Scînteia, mai 1975 (Anul 44, nr. 10169-10194)
1975-05-01 / nr. 10169
PAGINA 2 Cintec în Mai Cuvine-se, tu, ce-ai trecut prin grindini, nebiruită Ţară sa ratal cu crengile-nflorite-ale lul Mal strâluminîndu-ţi tînârul Armindeni ! Pe porţi de casă fi pe porţi de grai, suiţi vlăstare, creşteţi pretutindeni, podiţi-ne, în cale, paşii sprinteni, muiaţi în rouă strămoşescul plai ! Ne regăsim sub crengile-n vibrare gîndind al Ţârii viitor cum altul pe lume nu-i. Muncim, cu frunţi în soare, pentru ca liber sa ne fie-n altul, semeţul tricolor ce-şi urcă faldul în stema patriei Nemuritoare... Gheorghe TOMOZEI Patrie a demnităţii, patrie a omeniei Totdeauna înmugurim şi rodim în patrie, Dar acum, la începutul Florarului Parcă fiecare snop de soare creşte din noi, Parcă fiecare cuvînt al nostru înfrunzeşte azur. Păsări albastre poposesc în priviri Şi aripile lor urcă din dimineţi către amurguri, Pînâ ce ochiul ni se umple de toate şesurile Şi de toţi munţii maicii noastre Ţara. Acum, la pragul acesta visînd, de Florar, Braţul se face mai ager şi tare. Uneltele par nişte steaguri vii, fremătind Deopotrivă in ritmul uzinei şi al ogorului. 0 ! Dimineaţă dulce de Mal, cintee al neamului Spus către toate ale Lumii neamuri Cu vorbele muncii, singurele înfrâţitoare Şi dătătoare de pace, slavă ţie I 01 Patrie a omeniei româneşti Şi a demnităţii româneşti, totdeauna treze I Ascultaţi Izvoarele de cîntec din fiecare frunză Şi priveşte prin noi, înainte, deschisele zări... Haralambie ȚUGUI Sărbătoare Ce aer tandru-nfăşură Pămintul ? Intrînd de-odată Intr-un alt climat, uneltele și-au potolit avîntul; pojarul, rîvna lor s-au sublimat pînâ la steag. Din hale vaste-n piscul întunecat de-arginturi şi ozon sub soarele care-şi dilată discul, respiră scufundate-n somn — blazon al unei energii stăpinitoare, calmă. Doar porumbeii ciugulind la mei exaltă bătăturile din palmă, mai tari ca osul, în străbunii mei. Repaos al mulţimilor, Armindeni ! Tu eşti o pregătire pentru zbor, diastola pompind de pretutindeni un singe roşu-n aripile lor... Ştefan Aug. DOINAŞ Noutăţi pe platforma siderurgică gălăţeană GALAŢI (Corespondentul „Scinteii“, Din Piteşti). După cum s-a anunţat, a intrat In probe tehnologice la cald primul convertizor al otelăriei nr. 2 de pe platforma Combinatului siderurgic din Galati. Cu acest prilej, in întimpinarea zilei de 1 Mai, a fost elaborată cea dinţii şarjă de oţel de către modernul agregat. Convertizorul a produs deja 646 tone de oţel. Proiectul otelăriei nr. 2 a fost elaborat de IPROMEZT Bucureşti si a fost realizat de întreprinderea de construcţii si montaje siderurgice Galaţi. Otelăria este dotată cu utilaje executate în cea mai mare parte In tară. Prin intrarea în exploatare a noii otelarii, combinatul de pe malul Dunării va păşi In cea de-a doua etapă de dezvoltare, creindu-se posibilitatea realizării aici a unei producţii anuale de 6 milioane tone de oţel. Totodată, apropiata dare in funcţiune a otelăriei nr. 2 va contribui la obţinerea — pînă la finele acestui an — de către C. S. Galati a unei producţii suplimentare de circa 900 000 tone otel peste prevederile cincinalului. Autocamionul cu nr. 375 000 BRAŞOV (Corespondentul „Scinteii“, Nicolae Mocanu). Ieri, colectivul întreprinderii de autocamioane din Braşov a obţinut un succes de seamă : realizarea celui de-al 375 000-lea autocamion. După 21 de ani de activitate, pe autoşasiurile fabricate la Braşov se realizează astăzi o gamă largă de alte autovehicule : autobuze, autobasculante, autofrigorifice, autostropitori etc. Autocamioanele produse la Braşov pot fi întîlnite nu numai pe drumurile si şantierele tării noastre, dar şi In multe ţâri ale lumii. „Dacia" - 200 000 PITEŞTI, în ajunul marii sărbători de la 1 Mai, de pe banda de montaj a cunoscutei întreprinderi de autoturisme din Piteşti a coborit cel de-al 200 000-lea automobil „Dacia“. Experienţa acumulată in cursul celor şapte ani de activitate de harnicii constructori de maşini piteşteni a creat posibilitatea ca, in prezent, să se poată asambla cite un automobil la fiecare 4.5 minute. De 85 de anicu roşul cel mai roşu-n calendar Sînt 85 de ani de cînd, in crîncenă încleştare cu forţele unei lumi nedrepte şi ostile, proletariatul internaţional — pe temeiul hotărîrii adoptate de Congresul al II-lea, de la Paris, al Internaţionalei Socialiste, la care luase parte şi o delegaţie alcătuită din cinci socialişti români — dăruia conştiinţei umane unul dintre cele mai nobile şi mai perene simboluri : 1 MAI: Dintre toate sărbătorile lumii nu există alta care să merite mai mult a străluci cu litere roşii în calendar. Căci nu există alta care să fi captat în efigia ei lumina atîtor flamuri purpurii Înălţate de vinioase braţe proletare pe toate meridianele şi paralelele lumii , nu există alta căreia să i se fi adus atita prinos de singe muncitoresc vărsat pentru cauza dreptăţii umane. Strămoşescul Arminden devenea, In viitoarea noii epoci istorice, Infial de Mai revoluţionar. „Ceea ce fac fraţii noştri din toată lumea să facem şi noi, avem suferinţe ca şi ei“ — îndemna ziarul socialist „Munca“, pentru ca inimosul Constantin Miile să cheme cu înflăcărare „Bătrînul stors de muncă, / Bărbatul ce acum / S-a logodit cu moartea / Pe-al fabricelor drum, / Copilul şi femeea / Ce mor încă cu traiu, / Cu toţi spre prăznuirea / Intîiului de Maiu“. Şi a fost să fie acel 1 Mai 1890 un semnal prevestitor de eră nouă : peste 5 000 de muncitori, purtînd pancarte care cereau legiferarea zilei de lucru de 8 ore, au defilat spre Dealul Filaretului, fâcînd să vuiască văzduhul de clocotitoarele acorduri ale simbolic înfrăţitelor imnuri „Internaţionala“, „Marsilieza“, „Deşteaptă-te române !“ An de an, de-a lungul deceniilor ce au urmat, sărbătoarea a fost a infruntării deschise cu forţele oprimării, în numele idealurilor socialismului şi internaţionalismului proletar, al acelui ţel sacru exprimat in chemarea: „Nici muncă fără piine, nici pline fără muncă !". In această primăvară, cînd popoarele lumii evocă măreţia victoriei împotriva celui mai cumplit duşman al omenirii, fascismul, ne amintim cu veneraţie şi mindrie de una dintre cele mai glorioase pagini din istoria luptei antifasciste din România — sărbătorirea zilei de 1 Mai 1939. Organizată de un comitet desemnat de Partidul Comunist Român — din care făceau parte Ilie Pintilie, Nicolae Ceauşescu, C. David, Al. Iliescu, Teohari Georgescu şi alţii — marea demonstraţie muncitorească din acea zi, la care au participat peste 20 000 de manifestanţi, s-a revărsat ca un torent clocotitor pe străzile Bucureştiului din Piaţa Romană spre Parcul Carol, prin faţa Palatului Regal, scandînd lozincile de luptă ale partidului : „Pace, piine, pămint, libertate !“, „Jos Garda de Fier !“, „Jos agenţii hitlerismului !“, „Trăiască integritatea teritorială a României !“, „Vrem România liberă şi independentă !“ Tot sub semnul luptei antifasciste, ajunse de astă dată in faza ei finală, hotăritoare, nemijlocit premergătoare insurecţiei, s-a desfăşurat şi acel simbolic 1 Mai 1944, Inițiul de Mai al Frontului Unic Muncitoresc, întâiul de Mai in care cunoscutul manifest al F.U.M., „Către întreaga clasă muncitoare ! Către poporul român !“ chema la răsturnarea guvernului Antonescu, pentru o Românie liberă, democratică şi independentă. ...Păşind sub stindardul glorios al libertăţii, poporul nostru sărbătoreşte de 30 de ani, condus cu înţelepciune şi fermitate de partidul revoluţionar al clasei muncitoare, un continuu şi fără margini 1 Mai liber. Un 1 Mai vn a cărui mereu mai vie incandescenţă se reflectă văpaia jertfelor proletare de ieri. Înfrăţită cu strălucirea, an de an multiplicată, a înfăptuirilor ce jalonează Înaintarea biruitoare a României spre comunism. Victor BIRLADEANU 1 Mai 1939. In timpul marii demonstrații antihitleriste din Capitală 1 Mai 1975. Prag de Florar. O primăvară generoasă în împliniri _e o primăvară a culesului, care continuă în mod strălucit, ca o verigă de aur, cele 133 de anotimpuri trăite de patria noastră sub semnul deplinei libertăţi — conferind armindenilor muncitoreşti de anul acesta caracterul unui amplu bilanț. Ne-am adresat, în prag de intitat, unor oameni ai muncii, reprezentativi pentru domeniile în care activează, de pe întreg cuprinsul țării, l-am rugat sa desprindă, din cununa de fapte a acestui anotimp, unul singur. Transcriem cîteva dintre răspunsurile primite. GLORIA CONSTRUCTORILOR DE MAŞINI. o coloană de 6 550 combine „Gloria“ C 12, ivite din „parcul“ unor rezerve interne. Cam două recolte de... combine pe an dă „Semănătoarea“ în 1975, faţă de 1972. S-ar putea spune că în interiorul acestui harnic colectiv industrial al Capitalei a mai fost descoperită o întreprindere, de aceeaşi putere. — Mie mi se pare că acesta-i un fapt impresionant — ne spune inginerul şef Ion Semănescu. Această forţă, a oamenilor, munca şi dăruirea lor au determinat succesele noastre exprimate înainte de toate in îndeplinirea cincinalului in patru ani, trei luni şi 17 zile. Producţia noastră suplimentară va alcătui coloana celor 6 550 combine amintite. Pe această putere — a oamenilor — clădim împliniri şi mai ambiţioase. UTILAJE PENTRU CHIMIE Şl „FORMULA" AUTO- DEPĂŞIRII. Nu la un anume fapt, ci la faptele oamenilor aş vrea şi eu să mă refer , ne spune Ilie Bologa, secretarul comitetului de partid al întreprinderii de utilaj chimic „Griviţa roşie“ din Bucureşti. Cind s-a spus in urmă cu ani că, pentru a realiza cu 6 luni mai devreme cincinalul, sporul de producţie trebuie să crească la cazangerie cu circa 40 la sută, reacţiile de moment au fost dintre cele mai diferite. Cei care nu prea înţelegeau ce înseamnă acest 40% au zis cu uşurinţă : „da, se poate“. Se-nţelege că nu numai de „declaraţii“ era nevoie. Scepticii işi aveau şi ei „punctul lor de vedere“. Oamenii responsabili, buni cunoscători ai întreprinderii, ai vieţii de producţie şi colectivului, au zis şi ei: „da, nu va fi deloc uşor, va fi chiar greu, dar e posibil“. Acum, cînd ne apropiem — din punctul de vedere al producţiei „la zi“ — de revelionul lui ’76, s-a văzut că da, e posibil. Producţia suplimentară de utilaje chimice care urmează să fie realizată va fi egală cu cea a anului 1974 ori, şi mai exact, cu echiparea a 20 combinate chimice şi petrochimice. Dar înaintea acestor cantităţi eu aş pune demonstraţia încrederii in forţele umane şi tehnice pe care ne bizuim. . In fond, şi un interlocutor şi celălalt au dat relief tocmai acestei Încrederi. Am putea adăuga, la relatările celor doi interlocutori, lunga listă a colectivelor care şi-au îndeplinit pînă la această dată sarcinile de producţie ale cincinalului. Ori şirul la fel de mare al unităţilor decorate cu înalte ordine ale Republicii Socialiste România pentru producţiile record. Ori naşterea — in spaţiul acestor ani fertili — a unei suite de ramuri industriale total inedite. Am putea adăuga ritmurile dinamice ale dezvoltării armonioase a tuturor zonelor tării. Dar, cu deosebire, in fruntea tuturor acestor liste ale victoriilor noastre in construcţia socialistă se cuvine să aşezăm Încrederea unui intreg popor în forţele lui transformatoare. înfăptuirile cu care ne mîndrim iradiază dintr-un nucleu vital unic : încrederea in politica Partidului Comunist Român de edificare a socialismului pe pămintul României. „A MUNCI MAI BINE - GÎNDI MAI ADÎNC". La acest cules — bogat in roade, dar mai ales in învăţăminte — a ţinut să se refere şi Dinu Daniliuc, preşedintele cooperativei agricole de producţie „Munca“, din Gurbăneşti, judeţul Ilfov. Din această unitate agricolă, care are drept nume generic Însăşi MUNCA, au fost livrate in primii 4 ani ai cincinalului, la fondul de stat, peste plan, 4 000 t porumb, 1 000 t griu, 2 000 t legume, 1 000 hl lapte. Munca şi gindirea oamenilor au dus la aceste rezultate, spune frumos preşedintele. Acestea amîndouă, mină în mină, pot răsturna practicile vechi, care nu pot face casă bună cu agricultura. Noi am ajuns la unele producţii mai mari numai transformind oamenii, cerîndu-le să-şi propună ambiţii mai inalte, să cheltuiască mai multă minte şi sudoare pentru rezultate pe măsură. Această măsură insă nu stă nici ea pe loc , ce mulţumea ieri nu mai mulţumeşte azi. Aşa că mereu trebuie să ne silim. „VIA ÎNFRĂŢIRII" VA DA VIN DE VIAŢA LUNGA. Alăturăm la cele spuse de preşedintele din Gurbăneşti spusa lui Augustin Sălăgean, locţiitorul secretarului comitetului de partid din comuna Beltiug, judeţul Satu- Mare : — Un fapt cu care ne mîndrim toţi pe plaiurile comunei noastre : zămislirea, pe sute de hectare de dealuri sterpe şi erodate, a celei mai frumoase şi minore plantaţii viticole din judeţ. Aceasta va ajunge pînă în anul 1980 la circa 1500 hectare cu viţă nobilă. Dar, dincolo de mărimea viitoarei podgorii, dincolo de avantajele economice, mai este ceva : nu mai puţin de 100 de cooperative agricole din judeţ au contribuit la munca de plantare. Iată însă că, abia ce au fost terminate primele 200 de hectare şi o secetă cumplită a pus in pericol însăşi existenţa plantaţiei. Dar, mai puternice decit seceta — ca in atitea alte împrejurări dramatice care au încercat judeţul nostru, aşa cum au fost inundaţiile din 1970 — s-au dovedit a fi întrajutorarea, prietenia, frăţia trainici a oamenilor muncii, români, maghiari, germani, ţărani, muncitori, intelectuali, elevi, veniţi din satele din Împrejurimi. în zilele acelea, sute şi sute de oameni au transportat cu cisterne, cu căruţa, cu găleata, sus, pe dealuri, de la mulţi kilometri, aproape 4 milioane litri de apă. Via a fost salvată. Butucii arată, in această primăvară, frumos, prevestind viitoarea recoltă. Peste doi ani, din butucii din via „înfrăţirii“ — cum este numită aici — vor curge primele vedre de vin nobil. Poate că una din „recoltele“ cele mai impresionante ale acestor ani de construcţie socialistă la sate este tocmai amintita ambiţie de a smulge mai mult pămintului. Conştiinţa ridicată a ţărănimii de a năzui spre producţii la care, altădată, nici n-ar fi îndrăznit să viseze măcar. Gindirea proaspătă care stă — împreună cu munca, cu tehnica — la temelia marilor recolte. Noile relaţii care s-au cristalizat in această bătălie pentru roade mai bogate pe masa ţării. OPT SECOLE ŞI... 120 DE ZILE. La Birlad, Ioan Bernea, primarul municipiului care a lăsat in urmă 800 de ani de existentă, ne spune : — Birlădenii aduc cu ei, la sărbătoarea de 1 Mai, multe fapte care le fac cinste. Mai intil, avansul de 120 de zile în îndeplinirea cincinalului. Apoi, haina mai frumoasă cu care au înveșmintat urbea lor. Stărui asupra spiritului gospodăresc și iubirii demonstrate de fiecare cetăţean pentru ca municipiul multisecular să se înfăţişeze cu demnitate alături de toate oraşele ţării. Aici, un fapt concludent : de la Începutul acestui an cu o nouă legislatură, birlădenii au realizat lucrări de Înfrumuseţare prin muncă patriotică, in valoare de aproape zece milioane lei... Fapte generice pentru miile şi miile de localităţi ale României socialiste. Ele numesc, In fond, spiritul civic inait, In acţiune al cetăţenilor. Numesc rezultatele participării cu răspundere la treburile din for şi, in egală măsură, acţiunea concretă pentru binele public, afirmarea, in cadrul propice al democraţiei noastre socialiste, a spiritului novator. Acesta-i chipul puterii celor mulţi. HRONIC MUNCITORESC PE PLATFORMA TÎRGOVIŞTEI. Cind tinărul sculer matriţei Emil Budincă de la I.O.A. Tirgovişte a fost rugat să numească un fapt, a replicat prompt : — Eu aş numi mai degrabă un om. Este vorba de topitorul şef Gh. Rus. Nu-l cunosc personal. Dar cred, adică sunt sigur, că-i la fel de vrednic şi demn de respect ca tovarăşii Pascale, Chiriţă ori Pintea. Are o inimă la fel de generoasă ca şi ei. Vă rog să vă interesaţi şi veţi vedea că aşa e. Ne-am interesat şi am aflat : Gh. Rus este comunistul care a lansat aici, in cea mai tînără vatră de foc a ţării, iniţiativa : „In fiecare semestru, doi tineri calificaţi. In cincinalul următor, 20“. Iniţiativa a avut ecou pe platforma fierbinte şi nu numai acolo. Cum acoperim această afirmaţie , 400 de pensionari , foşti muncitori, maiştri şi ingineri, de Înaltă calificare, au hotărit să se alăture strădaniilor de a creşte noi promoţii de muncitori calificaţi, între aceştia , Constantin Pascale, Chiriţă Iordache şi Alexandru Pintea. Constantin Pascale, de pildă, în cei 44 de ani de muncă la T.U.P. Tirgovişte, a fost, pe rind, strungar, tehnician, inginer. Pentru pregătirea celor 200 de elevi meseriaşi, la cei 65 de ani ai săi, a scris de mină, pe Înţelesul cursanţilor, 3 750 de pagini !... 400 de oameni, trecuţi „in rezervă", la odihna binemeritată după o viaţă închinată muncii, vin şi se dăruie iarăşi efortului de ridicare a noilor eşaloane de muncitori. Cei care au lucrat o viaţă pentru a „tării înălţare“ vor să fie siguri că lasă in miini bune, de cetăţeni harnici şi capabili, zestrea adunată cu sudoare, bob cu bob, de toţi cei care au trăit şi muncit pe acest pămint. Vor să fie siguri că aceste miini vor adăuga cu şi mai multă pricepere şi patriotică dăruire no însemne la cununa de împliniri de pe fruntea ţării. O FRESCA DE DIMENSIUNEA ÎNTREGII TARI. c* plastician, meditează asupra acestor lucruri graficianul Paul Erdős, am încercat să-mi imaginez cum ar putea arăta — reprezentată sugestiv, Intr-o amplă frescă — activa participare a cetățenilor tării noastre la edificarea socialistă a patriei, poate ca o suită de scene de muncă în care oameni, cu chipul şi portul semenilor noştri, aşează cărămidă după cărămidă la înălţarea unei vaste construcţii ; sau, poate, ca izvoare şi muri, exprimind simbolic inimile şi voinţele unui popor, care se înfrăţesc în valurile înspumate ale unei mări de inteligenţă şi experienţă umană. Am convingerea că, in faţa unei astfel de opere de artă, autor sau spectator, am avea certitudinea şi satisfacţia că ne regăsim pe noi şi pe ai noştri“. IMN PENTRU CONGRESUL AL XI-LEA. Lingă această simţire înaltă, de om al penelului, adăugăm firesc simţirea unui om al versului — poetul Alexandru Andriţoiu : — Tot ce are măreţ şi durabil ţara, in bunurile ei materiale şi spirituale, este rodul muncii libere şi creatoare a poporului întreg. De aceea Congresul al XI-lea a fost numit cu temeinicie Congresul Întregului popor, efectele lui in geografia muncii dind acestei primăveri româneşti o împletire fericită intre reprimenirea naturii şi continua reprimenire economică a tuturor zonelor patriei. De la construcţiile gigantice, la minuţia de bijuterie a maşinilor electronice. Venim, aşadar, cu simplitatea faptelor noastre, a adevărului muncii, în această primăvară de elan creator, strins uniţi în jurul partidului, al conducerii sale, al marelui bărbat de stat, drag nouă, tuturora, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Venim să facem din această primăvară încă o treaptă in ascensiunea necontenită care ne ridică spre culmile comuniste ale valorii noastre. Venim cu Înţelegerea limpede că tot ce am cîştigat, am ciştigat numai prin muncă cinstită şi harnică, dăruită patriei care ne cere efortul cu fata mereu spre urmaşi. Este o mindrie activă, aidoma unui imn pe care il cîntam din mers. PRIMĂVARA CULESULUI Sub flamura Partidului Comunist Român, întreaga naţiune îşi adună energiile şi conştiinţele dăruite muncii creatoare, precum izvoarele şi riurile, înfrăţite in fluviul unei înţelepte şi demne înfăptuiri umane - societatea socialistă ...Primăvara lui 75 — O PRIMĂVARA A CULESULUI. De pe crengile sărbătoresc înflorite ale Intîiului de Mai, ţara întreagă culege fructele de aur ale tuturor strădaniilor. Ţara întreagă, unită-n cuget şi simţiri în jurul partidului, al secretarului său general, ţinteşte către viitoarele anotimpuri ale culesului ce se aştern înainte, în drumul devenirii noastre comuniste. Acestui mare viitor, naţiunea română — harnică, talentată, aspirînd cu îndrăzneală spre mai bine — îi consacră toate energiile ei, hotârîtă să grăbească împlinirea idealului exprimat sub faldurile împurpurate ale atitor zile de întîi Mai: socialismul şi comunismul pe pămintul României. Ilie TANASACHE şi corespondenţii „Scînteii* SCINT El A — joi 1 mai 1975 O „perlă" adăugată salbei de lacuri bucureștene: lacul de agrement implîntat în inima noului cartier „Drumul Taberei* Foto: S. Cristian