Scînteia, octombrie 1975 (Anul 44, nr. 10299-10325)
1975-10-01 / nr. 10299
PAGINA 4 BERNHARD CAPESIUS, „în ţara veche“ Printre scriitorii de limba germană din ţara noastră, Bernhard Capesius ocupă locul promotorului venerabil, al dascălului de vocaţie, al c orului care leagă tradiţia trecutului cu valorile prezentului. Apariţia unui bogat volum antologic din scrierile sale, sub film Im alten Land — In tara veche — (editura Kriterion), conferă o actualitate nouă unei opere care e pătrunsă de un autentic spirit umanist. Născut în 1889 la Sibiu, Bernhard Capesius a dobîndit o solidă formaţie ştiinţifică in domeniul germanisticii şi al studiilor clasice. Dar pe lingă această pregătire riguroasă, în cadrul unor discipline pe care le va practica mai tirziu ca profesor şi cercetător, el s-a cultivat de timpuriu pe tărîmul literelor şi al artelor. De aceea, opera lui Bernhard Capesius este, în acelaşi timp, a unui magistru şi a unui artist. Deşi creaţia literară nu aparţine decit unei relativ scurte perioade din viaţa acestui scriitor, el dedicindu-se ulterior îndeosebi activităţii pedagogice şi ştiinţifice, preocupările sale privind arta cuvîntului n-au încetat niciodată. De la primele texte, articole, poezii, proze, de la romanul In ţara veche, publicat in 1923, plnă la eseul Influente dialectale in literatura contemporană de limbă germană, publicat în 1968, putem urmări itinerar«! său« acel» al unui adevărat om al cuvîntului. Este surprinzătoare diversitatea modalităţilor literar-artistice la care a recurs Bernhard Capesius. Genurile mari literare au fost toate străbătute NOTE DE LECTURĂ de el. Epica (in romanul amintit, ca şi in proze precum nuvelele Moştenirea sau Victoria), lirica (prin poeziile adunate mai demult in volumul Plutirea spre eternitate), dramaturgia (prin piesele Copilul zăpezii si Arderea), eseistica literară (prin texte ca Despre conceptul de „vină tragică“) sunt deopotrivă reprezentate in opera de o viată a scriitorului. Cu o formulă incisivă, de o mare severitate autocritică, s-a definit odată pe sine . ..un diletant serios“. Intr-adevăr, dacă în însăşi diversitatea tentativelor sale observi curiozitatea unui spirit deschis spre largi orizonturi, în temeinicia cu care sunt întreprinse aceste tentative recunoşti virtuţile morale ale unei conştiinţe riguroase. Căci poate pe primul plan al creaţiei lui Bernhard Capesius stă tocmai examentul li o conştiinţă al unor generaţii care au mediat intre trecut şi prezent. Privind in urmă, scriitorul întreprinde un proces al trecutului, un examen ce priveşte însă prezentul său. Evocarea unei epoci revolute, din secolul al XIX- lea, în romanul In ţara veche, nu face din acesta un simplu roman istoric. Zugrăvirea descompunerii unei societăţi permite autorului o proiecţie epică a unei problematici umane complexe. Ca şi un roman, Capesius utilizează în nuvela sa Moştenirea circumstanţele istorice pentru a realiza o parabolă spiritualămorală. De un deosebit interes sunt, in volumul scrierilor acestui artist şi cugetător, eseurile sale, printre care un mic studiu asupra „vinei tragice“, precum şi un text (pe drept cuvînt trecut printre prozele literare de Brigitte Tontsch, editor şi prefaţator inteligent al florilegiului Capesius), un text remarcabil, intitulat : Thomas Mann face o lectură publică. Lectura cărţii lui Bernhard Capesius, în ţara veche, ne revelează opera unui magistru al literelor şi a unei Înalte conştiinţe. Nicolae BALOTA (Urmare din pag. I) sate. Păduri de tei îşi revarsă peste sate duhul ameţitor. Toate acestea îmi amintesc de copilărie şi parcă aud vaietele lumii mîncată de vîrcolaci şi copitele cailor sfîntului Ilie prin cer şi mai ales în nopţile de război cu bombardiere intrind In ţară peste Dunăre şi peste Dănceu, aud zgomotul stelelor, infernal. Ce-a mai rămas acum din imaginea de atunci a satului ? Să luăm ca intr-un roman, didactic, untii personajele : au dispărut boierii, logofeţii, arendaşii, proprietarii de mori, de treierători, geambaşii, cei cu maşini ce cărau oamenii la Oraş (Turnu-Severin era Oraşul). Ce personaje au apărut ? Marinari, şoferi, muncitori-navetişti, toţi răminind în acelaşi timp şi ţărani, tractorişti, mecanici, electricieni, operatori de film angajaţi la sistemul complex de lucrări pentru îmbunătăţiri funciare, pentru lucrări de desecare şi regularizare a cursurilor Blahniţei şi Jiviţei. Ce-i asta ? Păi pe-aici pe la noi nu era plin pămîntul de bălţi ? Era. Erau şi ştiuci şi plătici şi ţipari. Şi ţînţari. Da, ţintarul chiar mi se părea o capodoperă a bălţilor. Ei, acest sistem complex va cuprinde 24 000 ha... Stai, stai, Constantin Bulugiu." Dumneata eşti din Izvoarele, de lingă Dănceu, ne desparte balta grozavă zisă Rotunda, ne desparte Cioaca, intre noi este Fintîna dintre pogoane. Ce este acest sistem ? Ce-a inceput să se vadă, îmi răspunzi. Exact aşa îmi răspund şi prietenii mei din Severin, cînd ii întreb ce Înseamnă Porţile de Fier : ce se vede, o construcţie modernă, plus trafic fluvial Îmbunătăţit, plus energie. Oltenia, principalul furnizor de energie al României. Hidrocentrala cu echipamente automatizate, cu cel mai mic număr de oameni pe megawat... N-ai citit în ziare ? Energeticienii de la Porţile de Fier au produs peste sarcinile de plan din luna august 16 500 000 kilowaţi-oră energie electrică, in condiţiile in care o parte dintre generatoare s-au aflat în revizie tehnologică. Energia electrică produsă peste plan in opt luni la Porţile de Fier se ridică la 159 milioane kW/oră. Da, aceasta Înseamnă puterea creatoare a zilelor oamenilor. Da, dar eu In faţa cifrelor m-am pierdut încă de cînd Învăţam teribila tablă a înmulţirii, aşa că aş prefera să vorbim pe-ndelete, ca să pricep, să vorbim despre bălţi şi nisipuri, despre trestie şi papură şi melci şi despre tot inventarul fabulos al vieţii acestor ape, despre imperiul de-o vară al ţintarilor, despre legile lor ţînţăreşti, perfecte, despre decorul de odinioară al acestor meleaguri, al acestor sate, despre balurile elevilor, despre izvoarele reci de la Izvoarele, despre... „Tot acest peisaj se va schimba, decorul se va schimba, şi clima. Se vor face lucrări de modelare a nisipurilor zburătoare (de tip saharian) pe 7000 hectare. Se va lucra la combaterea eroziunii pe versanţii Dunării şi Blahniţei (de la Rogova, Pătule) pentru a feri lucrările propriu-zise de colmatare, deteriorare... Se vor iriga 28 000 de hectare intr-o zonă unde producţia n-a urcat mai mult de 15—20 de baniţe la hectar“. Bulugiu Constantin din Izvoarele este directorul Direcţiei agricole judeţene. După ce trecem de Balta-Verde, Gogoşu, Burila, Jiana, Vinjuleţ, Hotărâm, ajungem in Vinju-Mare. Aci ne lasă cu Pirvu Ion ce făcuse tot timpul pe şoferul, excelent de altfel, şi urcă la volanul „Daciei“, ce-l aşteptase, şi pleacă la o şedinţă într-o comună. Va să zică aceste lucrări vor să inmormînteze un timp vechi. Dar ce înseamnă acest timp ? S-ar putea oare vorbi despre un imperiu al ţinţarilor la Dăncea ? Copilăria celor din leatul meu, sau din regimentul meu, cum nu se mai spune, gravitează între anii din împrejurul războiului şi ea e violent vara spre apusul fiecărei zile bîntuită de aceste mecanisme desăvirşite şi blestemate, viziind infernal indivizii, ca nişte nori. S-ar putea vorbi de o istorie a creşterii şi descreşterii acestei fabuloase împărăţii ? Dar o istorie a ţinţarilor pe cine-ar interesa în epoca atitor superrachete ? Cine mai tremură azi scuturat de malarie şi chinina in bobul ei albăstrui citi o mai ţin la căpătîi, ca pe un miracol ? Aberanta proliferare a acestor minuscule efemeride al căror paradis era apa zăcută în bălţi pline de trestii şi papură şi duhnind a noroi putred cu ce putea fi stinsă ? O perdea de salcîmi despărţea satul de Balta Fîntînii, dar ei parcă veneau încolonat de la Crucioi pe drumul dinspre Gruia, veneau dinspre Ontolea şi Rotunda şi nici fumul ineficias de gunoaie nu-i putea opri. Numai soarele îi amorţea, îi hipnotiza, parcă-i stirpea. Venea însă seara şi sub romantica lună ei îşi continuau mersul lor de sute de ani. Nu puteau fi bătuţi decit de soarele verii. Sau puteau fi stirpiţi prin moartea bălţilor dinspre Izvoarele şi Balta-Verde. Ceea ce părea imposibil, Rotunda făcind parte din viaţa Dănceului. Acolo copiii învăţau Înotul, acolo peştii erau prinşi vara şi iarna, acolo, pe zeci de hectare... O legendă scăldată în culori violente şi tremurătoare, o lume de papură şi de nămol, un imperiu demenţial de ţintari ce se prăseau într-o fericire fără egal. Dar Bulugiu înainte de a ne despărţi nu uită să-mi reamintească producţiile ce vor fi în această zonă de baltă şi nisipuri (6 000—7 000 la porumb, 5 000—6 000 la grîu, 50 000—70 000 de sfeclă). „Vor fi soiuri mai bune, şi soiul, partea genetică, va fi factorul limitativ al producţiei, nu apa. Se va schimba aspectul dezolant al peisajului, perdele de pădure vor proteja solul şi vor diminua curenţii de vînt ce provoacă eroziunea...“ A, da, acesta va fi decorul schimbat, şi microclimatul modificat. „Combaterea eroziunii e aproximativ rezolvată şi prin plantaţiile de vie pe aproape tot versantul, intervine tovarăşul Pirvu. Da, toate bune şi frumoase, dar cel mai mult imi place in această bătălie de izgonire a, bălţilor şi de regularizare a Blahniţei, ca să nu mai vagabondeze, de modelare a nisipurilor, in izgonirea timpului uzat şi modelarea altuia, nou, cel mai mult zic Îmi place această scurtă propoziţie a lui Bulugiu : „La Ţigănaşi vom scoate din Dunăre un debit asemănător Jiului...“ Adică pe pămintul ţării vom avea un nou riu, ce nu va fi trecut pe nici o hartă, se va construi un nou riu, un nou riu ce nu va izvorî din munţi şi din izvoare, ci, paradoxal, va izvorî dintr-un fluviu şi se va vărsa peste un timp. Împuţinat, în acelaşi fluviu, in Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere, Înconjurat de pulbere. Nisipuri adormite sub rădăcinile ca nişte gheare ale minunaţilor şi modeştilor salcîmi cu flori albe, nisipuri sterpe spre Dunăre, pe unde fu în secoli vatra vechiului fluviu, nisipuri golaşe, mişcătoare, zburătoare, nisipuri fără memorie, necrescînd pe ele aproape nimic, dune pleşuve, umflături rotunjite de valurile vînturilor, nisipuri pină In ceruri vara uneori împrăştiate de vint, furtuni de praf pină la Dumnezeul de praf al acestei Împărăţii a nisipurilor sterpe şi plimbăreţe. Dar acum dunele de nisip dintre Izvoarele şi Balta-Verde şi Gogoş au fost culcate sub uruitul imenselor maşini, să nu mai existe pante şi tractoarele să poată trece şi munci in voie in viitorii ani. Din loc în loc au fost lăsate mameloane de nisip, unele şi de peste patru metri, să se vadă cit s-a tăiat dealul , stau ca nişte piramide caraghioase de nisip, cu ierburi otrăvite şi mărăcini in cap, ca nişte sentinele lăsate în post să asiste la propria ruină a armatelor de nisip şi a timpului bătrin. Pe marginea drumului, la micul centru de cercetare ştiinţifică, inginerul Gogoloiu Gheorghe era Îngrijorat de stolurile de păsări ce-i Invadaseră floarea-soarelui... „Rezultatele experimentale de-aici privesc regimul de irigaţie, stabilirea cantitativă a aportului freatic, restabilirea consumului de ape, astfel ca atunci cînd se va iriga întreaga zonă (datele scoase de aici să ajute în prezent proiectării, în viitor, exploatării) să se ţină cont de...“ Da. Înţeleg, zona este extrem de neuniformă. „Prin aportul apei de irigaţie vor fi depăşiri de producţie între 40—80 la sută“. Tinărul inginer crede in realizarea culturilor de soia in nisipuri, încearcă tot aici culturi de arahide, crede in ce face. Da, zona nisipurilor reprezintă peste 30 la sută din suprafaţa judeţului, se impune în Mehedinţi o staţiune experimentală mai mare, dar are dreptate inginerul. Tovarăşul Bulugiu fiind de părerea sa, sper că această zonă ce ridică probleme cum In altă parte nu se ridică va beneficia de ce îşi doreşte, mai ales că oltenii ce-şi pun in grid nu există să nu-şi împlinească. Da, ei ştiu să se lupte, să se apere, de orice, şi de vreme chiar. Traian Popescu povesteşte cum Nică al lui Nae, drag nouă, nu pleca din bătătură cu căruţa fără să aibă în ea o rogojină. De se punea ploaia, avea cu ce să se acopere, de batea amarnic soarele la amiază locurile unde era la muncă, atîrna rogojina intr-un lemn şi avea umbră sub car să mănince şi să mai respire. Unele obiceiuri vechi dispar, altele noi îşi fac locul. Lăutarii cîntă pe acoperiş luni dimineaţa după nuntă în curte la Taiche, bat toba şi strigă peşte proaspăt în timp ce cisterne cu lapte trec spre Severin şi tractoare pornesc spre cîmp , ţuica fierbe un drum pe pirostrii şi hora se-ncinge în jurul focului, excavatoarele se tîrăsc spre bălţi, fotbaliştii comentează meciul jucat ieri pe stadionul îngrădit de la Podu , bucătarul se urcă şi el pe acoperişul de ţigle şi bate într-o oală ca într-o tobă, satul vechi se amestecă fără violenţă şi fără să-ţi dai seama cu cel nou, clmpia se schimbă, bălţile dispar ca să lase loc pămintului irigat, ţînţarii robi propriilor lor Infailibile şi secrete legi care i-au făcut celebri îşi pierd Imperiul şi miracolul lor efemer trece parcă în amintire ca intr-un vis, nisipurile, doliul cimpiilor de lingă Dunăre, vor fi udate de acest riu nou pe pămintul patriei, de acest nenumit riu tras din Dunăre cu pompe şi care pleacă din Ţigănaşi pe canale să fertilizeze pămintul, pămîntul peste care se-aude in acest septembrie cîntecul cîntăreţului din nai, cîntecul lui Pan cel cu coarne şi picioare de tap, zeul fertilităţii. Şi parcă anonimi din atîtea sate prin efortul lor l-au înviat pe zeul naturii şi al belşugului care fusese Înecat în bălţi şi în nisipuri. Oltenii iau un Jiu din Dunăre... A LUAT FIINŢĂ Institutul naţional de motoare termice Prin decret al Consiliului de Stat a luat fiinţă INSTITUTUL NATIONAL DE MOTOARE TERMICE, în legătură cu obiectivele activităţii acestui institut, precum si cu rolul său in perfecţionarea procesului integrării invătămîntului superior cu producţia şi cercetarea, am adresat citeva întrebări tovarăşilor dr. ing. Valentin COSOROABA, directorul noului institut, şi academician Radu VOINEA, rectorul Institutului politehnic din Bucureşti. — Indicaţiile conducerii de partid şi de stat privind utilizarea cit mai raţională a combustibililor — ne-a declarat tovarăşul director Valentin Cosoroabă — pun în faţa constructorilor de maşini sarcina de a se preocupa permanent de ameliorarea randamentului motoarelor termice. Reducerea consumurilor specifice de combustibil, alături de îmbunătăţirea tuturor parametrilor constructivi şi funcţionali, devine astfel o preocupare prioritară, un factor deosebit de important în competiţia pentru desfacerea produselor noastre pe pieţele externe. In acest context, înfiinţarea Institutului naţional de motoare termice conferă un cadru unitar, organizat şi de maximă eficienţă cercetării ştiinţifice, proiectării şi învăţămintului, făcând posibilă concentrarea eforturilor pentru realizarea şi asimilarea în ţară a unor noi tipuri de motoare termice competitive pe piaţa mondială. — Aţi putea enumera citeva dintre realizările mai importante obţinute in acest domeniu pină in prezent ? — Avem realizări atit pe linia asimilării şi fabricării unor motoare de concepţie proprie — cum sunt cele destinate tractoarelor de 65 CP, autocamioanelor SR, autoturismelor de teren ARO, autoutilitarelor TV ş.a., cit şi in asimilarea pe bază de licenţă, in colaborare cu unele firme străine de renume, a unor motoare bine cunoscute pe pieţele externe, ca de exemplu, motoarele diesel pentru locomotive de tip Sulzer sau Alco, motoarele diesel, navale sau de autocamioane de tip MAN şi altele. Totodată s-a creat şi o adevărată industrie conexă de componente, subansamble şi echipamente specializate necesare fabricaţiei de motoare. Ca o primă etapă de perfecţionare a acestei producţii, încă în anii cincinalului pe care îl încheiem, s-au şi obţinut primele succese in realizarea de noi motoare intr-un concept de familie unitară. De asemenea, în laboratoarele unor institute departamentale, precum şi ale unor institute de învăţămint superior s-au efectuat lucrări vizînd stabilirea — prin efort propriu — de soluţii energetice care să permită ameliorarea performanţelor motoarelor din In sprijinul integrării invăţămîntului cu producţia şi cercetarea fabricaţie şi dezvoltarea in continuare a unor noi tipuri de motoare termice. — Care sunt principalele obiective ale institutului pentru cincinalul viitor ? — Principalele obiective sînt strîns legate de necesităţile producţiei : cercetarea şi proiectarea într-o viziune unitară a noilor generaţii de motoare termice cu piston şi turbomotoare, inclusiv a unor echipamente specifice acestora ; un fond propriu de soluţii energetice, constructiv-funcţionale şi tehnologice originale, brevetabile, aplicabile pe motoarele proprii şi utilizabile pentru schimb de brevete şi licenţe. Pentru concretizarea soluţiilor, institutul va realiza, încerca şi omologa pe standuri proprii modele funcţionale şi prototipurile noilor motoare, dotarea sa tehnică urmind a-i permite chiar să fabrice motoare unicat sau în serii foarte mici. In atribuţiile sale intră, de asemenea, realizarea, în regim de microproducţie, a aparaturii de sudură şi control, prognoza, tipizarea şi standardizarea în domeniul motoarelor termice; specializarea şi reciclarea cadrelor tehnice care-şi desfăşoară activitatea in domeniul motoarelor termice. Ne propunem cu deosebire ca, prin profilul şi obiectivele sale, noua unitate să reflecte cuprinzător indicaţiile secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a se lega strins, intr-un tot unitar, activitatea de cercetare, producţie şi invăţămint superior. — Producţia motoarelor termice — ne-a spus tovarăşul academician Radu Voinea — asigură dezvoltarea mijloacelor de transport, a utilajelor autopropulsate, a grupurilor energetice stabile şi mobile pentru industrie. Pentru fabricarea unor motoare termice competitive, pe bază de creaţie ştiinţifică şi tehnologică originală, a luat fiinţă acest institut naţional in cadrul căruia se va integra şi activitatea specifică institutului nostru. — Vă rugăm să amintiţi principalele realizări obţinute in institutul dv — o parte din zestrea, de fapt, cu care colectivul noului institut naţional de motoare termice a pornit la lucru. . .încă din anul 1969, în cadrul Institutului politehnic din Bucureşti a luat fiinţă un centru de cercetare pentru motoare cu ardere internă. Ulterior, în 1973, pentru o şi mai strînsă legătură cu producţia, această unitate a trecut în dublă apartenenţă. Au început ample cercetări privind folosirea unor noi combustibili în motoarele cu ardere internă : hidrogen, metanol, etanol, benzol etc. In aceste condiţii, prevederea din recentul decret, potrivit căreia activitatea centrului nostru se integrează în structura Institutului naţional de motoare termice ca un compartiment, va asigura continuitatea cercetărilor amintite intr-un cadru mai sistematic, strîns legat de cerinţele producţiei. In plus, pregătirea noilor generaţii de studenţi va beneficia de toate avantajele derivate din colaborarea invătămîntului, producţiei şi cercetării. — Concret, ce aveţi in vedere cînd formulaţi această apreciere ? — Faptul că în spaţiile existente ale laboratoarelor catedrei de motoare termice şi ale centrului de cercetări îşi vor desfăşura activitatea, alături de studenţi şi de cadre didactice, ingineri proiectanţi, cercetători şi specialişti din producţie va permite ca facultatea de mecanică a institutului politehnic să devină centru de învăţămint, laborator de cercetare şi, inclusiv, întreprindere de producţie. In felul acesta, cadrele didactice şi studenţii secţiilor de profil vor avea posibilitatea să efectueze, pe bază pe plan, lucrări de cercetare şi de proiectare din programul Institutului naţional de motoare termice. In acelaşi timp, se va realiza o strînsă colaborare între Institutul naţional de motoare termice şi celelalte catedre ale politehnicii ca, de pildă, catedrele institutului de chimie —in domeniul noilor combustibili nepoluanţi, catedrele de mecanică şi de rezistenţă a materialelor — în domeniul studierii vibraţiilor şi al încercărilor de materiale ş.a.m.d. Faptul că recentul decret prevede ca şeful catedrei de profil din politehnică să conducă nemijlocit unul din compartimentele Institutului naţional de motoare termice subliniază elocvent încrederea acordată şi, implicit, răspunderea ce revine cadrelor didactice în realizarea tuturor obiectivelor propuse. Suntem hotăriţi să demonstrăm că merităm încrederea ce ni s-a acordat de a înscrie o contribuţie hotâritoare în planul dezvoltării producţiei de motoare termice din ţara noastră. Mihai IORDANESCU PENTRU CEI MICI, DESPRE PLANETE Teatrul de păpuşi al Casei municipale de cultură Satu- Mare a prezentat o premieră inedită, vizînd educaţia materialist-ştiinţifică a şcolarilor claselor I—IV, cu piesa „Goguţă in spaţiu“ de Mihai Raicu, regizor la Teatrul de Nord din localitate. Pusă in scenă de păpuşarul amator Gheorghe Jager, piesa transmite intr-o manieră atractivă, accesibilă înţelegerii micilor spectatori, primele cunoştinţe despre planetele sistemului nostru solar, despre mişcarea diferitelor corpuri cereşti in spaţiul cosmic. (Octav Grumeza). FESTIVALUL FILMULUI DOCUMENTAR In această săptămînă in Valea Jiului se desfăşoară festivalul filmului documentar O amplă acţiune instructiv-educativă organizată de întreprinderea Teatrul militant întreg teatrul lumii a fost, de la începuturile lui, un teatru polemic. Marii tragici greci au polemizat cu realităţile potrivnice progresului din epoca respectivă, lăsînd umanităţii un testimoniu nepieritor de înţelepciune şi frumuseţe morală. Renaşterea înscrie numele lui Shakespeare sau Lope de Vega în registrele aceleiaşi eternităţi, în măsura în care cei doi titani au consemnat cu o neistovită pasiune lupta intre lumea agonică a evului de mijloc şi universul de speranţe şi de încredere în om pe care cei doi poeţi îl presimţeau afirmîndu-se. Epoca modernă, controversată şi atit de chinuită de contradicţii, cunoaşte nenumărate ilustre semnături de dramaturgi — şi e suficient să ne gindim la Brecht — a căror operă este o dispută vie, acerbă, tenace şi consecventă, o polemică deschisă şi declarată împotriva vestigiilor unui trecut încă primejdios prin iniţiativele lui anti-umane. Preluînd înalta tradiţie a teatrului umanist şi urcîndu-l pe o treaptă superioară, teatrul socialist nu poate fi decit un teatru militant, polemic, de vigoarea celui mai necruţător pamflet, îndreptat împotriva forţelor retrograde, conservatoare, decise să permanentizeze, in domeniul politicului sau al moralei, privilegiile unui trecut condamnat de istorie. Mai mult ca oricînd, se demonstrează astăzi că un teatru care ar renunţa la misiunea lui primordială militantă s-ar condamna singur la sterilitate. Teatrul militant este, înainte de toate, un teatru al cunoaşterii, poetul dramatic încercind cu ajutorul conflictului şi al personajelor sale să descopere lumea şi sensurile ei majore de dezvoltare. Misiunea teatrului socialist este să descopere termenii acestei împliniri in condiţiile noii orinduiri si să prefigureze cu o maximă vigoare tensiunea Încleştării dintre forţele avansate ale societăţii şi forţele inerţiei sau ale regresului, îndărătnice în persistenţa lor morală. Se înţelege deci că un asemenea teatru nu poate fi un teatru ilustrativ, de afirmaţii nevalidate prin argumente dramatice, nu se poate mulţumi să prezinte fapte, ci e obligat să reprezinte ciocniri puternice, la scăpărarea cărora să se divulge destine umane patetice şi răscolitoare. Spectatorul contemporan, evoluat în gusturile şi priceperea lui, nu se mai mulţumeşte să se recunoască pe scenă, identificat, prin actul de stare civilă sau profesie, cu eroii de pe scenă, ci vrea să se cunoască pe sine, la în pragul noii stagiuni însemnări de Aurel BARANGA lampa conflictelor înfăţişate şi a drumului parcurs de personajele de sub reflectoare. De la recunoaştere spre cunoaştere, de la înregistrarea pasivă a unor întîmplări narate şi pină la actul trăirii intense este însăşi traiectoria de care se cuvine să evolueze o artă care nu-şi mai propune să menţioneze fapte, ci să emoţioneze prin acte ale existenţei. Teatru istoric sau teatru al actualităţii imediate, înfăţişat sub haina tragediei, a dramei sau a comediei, teatrul contemporan nu poate fi decât un teatru al unor dezbateri pătimaşe în căutarea unor adevăruri fundamentale, legate de viaţa omului, de greutăţile cu care se luptă şi de aspiraţiile care il însufleţesc. Mai e nevoie să amintim că spectatorul contemporan respinge conflictele minore şi filistine, soluţiile de compromis, poleirea de operetă ? Mai e nevoie să amintim că spectatorul contemporan respinge conflictele inventate, fără nici o legătură organică şi semnificativă cu viaţa, că dă un verdict de condamnare necruţător lucrărilor simpliste, fabricate, de o psihologie rudimentară sau de un mesaj pedagogic infantil? Asemenea racile nu pot fi evitate decit pe drumul cunoaşterii vieţii, al unei fidelităţi nestrămutate faţă de adevărul vieţii şi al unei măiestrii artistice exemplare. Toate aceste sarcini apasă condeiul dramaturgului, singurul răspunzător de valabilitatea sau, dimpotrivă, de vacuitatea şi caducitatea textului său. Şi totuşi mai e de menţionat o condiţie. Marele actor Jouvet spunea că succesul unui spectacol depinde de talentul a trei factori: al dramaturgului, al actorilor şi al publicului. Parafrazînd, vom spune că succesele dramaturgiei noastre depind de talentul, dar şi de nivelul de conştiinţă, gradul de angajare socială şi politică a trei factori: dramaturgul, actorul şi directorii de teatru — care au datoria să promoveze lucrări majore, şi nu să programeze fabricate facile. Stagiunea 1975—1976 reclamă mai mult ca oricind prezenţa activă a dramaturgului chemat nu doar să ilustreze un moment al desfăşurării istorice, ci să fie un factor de construcţie în uriaşul efort al unui popor, care, in toate domeniile de activitate, realizează o operă monumentală. Orice decalaj intre strădania colectivă de creaţie şi construcţie şi strădania artistică s-ar înscrie la un capitol profund reprobabil pentru arta noastră teatrală, chemată nu doar să ţină pasul unei năvalnice revărsări de energie, ci să prefigureze cu o clipă mai devreme sensurile majore ale devenirii colective, viitorul strălucit pe care şi-l clădeşte poporul român, cu deplină Încredere în misiunea sa istorică. Este, fără îndoială, un drum greu. Numai că arta adevărată nu s-a născut niciodată din lenea gîndirii şi a satisfacţiilor comode, dintr-o bicisnică siestă intelectuală, ci din efortul eroic de a sonda adîncimile sufletului omenesc, veşnic in schimbare, inepuizabil în misterele lui şi dintr-o încordare maximă a tuturor energiilor spirituale ale unei epoci. în Editura politică au apărut: * * * Curs de socialism ştiinţific Vladimir Krasnasenschi: Ştiinţă, tehnică, umanism Petre Berbulescu : România la Societatea Naţiunilor Ion Popescu : Tineretul şi revoluţia ştiinţifică-tehnică R. Deutsch : Conferinţa de la Montreux judeţeană cinematografică in colaborare cu studioul „Al. Sahia“ din Bucureşti. Aflată la a patra ediţie, manifestarea programează zilnic in patru localităţi — Petroşani, Lonea, La CARNET CULTURAL peni şi Vulcan — unele din cele mai valoroase creaţii cinematografice ale genului. Vizionările sunt urmate de dezbateri, de intîlniri cu activişti de partid si de stat, cu cadre tehnice de conducere si mineri fruntaşi. (Sabin Ionescu). CONCERTE-LECŢII Filarmonica de stat din Tg. Mureş continuă tradiţia concertelor-lecţii de iniţiere muzicală. După concertele susţinute in taberele de la Răstoliţa, Lăpuşna, Homorod, asemenea programe sunt prevăzute şi în timpul stagiunii. Astfel, s-au prevăzut concerte-lecţii pentru elevii din Reghin, Sovata, Gurghiu, Gorneşti ca şi în localităţile din afara judeţului, urmind ca filarmonica tirgumureşeană, cu cele mai bune formaţii ale sale, să să deplaseze şi în întreprinderi industriale. (Cornel Pogăceanu). PICTORI CLUJENI LA BISTRIJA Sub egida Uniunii artiştilor plastici, filiala Cluj-Napoca, la salonul artelor plastice din oraşul Bistriţa a avut loc vernisajul expoziţiilor pictorilor clujeni Alexandru Cristea şi Viorica Cristea. Pictorul Alexandru Cristea, originar din judeţul Bistriţa-Năsăud, expune 18 lucrări executate în tehnica monotipiei şi tehnică combinată, reprezentînd un jurnal liric de călătorie pe meleaguri natale şi în alte ţări. La rîndul său, Viorica Cristea este prezentă în expoziţie cu 18 gravuri. (Ion Anghel). SCINT El A — miercuri 1 octombrie 1975 REPUBLICA CIPRU LA A XV-A ANIVERSARE Excelenţei Sale Arhiepiscopul MAKARIOS Preşedintele Republicii Cipru Cu ocazia Zilei naţionale a Republicii Cipru, a XV-a aniversare a proclamării independenţei de stat, am deosebita plăcere să vă adresez, în numele poporului român, al Guvernului Republicii Socialiste România şi al meu personal, calde felicitări şi urări de sănătate şi fericire personală, iar poporului prieten din Cipru — urări de pace şi prosperitate, de succese in apărarea şi consolidarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statului cipriot. Folosesc acest prilej pentru a exprima convingerea că relaţiile de prietenie şi colaborare dintre România şi Cipru se vor dezvolta în continuare, în interesul celor două ţări, al păcii şi Înţelegerii în regiune şi in lume. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România Evenimentul memorabil al constituirii, cu un deceniu şi jumătate in urmă, a Republicii Cipru ca stat independent şi suveran marca o victorie de seamă in luptele pline de abnegaţie pe care poporul cipriot a fost nevoit să le poarte, de-a lungul secolelor, împotriva stăpînirilor străine. Consolidarea independenţei tinărului stat, obiectivul depăşirii grelei moşteniri coloniale, al propăşirii economico-sociale au solicitat efortul întregului popor. Succesele obţinute de poporul cipriot pe plan intern, politica externă iubitoare de pace a tînărului stat. Îndreptată spre dezvoltarea colaborării cu toate ţările, indiferent de orinduire socială, sprijinul acordat de el luptei popoarelor pentru libertate şi independenţă, contra politicii de forţă şi dictat, a ingerinţelor blocului militar NATO, au adus Ciprului numeroşi prieteni in întreaga lume. Aniversarea de astăzi oferă plăcutul prilej de a evoca bunele relaţii de prietenie şi colaborare — pe plan politic, economic, cultural — statornicite intre România şi Republica Cipru, ale căror tradiţii sunt adine înrădăcinate în istoria celor două popoare, a luptei lor pentru neatîrnare şi progres. Totodată, este reciproc împărtăşită voinţa de a se acţiona, în continuare, pentru dezvoltarea colaborării româno-cipriote, în interesul celor două popoare, al cauzei securităţii în regiunea noastră geografică şi in întreaga lume. A 15-a aniversare a Zilei independenţei găseşte Republica Cipru intr-o situaţie extrem de dificilă, ca urmare a succesiunii de evenimente din vara anului trecut. Nutrind sentimente de simpatie şi solidaritate faţă de lupta poporului cipriot prieten, poporul şi guvernul român şi-au manifestat chiar de la început adinca îngrijorare faţă de evoluţia situaţiei din Cipru — ţară situată intr-o zonă învecinată cu România — iar de atunci au militat neabătut pentru soluţionarea problemelor ivite, pornindu-se de la interesele fundamentale ale poporului Ciprului, ale păcii in această regiune. In numeroase luări de poziţie ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, in convorbiri purtate cu conducători ai ţărilor direct interesate, ca şi cu factorii de răspundere din numeroase alte ţări, in documente oficiale, ca şi la tribuna O.N.U. şi a altor organisme internaţionale a fost exprimată convingerea fermă a ţării noastre că problema cipriotă, ca şi alte probleme conflictuale, la ordinea zilei, îşi poate găsi rezolvarea nu prin forţă, ci exclusiv pe calea tratativelor politice. „România — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu — se pronunţă pentru o soluţie politică care să asigure integritatea şi suveranitatea Ciprului, precum şi neutralitatea sa. Considerăm că trebuie să se ajungă la o înţelegere intre cele două comunităţi din Cipru, cu privire la o colaborare cit mai bună şi paşnică între ele, in scopul asigurării dezvoltării economice şi sociale independente a Ciprului“. Poziţia consecventă a României s-a bucurat de o înaltă apreciere în Cipru. Astfel, cu prilejul recentei intîlniri de la Helsinki dintre şefii de stat al României şi al Ciprului, preşedintele Makarios a exprimat recunoştinţă pentru interesul activ al preşedintelui Nicolae Ceauşescu faţă de problemele Ciprului, pentru fermitatea cu care a acţionat ţara noastră in sprijinul unei soluţii juste şi trainice, al promovării cauzei păcii şi înţelegerii in această parte a lumii. Este evident că in condiţiile actuale sunt necesare, mai mult ca oricind, stăruitoare eforturi, atit din partea celor două comunităţi, a părţilor interesate, cit şi a statelor prietene, in vederea realizării cit mai grabnice a unei soluţii trainice, care să asigure convieţuirea paşnică şi colaborarea pe baze democratice, de egalitate, a tuturor cetăţenilor. Întărirea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statului cipriot. Al. CÂMPEANU SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ A REPUBLICII FEDERALE NIGERIA Excelenţei Sale General MURTALA RAMAT MUHAMMED Şeful Guvernului Militar Federal şi comandantul suprem al forţelor armate ale Republicii Federale Nigeria Cu ocazia celei de-a XV-a aniversări a independenţei Republicii Federale Nigeria, îmi este deosebit de plăcut să vă adresez dumneavoastră, guvernului şi poporului nigerian, cele mai calde felicitări şi urări de fericire, progres şi prosperitate, in numele guvernului şi poporului român, cit şi al meu personal. Folosesc acest prilej pentru a-mi reafirma convingerea fermă că raporturile de prietenie şi conlucrare dintre Republica Socialistă România şi Republica Federală Nigeria se vor dezvolta tot mai mult, spre binele popoarelor noastre, in interesul cauzei păcii, prieteniei şi înţelegerii internaţionale, a instaurării unei noi ordini economice şi politice în lume. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România Nigeria, cea mai populată ţară de pe continentul african, sărbătoreşte astăzi împlinirea unui deceniu şi jumătate de la proclamarea independenţei, eveniment care i-a deschis largi perspective pentru evoluţia sa pe calea progresului economic şi social. In aceşti ani, poporul nigerian a depus eforturi susţinute pentru lichidarea grelei moşteniri coloniale, pentru consolidarea independenţei. Pe harta ţării au apărut o serie de fabrici și uzine, care asigură valorificarea in interesul propriei dezvoltări a bogatelor resurse naturale. Au sporit in mod vertiginos rindurile clasei muncitoare — cea mai numeroasă din Africa tropicală — detașament ce se afirmă tot mai pregnant ca un promotor al progresului ţării. O atenţie importantă se acordă totodată dezvoltării şi diversificării agriculturii — ramură de bază a economiei nigeriene, în care este ocupată cea mai mare parte a populaţiei. Una din preocupările esenţiale ale guvernului nigerian este formarea de cadre naţionale : La porţile universităţilor nigeriene au ieşit, in cei 15 ani, mii şi mii de cadre de specialişti ce contribuie, alături de întregul popor, la progresul economiei, ştiinţei şi culturii nigeriene. Animat de profunde sentimente de prietenie faţă de popoarele Africii, poporul român urmăreşte cu simpatie eforturile poporului nigerian pentru dezvoltarea patriei sale, pentru consolidarea independenţei. Intre România si Nigeria se dezvoltă relaţii de prietenie şi colaborare, bazate pe stimă şi respect reciproc. In baza acordurilor încheiate intre ţările noastre, au fost create societăţi mixte româno-nigeriene, iar o serie de specialişti din tara noastră işi desfăşoară activitatea in tara prietenă. Dezvoltarea relaţiilor româno-nigeriene corespunde pe deplin intereselor celor două ţări, cauzei păcii şi cooperării internationale. A. BUMBAC