ţara cum­părătorului, in ţara vînzătorului sau în­tr-o terţă ţară. Domi­­cilierea acreditivului are influenţă, in pri­mul rînd, asupra ter­menului de încasare (durata între expedie­rea mărfurilor şi in­­casarea contravalorii lor in valută variind şi în funcţie de domi­ciliul acreditivului). In al doilea rind, do­­micilierea acreditivu­lui determină, în caz de eventuale litigii, legislaţia ţării după care se va face jude­cata. In al treilea rind, domicilierea acrediti­vului influenţează ni­velul cheltuielilor bancare.­­In general, potrivit tarifelor de comisioane bancare, comisioanele care se percep în cazul acre­ditivelor domiciliate in ţara exportatorului sunt la un nivel supe­rior celor referitoare la acreditivele domicilia­te în ţara cumpărăto­rului). Domicilierea a­­creditivului în ţara cumpărătorului pre­zintă deci avantajul economisirii cheltuie­lilor bancare in va­lută. Documentele care, în mod uzual, trebuie să fie prezentate in utilizarea unui acredi­tiv sunt următoarele : — factura furnizo­rului (exportatorului) pentru marfa livrată ; conosamentul maritim sau fluvial ; duplica­tul de fracht interna­ţional sau dovada de preluare şi expediere emisă de o casă de expediţie ; scrisoarea de transport aerian ; recipisa poştală ; poli­ţa de asigurare ; cer­tificatul de calitate ; certificatul de uzină ; scrisori de garanţie ; orice alte documente stabilite de parteneri. Ion OLTEANU director adjunct în Ministerul Comerţului Exterior

Next