Scînteia, februarie 1973 (Anul 42, nr. 9407-9434)
1973-02-01 / nr. 9407
PAGINA 2 ROMANIA în comerţul mondie Este ştiut că în prezent o parte tot mai mare din producţia industrială a ţării noastre se vinde pe piaţa externă. Astfel, dacă pe ansamblul întregii industrii româneşti, exportul este de circa o cincime, in ceea ce priveşte unele grupe de produse această pondere „urcă“ spre niveluri superioare : la utilaj petrolier, autoturisme de teren, la strunguri normale, tractoare, locomotive Diesel-electrice, încălţăminte de piele. In aceste condiţii şi ţinind seama de competitivitatea existentă pe piaţa internaţională, apare tot mai evidentă necesitatea utilizării în economia românească a unor tehnici moderne de organizare a producţiei şi de comercializare a mărfurilor, printre care şi a tehnicilor de marketing. Practica a dovedit că premisa favorabilă pentru aplicarea largă a tehnicilor de marketing in unităţile economice a constituit-o, fără îndoială, apropierea producătorilor de piaţa externă, realizată prin atribuirea unor drepturi şi responsabilităţi sporite unităţilor producătoare în domeniul comerţului exterior. Ca urmare, în ultimii ani, în ţara noastră a avut loc perfecţionarea cercetării de piaţă şi de marketing. Alături de cercetarea de ansamblu a pieţei internaţionale, realizată de Institutul pentru Studierea Conjuncturii Economice Internaţionale, s-a dezvoltat şi cercetarea proprie de marketing in numeroase centrale, întreprinderi industriale şi cu activitate de comerţ exterior. De pildă, prin activitatea sa complexă de marketing, merită a fi remarcată Centrala industriei mătăsii. Aici, folosindu-se unele tehnici moderne de studiere a cererii (anchetare prin corespondenţă, taloane de sondaj, studii de preferinţă şi notorietate, cercetări de marketing multinaţional), a crescut volumul vînzărilor atit pe piaţa internă, cit şi în principalele ţări importatoare din Europa, America de Nord şi Extremul Orient. La rindul său, Întreprinderea de comerţ exterior „Tehnoforestexport“, în urma studierii eficiente a evoluţiei cererii de mobilă pe piaţa internaţională, a determinat adaptarea producţiei româneşti de mobilă la preferinţele cumpărătorilor de pe unele din cele mai exigente pieţe externe (Anglia, S.U.A., Suedia, R.F. a Germaniei ş.a.). De altfel, recunoaşterea internaţională a maniabilităţii exportului românesc de mobilă a reprezentat-o acordarea de către Institutul internaţional de promovare şi prestigiu din Geneva, în anul 1971, a Premiului internaţional de promovare întreprinderii „Tehnoforestexport“. Cu asemenea rezultate ar putea şi ar trebui să se prezinte fără excepţie toate întreprinderile şi centralele care beneficiază de compartimente de marketing. Din păcate însă, nu se poate trece cu vederea că in unele unităţi economice cu sarcini de export activitatea de marketing este lăsată pe un plan secund, ca o „teorie de bibliotecă“, un fel de „modă“ abstractă , ignorindu-se, de fapt, avantajele ce se pot obţine prin studiul sistematic şi aprofundat al pieţei, al producţiei, al distribuţiei ş.a. De prisos să mai insistăm asupra necesităţii ca, in unităţile respective, să se renunţe la o asemenea poziţie, in care nu se ţine seama de evoluţia pieţei, a producţiei ş.a., şi să se treacă de urgenţă, la reconsiderarea activităţii de marketing, aplicindu-se măsurile corespunzătoare. Problema care se pune este aceasta : cum trebuie acţionat în continuare pentru ca studiul de marketing să se soldeze cu o eficienţă maximă în activitatea de comerţ exterior ? Practica unităţilor cu rezultate bune în acest domeniu a dovedit că se impune ca activitatea compartimentelor de marketing din unităţile economice să se concentreze asupra soluţionării problemelor de concepţie, de orientare în perspectivă a producţiei în conformitate cu cerinţele pieţei, urmărindu-se în paralel derularea contractelor de export. Este necesară, de asemenea, îmbunătăţirea încadrării din punct de vedere numeric şi calitativ a compartimentelor de marketing, fondul principal de cadre al acestor compartimente urmînd să fie asigurat printr-o redistribuire judicioasă a personalului existent, precum şi prin repartizarea in aceste sectoare a unor tineri absolvenţi ai instituţiilor de invăţămînt superior, cu caracter economic şi tehnic. In fine, un rol important înpromovarea exportului îl va avea selectarea produselor de export pe baza unor studii complexe de prognoză şi marketing, in vederea specializării producţiei pentru export. Esenţial este ca activitatea de marketing din ţara noastră să aibă un aport tot mai însemnat la perfecţionarea producţiei pentru export şi a comercializării acesteia pe pieţele străine, contribuind la realizarea importantelor sarcini privind activitatea da comerţ exterior stabilita pentru acest an si in Întregul cincinal. Ion GIONEA r membrul consiliului Asociaţiei române de marketing Un adevăr încă insuficient înţeles: MARKETINGUL - nu teorie abstractă, de bibliotecă, ci instrument modern de acţiune practică COMPETITIVITATEA ÎNCEPE ÎN PROPRIA UZINĂ 8 iulie 1972. La Cimpulung-Muscel, în faţa unei asistenţe numeroase de specialişti şi oameni de afaceri din străinătate, autoturismul românesc ARO urcă şi coboară, cu o uşurinţă uluitoare, pante cu un unghi incredibil de mare. Reprezentanţii firmelor comerciale străine, aflaţi în poligon, văzind şi apreciind performanţele maşinii, şi-au exprimat pe loc dorinţa de a cumpăra autoturismul românesc. Am relatat această secvenţă, deoarece ea este ilustrativă pentru buna apreciere de care se bucură azi autoturismele româneşti „tout-terain“ ARO în rîndul beneficiarilor din străinătate. Nu intîmplător, cea mai mare parte a producţiei uzinei din Cîmpulung este destinată exportului în peste 60 de ţări ale lumii, printre care S.U.A, R. F. a Germaniei, Cehoslovacia, Italia, Grecia, Columbia ş.a. — Poziţia noastră pe piaţa mondială a automobilelor nu a fost uşor de cucerit, dar şi mai greu este să păstrăm acest loc fruntaş — ne spunea tov. Victor Naghi, directorul general al uzinei. Erou al muncii socialiste. Fapt este că preocuparea creatoare pentru a conferi autoturismului ARO noi calităţi este prezentă pretutindeni în uzină, incepind de la compartimentele de concepţie şi pînă in fiecare din secţiile de producţie. Se dau in folosinţă noi capacităţi de fabricaţie — printre care, un atelier de tratament termic, o vopsitorie, o nouă hală de finisări — se intensifică acţiunea de întărire a fiecărui schimb de lucru cu muncitori bine pregătiţi şi a asistenţei tehnice necesare, se depun eforturi pentru ridicarea calificării lucrătorilor. — Grija noastră principală este si realizăm o producţie pentru export de o asemenea calitate înaltă. Incit să satisfacem exigenţele tuturor beneficiarilor autoturismelor ARO — ne relata tov. Gheorghe Stoica, secretarul comitetului de partid al uzinei. Producţia pentru export este încredinţată celor mai buni meseriaşi, cu experienţă îndelungată , s-au organizat colective de lucru pe tacte (locuri speciale de montare a subansamblelor), asigurând astfel realizarea operaţiilor respective conform documentaţiei şi graficelor de livrări, s-au introdus controlul şi autocontrolul muncitoresc al calităţii produselor. La cererile clienţilor, turismului i s-au adus repetate îmbunătăţiri care privesc, In principal, blocul motor, pompele de apă şi ulei, construcţia carburatorului ş.a. In secţiile de producţie ale uzinei o singură preocupare : valorificarea din plin a inteligenţei tehnice a fiecărui lucrător al harnicului colectiv muscelean. Din strădania neobosită a acestor oameni s-a născut ideea realizării dispozitivului de încercat la presiune a blocmotorului — inovaţie ce aparţine muncitorului fruntaş Nicolae Rolea ; din acelaşi izvor nesecat de iniţiativă au apărut măsurile prin a căror aplicare s-a ajuns in situaţia favorabilă ca toate materiile prime şi materialele folosite la fabricarea autoturismului ARO să fie realizate in ţară. Şeful secţiei motor, ing. Solomon Nicolae, ne spunea : „In ţările în care exportăm producţia noastră, autoturismul ARO intră în competiţie — direct sau indirect — cu maşini ale vestitelor firme „Ford“, „Rover“, „Mercedes“. Facem totul ca, în această competiţie, ARO să iasă cu „fruntea sus“, ştiind că aici, in uzină, se hotărăşte succesul autoturismului pe meridianele lumii. Am discutat cu mulţi lucrători din uzină. Maiştrii mecanici Petre Şerban şi Ion Manole, strungăriţa Elena Găişteanu, mecanicul auto Gheorghe Opreanu/ forjorul Constantin Coman, Teodor Birzu, şeful compartimentului de control tehnic de calitate ; cu toţii, cei ce contribuie la realizarea autoturismului românesc ARO sunt animaţi de un singur gînd : Îndeplinirea la nivelul maximal a planului de export pe anul 1973, in condiţiile asigurării unei înalte calităţi a producţiei, care să satisfacă cele mai exigente cerinţe ale beneficiarilor de peste hotare. O mare atenţie se acordă creşterii gradului de fiabilitate — rezistenţă în exploatare, în durată — a autoturismului. O echipă de specialişti urmăreşte în rulaj 100 de maşini ARO pe parcursul a 100 000 km — scopul final fiind îmbunătăţirea continuă a caracteristicilor constructive şi tehnico-funcţionale ale maşinii. Dar preocupîndu-se de realizarea la cote superioare a producţiei curente, la uzina din Cîmpulung se conturează planurile, proiectele, documentaţiile de execuţie ale autoturismului ARO tip 1974, 1975 ş.a. — Privim producţia pentru export a uzinei noastre într-o continuă dinamică — nu numai cantitativă, ci, mai ales, calitativă — ne spunea ing. Petre Lisovschi, şeful centrului de concepţie al unităţii. „Mai bine, din ce în ce mai bine“ — este ţelul urmărit de noi toţi, cei de la uzina de autoturisme din Cîmpulung. Tel in permanenţă atins şi, In acelaşi timp, în permanenţă de atins. Un colectiv — cel al Uzinei mecanice Muscel şi un produs — autoturismul de teren ARO. In agricultură şi in industrie, în construcţii, peste tot unde este nevoie de un automobil robust, capabil să străbată orice teren, ARO este prezent. Din deşerturile toride ale Asiei şi pînă în pampasul sudamerican, din inima Africii şi pînă în zonele veşnic îngheţate, ARO — rod al hărniciei, priceperii şi abnegaţiei constructorilor de automobile musceieni — începe să fie unul din mesagerii competenţei tehnice româneşti. Performanţele acestor maşini sunt de fapt performanţele constructorilor săi. Este motivul pentru care făuritorii autoturismului ARO lucrează în permanenţă la cea mai înaltă tensiune, cu convingerea că, în felul acesta, îşi îndeplinesc o înaltă îndatorire patriotică. Gheorghe CIRSTEA Marian DANESCU „Secretul“ ARO: calitatea DIN AGENDA DE TRANZACTII Contracte de export semnate In luna ianuarie a.c. : • întreprinderea de comerţ exterior „AUTOTRACTOR“ din Brasov : tractoare U-445 in Iugoslavia ; tractoare U-550, U-445 si U-350 în S.U.A. ; tractoare U-445 în Iran ; autocamioane SR-132 in Republica Populară Chineză şi în Polonia ; autobasculante în Republica Populară Democrată Coreeană. • „MAŞINEXPORT“ : strunguri şi războaie de ţesut în URSS • „TEHNOIMPORT" : maşiniunelte în Elveţia, Republica Federală a Germaniei ; instalaţii metalurgice în Anglia, Franţa ; rulmenţi in Iran. • „DACIA“ : autoturisme „Dacia-1300“ în Algeria și în Grecia ; autoturisme de teren M-461 în Columbia, Republica Dominicană, Ecuador. • „MAŞINIMPORT“ : conductori electrici izolaţi in P.V.C. în Franța. • „CHIMIMPORT“ : cauciuc sintetic în Republica Democrată Germană și Turcia ; P.V.C. in Cehoslovacia, Brazilia, Iran, Italia, Republica Federală a Germaniei, S.U.A. ; tetraclorură de carbon în Bulgaria ; negru de fum în Bulgaria, Republica Democrată Germană, Israel ; tricloretilenă in Republica Federală a Germaniei ; propilenă in Austria; bicromat de sodiu In S.U.A. ș.a. „Made in Romania66 pe meridianele globului • Uzina de strunguri din Arad, datorită calităţii produselor sale, şi-a cîştigat un bun prestigiu pe piaţa internaţională. O gamă variată de turaţii, rigiditate şi precizie în prelucrare, posibilitatea de a executa operaţii multiple — sunt citeva din calităţile strungurilor fabricate la Arad, care au făcut ca producţia uzinei din oraşul de pe Mureş să-şi găsească, an de an, statornici beneficiari pediferite meridiane ale globului. In fotografia de jos, un nou lot de strunguri destinat exportului. • Ţara noastră este unul dintre exportatorii de utilaje tehnologice complexe, de fabrici şi uzine. In fotografia din dreapta, sus , fabrica de ciment „José Merceron“ din Santiago de Cuba, realizată in colaborare cu ţara noastră. • „ARO-240“ si „M-461“,, autoturismele de teren fabricate de Uzina mecanică din Cimpulung-Muscel, se exportă în peste 60 de ţări. Folosirea autoturismelor româneşti de teren in zone de mare dificultate rutieră (aşa cum se vede in fotografia din dreapta, jost sosită din Columbia) şi de climă a relevat performanţele lor constructive şi tehnico-funcţionale superioare. Acestea au determinat ca „ARO-240“ şi „M-461“ să se situeze pe locuri fruntaşe în numeroase confruntări internaţionale, alături de autoturisme realizate de firme cu o îndelungată tradiţie în acest domeniu. De la o pseudo-dilemă la o soluţie unică: SPECIALIZAREA PRODUCŢIEI PENTRU EXPORT „Preocuparea noastră principală este să nu existe nici o deosebire intre producţia pentru export şi cea destinată beneficiarilor din ţară“. Afirmaţia aparţine ing. Gheorgheiţulescu, director tehnic al uzinei „Autobuzul“ din Bucureşti. Iată, deci, un punct de vedere. Ne-am notat însă şi o altă părere — la prima vedere opusă celei dinainte : — Pentru uzina noastră, problema se pune clar : realizarea planului de export pe acest an şi in următorii ani depinde in mare măsură de specializarea rapidă a producţiei pentru export — ne-a relatat, la rîndul său, ing. Ştefan Şuteu, director general al uzinei „Electronica“ din Capitală. Asemenea opinii — repetăm, la prima vedere, contradictorii — am auzit şi în alte întreprinderi. Care este adevărul ? Să ne oprim, mai întîi, la uzina „Autobuzul“. In acest an, peste trei sferturi din producţia de autoutilitare a întreprinderii este destinată exportului. Autofurgonetele, camionetele, microbuzele, autosanitarele — toate cu dublă sau simplă tracţiune — fabricate la „Autobuzul“, sunt maşini robuste, rezistente la exploatări in condiţii dure, deci cu o fiabilitate care răspunde oricăror exigenţe. Principalul beneficiar extern : Republica Democrată Germană. Apoi — Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Egipt, Nigeria, Zair, Pakistan, Grecia ş.a. Contracte de lungă durată — referitoare la mai mult de jumătate din producţia anuală a uzinei — sunt încheiate cu firme din Republica Democrată Germană şi Grecia pină în 1975. Pe de o parte, deci, o reţea relativ stabilă de beneficiari externi şi contracte de lungă durată ; pe de altă parte, o ofertă de mărfuri pentru export adaptate cerinţelor anumitor pieţe externe, anumitor beneficiari din străinătate. Or, toate acestea nu sunt decit datele proprii unei producţii specializate pentru export. Nu, nu este nici o contradicţie intre cele spuse de directorul tehnic al uzinei şi situaţia de fapt din întreprindere , pur şi simplu, la „Autobuzul“ este vorba de o specializare aparte , în care intre producţia pentru export şi cea destinată beneficiarilor din ţară nu este nici o deosebire esenţială. „ Autoutilitarele au aceleaşi performanţe tehnico-funcţionale — fie că sunt pentru export, fie că le vindem unităţilor din ţară — ne-a apus ing. Antoniu Olteanu, şef de serviciu la uzina „Autobuzul“. Diferenţierile — repet, neesenţiale — apar numai la finisaje (tablouri de bord, climatizare ş.a.). O calitate superioară a Întregii producţii realizate, costuri de fabricaţie scăzute, productivitate înaltă a muncii, capacitatea adaptării prompte la cererea existentă la un moment dat pe piaţa internaţională privind un anume produs, competitivitate, preţuri avantajoase la export — sunt numai citeva din avantajele ce pot fi obţinute de oricare unitate industrială, prin specializarea unor secţii sau chiar a unor fabrici întregi în producţia pentru export. Cind condiţiile permit ca între producţia pentru export şi cea destinată pieţei interne să nu existe diferenţe esenţiale — cazul uzinei „Autobuzul“ — avantajele amintite sunt, desigur, mult mai mari. Ce se întîmplă insă dacă nu este posibilă o asemenea identificare între mărfurile pentru export şi cele livrate beneficiarilor din ţară — aşa cum se întîmplă la uzina „Electronica“ ? In asemenea împrejurări, specializarea producţiei este la fel de stringentă, cu atit mai mult cu cit de această acţiune depinde creşterea volumului şi eficienţei exportului. Citeva date tehnice privitoare strict la producţia uzinei „Electronica“ vor ajuta la înţelegerea şi mai clară a problemei : in lume există 14 sisteme-standard de televiziune — dintre care 7 principale ; unele ţări au aderat la un sistem, altele la alt sistem. Este deci limpede că pentru a exporta televizoare intr-o anumită ţară trebuie să produci aparate TV intr-un anume sistem-standard. La „Electronica“ se fabrică televizoare conform normei O.I.R.T. (pentru Europa de est) şi C.C.I.R. (pentru o parte din Europa de vest). In anul in curs, exportul românesc de aparate TV va spori mult faţă de realizările din 1972 ; în aceste condiţii, nu trebuie aduse prea multe argumente pentru a se înţelege că specializarea mai accentuată a producţiei de televizoare pentru export este imperios necesară. Cum ? — înainte de orice, prin trecerea la fabricaţia de aparate TV şi după alte sisteme-standard — ne-a spus ing. Dumitru Sîrbu, şef de serviciu la întreprinderea de comerţ exterior „Electronum“. Am putea vinde la export mai multe televizoare decât s-a planificat dacă „Electronica“ ar fabrica aparate TV şi după alte norme internaţionale, dacă — în urma specializării mai accentuate a producţiei pentru export — sortimentul de televizoare ar fi mai diversificat, adaptat cererii de pe diverse pieţe străine. Ce Împiedică Îndeplinirea acestei cerinţe din fond, specializarea mai accentuată a uzinei în producţia pentru export ? — Pentru a fabrica televizoare după un anume sistem standard este necesar să dispunem de utilaje adecvate şi de unele importuri de materiale de completare, cum li se spune — ne-a răspuns ing. Lucian Niţescu, şef de serviciu la uzina „Electronica“. Este vorba de utilaje şi instalaţii specifice care ar putea fi amortizate in mai puţin de opt luni de zile. — Cine trebuie să vă asigure aceste utilaje şi materiale din import? — Centrala industrială de electronică şi tehnica vidului. La centrală discutăm cu inginerul Nicolae Papagheorghe, director comercial . — Fără îndoială, specializarea producţiei pentru export a uzinei „Electronica“ este o necesitate imperioasă. Trebuie insă chibzuit fiecare pas, care permite trecerea la fabricaţia de aparate TV după alte sisteme-standard. Nu cheltuim decit în clipa în care există certitudinea obţinerii avantajelor in urma investiţiilor respective. ★ Cum este lesne de văzut, „specializarea producţiei pentru export“ sau „nici o deosebire între producţia pentru export şi cea destinată beneficiarilor din ţară“, reprezintă, de fapt, o pseudo-dilemă. Fie că producţia pentru export se identifică cu cea destinată pieţei interne — ca la uzina „Autobuzul“ — fie că, datorită unor condiţii specifice, între ele există deosebiri — ca la uzina „Electronica“ — specializarea producţiei pentru export, in cadrul unor linii de fabricaţie, al unor secţii sau chiar al unor uzine întregi, nu mai poate fi amînată, în acest sens, impunîndu-se acţiuni hotărîte în fiecare unitate economică, în fiecare centrală industrială. Dan MATEESCU LA ORDINEA ZILEI: Diversificare şi adaptare la cerinţele pieţei externe SCINTEIA - /oi 7 februarie 1973 mmMiwmî ACREDITIV Dintre modalităţile de decontare in relaţiile de plăţi care decurg din operaţiunile de comerţ exterior, cel mai utilizat este acreditivul. Concret, ordonatorul (cumpărătorul) dă dispoziţie unei bănci de a ţine la dispoziţie şi a plăti altei bănci, in favoarea vînzătorului (exportatorului), o anumită sumă reprezentind contravaloarea bunurilor a căror livrare, in condiţiile stabilite, va trebui s-o dovedească exportatorul cu documentele convenite. Condiţiile acreditivului trebuie să corespundă cu condiţiile de plată stipulate în contract şi cu „Regulile şi uzanţele uniforme privind creditele documentare“, întocmite şi publicate de Camera de Comerţ Internaţională de la Paris (ultima ediţie revizuită a „Regulilor...“ datează din anul 1962). Deschiderea unui acreditiv se realizează potrivit celor convenite între ordonator (cumpărător) și banca respectivă, care deschide acreditivul, iar acoperirea sa valorică se face fie prin transfer de valută de la banca importatorului la banca exportatorului, fie din disponibilitățile existente în cont, fie dintr-un credit acordat. Banca (vînzătorului, exportatorului) îl încunoştinţează pe acesta despre deschiderea acreditivului, menţionînd condiţiile şi termenele de plăţi. Acreditivele au un termen de valabilitate convenit de părţi sau de uzanţe, după trecerea căruia acreditivul expiră. Formele acreditivului. Acreditivul deschis pentru un anumit termen, fără dreptul de a-l anula pină la expirarea acestui termen, este un acreditiv irevocabil ; există și acreditiv revocabil, a cărui valabilitate poate fi întreruptă de către bancă Înainte de expirarea termenului indicat în acreditiv. In lipsa indicaţiei exprese, dacă acreditivul este revocabil sau irevocabil, acesta va fi considerat revocabil, chiar dacă se indică un termen de valabilitate. Există, de asemenea, acreditiv confirmat și neconfirmat. Un acreditiv irevocabil (de către o bancă) poate fi confirmat la cererea ordonatorului (cumpărătorului) de o altă instituţie bancară, care, prin confirmarea acreditivului, îşi ia angajamentul irevocabil de a efectua plata , în cazul în care organismul bancar care a deschis acreditivul nu a plătit la momentul convenit. Din punct de vedere al domicilierii, adică al locului de plată, acreditivele pot fi domiciliate: in ţara cumpărătorului, in ţara vînzătorului sau într-o terţă ţară. Domicilierea acreditivului are influenţă, in primul rînd, asupra termenului de încasare (durata între expedierea mărfurilor şi incasarea contravalorii lor in valută variind şi în funcţie de domiciliul acreditivului). In al doilea rind, domicilierea acreditivului determină, în caz de eventuale litigii, legislaţia ţării după care se va face judecata. In al treilea rind, domicilierea acreditivului influenţează nivelul cheltuielilor bancare.In general, potrivit tarifelor de comisioane bancare, comisioanele care se percep în cazul acreditivelor domiciliate in ţara exportatorului sunt la un nivel superior celor referitoare la acreditivele domiciliate în ţara cumpărătorului). Domicilierea acreditivului în ţara cumpărătorului prezintă deci avantajul economisirii cheltuielilor bancare in valută. Documentele care, în mod uzual, trebuie să fie prezentate in utilizarea unui acreditiv sunt următoarele : — factura furnizorului (exportatorului) pentru marfa livrată ; conosamentul maritim sau fluvial ; duplicatul de fracht internaţional sau dovada de preluare şi expediere emisă de o casă de expediţie ; scrisoarea de transport aerian ; recipisa poştală ; poliţa de asigurare ; certificatul de calitate ; certificatul de uzină ; scrisori de garanţie ; orice alte documente stabilite de parteneri. Ion OLTEANU director adjunct în Ministerul Comerţului Exterior