Scînteia, octombrie 1975 (Anul 44, nr. 10299-10325)

1975-10-01 / nr. 10299

PAGINA 4 BERNHARD CAPESIUS, „în ţara veche“ Printre scriitorii de limba germană din ţara noastră, Bernhard Capesius ocupă locul promotorului venera­bil, al dascălului de vocaţie, al c or­­­ului care leagă tradiţi­a trecutului cu valorile prezentului. Apariţia unui bogat volum an­tologic din scrierile sale, sub fi­lm­­ Im al­ten Land — In tara veche — (editura Kri­­terion), conferă o ac­tualitate nouă unei o­­pe­re care e pătrunsă de un autentic spirit umanist. Născut în 1889 la Si­biu, Bernhard Cape­­sius a dobîndit o so­lidă formaţie ştiinţi­fică in domeniul ger­­manisticii şi al studii­lor clasice. Dar pe lingă această pregă­tire riguroasă, în ca­drul unor discipline pe care le va practica mai tirziu ca profesor şi cercetător, el s-a cultivat de timpuriu pe tărîmul literelor şi al artelor. De aceea, opera lui Bernhard Capesius este, în ace­laşi timp, a unui ma­gistru şi a unui ar­tist. Deşi creaţia lite­rară nu aparţine de­cit unei relativ scurte perioade din viaţa a­­cestui scriitor, el de­­dicindu-se ulterior în­deosebi activităţii pe­dagogice şi ştiinţifice, preocupările sale pri­vind arta cuvîntului n-au încetat niciodată. De la primele texte, articole, poezii, proze, de la romanul In ţara veche, publicat in 1923, plnă la eseul In­fluente dialectale in literatura contempo­rană de limbă ger­mană, publicat în 1968, putem urmări itinerar«! său« acel» al unui adevărat om al cuvîntului. Este surprinzătoare diversitatea modalită­ţilor literar-artistice la care a recurs Bern­hard Capesius. Genu­rile mari literare au fost toate străbătute NOTE DE LECTURĂ de el. Epica (in ro­manul amintit, ca şi in proze precum nu­velele Moştenirea sau Victoria), lirica (prin poeziile adunate mai demult in volu­mul Plutirea spre e­­ternitate), dramatur­gia (prin piesele Co­pilul zăpezii si Arde­rea), eseistica literară (prin texte ca Des­pre conceptul de „vină tragică“) sunt deopo­trivă reprezentate in opera de o viată a scriitorului. Cu o for­mulă incisivă, de o mare severitate auto­critică, s-a definit odată pe sine . ..un di­letant serios“. Intr-a­devăr, dacă în însăşi diversitatea tentati­velor sale observi cu­riozitatea unui spirit deschis spre largi o­­rizonturi, în temeini­cia cu care sunt între­prinse aceste tentative recunoşti virtuţile mo­rale ale unei conştiinţe riguroase. Căci poate pe pri­mul plan al creaţiei lui Bernhard Cape­sius stă tocmai exa­mentul li o conştiinţă al unor generaţii care au mediat intre trecut şi prezent. Privind in urmă, scriitorul între­prinde un proces al trecutului, un examen ce priveşte însă pre­zentul său. Evocarea unei epoci revolute, din secolul al XIX- lea, în romanul In ţara veche, nu face din acesta un simplu roman istoric. Zugră­virea descompunerii unei societăţi permite autorului o proiecţie epică a unei proble­matici umane com­plexe. Ca şi un roman, Capesius utilizează în nuvela sa Moştenirea circumstanţele isto­rice pentru a realiza o parabolă spirituală­­morală. De un deosebit in­teres sunt, in volumul scrierilor acestui ar­tist şi cugetător, eseu­rile sale, printre care un mic studiu asupra „vinei tragice“, pre­cum şi un text (pe drept cuvînt trecut printre prozele lite­rare de Brigitte Tontsch, editor şi pre­faţator inteligent al florilegiului Capesius), un text remarcabil, intitulat : Thomas Mann face o lectură publică. Lectura cărţii lui Bernhard Capesius, în ţara veche, ne reve­lează opera unui ma­gistru al literelor şi a unei Înalte conştiinţe. Nicolae BALOTA (Urmare din pag. I) sate. Păduri de tei îşi revarsă pes­te sate duhul ameţitor. Toate acestea îmi amintesc de copilărie şi parcă aud vaietele lumii mîncată de vîrco­­laci şi copitele cailor sfîntului Ilie prin cer şi mai ales în nopţile de război cu bombardiere intrind In ţară peste Dunăre şi peste Dănceu, aud zgomo­tul stelelor, infernal. Ce-a mai ră­mas a­cum din imaginea de atunci a satului ? Să luăm ca intr-un roman, didactic, untii personajele : au dispă­rut boierii, logofeţii, arendaşii, pro­prietarii de mori, de treierători, geambaşii, cei cu maşini ce cărau oamenii la Oraş (Turnu-Severin era Oraşul). Ce personaje au apărut ? Marinari, şoferi, muncitori-navetişti, toţi răminind în acelaşi timp şi ţă­rani, tractorişti, mecanici, electri­cieni, operatori de film angajaţi la sistemul complex de lucrări pentru îmbunătăţiri funciare, pentru lucrări de desecare şi regularizare a cursu­rilor Blahniţei şi Jiviţei. Ce-i asta ? Păi pe-aici pe la noi nu era plin pă­­mîntul de bălţi ? Era. Erau şi ştiuci şi plătici şi ţipari. Şi ţînţari. Da, ţin­tarul chiar mi se părea o capodope­ră a bălţilor. Ei, acest sistem com­plex va cuprinde 24 000 ha... Stai, stai, Constantin Bulugiu." Dumneata eşti din Izvoarele, de lingă Dănceu, ne desparte balta grozavă zisă Rotunda, ne desparte Cioaca, intre noi este Fintîna dintre pogoa­ne. Ce este acest sistem ? Ce-a in­­ceput să se vadă, îmi răspunzi. Exact aşa îmi răspund şi prietenii mei din Severin, cînd ii întreb ce Înseamnă Porţile de Fier : ce se vede, o con­strucţie modernă, plus trafic fluvial Îmbunătăţit, plus energie. Oltenia, principalul furnizor de energie al României. Hidrocentrala cu echipa­mente automatizate, cu cel mai mic număr de oameni pe megawat... N-ai citit în ziare ? Energeticienii de la Porţile de Fier au produs peste sarcinile de plan din luna august 16 500 000 kilowaţi-oră energie electri­că, in condiţiile in care o parte din­tre generatoare s-au aflat în revizie tehnologică. Energia electrică produsă peste plan in opt luni la Porţile de Fier se ridică la 159 milioane kW/oră. Da, aceasta Înseamnă puterea crea­toare a zilelor oamenilor. Da, dar eu In faţa cifrelor m-am pierdut încă de cînd Învăţam teribila tablă a înmulţirii, aşa că aş prefera să vorbim pe-ndelete, ca să pricep, să vorbim despre bălţi şi nisipuri, despre trestie şi papură şi melci şi despre tot inventarul fabulos al vieţii aces­tor ape, despre imperiul de-o vară al ţintarilor, despre legile lor ţînţăreşti, perfecte, despre decorul de odinioară al acestor meleaguri, al acestor sate, despre balurile elevilor, despre izvoa­rele reci de la Izvoarele, despre... „Tot acest peisaj se va schimba, de­corul se va schimba, şi clima. Se vor face lucrări de modelare a nisipuri­lor zburătoare (de tip saharian) pe 7000 hectare. Se va lucra la comba­terea eroziunii pe versanţii Dunării şi Blahniţei (de la Rogova, Pătule) pentru a feri lucrările propriu-zise de colmatare, deteriorare... Se vor iriga 28 000 de hectare intr-o zonă unde producţia n-a urcat mai mult de 15—20 de baniţe la hectar“. Bulugiu Constantin din Izvoarele este directo­rul Direcţiei agricole judeţene. După ce trecem de Balta-Verde, Gogoşu, Burila, Jiana, Vinjuleţ, Hotărâm, ajungem in Vinju-Mare. Aci ne lasă cu Pirvu Ion ce făcuse tot timpul pe şoferul, excelent de altfel, şi urcă la volanul „Daciei“, ce-l aşteptase, şi pleacă la o şedinţă într-o comună. Va să zică aceste lucrări vor să in­­mormînteze un timp vechi. Dar ce înseamnă acest timp ? S-ar putea oare vorbi despre un imperiu al ţinţarilor la Dăncea ? Co­pilăria celor din leatul meu, sau din regimentul meu, cum nu se mai spu­ne, gravitează între anii din împreju­rul războiului şi ea e violent vara spre apusul fiecărei zile bîntuită de aceste mecanisme desăvirşite şi bles­temate, viziind infernal in­divizii, ca nişte nori. S-ar putea vorbi de­ o is­torie a creşterii şi descreşterii acestei fabuloase împărăţii ? Dar o istorie a ţinţarilor pe cine-ar interesa în epo­ca atitor superrachete ? Cine mai tre­mură azi scuturat de malarie şi chi­nina in bobul ei albăstrui citi o mai ţin la căpătîi, ca pe un miracol ? Aberanta proliferare a acestor mi­nuscule efemeride al căror paradis era apa zăcută în bălţi pline de tres­tii şi papură şi duhnind a noroi pu­tred cu ce putea fi stinsă ? O perdea de salcîmi despărţea satul de Balta Fîntînii, dar ei parcă veneau încolo­nat­ de la Crucioi pe drumul dinspre Gruia, veneau dinspre Ontolea şi Ro­tunda şi nici fumul ine­ficias de gunoaie nu-i putea opri. Numai soa­rele îi amorţea, îi hipnotiza, parcă-i stirpea. Venea însă seara şi sub ro­mantica lună ei îşi continuau mersul lor de sute de ani. Nu puteau fi bă­tuţi decit de soarele verii. Sau puteau fi stirpiţi prin moartea bălţilor din­spre Izvoarele şi Balta-Verde. Ceea ce părea imposibil, Rotunda făcind parte din viaţa Dănceului. Acolo co­piii învăţau Înotul, acolo peştii erau prinşi vara şi iarna, acolo, pe zeci de hectare... O legendă scăldată în cu­lori violente şi tremurătoare, o lume de papură şi de nămol, un imperiu demenţial de ţintari ce se prăseau într-o fericire fără egal. Dar Bulugiu înainte de a ne despărţi nu uită să-mi reamintească producţiile ce vor fi în această zonă de baltă şi nisipuri (6 000—7 000 la porumb, 5 000—6 000 la grîu, 50 000—70 000 de sfeclă). „Vor fi soiuri mai bune, şi soiul, partea ge­netică, va fi factorul limitativ al pro­ducţiei, nu apa. Se va schimba as­pectul dezolant al peisajului, perdele de pădure vor proteja solul şi vor diminua curenţii de vînt ce provoacă eroziunea...“ A, da, acesta va fi de­corul schimbat, şi microclimatul mo­dificat. „Combaterea eroziunii e aproxima­tiv rezolvată şi prin plantaţiile de vie pe aproape tot versantul, intervine tovarăşul Pirvu. Da, toate bune şi frumoase, dar cel mai mult imi place in această bătălie de izgonire a, bălţi­lor şi de regularizare a Blahniţei, ca să nu mai vagabondeze, de modelare a nisipurilor, in izgonirea timpului uzat şi modelarea altuia, nou, cel mai mult zic Îmi place această scurtă pro­poziţie a lui Bulugiu : „La Ţigănaşi vom scoate din Dunăre un debit ase­mănător Jiului...“ Adică pe pămintul ţării vom avea un nou riu, ce nu va fi trecut pe nici o hartă, se va con­strui un nou riu, un nou riu ce nu va izvorî din munţi şi din izvoare, ci, paradoxal, va izvorî dintr-un fluviu şi se va vărsa peste un timp. Împu­ţinat, în acelaşi fluviu, in Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere, Înconju­rat de pulbere. Nisipuri adormite sub rădăcinile ca nişte gheare ale minu­naţilor şi modeştilor salcîmi cu flori albe, nisipuri sterpe spre Dunăre, pe unde fu în secoli vatra vechiului flu­viu, nisipuri golaşe, mişcătoare, zbu­rătoare, nisipuri fără memorie, ne­­crescînd pe ele aproape nimic, dune pleşuve, umflături rotunjite de va­lurile vînturilor, nisipuri pină In ce­ruri vara uneori împrăştiate de vint, furtuni de praf pină la Dumnezeul de praf al acestei Împărăţii a nisipu­rilor sterpe şi plimbăreţe. Dar acum dunele de nisip dintre Izvoarele şi Balta-Verde şi Gogoş au fost culcate sub uruitul imenselor maşini, să nu mai existe pante şi tractoarele să poată trece şi munci in voie in viitorii ani. Din loc în loc au fost lăsate mameloane de nisip, unele şi de peste patru metri, să se vadă cit s-a tăiat dealul , stau ca nişte piramide caraghioase de nisip, cu ierburi otrăvite şi mărăcini in cap, ca nişte sentinele lăsate în post să asiste la propria ruină a armate­lor de nisip şi a timpului bătrin. Pe marginea drumului, la micul centru de cercetare ştiinţifică, inginerul Go­­goloiu Gheorghe era Îngrijorat de stolurile de păsări ce-i Invadaseră floarea-soarelui... „Rezultatele expe­rimentale de-aici privesc regimul de irigaţie, stabilirea cantitativă a apor­tului freatic, restabilirea consumului de ape, astfel ca atunci cînd se va iriga întreaga zonă (datele scoase de­ aici să ajute în prezent proiectării, în viitor, exploatării) să se ţină cont de...“ Da. Înţeleg, zona este extrem de neuniformă. „Prin aportul apei de irigaţie vor fi depăşiri de produc­ţie între 40—80 la sută“. Tinărul in­giner crede in realizarea culturilor de soia in nisipuri, încearcă tot aici culturi de arahide, crede in ce face. Da, zona nisipurilor reprezintă peste 30 la sută din suprafaţa jude­ţului, se impune în Mehedinţi o sta­ţiune experimentală mai mare, dar are dreptate inginerul. Tovarăşul Bu­lugiu fiind de părerea sa, sper că această zonă ce ridică probleme cum In altă parte nu se ridică va benefi­cia de ce îşi doreşte, mai ales că ol­tenii ce-şi pun in grid nu există să nu-şi împlinească. Da, ei ştiu să se lupte, să se apere, de orice, şi de vre­me chiar. Traian Popescu povesteşte cum Nică al lui Nae, drag nouă, nu pleca din bătătură cu căruţa fără să aibă în ea o rogojină. De se punea ploaia, avea cu ce să se acopere, de batea amarnic soarele la amiază locu­rile unde era la muncă, atîrna rogo­jina intr-un lemn şi avea umbră sub car să mănince şi să mai respire. Unele obiceiuri vechi dispar, altele noi îşi fac locul. Lăutarii cîntă pe acoperiş luni dimineaţa după nuntă în curte la Taiche, bat toba şi strigă peşte proaspăt în timp ce cisterne cu lapte trec spre Severin şi tractoare pornesc spre cîmp , ţuica fierbe un drum pe pirostrii şi hora se-ncinge în jurul focului, excavatoarele se tîrăsc spre bălţi, fotbaliştii comen­tează meciul jucat ieri pe stadionul îngrădit de la Podu­ , bucătarul se urcă şi el pe acoperişul de ţigle şi bate într-o oală ca într-o tobă, satul vechi se amestecă fără violenţă şi fără să-ţi dai seama cu cel nou, clm­­pia se schimbă, bălţile dispar ca să lase loc pămintului irigat, ţînţarii robi propriilor lor Infailibile şi secre­te legi care i-au făcut celebri îşi pierd Imperiul şi miracolul lor efe­mer trece parcă în amintire ca in­tr-un vis, nisipurile, doliul cimpiilor de lingă Dunăre, vor fi udate de acest riu nou pe pămintul patriei, de acest nenumit riu tras din Dunăre cu pompe şi care pleacă din Ţigănaşi pe canale să fertilizeze pămintul, pă­­mîntul peste care se-aude in acest septembrie cîntecul cîntăreţului din nai, cîntecul lui Pan cel cu coarne şi picioare de tap, zeul fertilităţii. Şi parcă anonimi din atîtea sate prin efortul lor l-au înviat pe zeul naturii şi al belşugului care fusese Înecat în bălţi şi în nisipuri. Oltenii iau un Jiu din Dunăre... A LUAT FIINŢĂ Institutul naţional de motoare termice Prin decret al Consiliului de Stat a luat fiinţă INSTITUTUL NA­TIONAL DE MOTOARE TERMICE, în legătură cu obiectivele activi­tăţii acestui institut, precum si cu rolul său in perfecţionarea pro­cesului integrării invătămîntului superior cu producţia şi cercetarea, am adresat citeva întrebări tovarăşilor dr. ing. Valentin COSOROABA, directorul noului institut, şi academician Radu VOINEA, rectorul Institutului politehnic din Bucureşti. — Indicaţiile conducerii de partid şi de stat privind utilizarea cit mai raţională a combustibililor — ne-a declarat tovarăşul director Valentin Cosoroabă — pun în faţa construc­torilor de maşini sarcina de a se preocupa permanent de ame­liorarea randamentului motoarelor termice. Reducerea consumurilor specifice de combustibil, alături de îmbunătăţirea tuturor parametrilor constructivi şi funcţionali, devine ast­fel o preocupare prioritară, un fac­tor deosebit de important în com­petiţia pentru desfacerea produ­selor noastre pe pieţele exter­ne. In acest context, înfiinţarea In­stitutului naţional de motoare ter­mice conferă un cadru unitar, orga­nizat şi de maximă eficienţă cerce­tării ştiinţifice, proiectării şi învă­­ţămintului, făcând posibilă concen­trarea eforturilor pentru realizarea şi asimilarea în ţară a unor noi ti­puri de motoare termice competi­tive pe piaţa mondială. — Aţi putea enumera citeva dintre realizările mai importan­te obţinute in acest domeniu pină in prezent ? — Avem realizări atit pe linia asi­milării şi fabricării unor motoare de concepţie proprie — cum sunt cele destinate tractoarelor de 65 CP, au­tocamioanelor SR, autoturismelor de teren ARO, autoutilitarelor TV ş.a., cit şi in asimilarea pe bază de li­cenţă, in colaborare cu unele firme străine de renume, a unor motoare bine cunoscute pe pieţele externe, ca de exemplu, motoarele diesel pentru locomotive de tip Sulzer sau Alco, motoarele diesel, navale sau de au­tocamioane de tip MAN şi altele. Totodată s-a creat şi o adevărată in­dustrie conexă de componente, sub­­ansamble şi echipamente specializate necesare fabricaţiei de motoare. Ca o primă etapă de perfecţionare a acestei producţii, încă în anii cincina­lului pe care îl încheiem, s-au şi obţinut primele succese in realiza­rea de noi motoare intr-un concept de familie unitară. De asemenea, în laboratoarele unor institute departa­mentale, precum şi ale unor institute de învăţămint superior s-au e­­fectuat lucrări vizînd stabilirea — prin efort propriu — de soluţii e­­nergetice care să permită ameliora­rea performanţelor motoarelor din In sprijinul integrării invăţămîntului cu producţia şi cercetarea fabricaţie şi dezvoltarea in continua­re a unor noi tipuri de motoare ter­mice. — Care sunt principalele o­­biective ale institutului pentru cincinalul viitor ? — Principalele obiective sînt strîns legate de necesităţile producţiei : cercetarea şi proiectarea într-o vi­ziune unitară a noilor generaţii de motoare termice cu piston şi turbomotoare, inclusiv a unor e­­chipamente specifice acestora ; un fond propriu de soluţii energeti­ce, constructiv-funcţionale şi tehnolo­gice originale, brevetabile, aplica­bile pe motoarele proprii şi utiliza­bile pentru schimb de brevete şi li­cenţe. Pentru concretizarea soluţiilor, institutul va realiza, încerca şi omo­loga pe standuri proprii modele func­ţionale şi prototipurile noilor mo­toare, dotarea sa tehnică urmind a-i permite chiar să fabrice motoare u­­nicat sau în serii foarte mici. In a­­tribuţiile sale intră, de asemenea, realizarea, în regim de microproduc­­ţie, a aparaturii de sudură şi control, prognoza, tipizarea şi standardizarea în domeniul motoarelor termice; spe­cializarea şi reciclarea cadrelor teh­nice care-şi desfăşoară activitatea in domeniul motoarelor termice. Ne propunem cu deosebire ca, prin pro­filul şi obiectivele sale, noua unita­te să reflecte cuprinzător indicaţiile secretarului general al partidului, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, de a se lega strins, intr-un tot unitar, acti­vitatea de cercetare, producţie şi in­­văţămint superior. — Producţia motoarelor termice — ne-a spus tovarăşul academician Radu Voinea — asigură dezvoltarea mij­loacelor de transport, a utilaje­lor autopropulsate, a grupurilor energetice stabile şi mobile pen­tru industrie. Pentru fabricarea unor motoare termice competitive, pe bază de creaţie ştiinţifică şi teh­nologică originală, a luat fiinţă a­­cest institut naţional in cadrul că­ruia se va integra şi activitatea spe­cifică institutului nostru. — Vă rugăm să amintiţi prin­cipalele realizări obţinute in in­stitutul dv — o parte din zes­trea, de fapt, cu care colectivul noului institut naţional de mo­toare termice a pornit la lucru. . .încă din anul 1969, în cadrul In­stitutului politehnic din Bucureşti a luat fiinţă un centru de cercetare pentru motoare cu ardere internă. Ulterior, în 1973, pentru o şi mai strînsă legătură cu producţia, a­­ceastă unitate a trecut în dublă apartenenţă. Au început ample cer­cetări privind folosirea unor noi combustibili în motoarele cu ar­dere internă : hidrogen, metanol, etanol, benzol etc. In aceste con­diţii, prevederea din recentul de­cret, potrivit căreia activitatea cen­trului nostru se integrează în struc­tura Institutului naţional de motoare termice ca un compartiment, va asi­gura continuitatea cercetărilor amin­tite intr-un cadru mai sistematic, strîns legat de cerinţele producţiei. In plus, pregătirea noilor generaţii de studenţi va beneficia de toate a­­vantajele derivate din colaborarea invătămîntului, producţiei şi cerce­tării. — Concret, ce aveţi in vede­re cînd formulaţi această apre­ciere ? — Faptul că în spaţiile existente ale laboratoarelor catedrei de motoare termice şi ale centrului de cercetări îşi vor desfăşura activitatea, alături de studenţi şi de cadre didactice, ingineri proiectanţi, cercetători şi specialişti din producţie va permite ca facultatea de mecanică a in­stitutului politehnic să devină cen­tru de învăţămint, laborator de cercetare şi, inclusiv, întreprinde­re de producţie. In felul aces­ta, cadrele didactice şi studenţii sec­ţiilor de profil vor avea posibilita­tea să efectueze, pe bază pe plan, lucrări de cercetare şi de proiectare din programul Institutului naţional de motoare termice. In acelaşi timp, se va realiza o strînsă colaborare între Institutul naţional de motoare termice şi celelalte catedre ale po­litehnicii ca, de pildă, catedrele in­stitutului de chimie —­in domeniul noilor combustibili nepoluanţi, cate­drele de mecanică şi de rezistenţă a materialelor — în domeniul studierii vibraţiilor şi al încercărilor de ma­teriale ş.a.m.d. Faptul că recentul decret prevede ca şeful catedrei de profil din politehnică să conducă ne­mijlocit unul din compartimentele Institutului naţional de motoare ter­mice subliniază elocvent încrederea acordată­­ şi, implicit, răspunderea ce revine cadrelor didactice în realiza­rea tuturor obiectivelor propuse. Suntem­ hotăriţi să demonstrăm că merităm încrederea ce ni s-a acordat de a înscrie o contribuţie hotâritoa­­re în planul dezvoltării producţiei de motoare termice din ţara noastră. Mihai IORDANESCU PENTRU CEI MICI, DESPRE PLANETE Teatrul de păpuşi al Casei municipale de cultură Satu- Mare a prezentat o premieră inedită, vizînd educaţia materia­­list-ştiinţifică a şcolarilor clase­lor I—IV, cu piesa „Goguţă in spaţiu“ de Mihai Raicu, regizor la Teatrul de Nord din locali­tate. Pusă in scenă de păpuşa­rul amator Gheorghe Jager, piesa transmite intr-o manieră atractivă, accesibilă înţelegerii micilor spectatori, primele cu­noştinţe despre planetele siste­mului nostru solar, despre miş­carea diferitelor corpuri cereşti in spaţiul cosmic. (Octav Gru­­meza). FESTIVALUL FILMULUI DOCUMENTAR In această săptămînă in Va­lea Jiului se desfăşoară festiva­lul filmului documentar O am­plă acţiune instructiv-educativă organizată de întreprinderea Teatrul militant întreg teatrul lumii a fost, de la începu­turile lui, un teatru polemic. Marii tragici greci au polemizat cu realităţile potrivnice progresului din epoca respectivă, lăsînd u­­manităţii un testimo­niu nepieritor de înţe­lepciune şi frumuseţe morală. Renaşterea în­scrie numele lui Shakespeare sau Lope de Vega în registrele aceleiaşi eternităţi, în măsura în care cei doi titani au consemnat cu o neistovită pasiu­ne lupta intre lumea agonică a evului de mijloc şi universul de speranţe şi de încre­dere în om pe care cei doi poeţi îl pre­­simţeau afirmîndu-se. Epoca modernă, con­troversată şi atit de chinuită de contradic­ţii, cunoaşte nenumă­rate ilustre semnături de dramaturgi — şi e suficient să ne gindim la Brecht — a căror operă este o dispută vie, acerbă, tenace şi consecventă, o polemi­că deschisă şi decla­rată împotriva vesti­giilor unui trecut încă primejdios prin iniţia­tivele lui anti-umane. Preluînd înalta tra­diţie a teatrului uma­nist şi urcîndu-l pe o treaptă superioară, teatrul socialist nu poate fi decit un tea­tru militant, polemic, de vigoarea celui mai necruţător pamflet, în­dreptat împotriva for­ţelor retrograde, con­servatoare, decise să permanentizeze, in do­meniul politicului sau al moralei, privilegiile unui trecut condam­nat de istorie. Mai mult ca oricînd, se de­monstrează astăzi că un teatru care ar re­nunţa la misiunea lui primordială militantă s-ar condamna singur la sterilitate. Teatrul militant este, înainte de toate, un teatru al cunoaşterii, poetul dramatic încer­­cind cu ajutorul con­flictului şi al perso­najelor sale să des­copere lumea şi sen­surile ei majore de dezvoltare. Misiunea teatrului socialist este să des­copere termenii aces­tei împliniri in condi­ţiile noii orinduiri si să prefigureze cu o maximă vigoare ten­siunea Încleştării din­tre forţele avansate ale societăţii şi forţele inerţiei sau ale regre­sului, îndărătnice în persistenţa lor morală. Se înţelege deci că un asemenea teatru nu poate fi un teatru ilustrativ, de afirmaţii nevalidate prin argu­mente dramatice, nu se poate mulţumi să prezinte fapte, ci e obligat să reprezinte ciocniri puternice, la scăpărarea cărora să se divulge destine u­­mane patetice şi răs­colitoare. Spectatorul contemporan, evoluat în gusturile şi price­perea lui, nu se mai mulţumeşte să se re­cunoască pe scenă, identificat, prin actul de stare civilă sau profesie, cu eroii de pe scenă, ci vrea să se cunoască pe sine, la în pragul noii stagiuni însemnări de Aurel BARANGA lampa conflictelor în­făţişate şi a drumului parcurs de personajele de sub reflectoare. De la recunoaştere spre cunoaştere, de la înregistrarea pasivă a unor întîmplări nara­te şi pină la actul trăirii intense este în­săşi traiectoria de care se cuvine să evo­lueze o artă care nu-şi mai propune să men­ţioneze fapte, ci să e­­moţioneze prin acte ale existenţei. Teatru istoric sau teatru al actualităţii imediate, înfăţişat sub haina tragediei, a dra­mei sau a comediei, teatrul contemporan nu poate fi decât un tea­tru al unor dezbateri pătimaşe în căutarea unor adevăruri funda­mentale, legate de via­­ţa omului, de greută­ţile cu care se luptă şi de aspiraţiile care il însufleţesc. Mai e nevoie să amintim că spectatorul contempo­ran respinge conflicte­le minore şi filistine, soluţiile de compro­mis, poleirea de ope­retă ? Mai e nevoie să amintim că spectato­rul contemporan res­pinge conflictele in­ventate, fără nici o le­gătură organică şi semnificativă cu via­ţa, că dă un verdict de condamnare necru­ţător lucrărilor sim­pliste, fabricate, de o psihologie rudimenta­ră sau de un mesaj pedagogic infantil? Asemenea racile nu pot fi evitate decit pe drumul cunoaşterii vie­ţii, al unei fidelităţi nestrămutate faţă de adevărul vieţii şi al unei măiestrii artistice exemplare. Toate aces­te sarcini apasă con­­deiul dramaturgului, singurul răspunzător de valabilitatea sau, dimpotrivă, de vacui­tatea şi caducitatea textului său. Şi totuşi mai e de menţionat o condiţie. Marele actor Jouvet spunea că suc­cesul unui spectacol depinde de talentul a trei factori: al drama­turgului, al actorilor şi al publicului. Parafra­­zînd, vom spune că succesele dramaturgiei noastre depind de ta­lentul, dar şi de ni­velul de conştiinţă, gradul de angajare so­cială şi politică a trei factori: dramaturgul, actorul şi directorii de teatru — care au da­toria să promoveze lu­crări majore, şi nu să programeze fabricate facile. Stagiunea 1975—1976 reclamă mai mult ca oricind prezenţa acti­vă a dramaturgului chemat nu doar să ilustreze un moment al desfăşurării istorice, ci să fie un factor de construcţie în uriaşul efort al unui popor, care, in toate domenii­le de activitate, reali­zează o operă monu­mentală. Orice decalaj intre strădania colectivă de creaţie şi construcţie şi strădania artistică s-ar înscrie la un ca­pitol profund reproba­bil pentru arta noas­tră teatrală, chemată nu doar să ţină pasul unei năvalnice revăr­sări de energie, ci să prefigureze cu o clipă mai devreme sensuri­le majore ale deveni­rii colective, viitorul strălucit pe care şi-l clădeşte poporul ro­mân, cu deplină Încre­dere în misiunea sa istorică. Este, fără îndoială, un drum greu. Numai că arta adevărată nu s-a născut niciodată din lenea gîndirii şi a satisfacţiilor comode, dintr-o bicisnică siestă intelectuală, ci din efortul eroic de a son­da adîncimile sufletu­lui omenesc, veşnic in schimbare, inepuizabil în misterele lui şi din­­tr-o încordare maximă a tuturor energiilor spirituale ale unei epoci. în Editura politică au apărut: * * * Curs de socialism ştiinţific Vladimir Krasnasenschi: Ştiinţă, tehnică, umanism Petre Berbulescu : România la Societatea Naţiunilor Ion Popescu : Tineretul şi revoluţia ştiinţifică-tehnică R. Deutsch : Conferinţa de la Montreux judeţeană cinematografică in colaborare cu studioul „Al. Sa­­hia“ din Bucureşti. Aflată la a patra ediţie, manifestarea pro­gramează zilnic in patru loca­lităţi — Petroşani, Lonea, La­ CARNET CULTURAL peni şi Vulcan — unele din cele mai valoroase creaţii cine­matografice ale genului. Vizio­nările sunt urmate de dezbateri, de intîlniri cu activişti de partid si de stat, cu cadre teh­nice de conducere si mineri fruntaşi. (Sabin Ionescu). CONCERTE-LECŢII Filarmonica de stat din Tg. Mureş continuă tradiţia concer­­telor-lecţii de iniţiere muzicală. După concertele susţinute in taberele de la Răstoliţa, Lăpuş­na, Homorod, asemenea progra­me sunt prevăzute şi în timpul stagiunii. Astfel, s-au prevăzut concerte-lecţii pentru elevii din Reghin, Sovata, Gurghiu, Gor­­neşti ca şi în localităţile din afara judeţului, urmind ca filar­monica tirgumureşeană, cu cele mai bune formaţii ale sale, să să deplaseze şi în întreprinderi industriale. (Cornel Pogăceanu). PICTORI CLUJENI LA BISTRIJA Sub egida Uniunii artiştilor plastici, filiala Cluj-Napoca, la salonul artelor plastice din ora­şul Bistriţa a avut loc vernisa­jul expoziţiilor pictorilor clu­jeni Alexandru Cristea şi Vio­rica Cristea. Pictorul Alexandru Cristea, originar din judeţul Bistriţa-Năsăud, expune 18 lu­crări executate în tehnica mo­­notipiei şi tehnică combinată, reprezentînd un jurnal liric de călătorie pe meleaguri natale şi în alte ţări. La rîndul său, Viorica Cristea este prezentă în expoziţie cu 18 gravuri. (Ion Anghel). SCI­NT El A — miercuri 1 octombrie 1975 REPUBLICA CIPRU LA A XV-A ANIVERSARE Excelenţei Sale Arhiepiscopul MAKARIOS Preşedintele Republicii Cipru Cu ocazia Zilei naţionale a Republicii Cipru, a XV-a aniversare a procla­mării independenţei de stat, am deosebita plăcere să vă adresez, în numele poporului român, al Guvernului Republicii Socialiste România şi al meu per­sonal, calde felicitări şi urări de sănătate şi fericire personală, iar poporului prieten din Cipru — urări de pace şi prosperitate, de succese in apărarea şi consolidarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statului cipriot. Folosesc acest prilej pentru a exprima convingerea că relaţiile de priete­nie şi colaborare dintre România şi Cipru se vor dezvolta în continuare, în interesul celor d­ouă ţări, al păcii şi Înţelegerii în regiune şi in lume. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România Evenimentul memorabil al consti­tuirii, cu un deceniu şi jumătate in urmă, a Republicii Cipru ca stat in­dependent şi suveran marca o vic­torie de seamă in luptele pline de abnegaţie pe care poporul cipriot a fost nevoit să le poarte, de-a lun­gul secolelor, împotriva stăpînirilor străine. Consolidarea independenţei tinăru­­lui stat, obiectivul depăşirii grelei moşteniri coloniale, al propăşirii economico-sociale au solicitat e­­fortul întregului popor. Succese­le obţinute de poporul cipriot pe plan intern, politica exter­nă iubitoare de pace a tînărului stat. Îndreptată spre dezvoltarea colaborării cu toate ţările, indife­rent de orinduire socială, sprijinul acordat de el luptei popoarelor pentru libertate şi independenţă, contra politicii de forţă şi dictat, a ingerinţelor blocului militar NATO, au adus Ciprului numeroşi prie­teni in întreaga lume. Aniversarea de astăzi oferă plă­cutul prilej de a evoca bunele re­laţii de prietenie şi colaborare — pe plan politic, economic, cultural — statornicite intre România şi Re­publica Cipru, ale căror tradiţii sunt adine înrădăcinate în istoria celor două popoare, a luptei lor pentru neatîrnare şi progres. Totodată, este reciproc împărtăşită voinţa de a se acţiona, în continuare, pentru dezvoltarea colaborării româno-ci­­priote, în interesul celor două po­poare, al cauzei securităţii în re­giunea noastră geografică şi in în­treaga lume. A 15-a aniversare a Zilei inde­pendenţei găseşte Republica Cipru intr-o situaţie extrem de difi­cilă, ca urmare a succesiunii de evenimente din vara anului trecut. Nutrind sentimente de simpatie şi solidaritate faţă de lupta poporului cipriot prieten, poporul şi guvernul român şi-au manifestat chiar de la început adinca îngrijorare faţă de evoluţia situaţiei din Cipru — ţară situată intr-o zonă înveci­nată cu România — iar de a­­tunci au militat neabătut pen­tru soluţionarea problemelor ivite, pornindu-se de la interesele fun­damentale ale poporului Cipru­lui, ale păcii in această regiune. In numeroase luări de poziţie ale to­varăşului Nicolae Ceauşescu, in convorbiri purtate cu conducători ai ţărilor direct interesate, ca şi cu fac­torii de răspundere din numeroase alte ţări, in documente oficiale, ca şi la tribuna O.N.U. şi a altor orga­nisme internaţionale a fost exprima­tă convingerea fermă a ţării noastre că problema cipriotă, ca şi alte pro­bleme conflictuale, la ordinea zilei, îşi poate găsi rezolvarea nu prin forţă, ci exclusiv pe calea tratative­lor politice. „România — arăta to­varăşul Nicolae Ceauşescu — se pronunţă pentru o soluţie politică care să asigure integritatea şi suve­ranitatea Ciprului, precum şi neu­tralitatea sa. Considerăm că trebuie să se ajungă la o înţelegere intre cele două comunităţi din Cipru, cu privire la o colaborare cit mai bună şi paşnică între ele, in scopul asigu­rării dezvoltării economice şi socia­le independente a Ciprului“. Poziţia consecventă a României s-a bucu­rat de o înaltă apreciere în Cipru. Astfel, cu prilejul recentei intîlniri de la Helsinki dintre şefii de stat al României şi al Ciprului, pre­şedintele Makarios a exprimat re­cunoştinţă pentru interesul activ al preşedintelui Nicolae Ceauşescu faţă de problemele Ciprului, pentru fermitatea cu care a acţionat ţara noastră in sprijinul unei soluţii juste şi trainice, al promovării cauzei păcii şi înţelegerii in aceas­tă parte a lumii. Este evident că in condiţiile actuale sunt necesare, mai mult ca oricind, stăruitoare eforturi, atit din partea celor două comunităţi, a părţilor interesate, cit şi a statelor prietene, in vederea realizării cit mai grabnice a unei soluţii trainice, care să asigure con­vieţuirea paşnică şi colaborarea pe baze democratice, de egalitate, a tuturor cetăţenilor. Întărirea inde­pendenţei, suveranităţii şi integri­tăţii teritoriale a statului cipriot. Al. CÂMPEANU SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ A REPUBLICII FEDERALE NIGERIA Excelenţei Sale General MURTALA RAMAT MUHAMMED Şeful Guvernului Militar Federal şi comandantul suprem al forţelor armate ale Republicii Federale Nigeria Cu ocazia celei de-a XV-a aniversări a independenţei Republicii Fede­rale Nigeria, îmi este deosebit de plăcut să vă adresez dumneavoastră, guver­nului şi poporului nigerian, cele mai calde felicitări şi urări de fericire, pro­gres şi prosperitate, in numele guvernului şi poporului român, cit şi al meu personal. Folosesc acest prilej pentru a-mi reafirma convingerea fermă că rapor­turile d­e prietenie şi conlucrare dintre Republica Socialistă România şi Re­publica Federală Nigeria se vor dezvolta tot mai mult, spre binele popoare­lor noastre, in interesul cauzei păcii, prieteniei şi înţelegerii internaţionale, a instaurării unei noi ordini economice şi politice în lume. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România Nigeria, cea mai populată ţară de pe continentul african, sărbă­toreşte astăzi împlinirea unui de­ceniu şi jumătate de la proclama­rea independenţei, eveniment care i-a deschis largi perspective pentru evoluţia sa pe calea progresului e­­conomic şi social. In aceşti ani, po­porul nigerian a depus eforturi sus­ţinute pentru lichidarea grelei moş­teniri coloniale, pentru consolida­rea independenţei. Pe harta ţării au apărut o serie de fabrici și u­­zine, care asigură valorificarea in interesul propriei dezvoltări a bo­gatelor resurse naturale. Au sporit in mod vertiginos rindurile clasei muncitoare — cea mai numeroasă din Africa tropicală — detașament ce se afirmă tot mai pregnant ca un promotor al progresului ţării. O atenţie importantă se acordă tot­odată dezvoltării şi diversificării a­­griculturii — ramură de bază a e­­conomiei nigeriene, în care este o­­cupată cea mai mare parte a popu­laţiei. Una din preocupările esen­ţiale ale guvernului nigerian este formarea de cadre naţionale : La porţile universităţilor nigeriene au ieşit, in cei 15 ani, mii şi mii de cadre de specialişti ce contribuie, alături de întregul popor, la progre­sul economiei, ştiinţei şi culturii nigeriene. Animat de profunde sentimen­te de prietenie faţă de popoarele Africii, poporul român urmăreşte cu simpatie eforturile poporului ni­gerian pentru dezvoltarea patriei sale, pentru consolidarea indepen­denţei. Intre România si Nigeria se dezvoltă relaţii de prietenie şi co­laborare, bazate pe stimă şi res­pect reciproc. In baza acordurilor încheiate intre ţările noastre, au fost create societăţi mixte româ­­no-nigeriene, iar o serie de spe­cialişti din tara noastră işi desfă­şoară activitatea in tara prietenă. Dezvoltarea relaţiilor româno-ni­­geriene corespunde pe deplin inte­reselor celor două ţări, cauzei păcii şi cooperării internationale. A. BUMBAC

Next