Scînteia, decembrie 1975 (Anul 44, nr. 10352-10377)
1975-12-02 / nr. 10352
PAGINA 2 SCINTEIA — marți 2 decembrie 1975 Conferirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Teheran preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu Vizita oficială a soţilor poporului român în Iran a înscris, duminică, un nou şi semnificativ moment , în cadrul unei solemnităţi desfăşurate în spiritul străvechilor tradiţii universitare a fost conferit preşedintelui Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşei Elena Ceauşescu titlul de Doctor * Honoris Causa al Universităţii din Teheran. Ceremonia, care a pus în evidenţă înalta stimă şi preţuire de care se bucură solii poporului român, reprezentînd, in acelaşi timp, o grăitoare manifestare a prieteniei între România şi Iran, a dorinţei de a conlucra tot mai strîns, în folosul reciproc, al înţelegerii şi cooperării internaţionale, a reunit personalităţi marcante ale vieţii ştiinţifice şi culturale iraniene. Sunt de faţă ministrul ştiinţei şi al învăţămîntului superior, Abdol Hossein Samir, rectorul, decanii facultăţilor, întregul corp profesoral, studenţi, precum şi persoanele oficiale care îl însoţesc pe şeful statului român. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu sunt întimpinaţi la sosire cu deosebită consideraţie şi cordialitate de rectorul universităţii, Hushang Nahavandi, de prorectorii universităţii şi decanii facultăţilor, care urează distinşilor oaspeţi un cald bun venit. Studenţi şi studente oferă apoi preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu buchete de flori — mesaj simbolic al simţămintelor de deosebită stimă faţă de solii poporului român, al bucuriei tineretului universitar de a-i avea ca oaspeţi de onoare în mijlocul lor. După ce semnează in cartea de onoare a universităţii, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu sunt invitaţi în aula consacrată marilor festivităţi, unde cei prezenţi — profesori şi studenţi — fac oaspeţilor români o caldă manifestare de prietenie. Se intonează imnurile de stat ale României şi Iranului. In onoarea înalţilor oaspeţi este Intonat apoi imnul universităţii. Adresîndu-se preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu, rectorul universităţii declară in alocuţiunea sa omagială . Domnule preşedinte Nicolae Ceauşescu, Doamnă Elena Ceauşescu, Este un privilegiu pentru Universitatea din Teheran de a vă primi astăzi aici şi o onoare pentru mine de a vă adresa aceste cuvinte în numele universităţii. In momentul în care comunitatea internaţională cunoaşte, din păcate, tensiuni care ar putea fi considerate inevitabile, România dovedeşte, şi a dovedit întotdeauna, dorinţa sa de nezdruncinat nu numai de a înlătura, ci de a preveni apariţia sau reizbucnirea unor tensiuni politice susceptibile să degenereze în litigii, apoi in conflicte armate. Nu putem decit să elogiem aportul constructiv al României la soluţionarea problemelor majore ale vieţii contemporane internaţionale şi să salutăm in persoana dumneavoastră, domnule preşedinte, pe principalul său iniţiator. Dar a ilustra prin exemplificări acţiunea sa internaţională este puţin, deoarece aceasta este firesc, indisolubil legată de o linie de conduită generală, de filozofia proprie fiecărui om de stat — fundamentul activităţii sale în toate domeniile în care funcţia sa îl determină să adopte decizii. Noi considerăm că evaluarea obiectivă a faptelor şi situaţiilor permite să se scoată un relief numitorul comun care caracterizează activitatea internaţională a Augustului meu suveran, Şahinşahul Aryamehr, şi a dumneavoastră, domnule preşedinte, şi anume, promovarea constantă a păcii şi cooperării internaţionale, concomitent cu promovarea unei politici hotărîte de independenţă naţională, fără de care nici o cooperare nu poate avea semnificaţii. Sarcină uneori dificilă, pentru că este vorba, înainte de toate, de asigurarea respectării marilor principii consacrate de Carta Naţiunilor Unite — neamestecul în treburile interne ale altor state, respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor şi, totodată, inviolabilitatea frontierelor naţionale. Pentru a atinge acest scop, dumneavoastră aţi ales, ca şi noi, cooperarea activă, mai degrabă decit coexistenţa pasivă. Şi aceasta pentru că într-o lume întemeiată pe principiul egalităţii suverane a tuturor statelor, interdependenţele universale tind să se afirme în mod imperios. De asemenea, o concepţie de solidaritate şi de coordonare a relaţiilor interstatale este chemată să înlocuiască definitiv — dincolo de marile opţiuni ideologice — concepţia depăşită a relaţiilor de dependenţă. Iată de ce România, ca şi Iranul, tinde să diversifice, chiar să universalizeze, prin intermediul unei diplomaţii constructive, relaţiile sale cu un număr crescînd de state, oricare ar fi nivelul lor de dezvoltare sau ideologia pe care o preconizează. Numai o astfel de politică permite, printr-o mai bună cunoaştere reciprocă, evitareaneînţelegerilor generatoare de instabilitate. O asemenea „mondializare“ a relaţiilor internaţionale nu împiedică, fireşte, formarea de grupări regionale menite să traducă mai bine în viaţă obiectivul esenţial — menţinerea păcii. Astfel, dumneavoastră, domnule preşedinte, depuneţi eforturi pentru ca regiunea Balcanilor să devină o zonă lipsită de arme înfricoşătoare. Iranul, la rîndul său, nu precupeţeşte nici un efort pentru a ajunge la stabilirea, în regiunea Orientului Mijlociu, a unui statut asemănător şi a face din Oceanul Indian o zonă a păcii. Suntem pe deplin convinşi că asemenea iniţiative constituie unul din cele mai bune mijloace de denuclearizare progresivă a lumii. Desigur, la aceasta trebuie să se adauge participarea şi sprijinirea, pe plan internaţional, a tratatelor de dezarmare nucleară şi neproliferare a armelor atomice, convinşi că acestea nu pot fi separate. Bineînţeles că acţiunile pentru menţinerea păcii în lume nu pot fi limitate la aceasta. O prea mare inegalitate economică între state se traduce prin tot felul de nedreptăţi generatoare de antagonisme şi tensiuni. De aceea, transformarea fundamentală a bazei economice a relaţiilor internaţionale constituie o condiţie indispensabilă a consolidării păcii mondiale. Se impune deci de urgenţă o acţiune concertată în vederea stabilirii unei noi ordini economice mondiale, mai echilibrată şi mai favorabilă dezvoltării tuturor, îndeosebi, trebuie să se facă din comerţul mondial un instrument de progres pentru toţi, pentru că există o corelaţie strînsă între prosperitatea unora şi dezvoltarea altora. Iată încă un domeniu în care se impune, de asemenea, o coordonare internaţională. Domnule rector, Doamnelor şi domnilor, Voi începe prin a mulţumi Universităţii din Teheran pentru titlul de Doctor Honoris Causa pe care mi l-a decernat şi, totodată, a-mi exprima satisfacţia de a mă întîlni, cu acest prilej, cu profesorii, cu cei ce lucrează în acest minunat centru de cultură şi învăţămînt. Este un prilej, pentru mine, de a evoca relaţiile tradiţionale dintre popoarele noastre, faptul că, încă cu 2 000 de ani în urmă, perşii şi dacii de atunci s-au cunoscut, au întreţinut relaţii ; mai tîrziu, acum 500 de ani, şefii celor două state au dezvoltat între ei relaţii strînse de colaborare în lupta împotriva asupritorilor străini, pentru apărarea fiinţei naţionale, a dreptului popoarelor lor de a fi libere şi stăpîne pe propriile destine. Aceste relaţii străvechi cunosc astăzi o puternică înflorire în noile condiţii cind şi România şi Iranul desfăşoară o politică susţinută de dezvoltare economico-socială, de pace şi colaborare internaţională. Aş dori să menţionez cu multă satisfacţie că întîlnirile repetate ale şefilor de stat român şi iranian, schimbul de delegaţii la diferite niveluri, inclusiv intre oamenii de ştiinţă şi din învăţămînt, au constituit şi constituie factori importanţi ai extinderii colaborării în folosul celor două ţări şi popoare, al cauzei generale a păcii şi cooperării internaţionale. în ce o priveşte, România desfăşoară o intensă activitate de dezvoltare economico-socială, de industrializare a ţării şi, totodată, de modernizare a agriculturii, aşezînd la baza întregii activităţi economice cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii din toate domeniile de activitate. Societatea socialistă pe care am edificat-o în România, şi pe care o ridicăm pe trepte noi, se bazează pe tot ceea ce s-a făurit mai bun în ţara noastră, pe legităţile generale ale dezvoltării sociale. In acelaşi timp pornim în mod constant de la realităţile naţionale, istorice ale României, deoarece numai ţinînd seama de aceste realităţi este posibilă realizarea unei dezvoltări în interesul poporului, al bunăstării şi fericirii sale. Nu doresc acum să mă opresc mai mult asupra celor realizate în România. Sper însă că tot mai mulţi dintre dumneavoastră veţi vizita ţara noastră — aşa cum tot mai mulţi români vor vizita Iranul — şi veţi putea cunoaşte direct realizările şi drumul parcurs de poporul român, progresele obţinute în lichidarea vechilor stări de lucruri, in făurirea unei vieţi libere, în care poporul este pe deplin stăpîn pe destinele sale, făuritorul tuturor bunurilor materiale şi spirituale şi, totodată, principalul — de fapt, singurul — beneficiar al tuturor acestora. In cursul vizitelor în Iran am avut prilejul să cunosc unele dintre realizările şi preocupările poporului prieten iranian pe calea dezvoltării sale economice şi sociale. Vizitind de cîteva ori ţara dumneavoastră, pot spune că de fiecare dată am constatat realizări tot mai importante, tot mai mari. Am deosebita bucurie să constat că poporul dumneavoastră păşeşte, de asemenea, ferm înainte, spre a-şi făuri un destin propriu de bunăstare şi fericire. Conlucrarea bilaterală a popoarelor noastre se desfăşoară în împrejurările internaţionale in care toate popoarele acţionează pentru a pune capăt vechii politici imperialiste, colonialiste, neocolonialiste, pentru realizarea unor relaţiinoi, de adevărată egalitate, aşezate pe principiile respectului independenţei şi suveranităţii, neamestecului in treburile interne, pe dreptul fiecărei naţiuni, al fiecărui popor de a fi pe deplin stăpîn pe destinele sale, de a-şi făuri viaţa aşa cum doreşte. Se poate spune că Cadrul universal cel mai adecvat pentru această cooperare interstatală este, in primul rînd, acela pe care ni-1 oferă Organizaţia Naţiunilor Unite, în sinul căreia fiecare stat, oricare ar fi ponderea sa în viaţa internaţională, este chemat să joace un rol. Experienţa ultimilor ani a dovedit în ce măsură acţiunile noastre pot influenţa cursul deciziilor adoptate la acest nivel şi a scos în evidenţă rolul pe care ele îl pot juca în menţinerea păcii. Orice pasivitate trăim într-o asemenea epocă istorică în care au loc transformări revoluţionare in toate domeniile, inclusiv în domeniul ştiinţei şi tehnicii. Dar poate cea mai importantă transformare este cea petrecută în dezvoltarea conştiinţei umane, ridicarea hotărită a popoarelor la luptă pentru a făuri o lume a păcii şi colaborării, o lume mai dreaptă şi mai bună. Astăzi, in orice parte a planetei am privi, constatăm că vechile imperii coloniale s-au prăbuşit ; pe ruinele lor s-au ridicat zeci de state libere, în care popoarele îşi făuresc destinul aşa cum doresc ele. Se afirmă cu putere voinţa popoarelor de a realiza o nouă ordine economică internaţională, bazată pe dreptate, pe posibilitatea dezvoltării rapide a statelor rămase în urmă, de a asigura accesul tuturor naţiunilor lumii la cuceririle minunate ale ştiinţei şi tehnicii. Toate acestea au determinat trecerea la o anumită destindere în viaţa internaţională, care deschide perspective optimiste, dar, totodată, pune în faţa tuturor popoarelor necesitatea de a acţiona unite, cu toată fermitatea, pentru consolidarea şi dezvoltarea acestui curs. S-au încheiat o serie de conflicte de pe unele continente. în Europa a avut loc Conferinţa pentru securitate. Organizaţia Naţiunilor Unite a dezbătut un şir de probleme importante, vitale pentru viaţa fiecărei naţiuni. Dar nu putem să nu constatăm că, in lume, continuă să mai existe conflicte, stări de încordare, care pun permanent în pericol pacea şi colaborarea internaţională. Tocmai de aceea popoarele trebuie să acţioneze pentru a pune capăt tuturor acestor stări de încordare şi conflicte. O asemenea situaţie gravă există în Orientul Mijlociu. Se impun eforturi susţinute pentru soluţionarea politică a acestui conflict, pentru retragerea Israelului din teritoriile arabe ocupate, pentru rezolvarea problemei poporului palestinean — inclusiv prin crearea unui stat palestinean independent — pentru asigurarea unei păci drepte şi trainice în această zonă, menite să asigure fiecărei naţiuni libertatea, independenţa şi bunăstarea. O asemenea situaţie se găseşte şi în zona în care se află ţara mea, în Balcani — mă refer la Cipru — unde, de asemenea, se cere o soluţionare politică, care să asigure independenţa şi suveranitatea acestui stat. In acelaşi timp, sunt de soluţionat o serie de probleme de o importanţă vitală , printre care aceea a dezarmării, de care depinde, până la urmă, viitorul întregii omeniri. Nu putem uita faptul că în prezent cheltuielile militare au atins suma de 300 miliarde dolari anual, că ele cresc an de an. Se acumulează stocuri de arme tot mai moderne şi, în primul rind, armament nuclear, precum şi alte arme de distrugere în masă. Toate acestea pun pregnant la ordinea zilei problema dezarmării şi, în primul rînd, a celei nucleare, cer ca popoarele să acţioneze, într-o deplină solidaritate, pentru a putea asigura folosirea bogăţiilor de care dispun — atît materiale, cit şi spirituale — în scopul dezvoltării lor economico-sociale, al făuririi bunăstării şi fericirii fiecărei naţiuni, a întregii lumi. O altă problemă deosebit de gravă a epocii contemporane este perpetuarea stării de subdezvoltare în care se mai află o mare parte a omenirii, menţinerea şi chiar adîncirea marilor decalaje in nivelul de dezvoltare al statelor. Devine astăzi tot mai evident că nu pot exista destindere şi colaborare, o pace reală atîta vreme cit lumea continuă să fie împărţită în ţări sărace sau subdezvoltate şi ţări bogate sau dezvoltate. Din viaţa internaţională trebuie înlăturate definitiv vechile relaţii care au generat o asemenea situaţie şi instaurate relaţii noi, echitabile, de desau indiferenţă faţă de marile probleme internaţionale actuale trebuie condamnată. Trebuie să manifestăm interes faţă de orice situaţie ameninţînd pacea şi să sprijinim activ Naţiunile Unite pentru soluţionarea ei. In acest sens este greu să spui despre România, ca de altfel şi despre Iran, că sunt inactive. In sfîrşit, în această zi solemnă nu pot să nu exprim dorinţa mea sinceră ca schimburile culturale între cele două ţări ale noastre să se inplină egalitate, care să favorizeze dezvoltarea mai rapidă a forţelor de producţie in fiecare ţară — îndeosebi în cele rămase în urmă — să ducă la lichidarea subdezvoltării, să dea posibilitate tuturor popoarelor să-şi pună larg în valoare bogăţiile naţionale, beneficiind de acces liber şi neîngrădit la toate cuceririle ştiinţei şi tehnicii avansate, ale civilizaţiei moderne. La soluţionarea tuturor marilor probleme complexe ale lumii contemporane trebuie să participe cu drepturi depline şi egale toate naţiunile, indiferent de mărimea şi de orînduirea lor socială, desigur, trebuie acordată o atenţie mai mare participării active a ţărilor mici şi mijlocii, a ţărilor în curs de dezvoltare, a ţărilor nealiniate care, în totalitatea lor, sunt vital interesate în democratizarea raporturilor interstatale, în realizarea unei ordini economice şi politice internaţionale noi. Iată de ce România se pronunţă pentru creşterea continuă a rolului Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru democratizarea activităţii ei, pentru găsirea celor mai corespunzătoare forme de activitate ale acestui organism, în conformitate cu schimbările care s-au produs în lume, şi care trebuie să asigure Organizaţiei Naţiunilor Unite mai multă eficienţă, mai multă voinţă şi capacitate de acţiune. Aş dori să menţionez cu deosebită satisfacţie conlucrarea rodnică, activă a României şi Iranului pe plan internaţional. Şi de această dată, în cursul convorbirilor cu Maiestatea Sa Şahinşahul Iranului, am ajuns — ca de altfel şi cu celelalte prilejuri , la concluzia comună de a intensifica conlucrarea, în special de a spori contribuţia popoarelor şi statelor noastre la realizarea acestor obiective şi pe plan internaţional, în încheiere, aş dori să relev încă o dată marile perspective ale conlucrării dintre popoarele noastre. Avem tot ceea ce este necesar ca popoarele noastre, preocupate de dezvoltarea lor, să conlucreze tot mai strîns. Doresc să repet că avem impresii deosebit de plăcute despre realizările obţinute de poporul dumneavoastră şi ştim rolul important pe care îl are,in realizarea acestei dezvoltări, Maiestatea Sa. Cunosc şi ştiu, de asemenea, că tot ceea ce se realizează în orice ţară — deci şi în Iran — se face pe baza a tot ceea ce este mai modern în toate domeniile. De aceea, apreciez rolul important pe care îl au ştiinţa, învăţămîntul şi cultura iraniană, oamenii de ştiinţă, cultură şi din învăţămînt. Atit în România, care are un vast program de dezvoltare, cit şi în Iran, rolul hotărîtor îl vor avea întotdeauna oamenii. De aceea, făurirea de cadre cu înalte cunoştinţe, de muncitori calificaţi pentru toate domeniile constituie factorul decisiv al înfăptuirii programelor de dezvoltare. Iată de ce folosesc acest prilej pentru a ura o strînsă conlucrare între instituţiile de învăţămînt din România şi Iran în făurirea cadrelor, a oamenilor care vor asigura progresul, bunăstarea şi libertatea popoarelor noastre. In acest spirit, doresc, încă o dată, să urez o bună conlucrare intre popoarele român şi iranian. Urez ca oamenii de ştiinţă şi cultură din România şi Iran să conlucreze tot mai strîns, pentru a face ca minunatele cuceriri ale geniului uman să fie puse în folosul popoarelor noastre, să contribuie, totodată, la civilizaţia mondială. Vă urez dumneavoastră — oamenilor din învăţămînt şi ştiinţă, studenţimii iraniene — succese tot mai mari în stăpînirea tuturor cunoştinţelor ştiinţei şi culturii. Vă doresc, tuturor, multă sănătate şi fericire ! (Aplauze), tensifice, permiţind popoarelor noastre să se cunoască mai bine, să se înţeleagă şi să se aprecieze. îndrăznesc deci să sper, domnule preşedinte, că prezenţa dumneavoastră în acest înalt lăcaş al ştiinţei iraniene va deschide o eră de cooperare culturală fructuoasă între cele două popoare. Domnule preşedinte Nicolae Ceauşescu, Doamnă Elena Ceauşescu, Aş dori în încheiere să spun ca şi Louis Pasteur : „Ştiinţa şi pacea vor triumfa asupra ignoranţei şi războiului, popoarele lumii se vor înţelege nu pentru a distruge, ci pentru a construi, şi viitorul va aparţine celor care vor face cel mai mult pentru umanitatea în suferinţă“. (Aplauze) Apoi, decanul Facultăţii de ştiinţe economice, dr. Mohammad Meshkat, dă citire diplomei prin care se decernează titlul de Doctor Honoris Causa în economie politică al Universităţii din Teheran preşedintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, pentru contribuţia sa la consolidarea păcii mondiale şi la cooperarea între popoare, la îmbunătăţirea şi dezvoltarea relaţiilor internaţionale, întreaga asistenţă aplaudă cu căldură, omagiază îndelung, în timp ce rectorul universităţii înmînează diploma de Doctor Honoris Causa preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi pune toga universitară pe umerii şefului statului român. Acelaşi ceremonial marchează momentul solemn al acordării titlului de Doctor Honoris Causa tovarăşei Elena Ceauşescu. Decanul Facultăţii de ştiinţe, dr. Abdollah Sheibani, dă citire diplomei prin care se acordă titlul de Doctor Honoris Causa in ştiinţe al Universităţii din Teheran tovarăşei Elena Ceauşescu, pentru contribuţia sa la cercetările ştiinţifice în domeniul chimiei organice, precum şi pentru vasta activitate pe care a desfăşurat-o în dezvoltarea şi extinderea activităţilor ştiinţifice. Omagiul corpului profesoral, al tuturor celor prezenţi la solemnitate îşi găseşte expresia în vii şi îndelungi aplauze, în timp ce este înmînată tovarăşei Elena Ceauşescu, de către rector, diploma de Doctor Honoris Causa, iar pe umerii săi este aşezată toga universitară. Tovarăşa Elena Ceauşescu este rugată apoi să ia cuvîntul. Purtînd toga universitară, tovarăşa Elena Ceauşescu ia cuvîntul, alocuţiunea sa fiind viu aplaudată. Răspunzînd apoi invitaţiei rectorului universităţii, a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, înveşmântat, conform tradiţiei, în toga universitară, larga rezonanţă a cuvîntării şefului statului român găsindu-şi expresia în indelungile aplauze ale asistenţei. In încheierea solemnităţii, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au primit felicitările rectorului Universităţii din Teheran. Cuvîntarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu Cuvîntarea tovarăşei Elena Ceauşescu Domnule rector, Doamnelor şi domnilor, Permiteţi-mi să mulţumesc senatului universitar pentru hotărîrea de a-mi decerna titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Teheran. Cinstea care mi se face astăzi mie o consider şi ca o expresie a preţuirii aduse ştiinţei şi culturii româneşti, ca o ilustrare a sentimentelor de prietenie şi stimă ce şi le nutresc reciproc oamenii de ştiinţă din cele două ţări, popoarele român şi iranian. Intre oamenii de ştiinţă români şi iranieni — inclusiv între cei de la Universitatea din Bucureşti şi Universitatea din Teheran — se dezvoltă o colaborare tot mai largă, în spiritul bunelor relaţii existente între ţările noastre. Sunt convinsă că extinderea în continuare a acestei conlucrări va fi numai în folosul popoarelor noastre, al cauzei generale a păcii şi înţelegerii dintre naţiuni. România acordă o atenţie deosebită ştiinţei ca factor de cea mai mare importanţă în construirea noii orînduiri. Noi pornim de la faptul că numai întemeindu-ne pe o industrie puternică, dezvoltată pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii contemporane, putem asigura avansarea rapidă a ţării pe calea progresului, a făuririi bunăstării poporului. Pentru a ilustra avîntul pe care l-a cunoscut economia românească în această perioadă, vreau să arăt că producţia industrială a ţării este în acest an de circa 30 de ori mai mare decit acum trei decenii. In cadrul politicii generale de industrializare se pune un accent prioritar pe dezvoltarea ramurilor moderne ale producţiei, hotărîtoare pentru asigurarea progresului economic general al ţării. Astfel, în perioada 1965—1975, producţia industriei chimice — domeniu în care avem largi posibilităţi de dezvoltare — a crescut de circa 7 ori, îndeosebi în petrochimie şi în alte ramuri de bază. Producţia de fibre şi fire sintetice a crescut în această perioadă de circa 9 ori, cea de mase plastice şi răşini sintetice de 8 ori, de îngrăşăminte de 7 ori. La obţinerea acestor rezultate a adus o contribuţie însemnată şi activitatea de cercetare ştiinţifică din domeniul chimiei. Pe baza aplicării în producţie a rezultatelor cercetării ştiinţifice, industria chimică românească a obţinut succese în valorificarea superioară a resurselor de materii prime, în diversificarea sortimentelor şi ridicarea calităţii produselor chimice. Intrucît şi Iranul dezvoltă în ritm rapid chimia şi petrochimia, avînd o bază de materii prime bogată — petrolul — apreciez că există largi posibilităţi ca oamenii de ştiinţă români şi iranieni să desfăşoare o bună colaborare pe acest ţărim, îndeosebi în petrochimie. Consider că, în condiţiile de astăzi, când revoluţia tehnico-ştiinţifică cunoaşte o amplă şi puternică desfăşurare, este mai necesar ca oricînd să existe o conlucrare tot mai strînsă între oamenii de ştiinţă şi cultură din toate ţările, astfel ca toate popoarele să poată beneficia cit mai larg de cuceririle geniului uman. Totodată, conlucrarea dintre oamenii de ştiinţă poate şi trebuie să joace un rol important în soluţionarea problemelor complexe cu care este confruntată omenirea, în întărirea destinderii şi păcii, pentru ca minunatele cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii contemporane, ca rodul muncii savanţilor şi cercetătorilor lumii să fie puse în slujba omului, afăuririi bunăstării şi fericirii sale — şi nu a distrugerii civilizaţiei. Participind activ la colaborarea internaţională, la schimbul de informaţii, tehnologie şi experienţă, cercetătorii şi oamenii de ştiinţă pot aduce o contribuţie deseamă la dezvoltarea şi modernizarea forţelor de producţie în fiecare ţară, şi îndeosebi în ţările în curs de dezvoltare, pot da un puternic sprijin în explorarea şi valorificarea bogăţiilor naturale ale ţărilor respective, în interesul propriilor popoare, pot asigura astfel înaintarea mai rapidă a tuturor statelor pe calea progresului şi civilizaţiei, înfăptuind politica statului român, oamenii de ştiinţă, cercetătorii din ţara noastră sunt hotărîţi să acţioneze consecvent şi în viitor pentru întărirea conlucrării internaţionale, pentru realizarea unui larg schimb de bunuri ştiinţifice şi culturale între state, pentru cauza generală a destinderii, progresului şi păcii in lume, încredinţată că oamenii de ştiinţă şi cultură din România şi Iran vor colabora tot mai fructuos în viitor, că la această conlucrare îşi va aduce din plin contribuţia şi Universitatea din Teheran, vă urez dumneavoastră și întregului colectiv al universității mult succes și multe satisfacții în activitatea consacrată înfloririi învățămîntului, științei și culturii iraniene. Vă mulțumesc. (Aplauze). CONVORBIRI OFICIALE Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşa Elena Ceauşescu s-au reîntîlnit, duminică seara, la palatul Niavaran, cu Maiestatea Sa Imperială Şahinşahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr şi Maiestatea Sa Imperială Farah Pahlavi, Sahbani a Iranului. Cu acest prilej, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Şahinşahul Aryamehr au continuat schimbul de vederi în probleme de interes comun ale dezvoltării pe multiple planuri a raporturilor româno-iraniene şi conlucrării celor două ţări prietene în viaţa internaţională. Convorbirile s-au desfăşurat sub semnul stimei reciproce şi prieteniei ce caracterizează dialogul la nivel înalt româno-iranian, relaţiile dintre ţările şi popoarele noastre. In acest timp, tot la palatul Niavaran, tovarăşa Elena Ceauşescu şi împărăteasa Farah. Pahlavi s-au întreţinut îndelung, într-o atmosferă destinsă, prietenească. După convorbirile dintre cei doi şefi de stat, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Şahinşahul Aryamehr, tovarăşa Elena Ceauşescu şi împărăteasa Farah Pahlavi s-au reîntîlnit, în cadrul unui dineu intim ce s-a desfășurat într-o ambianță plină de cordialitate. Semnarea unor acorduri româno-iraniene Expresie a spiritului constructiv, de înţelegere şi largă cooperare, care caracterizează raporturile românoiraniene, a rolului hotărîtor pe care îl au contactele directe dintre şefii celor două state în asigurarea unei evoluţii continuu ascendente a colaborării şi schimburilor reciproce în toate domeniile, în timpul vizitei oficiale întreprinse in Iran de preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi de tovarăşa Elena Ceauşescu, la invitaţia Maiestăţii Sale Imperiale Şahinşahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr şi a Maiestăţii Sale Farah Pahlavi, Şahbani a Iranului, au fost semnate următoarele documente : — acordul privind cooperarea în domeniul construcţiei de căi ferate. Din partea română, acordul a fost semnat de Ion Păţan, viceprim-ministru al guvernului, ministrul comerţului exterior şi cooperării economice internaţionale, iar din partea iraniană de Javad Shahrestani, ministrul drumurilor şi transporturilor; — protocolul celei de-a XI-a sesiuni a Comisiei mixte de colaborare economică şi tehnică. Protocolul a fost semnat de preşedinţii celor două părţi in comisia mixtă, Ion Păţan şi Fereidun Mahdavi, ministrul iranian al comerţului ; — acordul de cooperare în domeniul turismului, semnat de Alexandru Roabă, ambasadorul ţării noastre în Iran, şi Fatollah Saadat, ministrul adjunct al informaţiilor şi turismului iranian ; — acordul de cooperare în domeniul radioteleviziunii. Acordul a fost semnat de ambasadorul Alexandri Roabă şi de Reza Qotbi, director general al Organizaţiei naţionale iraniene de radioteleviziune. De asemenea, au fost convenite înţelegeri, memorandumuri şi au fost semnate contracte importante în domeniul cooperării economice bilaterale, împreună cu Comunicatul comun româno-iranian, document de cea mai mare însemnătate pentru evoluţia viitoare a relaţiilor dintre cele două ţări şi popoare, consfinţind înţelegerile şi concluziile la care au ajuns preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Şahinşahul Aryamehr în timpul convorbirilor lor de la Teheran, noile acorduri sunt menite să extindă şi mai mult, să completeze şi să perfecţioneze cadrul juridic larg al schimburilor de valori materiale şi spirituale din ce în ce mai diversificate dintre România şi Iran. Revenirea în Capitală (Urmare din pag. I) Gheorghe Oprea, Gheorghe Pană, Dumitru Popescu, Gheorghe Rădulescu, Leonte Răutu, Ilie Verdeţ, Ştefan Andrei, Iosif Banc, Mihai Dalea, Mihai Gere, Nicolae Giosan, Ion Ioniţă, Vasile Patilineţ, Ion Ursu. CetăţeniiRomâniei socialiste au urmărit cu viu interes şi legitimă mîndrie patriotică noua solie de pace, prietenie şi colaborare, exprimîndu-şi deplinul acord, marea satisfacţie faţă de rezultatele deosebit de rodnice ale vizitei efectuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu în Iran, apreciind-o ca o remarcabilă contribuţie la dezvoltarea bunelor relaţii şi a conlucrării multilaterale dintre cele două ţări, în interesul ambelor popoare, al înţelegerii şi cooperării fructuoase între naţiuni. (Agerpres)