Scînteia, ianuarie 1974 (Anul 43, nr. 9739-9767)

1974-01-03 / nr. 9739

PAGINA 2 6BHBB SClNTEIA — joi 3 ianuarie 1974 ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­ Să ne aduci, An nou, noi împliniri in muncă, în viaţă, în construcţia socialistă a patriei! (Urmare din pag. I) lanţ... revelionesc. E vorba de con­sumurile specifice pe... stomac de mesean. Consumuri la care nu s-a făcut, cum reiese din cifre, nici o economie : 25 vagoane de filmaţi şi caltaboşi, 50 vagoane de fripturi, 30 vagoane de murături, 20 vagoane de prăjituri şi torturi, 50 vagoane de mere, pere şi portocale, 200 va­goane de vin şi ţuică, cam tot atî­­tea de sifoane şi apă mine­rală... (fără a pune la soco­teală sarmalele şi alte bunătăţi). De-am trage o linie şi-am aduna cam tot ce s-a aflat pe masa bucu­­reştenilor în noaptea de revelion ar rezulta un tren îmbelşugat, cu vreo 700 de vagoane încărcate bine. Recunoaşteţi şi dumneavoastră că însuşi Pantagruel s-ar... intimi­da în faţa unor asemenea cantităţi! Cinstim înfăptuirile anului trecut, perspectivele celui nou! Colectivele a zeci şi zeci de Între­prinderi din toate judeţele ţării au sărbătorit anul acesta două reve-* lioane : primul — cu mai multe săptămîni înainte de sfîrşitul anu­lui, al doilea — cel tradiţional. La primul nu s-au Închinat pahare, n-au fost rostite toasturi , a fost o sărbătoare a muncii, data la care şi-au îndeplinit sarcinile pe 1973 şi pe primii trei ani ai cincinalului. Pentru suceveni, acea dată a fost vineri 5 octombrie, cînd minerii, forestierii, chimiştii, metalurgişt­ii, toţi oamenii muncii din industria Ţării de Sus, au raportat că păşesc in cel de-al patrulea an al cinci­nalului. Acum, luni, 31 decembrie, ei s-au adunat pentru a sărbători cel de-al doilea revelion. In cele 87 de zile care s-au scurs de la primul an realizat, peste prevede­rile planului, produse in valoare de 1,6 miliarde de lei. La exploatarea miniera Lesul Urssi­luii |||fiyo]'awiuil 0^ 1|Vi­ta C^—­diul administrativ, aflat chiar la gura tunelului. „Noroc bun, la anul şi la mulţi ani !“ — îşi în­cheie Iuliu Crăciun, directorul ex­ploatării, scurtul său toast, a­poi trece să ciocnească paharul cu to­varăşii săi de muncă, veseli come­seni la petrecerea revelionului. Mi­nerii care salută bucuroşi noul an au muncit cu spor în primii trei ani ai cincinalului. Pentru ei a­­ceastă ultimă zi a lui ’73 înseamnă un avans de 97 de zile (250 000 tone de minereu complex şi cu­prifer). Iată de ce îşi îngăduie să petreacă, să evite şi să joace cu atita ardoare. Anul care vine se vesteşte bun Pentru mureşeni, primul revelion a sosit la 25 octombrie. Ei şi-au creat astfel posibilitatea ca pînă la finele anului să obţină suplimen­tar o producţie industrială in va­loare de 350 milioane lei. Aşa cum au muncit tot anul umăr la umăr, acum petrec împreună cu voioşie, români, maghiari şi germani, mun­citori, ingineri şi tehnicieni, oameni de toate vârstele, la fel de harnici şi inimoşi. Frederic Nagy, teh­nician programator la secţia de conductori electrici, din cadrul întreprinderii „Electromureş“, poa­te să spună astă-seară come­senilor cu care îşi petrece re­velionul la Sovata că numai fa­brica lor a dat peste prevederi ca­blaje auto in valoare de circa zece milioane lei, peste 50 000 bucăţi de antene TV, elemente de răcire pentru transformatoare şi alte pro­duse de mare complexitate tehni­că. Iar şeful de brigadă Zaharia Man, de la I.F.E.T. Mureş-Reghin, aflat astă-seară acasă, in mijlocul familiei, nu s-a putut să nu ne amintească —­ şi pe drept cuvint — depăşirile de cinci milioane lei realizate în unitatea lui. Doar din­­ asemenea realizări, aşa cum se în­făptuiesc pretutindeni în ţară, se ob­ţine bunăstarea de care cu toţii ne bucurăm. Strălucirile de azi ale cărbunelui In Valea Jiului, ultimele luni ale lui ’73 au adus, după cum se ştie, un suflu nou ce se face simţit in fiecare dintre aşezările miniere ale celui mai mare bazin carbonifer al ţării din galerii urcă la suprafaţă veşti bune. Astfel, brigăzile secto­rului III de la Vulcan, in frunte cu mineri renumiţi ca Ioan Sima şi Constantin Popa, au luat-o ho­­tăriţi înaintea timpului, sârbă­tor­in­­du-şi primul revelion la 22 decem­brie. De atunci scot cărbune in contul lui '74. O asemenea sărbă­toare au consemnat-o In calendar şi numeroase alte brigăzi din ba­zin, care au păşit astfel cu dreptul in noul an. „Mai mult ca oricînd, suntem­ decişi să facem din anul viitor anul celor mai bune realizări ale noastre , ne spune Petre Constan­tin, Erou al Muncii Socialiste de la Lupeni. Condiţii bune de lucru avem. Putem să depăşim sarcinile de plan încă din primele zile ale lui ’74“. Desigur, gîndul la succe­sele viitoare îl împărtăşesc toţi co­mesenii. Dar acum, petrec. Salută, cu bucurie, cu veselie anul nou ! Anul de muncă pe care l-au întîm­­pinait cu „Noroc bun !“. Acolo unde jocul nestins** luminează primele succese Facem un scurt intermezzo In călătoria noastră pe magistralele Revelionului ’74 ca să poposim pen­tru citeva clipe lingă cei care, în această noapte, stau de veghe pre­tutindeni unde clocoteşte „focul nestins“ al muncii în slujba ţării şi a oamenilor ei. La Tîrgovişte, în cea mai tînără cetate de foc a ţării, uriaşul colos de metal­, beton şi sticlă vibrează in puterea nopţii. In halele cup­toarelor electrice cu arc de 50 şi 10 tone — cuptoare în a căror vatră flăcările ard continuu de mai bine de două săptămini — luminile se sting pentru citeva secunde. E ora zero. Bucuria se revarsă in cascade. Pe platformele celor două cuptoa­re sunt prezenţi aproape o sută de oameni, componenţi ai schimburi­lor conduse de inginerii Mihai Ţu­­chel şi Ion Chiose. O comandă şi la 0,45 precis noul an e întîm­­pinat aici cu cupe de... 50 şi, res­pectiv, de 10 tone. Şuvoiul de oţel se revarsă improşcînd jerbe de scîntei in uriaşele oale şi, de acolo, in lingotiere. El marchează, după cum precizează inginerul Emil Io­­nescu, şef la OE-2, nu numai pri­mele şarje ale anului ce a sosit, ci şi începerea producţiei planificate de oţel aliat în cea de-a patra ce­tate siderurgică a ţării — Tirgo­­vişte. Un preludiu la contribuţia Tîrgoviştei siderurgice in îndepli­nirea ţelului întregii ţări : cincina­lul înainte de termen ! — Să fie intr-un ceas bun şi cu spor ! — urează tuturor directorul întreprinderii de oţeluri aliate. In­ginerul Nicolae Ojovan. — La mulţi ani şi şarje de cali­tate ! — răspund oţelarii. ...Există însă şi alte activităţi pentru care trecerea de la un an la altul se face... nu cu paharul in Dintre sutele de mecanici fie locomotivâ care — la ora cînd dv., stimaţi cititori, întîm­­pinaţi 1974 cu tradiţionalul „La mulţi ani“ — goneau pe drumurile de fier ale ţării, ne-am oprit asu­pra lui Ştefan Nisipeanu, mecanic de locomotivă de la depoul din Bucureşti, Gara de Nord. La ora 22,05 acceleratul 503 mai avea 10 minute pînă la plecare. — Deci, din nou la drum ? — Din nou. Am 27 de ani la C.F.R. Din aceştia 22 pe locomo­tivă. Nu ştiu dacă mi-am petrecut revelionul acasă de cinci ori. — Şi familia ? — S-a obişnuit. Şi soţia, şi fata — studentă în anul I la Electro­tehnică. Timp de revelioane ? O să am după ce-oi ieşi la pensie. Acum la datorie. — Ce doriţi să vă aducă 1974 ? — Ce-aş putea să-mi doresc ? Satisfacţiile şi împlinirile pe care le doresc toţi cetăţenii tării in a­­cest an jubiliar, anul celui de-al XI-lea Congres al partidului, al XXX-lea de la Eliberare. — La mulţi ani şi drum bun ! Nu numai oamenii călătoresc unii spre alţii in această noapte, ci şi gîndurile. Gîndurile bune şi urările. Şi-n această noapte de revelion, mesajele continuau un drum în­ceput. Prin oficiile poştale din Ca­pitală au fost expediate în ţară şi in străinătate, pînă la miezul nop­ţii, peste 13 500 000 felicitări. Au fost distribuite peste 10 200 000 scri­sori şi felicitări. De unde se vede că bucureştenii sunt mai hărnici­şi la felicitat ! De la telegraful central suntem­ informaţi că în ulti­ma zi şi în ultima noapte a anului au fost transmise nu mai puţin de 72 114 telegrame. Tot în cele 24 de ore de la interferenţa lui ’73 cu ’74 au avut loc 15 804 convorbiri tele­fonice interurbane, in afară de cele făcute cu prefix. Cablurile întregii ţâri au vibrat intens in acea noap­te pe lungimea de undă a căldurii sufleteşti şi a bucuriei. ...Nestinsa veghe a radiolocatoriş­­tilor a ajuns la intersecţia anilor cu antenele larg deschise spre cerul patriei. Maiorul Victor Panait ne conduce — prin intermediul legă­turilor telefonice — prin unitate, explicindu-ne : — Cinstea de a intîmpina anul 1974 la posturile de luptă a revenit unora dintre cei mai buni specia­lişti, care au­ adus subunităţii in 1973 calificativul general de „foar­te bine“ şi titlul de subunitate de frunte. Maiorul Grigore Fulger, lo­cotenentul major Mihai Stamate, plutonierul Florei Capuciu, locote­nentul Petre Izbăşoiu, soldatul Gri­­gor Gavrilă, fruntaşul Marin Goa­­gea. Aşa cum stau, in aceste clipe, în­cordaţi asupra aparaturii electroni­ce, planşelor şi dispozitivelor, nu-i putem întrerupe o clipă din lucru. Le ascultăm limbajul cifrat ca pe un dialog cu toţi militarii care, la fel ca ei, se află în acest ceas la datorie, fie ei piloţi pe aerodromuri militare, rachetişti in dispozitivele apărării antiaeriene, grăniceri in patrulare, străjeri ai farurilor sau mînuitori ai timonei, ostaşi din transporturile feroviare, santinele, ofiţeri de serviciu in comandamen­te şi unităţi. — Ce împliniri aşteptaţi in 1974 ! — Să ridicăm nivelul de pregă­tire a cadrelor şi Întregului per­sonal — ne răspunde maiorul V. Pa­nait. Aşa ne facem datoria ostă­şească. Şi-n noaptea Anului nou binecu­noscutul număr 22 22 22 a sunat tot atit de des ca-n nopţile obişnuite. Numai că, de data aceasta, nu era vorba de reclamaţii, apeluri de in­tervenţie, sesizări. Ridicînd recep­torul, personalul de serviciu a auzit exprimîndu-se cele mai calde urări şi mulţumiri pentru felul cum Îşi fac datoria şi veghează la apăra­rea legii şi a ordinii, la liniştea ce­tăţenilor şi păstrarea avutului ob­ştesc oamenii in uniforma miliţiei. ...Sunt şi oaneni care, deşi stau de veghe in această noapte, nu cu­nosc bucurie nai mare decit aceea de a... nu fi solicitaţi. O bucurie pozitivă — în cazul lor — trebuie s-o recunoaştim­. Pentru că e vor­ba de... pomperi. Da Galaţi, junăoara, de revelion s-a petrecut ca pretutindeni. A fost o noapte cu mult „foc“. Dar fără... incendii. „în noaptea aceasta n-am putut ciocni nici o cupă de șampanie — ne spune locotenent-colonelul Ioan Fieraru, Inspector la grupul de pompieri — ce să-i faci ? Eram un post ! Dar acum, in zori, putem să ridicăm paharul, din toată inima. In cinstea celor care şi-au păstrat în­flăcărarea dC." La mulţi , • ...36 de nave comerciale româ­neşti s-au aflat. In noaptea reve­lionului, pe ,mări ţi oceane, în cela mai îndop?­­tate colţuri ale lor.'L ^i în «arîte »»mente ginaurite. ţpr. se Îndreaptă, spre pierle,­ spre cei dragi *4r cei ce le recepţionea­­­gă primii simt radiotelesrrnştii „Navromului“. Iată, bunăoară, ra­diograma echipajului de pe mine­ralierul „Oltul“ aflat in drum spre Japonia : „Revelionul 1974. Oceanul Indian, pe Ecuator. Activitate obiş­nuită la bord Mare calmă. Tempe­ratura 31 grade Celsius. Careul echipajului Împodobit festiv. Urăm tuturor cetăţenilor patriei şi fami­liilor noastre multă sănătate, feri­cire şi tradiţionalul «La mulţi Mii !­* Să nu-i uităm nici pa cei care, în această noapte, stau de veghe la sănătatea şi Viaţa oamenilor : miile de medici şi surori de gardă. Să nu-i uităm pe cei care au în grija lor venirea pe lume a celor mai ti­neri cetăţeni ai patriei, cei de-o vîrstă cu anul care începe. Primele minute ale anului 1974 l-au găsit pe medicul de gardă Ni­­colae Moldovanu, de la materni­tatea nr. 1 din Craiova, în sala de operaţii împreună cu ceilalţi me­dici şi asistenţi ai echipei. Maria Lazăr, contabila, a­ adus pe lume primul său copil la ora 0,03. Şi mama şi fiul se simt bine. Tot aici, la ora 0,25 Maria Bici a născut tot un băiat. Surpriza primei zile a noului an a adus-o cooperatoa­­rea Vergica Cîtelumaru din comu­na Dăbuleni , doi gemeni. Pînă la ora 24 la această maternitate au avut loc 3 naşteri, pentru fiecare nou născut primarul oraşului a tri­mis cite un buchet de flori. La ma­ternitatea nr. 2 au fost înregistrate 8 naşteri. Odată cu consemnarea primelor naşteri în oraşul Sibiu — două fete dolofane, două v­asilici, ale căror mame sunt, ambele, muncitoare la Cisnadie — medicul obstetrician loan Chisăliţă, care a asistat la pes­te 20 000 de naşteri, adică cam tot atîţia oameni cu­ populaţia unui întreg oraş, ne spune : „ Anul trecut, cred că ştiţi, la Sibiu s-au născut cu 200 de copii mai mulţi decit la 1972. Municipiul nostru cred că va atinge în 1974 cifra rotundă de 140 000 de locui­tori ! Semne bune anul­are !.„ Despre „semnele bune“ ale noului an ne-a vorbit, in zorii zilei, şi Aurel Vaida, şofer de taxi in Ora­dea. — A fost parcă altfel decit in alte daţi. Am fost solicitat mai pu­ţin la locuinţe şi mai mult la insti­tuţii. Se pare că oamenii se simt mai bine împreună in revelioane mari. — Reţineţi ceva mai semnificativ din noaptea revelionului ? — Mai erau 10 minute pînă la ora 24. O familie voia să ajungă la timp in casa unde erau aşteptaţi pentru momentul cînd toată lumea ridică paharele. „Nu mai e timp să ajungem" le-am spus. „Atunci, ştiţi ce ? Apăsaţi pe claxon tot timpul ca să avem şi noi senzaţia că am păşit un an nou". „Este in­terzis“. „Uite ce e, dacă vă amen­dează, plătim noi. Dar acum, la miezul nopţii nimeni n-are să ne spună nimic... !“ Am zîmbit şi le-am îndeplinit dorinţa... S-au scurs mai bine de două cea­suri de cînd am vorbit prima dată, pe Calea Republicii cu Aurel Vaida. Ne fac semn două grupuri vesele. Unii cîntă ungureşte, alţii româneş­te. Fireşte, n-au loc intr-un taxi. Dar nu se supără nimeni. Se îmbră­ţişează, îşi urează un an nou şi cintă. In faţa restaurantului „Transil­vania", orchestra a ieşit în stradă. S-a încins o Periniţă. Revelionul marilor familii Casa cu numărul 17 de pe strada Dimbului din Baia Sprie era plină de o nemărginită bucurie. Ca in fiecare an, revelionul l-a adus aici In căminul părintesc pe toti cei 14 copii ai muncitorului pensionar Gavrilă Trifu şi ai soţiei lui Vic­toria, împreună cu nurorile şi cu ginerii, cu nepoţii şi nepoatele, in total vreo 29 de persoane. Meca­nici de locomotivă, strungari, elec­tromecanici, mineri, sticlari, tim­­plari de mobilă, asistente medicale, elevi au venit care de pe unde se afla, conform tradiţiei statornicite in această mare familie, să mulţu­mească bătrinilor pentru bună creş­­tere, să le facă o bucurie şi să se bucure Împreună cu ei de impli­­. de vieţilor lor durate pe cel mal rab ii temei — dragostea faţă de mun* x şi respectul faţă de om. s copul mesei soţii Trifu ii cu­prind cu priviri luminate de satis­­t - \ Nici unul din '"Sine bătri­­a. hir-'­a fire bună, 5r . A­ . ; neamurile vo­r să «.fie ultimele noutăţi. Mama ba­ri­nă le serveşte cu vădită plăcere „Voi ştiţi că Mihai oi Mitra sunt intr-a 11-a la seral . Mecanici, me­canici, dar vor să mai Înveţe. La anul termină şi Rodica şcoala de la Sf. Gheorghe. Ciprian nu este numai electromecanic, ci şi strun­gar şi sudor acolo la I.M.C. Cluj. De anul ăsta avem şi un sticlar în familie, pe Nicolae...“. In timp ce vorbeşte, bătrina îi cercetează pe fiecare în parte cu atenţie şi rămî­­ne mulţumită : sînt bine îmbrăcaţi, nu-şi cheltuiesc banii pe nimicuri. Bătrînul toarnă un pahare vin fă­cut de el din struguri aleşi bob cu bob din via de lingă casă, apoi în­chină cu fiecare în parte A venit şi-n acest an Bădica Traian... In întreaga ţară. Anul nou a fost intimpinat — in satele de cîmpie şi de munte — după datina stră­moşească, cu pluguşor şi urători. De sub streaşină pădurilor de brazi din ţinutul Neamţului, cetele de colindători au tras „brazde a­­dinci“ de urări de sănătate şi fe­ricire pentru toţi gospodarii. Şi la acest An nou la Roman, Dobreni şi Vînători-Neamţ colindătorii au organizat adevărate festivaluri ale tradiţiilor locale. A fost o auten­tică paradă a portului şi datinilor, de unde n-au lipsit măştile de Tirpeşti şi căluţii de Zăneşti, care au adinei semnificaţii laice, simbo­­lizind fertilitatea. Pe uliţele sate­lor Moldoveni, Girov, Secuieni, Că­ciuleşti şi multe altele, colindăto­rii au urat gospodarilor ca „Pen­tru anul ’74 / Spicul să crească cu­ sacu’“. In comunele din zona Tirgu Neamţ, cetele de colindători au prezentat adevărate spectacole de teatru popular, avînd ca eroi pe haiducii Bujor, Jianu si alţii. In comuna Tirpeşti, colindătorii au poposit si în curtea lui Nicolae V. Popa, renumit creator al unei în­tregi colecţii de măşti cu caracter laic, cu care şi-a deschis o expo­ziţie personală. Creatorul de măşti s-a alăturat apoi şi el colindăto­rilor. O ceată de colindători a venit şi pe platforma chimică de la So­­vineşti. Cu acest prilej s-a văzut că străvechiul Pluguşor nu rămine In urma realităţilor pentru că, ve­nind prin acest colţ de ţară, bădica Traian „A aflat noi veşti / Des­pre Săvineşti / Platforma chimiei / Fala României / Fabrici de re­nume I Date in funcţiune / O bo­gată gamă I De caprolactamă ) Ra­ion şi melană / Şi poliamid I Cu firul solid I Fire din poveşti / Toarse-n Săvineşti". Vestita comună Turt, din Ţara Oaşului, judeţul Satu-Mare, „capi­tală“ recunoscută a nu mai puţin vestitei ţuici de prună care-i poar­tă numele, răsună în această noap­te de An nou de veselie Şi cin­­tec, de chiote şi tiparituri. Po­posim la unul dintre cele trei re­­velioane colective din comună. Aici, ţăranii cooperatori s-au adu­nat la masă îmbelşugată, îmbră­caţi în mindru port oşenesc. Unul, pe nume Văsîi, cu fata îmbujo­rată, trage o chiuitură zdravănă, apoi zice : „Turai tu / Am băut şi oi mai be’ / Pentru căpşunile ne’ / Foaie verde foi de prun / Eu beu Turt pentru căpşun". In­trăm în vorbă cu Grigore Gavriş, preşedintele cooperativei, să ne „tălmăcească" tîpuritura. — Văsii a pomenit de căpşuni. In anul pe care-1 Încheiem am ciştigat de pe ele 400 000 lei. La primăvară mai punem 20 de hec­tare. Avem planuri mari si cu po­micultura. Ne apucăm de treabă de cum dă un îngheţ bun... Tichileşti, sat de oameni harnici si gospodari, in plină cîmpie a Bărăganului. Acum, după un an de muncă, mulţi dintre ei s-au reunit in jurul unei mese mari, Îmbelşu­gate, încărcată cu roade ale muncii lor. Sunt aici Toma Ionel, secretarul comitetului comunal de partid, Ion Nica, preşedintele cooperativei a­­gricole, şefi de ferme şi de echi­pe, cooperatori , aproape o sută de familii petrec la un loc în această noapte aşa cum au muncit la un loc de-a lungul întregului an. Şi au de ce se veseli. Bărăganul le-a răsplătit generos eforturile : 3 944 kg de grîu, peste 5 300 kg de po­rumb boabe, 2 572 kg de floarea­­soarelui la hectar, peste 2,6 mi­lioane lei venituri din legumicul­tura. Cînd am intrat in sală toc­mai se cînta un „Mulţi ani tră­iască“, in cinstea lui Cristache Cerchia, unul dintre cei mai buni cooperatori din sat, ciştigătorul concursului pe ţară al celor mai destoinici grădinari. Felicitindu-l şi noi, l-am întrebat ce-şi doreşte pentru noul an. „Să-mi văd copiii sirguincioşi la şcoală“ — ne răs­punde. Are o fată la liceul teo­retic şi un băiat la liceul indus­trial de construcţii de maşini gre­le din Brăila. Despre proiectele cooperativei, preşedintele ne spu­ne că dacă in ’73 au avut un lot experimental de porumb de 60 de hectare, de pe care au obţinut peste 10 200 kg la hectar. In ’74 il vor extinde la peste 200 de hec­tare, vor iriga întreaga suprafaţă de 2 750 ha. Am închinat un pahar pentru împlinirea acestor planuri. Ne-am aflat în această noapte şi printre cei care dau o nouă stră­lucire, prin fapta lor cotidiană, ştiinţei şi culturii româneşti. Am văzut petrecînd, intr-o luminoasă şi simbolică armonie, venerabili profesori universitari alături de tineri cercetători, toţi cu inimile înflăcărate de credinţa nestinsă în noile biruinţe ale glndirii şi acti­vităţii creatoare pe pămintul româ­nesc. Numeroşi intelectuali din Iaşi — cadre didactice, cercetători ştiinţi­fici, scriitori — au petrecut reve­lionul la casa universitarilor. Şi toţi şi-au rememorat ceea ce au realizat în anul ce a trecut, şi-au spus proiectele de viitor. Valentina Ţăranu, cercetătoare la institutul de chimie macromole­­culară „Petru Poni“, ne-a de­clarat . Sunt adine impresionată de chemarea pe care ne-a adresat-o secretarul general al partidului de a ne închina toate puterile creatoa­re pentru binele şi strălucirea pa­triei. Cea mai mare­­ realiza­re şi satisfacţie a noastră în '73 o consider pe aceea că poliureta­­nii realizaţi de noi, destinaţi piei­lor sintetice, au păşit in faza de staţie-pilot. In 1974 ? Dorim ca noul produs să ajungă pe piaţă. ...Un „Ford-Taunus“ înfruntă Fe­­leacul. La volan, Emil Munteanu, şeful Filialei din Cluj a Institutului pentru tehnică de calcul. — încotro, acum, în ajun de an nou ? — Spre Păltiniş. Am fost invitat de un grup de prieteni să petrecem acolo revelionul, împreună cu fa­miliile. — Petrecere frumoasă şi la mulţi ani ! Am vrea să ştim insă care este cea mai frumoasă realizare din 1973 a unităţii dumneavoastră? — Reţineţi : în laboratorul condus de cercetătorul Gheorghe T. Rusu au fost finalizate două noi sisteme de programare. Este vorba de com­pilatorul F.L.A.G. şi sistemul L.I.S.P. Primul a şi fost con­tractat­­ este primul produs de programare ce se exportă de către o instituţie românească de acest profil. Ar mai fi de reţinut dis­­play-ul realizat in laboratorul con­dus de Gheorghe Farcaş. Este un fel de maşină de scris ce are o claviatură electronică. Textul bătut sau cules apare pe un ecran simi­lar celui de televizor. La rindul său, calculatorul poate afişa şi el informaţia pe acelaşi ecran, reali­­zindu-se astfel un schimb de in­formaţii om-calculator. După cum vedeţi, pentru noi 1974 are „ochi“ fosforescenţi, ai celor mai moderne cuceriri ale gîndirii moderne. Sunt, neîndoielnic, „ochi“ ce „văd“ de­parte şi prevăd ţării noastre un viitor pe măsura hărniciei şi inge­niozităţii fiilor ei. Bucurie în case noi şi la... înălţime Mii şi mii de familii din oraşe şi de la sate şi-au petrecut reve­lionul în locuinţe noi. Numai în oraşul Galaţi, de pildă, numărul celor care s-au mutat în casă nouă se ridică la 2182. Printre benefi­ciarii noilor blocuri de locuinţe se numără, în primul rînd, salariaţi de la combinatul siderurgic, şan­tierele navale, întreprinderea me­canică navală. Au ciocnit paharul cu vin in noile lor apartamente familiile siderurgiştilor Constantin Dănili, Vasile Grigore, Constantin Boboc, Ştefan Crăciun, Vasile Vir­­lan, de la laminorul de tablă, Gheorghe Stoian şi alţii. In inima munţilor Călim­ani, la o altitudine de 1 600 metri, se înfi­ripă o nouă aşezare. Au fost înăl­ţate pînă acum zece blocuri de lo­cuinţe. In moderna sală a cantinei a­ fost organizat primul revelion din istoria acestei aşezări. Au par­ticipat muncitori, maiştri, ingineri care lucrează pe şantierul viitoarei exploatări miniere, printre care maistrul Petre Andrei, secretarul organizaţiei de partid, iniţiatorul acestui revelion la înălţime, ingi­nerul Constantin Breazu, buldoze­­riştii Dorel Păştinaru şi Vasile C­ostin, electricianul Gheorghe To­­dască şi alţii. Tot la înălţime — şi la propriu şi la figurat — au fost revelioanele organizate la cabanele „Bălcescu“ şi „Bucegi“ de la Piriul Rece. Aici s-au aflat circa 250 de studenţi so­siţi din mai toate centrele univer­sitare ale ţării. In programul nop­ţii, bogat şi variat, au fost incluse concursuri de muzică uşoară şi populară, de epigrame, de frumu­seţe pentru „miss Piriul Rece“, s-a dansat Permită, apoi, spre dimi­neaţă, au apărut Pluguşoarele­ fiecare centru universitar cu „plu­­guşorul“ său. La fel s-a petrecut şi la celelal­te cabane din zona Bucegilor, Pos­tăvarului, Pietrei Craiului, Pietrei Mari, etc Sălile lor au fost pline de muncitori, elevi, studenţi, sala­riaţi ai unor instituţii şi întreprin­deri, amatori de peisaj montan, de aer proaspăt şi de zăpadă imacu­lată. Pretutindeni, într-un glas, a ră­sunat urarea : „Să ne aduci. An nou, noi împliniri in muncă, în viaţă, în construcţia socialistă a patriei !“ Reportaj realizat de Victor BIRLADEANU, Silviu PODINA, cu sprijinul reporterilor şi corespondenţilor „Scîntei tnlr-un snt 4« p» Vnlea fiui M­c.'Xtcc fi.,’. • u­g. Tos­.r j : De Ia un capăt la altul al Capitalei — cîntec, dans şi voie bună (1)Un grup de fruntaşi ai întreprinderii „23 August" închină in cinstea succeselor de azi şi, mal ales, a celor de milne. 2) La Ateneul Tineretului, după miezul nopţii, cînd antrenul şi buna dispoziţie erau in toi. 3) Un toast înfrăţit — la revelionul studenţesc de la Grozăveşti — pentru pace şi prietenie între popoare .______________________________________________________________

Next