Scînteia, aprilie 1976 (Anul 45, nr. 10454-10479)
1976-04-01 / nr. 10454
PAGINA 2 SCINTEIA — joi 1 aprilie 1976 LA ÎNCHEIEREA VIZITEI PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU IN KUWEIT Conferinţă de presă La încheierea vizitei oficiale de prietenie în Kuweit, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, s-a intîlnit cu reprezentanţii presei şi radioteleviziunii din această ţară, precum şi cu corespondenţii şi trimişii speciali ai agenţiilor internaţionale de presă şi din Orientul Mijlociu. Conferinţa de presă a fost deschisă de Abdullah Al-Ghanem, ministrul electricităţii şi apelor, şeful misiunii de onoare constituite cu prilejul vizitei preşedintelui României. Răspunzînd invitaţiei de a se adresa reprezentanţilor presei, preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU a făcut următoarea declaraţie : „Aş dori de la început să exprim deplina mea satisfacţie pentru rezultatele convorbirilor pe care le-am avut cu emirul, cu prinţul moştenitor, cu unii membri ai guvernului şi alte personalităţi din Kuweit. Am constatat, împreună, cu satisfacţie, cursul ascendent al relaţiilor dintre România şi Kuweit. Am convenit să acţionăm pentru extinderea colaborării dintre popoarele noastre pe ţărim economic, tehnico-ştiinţific, cultural şi in alte domenii. Avem in vedere să acţionăm pentru extinderea mai puternică a schimburilor economice, a cooperării în realizarea diferitelor obiective economice în comun. In acest sens voi menţiona faptul că s-a convenit în principiu să realizăm împreună un complex petrochimic in România. De asemenea, am convenit să acţionăm pentru realizarea unor obiective în Kuweit, să găsim posibilităţi de cooperare împreună şi in alte ţări. Am acordat o atenţie deosebită problemei cooperării in domeniul ştiinţific şi cultural, in domeniul pregătirii cadrelor. Pornind de la toate acestea, pot aprecia că rezultatele vizitei şi convorbirilor sunt deosebit de bune, că ele deschid perspective mari pentru o colaborare multilaterală între România şi Kuweit. Am discutat, desigur, şi o serie de probleme ale situaţiei internaţionale. Este de înţeles că un loc important l-a ocupat situaţia din Orientul Mijlociu. După cum se ştie, România s-a pronunţat ferm pentru soluţionarea politică a problemelor din Orientul Mijlociu, pentru retragerea Israelului din teritoriile arabe ocupate, pentru soluţionarea problemei poporului palestinean, inclusiv pentru formarea unui stat palestinean independent. Dorim să se ajungă la o pace trainică şi justă, care să asigure integritatea, suveranitatea tuturor statelor din această zonă. România — ca ţară europeană — se preocupă in mod deosebit de problema securităţii în Europa, pornind şi de la faptul că securitatea şi pacea in acest continent vor exercita o influenţă puternică asupra întregii vieţi internaţionale. Acordăm o mare atenţie problemelor subdezvoltării. România, ţară socialistă, este şi ţară în curs de dezvoltare. Recent, la Manila, România a fost primită în mod oficial in rîndul ţărilor în curs de dezvoltare. Aceasta va face să acţionăm cu şi mai multă hotărîre in viitor în direcţia soluţionării problemelor subdezvoltării şi făuririi noii ordini economice internaţionale. Avem în vedere lichidarea vechilor raporturi de inechitate şi făurirea unor relaţii noi, de egalitate şi echitate între toate naţiunile. Pornim de la faptul că in lume s-au produs schimbări fundamentale, că popoarele îşi afirmă cu tot mai multă putere voinţa de a fi libere şi stăpine pe destinele lor, că mişcările de eliberare naţională din diferite ţări au înregistrat succese istorice, că, practic, acum se pune problema lichidării definitive a ultimelor rămăşiţe ale colonialismului şi întăririi solidarităţii ţărilor in curs de dezvoltare pentru dezvoltarea lor economico-socială independentă. Ne pronunţăm hotărît pentru dezarmare şi, în primul rînd, pentru dezarmarea nucleară, pentru o politică de colaborare între toate statele, fără deosebire de orînduire socială, pentru respectarea dreptului fiecărui popor de a fi stăpin pe destinele sale. Fiind ţară socialistă, dezvoltăm larg relaţiile cu toate ţările socialiste. Acordăm o mare atenţie colaborării cu ţările in curs de dezvoltare şi cu ţările nealiniate, considerînd că ţările mici şi mijlocii trebuie să joace un rol tot mai important în viaţa internaţională. Totodată, dezvoltăm larg colaborarea cu ţările capitaliste dezvoltate in spiritul principiilor de coexistenţă paşnică. La baza tuturor relaţiilor aşezăm principiile deplinei egalităţi în drepturi, respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului în treburile interne, renunţării la forţă şi la ameninţarea cu forţa în raporturile internaţionale. Considerăm că trebuie să acţionăm tot mai activ pentru întărirea Organizaţiei Naţiunilor Unite, a altor or ganisme internaţionale, să facem totul pentru ca minunatele cuceriri ale ştiinţei contemporane să fie puse în serviciul omului, al popoarelor, al bunăstării şi fericirii lor. Avem deplina încredere că popoarele, acţionind într-o solidaritate deplină, pot realiza o lume mai dreaptă şi mai bună, o lume a păcii. Doresc să menţionez cu multă satisfacţie că asupra problemelor internaţionale discutate am ajuns la concluzia comună de a întări colaborarea dintre România şi Kuweit şi pe plan mondial. In Comunicatul comun care a fost adoptat, şi care va fi dat publicităţii în această seară, se exprimă dorinţa de a întări colaborarea atît pe plan bilateral, cit şi în viaţa internaţională. Iată de ce doresc să menţionez deplina satisfacţie pentru vizita pe care am efectuat-o în Kuweit, pentru convorbirile cu Alteţa Sa emirul, cu prinţul moştenitor, cu alţi membri ai guvernului şi personalităţi kuweitiene. Aceste rezultate mă îndreptăţesc să afirm că vizita, convorbirile, documentele adoptate deschid o pagină nouă în raporturile româno-kuweitiene. Nu aş putea să închei fără a menţiona ospitalitatea pe care am simţit-o pretutindeni, prietenia oamenilor, a cetăţenilor Kuweitului“. In continuare, preşedintele Nicolae Ceauşescu a răspuns la întrebările puse de ziarişti : Magdi Abdulazi („Al-Qabas“). Domnule preşedinte, cum aţi putea rezuma relaţiile dintre România şi statele din Golf, mai bine zis statele din Peninsula Arabică ? “ Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Am menţionat deja că raporturile româno-kuweitiene cunosc o dezvoltare puternică, că înţelegerile la care am ajuns deschid foarte mari perspective în această direcţie. , In ce priveşte relaţiile României cu ţările din Golf, ele sunt actualmente de ordin economic, se dezvoltă pe un drum bun. Sperăm că vom ajunge, intr-un viitor nu prea îndepărtat, la stabilirea de relaţii diplomatice şi la dezvoltarea unei colaborări largi in diferite domenii de activitate. Abdala Al-Qaq („Ar Rai al- Amm“) : Domnule preşedinte, ne-aţi putea spune, în citeva cuvinte, situaţia din Orientul Mijlociu în momentul de faţă. Aţi putea vorbi despre influenţa dumneavoastră in direcţia soluţionării problemei Orientului Mijlociu şi dacă, pentru perioada următoare, aveţi în vedere o acţiune deosebită in acest sens ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU: Apreciem că menţinerea încordării în Orientul Mijlociu prezintă un permanent pericol pentru pacea in zonă, cu implicaţii foarte mari pentru pacea din întreaga lume. De aceea, România s-a pronunţat şi se pronunţă ferm pentru soluţionarea politică, rapidă a conflictului din Orientul Mijlociu. Avem în vedere — după cum am mai menţionat — retragerea Israelului din teritoriile arabe ocupate, soluţionarea problemei poporului palestinean, inclusiv formarea unui stat palestinean independent, realizarea unei păci care să asigure securitatea şi independenţa tuturor statelor, incluzind aici şi noul stat palestinean independent, care eventual s-ar constitui. România a acţionat în această direcţie în relaţiile sale internaţionale, în raporturile sale cu alte state. Am avut nenumărate convorbiri cu ţările arabe direct interesate, inclusiv cu Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei. Doresc să menţionez că relaţiile noastre cu O.E.P. sunt deosebit de bune. De altfel, in România se găseşte, de doi ani, un reprezentant permanent al acestei organizaţii. Chiar astăzi, cu puţin înainte, am avut aici o întîlnire cu reprezentanţii O.E.P. în Kuweit. Desigur, avînd relaţii diplomatice cu Israelul, România a acţionat şi a căutat să facă cunoscut şi conducătorilor israelieni punctul său de vedere, căile pentru soluţionarea problemelor. Apreciem că pentru viitor un rol important îl poate juca Organizaţia Naţiunilor Unite, avînd în vedere că O.E.P. este recunoscută de această organizaţie, ceea ce i-a şi permis să participe la ultimele două sesiuni ale Consiliului de Securitate pe problemele Orientului Mijlociu. Există o mare majoritate a popoarelor care se pronunţă pentru soluţionarea cit mai rapidă a problemei palestinene în sensul dreptului la autodeterminare şi formarea unui stat palestinean independent. Desigur, apreciem că şi conferinţa de la Geneva sau orice altă reuniune poate juca un rol în această direcţie, cu condiţia participării, neapărat, a reprezentanţilor O.E.P. In această direcţie, atit la O.N.U., cît şi prin toate mijloacele sale, România va acţiona şi in viitor pentru soluţionarea acestor probleme. Nabil Suiedan („Al Siyassa“) : Cunoaştem, domnule preşedinte, că in ultima vreme România s-a orientat şi se orientează tot mai puternic către statele tur ci a treia şi dezvoltă raporturile cu aceste state. Trebuiesă înţelegem prin aceasta că România îşi consolidează poziţia faţă de Uniunea Sovietică ? A doua întrebare : se afirmă că raporturile dintre România şi ţările arabe ar fi utilizate pentru ca, intr-un anumit moment, să se ajungă la o anumită soluţie care să intervină în zonă, avind in vedere şi bunele relaţii cu O.E.P. Este adevărat acest lucru ? A treia întrebare : se afirmă că România este interesată să capete dreptul de membru plin al lumii a treia. Pînă la ce limită ar putea să meargă ea in această direcţie, ţinind seama că este legată de blocul socialist şi are obligaţii faţă de acest bloc ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Trebuie să menţionez de la început că România întreţine relaţii bune cu toate ţările socialiste şi, in acest cadru, relaţii bune cu Uniunea Sovietică. In ce priveşte relaţiile României cu ţările în curs de dezvoltare, ele pornesc de la considerentele principiale ale poziţiei României, ca ţară socialistă şi ca ţară în curs de dezvoltare, care nu poate decât să sprijine activ lupta ţărilor în curs de dezvoltare pentru lichidarea subdezvoltării. Deci, relaţiile României sunt legate de politica consecventă antiimperialistă, anticolonialistă promovată de ţara noastră. Ea porneşte de la necesitatea ca popoarele să devină stăpine pe bogăţiile naţionale şi să le folosească in scopul dezvoltării lor economico-sociale independente. Aceasta corespunde pe deplin intereselor tuturor ţărilor socialiste. De altfel, aceasta constituie un principiu fundamental al societăţii socialiste însăşi. Nu se poate vorbi de socialism fără egalitate in drepturi, fără relaţii de echitate şi egalitate. In ce priveşte lumea a treia am mai menţionat că România este membră cu drepturi depline a grupului ţărilor în curs de dezvoltare. Aceasta nu vine deloc în contradicţie cu poziţia României ca ţară socialistă şi ca membră a C.A.E.R. sau a altor organisme, inclusiv a Tratatului de la Varşovia. De asemenea, România doreşte să participe ca observator la activitatea ţărilor nealiniate, considerînd că politica ei de sprijinire a luptei antiimperialiste, a luptei de eliberare naţională, a independenţei popoarelor se îmbină în mod armonios cu preocupările acestor ţări. Faptul că România este membră a Tratatului de la Varşovia nu constituie un obstacol în participarea ei ca observator la activitatea ţărilor nealiniate. Aş dori numai să reamintesc că, la constituirea Tratatului de la Varşovia, s-a afirmat că el este vremelnic, că se va desfiinţa odată cu desfiinţarea N.A.T.O. Noi avem ferma convingere că trebuie să ajungem la desfiinţarea tuturor blocurilor militare şi să realizăm o colaborare nouă, pe principiul egalităţii, o lume a păcii şi colaborării. In ce priveşte problemele Orientului Mijlociu am menţionat pe larg cum priveşte România această problemă şi cum a acţionat şi gîndeşte ea să acţioneze în viitor. Nu ne-am propus şi nu ne propunem să jucăm rol de mediator în această problemă pentru că considerăm că organizaţiile internaţionale, în primul rînd Organizaţia Naţiunilor Unite, constituie cel mai bun mijloc în această privinţă. Desigur, în acest cadru, ne vom aduce şi noi contribuţia. In al doilea rînd, ţările arabe, ele însele, ştiu să vorbească cel mai bine in numele lor. Nagib Abdel Hadi („Al Wattan") : Se spune, domnule preşedinte, că dumneavoastră aţi juca un rol de mediator în vederea obţinerii unei păci juste şi trainice în Orientul Mijlociu. Aţi putea să ne prezentaţi citeva elemente din care să rezulte stadiul unde s-a ajuns în urma contactelor cu părţile interesate ? România are raporturi bune cu toate ţările arabe fără deosebire de regimuri sociale. In ce domenii ar putea ţara dumneavoastră să acorde, în particular, ajutor ţărilor arabe şi, in general, ţărilor lumii a treia ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Repet că România nu şi-a propus şi nu îşi propune să joace rolul de mediator în problema Orientului Mijlociu. Ea acţionează, în limita posibilităţilor sale, pentru a contribui la soluţionarea rapidă şi realizarea unei păci trainice şi juste, pe baza celor ce am menţionat anterior. Intr-adevăr,România întreţine relaţii bune cu aproape toate ţările arabe, încă nu avem relaţii diplomatice cu Arabia Saudită şi cu Emiratele Arabe. Am arătat însă că într-un timp nu prea îndepărtat vom ajunge la stabilirea de relaţii şi cu aceste state. Cu multe ţări arabe avem o colaborare foarte largă, începind, desigur, cu schimburile economice, cu cooperarea în producţie, cu asistenţa tehnică. România a construit şi are în curs de execuţie o serie de întreprinderi foarte importante, într-un mare număr de ţări arabe. Avem, de asemenea, o serie de societăţi mixte. Lista ar fi prea mare pentru a enumera toate aceste întreprinderi realizate în ţările arabe cu contribuţia României. Lucrăm în domeniul petrolului în toate ţările care au petrol, contribuim cu specialişti, livrări de utilaje, asistenţă tehnică, la realizarea unor obiective, printre care aş menţiona numai rafinăria de 6 milioane tone din Siria. In domeniul minier, de asemenea, există o serie de întreprinderi mixte şi unităţi de prelucrare în diferite ţări : şi in Siria, şi in Egipt, şi în Maroc, şi în Sudan, şi în Algeria. Avem o colaborare largă cu Libia şi în domeniul petrolier, şi în realizarea unor societăţi mixte, în agricultură, în construcţii. In general, cu toate ţările în curs de dezvoltare — mă refer, de altfel, la ţările africane — avem o serie de societăţi mixte în domeniul minier, agricol. Unor ţări România le-a acordat credite de citeva sute de mii de dolari. Un rol important are însă asistenţa tehnică. Citeva mii de specialişti români lucrează în ţările in curs de dezvoltare — în activităţi economice, în medicină, în invăţămînt — iar peste 8 000 de tineri din aceste ţări învaţă în România. Apreciez că în această privinţă există posibilităţi mari şi ele se vor mări in viitor. Abdul Namid Al-Attar („Daily News“) : Avem trei întrebări : Dacă s-a cerut României medierea in problema Orientului Mijlociu şi dacă România, utilizind poziţia sa neutră faţă de părţile aflate direct în conflict, ar putea să ajute la soluţionarea crizei din Orientul Mijlociu ? . Dacă România este de acord cu maniera în care marile puteri acţionează pentru soluţionarea crizei din Orientul Mijlociu ? Care este, după părerea dumneavoastră, efectul destinderii in viaţa internaţională pentru celelalte state, un particular pentru statele din Orientul Mijlociu ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Am menţionat că România nu a acţionat şi nu intenţionează să medieze în Orientul Mijlociu. In al doilea rînd, nu avem deloc o poziţie de neutralitate şi nu suntem neutri în nici o problemă, deci nici în problema Orientului Mijlociu. Noi acţionăm ferm pentru realizarea unei păci juste şi trainice, care să asigure tuturor popoarelor independenţa şi suveranitatea, să le permită să se preocupe de dezvoltarea lor economico-socială independentă. In ce priveşte marile puteri, desigur, trebuie ţinut seama că într-un fel acţionează Uniunea Sovietică, într-un alt mod acţionează Statele Unite. Noi considerăm că ele au un rol important în soluţionarea problemelor din Orientul Mijlociu. De altfel, Uniunea Sovietică şi S.U.A. sunt copreşedinţi ai Conferinţei de la Geneva. Dar — aşa cum am mai menţionat , acordăm un mare rol Organizaţiei Naţiunilor Unite, altor state, precum şi opiniei publice internaţionale. Soluţionarea problemelor Orientului Mijlociu poate fi realizată cu o acţiune susţinută din partea multor state pe plan internaţional. In ce priveşte destinderea, desigur ea este rezultatul schimbărilor în raportul de forţe pe plan internaţional, al faptului că popoarele vor să lichideze vechea politică de dominaţie. Deci, accentuarea acestui curs înseamnă creşterea rolului popoarelor în viaţa internaţională, afirmarea principiilor egalităţii şi suveranităţii naţionale. In acest context, fără nici o îndoială că şi ţările din Orientul Mijlociu vor avea numai de ciştigat, putînd să-şi consolideze politica lor de dezvoltare economico-socială independentă, să asigure ridicarea nivelului de viaţă al popoarelor lor, Ahmed Nuredin (,,Agial“). S-au făcut afirmaţii, după vizita preşedintelui Ford in România, că ar exista o schimbare a poziţiei României in ce priveşte soluţionarea problemelor din Orientul Mijlociu, in particular faţă de Conferinţa de la Geneva. Care ar fi în rezumat părerea dumneavoastră in ce priveşte asigurarea unei păci trainice şi juste în Orientul Mijlociu ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU: In ce priveşte vizita preşedintelui Ford în România, desigur, în cadrul ei au fost abordate probleme ale, relaţiilor bilaterale, precum şi un şir de probleme internaţionale. Este de înţeles că, între acestea, problemele Orientului Mijlociu au ocupat un loc important. Aş menţiona numai faptul că în timpul vizitei în România preşedintele Ford s-a întîlnit, atît la venire, cît şi la plecare, cu reprezentantul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei care se găseşte în România. Nu poate fi vorba de vreo schimbare în poziţia României. Am expus deja cum vedem noi rezolvarea conflictului din Orientul Mijlociu. Este evident că nu poate fi vorba de pace în această zonă fără soluţionarea problemei palestinene. Noi aşteptăm ca Statele Unite să ajungă la recunoaşterea publică a acestei necesităţi — aşa cum au făcut şi alte state — şi astfel să se ajungă mai repede la o pace trainică şi justă în Orientul Mijlociu. Mohamad Younes („Al-Nahda“) : In mai multe comentarii şi aprecieri din surse diplomatice faţă de politica României în raporturile sale cu Estul şi Vestul se fac şi afirmaţii privind existenţa unor presiuni asupra politicii româneşti. Este adevărat că ar exista asemenea presiuni şi care ar fi poziţia ţărilor mici in această direcţie ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU: Am vorbit mai înainte de principiile politicii internaţionale a României. Aceste principii se bucură astăzi de o aprobare aproape unanimă. Nu poate fi vorba ca cineva să exercite presiuni pentru schimbarea politicii României, pentru că această politică corespunde pe deplin principiilor socialiste, principiilor egalităţii între naţiuni, respectului independenţei şi neamestecului în treburile interne ; această politică se elaborează în mod colectiv de poporul român, de organele alese de poporul român. Abdel Magid Ayoub („Qatar News Agency“) : Aţi putea să ne daţi anumite idei despre proiectul complexului petrochimic asupra căruia aţi căzut de acord în timpul vizitei in Kuweit ? Am vrea, de asemenea, să ne spuneţi opinia dumneavoastră despre poziţia realistă a statelor arabe pentru soluţionarea crizei din Orientul Mijlociu, comparativ cu poziţia celeilalte părţi adverse, in particular in ce priveşte drepturile legitime ale poporului palestinean ? Preşedintele NICOLAE CEAIUŞESCU : Am menţionat că am''ajurs la înţelegeri comune cu conducătorii Kuweitului privind realizarea unor obiective economice în cooperare. Am exemplificat, printre acestea, cu complexul petrochimic ce urmează să fie realizat in România. Desigur, fiind un proiect încă în discuţie, mi-ar fi greu să intru în detalii ; urmează ca specialiştii celor două părţi să detalieze şi să ajungă la înţelegeri corespunzătoare. Complexul se va baza pe o participare la realizarea lui atît a României, cit şi a Kuweitului. In principiu, legislaţia românească prevede ca cel puţin 51 la sută din capital să fie românesc atunci cînd obiectivul respectiv se realizează in România. Atunci cînd se realizează in altă ţară, noi considerăm că, de asemenea, cel puţin 51 la sută sau atît cît este prevăzut de legislaţia fiecărei ţări trebuie să aparţină ţării respective şi — pe această bază — să organizăm întreaga activitate pentru a asigura eficienţa economică maximă. In ce priveşte Orientul Mijlociu, apreciez în mod deosebit faptul că ţările arabe — mă refer în primul rînd la cele direct interesate — acţionează cu tot mai multă fermitate pentru a se ajunge cît mai rapid la o soluţie. In acest sens, am apreciat şi dezangajarea din Sinai şi Golan din 1974, cît şi ultima dezangajare militară dintre Egipt şi Israel din 1975. Apreciem, de asemenea, in mod pozitiv poziţia tot mai activă a O.E.P. in direcţia soluţionării problemei palestinene, care să ducă la constituirea unui stat palestinean independent. Am declarat nu o dată că Israelul are o poziţie rigidă, care împiedică să se ajungă la soluţionarea problemelor. La Consiliul de Securitate, la ultima reuniune, am exprimat condamnarea noastră faţă de măsurile adoptate în Ierusalim şi în alte teritorii ocupate, îndeosebi faţă de palestineni. Am expus nu o dată Israelului poziţiile noastre, inclusiv in mod public — şi considerăm că Israelul trebuie să-şi revizuiască poziţiile şi să adopte o atitudine realistă. In acest sens, acordăm un mare rol Organizaţiei Naţiunilor Unite, activităţii altor state pe plan internaţional şi — repet — activităţii ţărilor arabe, Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. Noi avem convingerea că se poate ajunge la realizarea păcii in Orientul Mijlociu, pe principiile la care m-am referit. Nezar Fahmi Sreh („Reuter“): O întrebare care se leagă de construirea complexului chimic. Cum s-ar putea realiza acest obiectiv,pierind de la considerentul că el se realizează de o orinduire socialistă printr-o investiţie care este supusă profitului. Cum se realizează profitul ? A doua întrebare : doreşte România să cumpere petrol kuweitian ? Dacă este adevărat, cam la ce nivel apreciaţi acest import de petrol ? Cum se va efectua plata acestui petrol, in devize libere sau contra produse? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU: In ce priveşte complexul petrolier, este vorba de participarea — cum am arătat — a două părţi. Fiecare, desigur, va rămîne şi proprietarul asupra părţii cu care vine la acest complex. Beneficiile vor fi repartizate în raport cu participarea la realizarea obiectivului. Dacă Kuweitul va participa, de exemplu, cu 49 la sută, atunci va lua în mod proporţional 49 la sută din beneficii. Am impresia că aveţi părerea că în socialism nu se acordă atenţie eficienţei economice şi beneficiului ; dimpotrivă, noi acordăm o mare atenţie, ne preocupăm ca orice activitate economică să fie cît mai eficientă, să aducă beneficii cît mai mari. Intre țările unde există proprietatea particulară şi noi, deosebirea este că la noi veniturile merg la stat, deci în beneficiul întregului popor, pe cind la cealaltă parte beneficiile merg la cei ce participă la cooperare. Avem de pe acum în România unele societăţi mixte realizate cu firme din Statele Unite, din Anglia, R. F. Germania, Franţa — şi nu s-a ivit nici o contradicţie, pentru că ele nu afectează nici orinduirea socialistă a României, nici cea capitalistă din aceste ţări. In ce priveşte petrolul, am discutat şi dorim să importăm petrol din Kuweit. De altfel, acest complex petrochimic se va baza pe prelucrarea petrolului kuweitian. Dar, în afară de aceasta, noi dorim să importăm petrol din Kuweit. In ce priveşte problemele metodelor de plată, ele se încadrează în relaţiile şi în politica pe care o duce fiecare ţară. Fathi Sherif (Agenţia M.E.N.): Aţi amintit puţin mai înainte că statele lumii pot beneficia de pe urma politicii de destindere, în special dintre cele două mari puteri. Care ar putea să fie rolul statelor ce doresc să-şi asigure independenţa şi posibilitatea de a înlătura orice amestec in treburile interne ? Creşte rolul lor in acest sens ? Credeţi că continuarea politicii „de echilibru“ şi a politicii de destindere poate să aducă o soluţie pentru problemele internaţionale, cum ar fi Orientul Mijlociu sau securitatea europeană ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Am menţionat mai înainte faptul că destinderea este un rezultat al schimbărilor revoluţionare care s-au produs pe arena mondială. Aceasta face ca destinderea să nu fie rezultatul numai al relaţiilor dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Desigur, relaţiile dintre cele două mari ţări — una socialistă, alta capitalistă — au o mare importanţă în viaţa internaţională , dar destinderea nu se reduce numai la aceasta. In lume sunt încă forţe puternice care joacă un rol tot mai important în viaţa internaţională. Sunt 156 de state şi — cum am menţionat — ţările mici şi mijlocii, ţările în curs de dezvoltare au un rol tot mai important in schimbările care au loc pe plan internaţional. Nici nu s-ar putea concepe o politică de destindere sau, mai clar, de egalitate între popoare, de respect al independenţei fiecăruia, faţă ca toate aceste state să participe cu drepturi depline la viaţa internaţională. Tocmai pocnind de la rolul important pe care îl au popoarele, de la creşterea conştiinţei lor în viaţa internaţională, noi avem deplina încredere că omenirea se îndreaptă spre o politică de pace şi colaborare. Fără îndoială că accentuarea acestei politici pe plan internaţional,va contribui la soluţionarea problemelor complexe — între care şi ale Orientului Mijlociu — prin participarea activă a tuturor statelor la viaţa internaţională. Noi avem ferma convingere că nici o problemă complexă — cum sunt subdezvoltarea, dezarmarea — nu poate fi soluţionată decit cu participarea cu drepturi egale a tuturor statelor, indiferent de mărimea lor. Fouzat Al-Emadin („Siria News Agency“) : Domnule preşedinte, aţi vorbit mult despre raporturile romăno-palestinene. Dacă s-ar putea să ne precizaţi, în acest context, rolul pe care il are România in a determina Israelul să recunoască drepturile poporului arab palestinean. In situaţia de reticenţă a Israelului, care este părerea dumneavoastră despre viitorul raporturilor dintre România şi Israel, mai ales dacă avem in vedere că România este unica ţară socialistă care are relaţii cu Israelul ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : România a pornit întotdeauna de la faptul că atunci cind se ivesc conflicte între unele state, să acţionăm nu pentru încordarea lor, ci pentru realizarea înţelegerii şi păcii. Aşa am procedat, de exemplu, în timpul războiului din Vietnam. Desigur, nimeni nu a rupt relaţiile cu Statele Unite, deşi România nu o dată a condamnat intervenţia S.U.A. in Vietnam, a ajutat activ poporul vietnamez în lupta sa împotriva, intervenţiei. In acelaşi timp, am dezvoltat relaţiile şi cu Statele Unite. Şi aceasta a contribuit, într-o măsură, la sfîrşitul acestui război. De la aceleaşi principii am acţionat şi în Orientul Mijlociu. Noi considerăm războiul ca ceva vremelnic — nu ca o stare permanentă — şi dorim ca această stare vremelnică să fie cit mai scurtă. De aceea, nenţinînd relaţiile diplomatice atît cu ţările arabe, cît şi cu Israelul am acţionat in spiritul politicii principiale, socialiste a României. Am condamnat însă ocuparea de teritorii străine, arabe, am militat şi milităm pentru retragerea Israelului din aceste teritorii şi soluţionarea problemei palestiniene în sensul in care am vorbit. Cred că problema care se pune acum — şi o discutăm şi cu conducătorii sirieni — este ce să facem pentru a realiza mai repede pacea. Şi acest lucru îl discutăm şi cu palestinenii ; inclusiv astăzi am discutat cum să facem ca poporul palestinean să-şi constituie mai rapid un stat independent. Pornind de aici, România — cum am mai menţionat — va acţiona ca şi pînă acum, cu multă fermitate, pentru a se ajunge la realizarea unei păci juste şi trainice în Orientul Mijlociu. Abdullah Al-Ghanem, ministrul electricităţii şi apelor : Mulţumim foarte mult domnului preşedinte pentru cuvintele spuse aici, pentru frumoasa conferinţă de presă realizata. Permiteţi-mi să exprim încă o dată satisfacţia şi mulţumirile noastre deosebite domnului preşedinte. Să-i mulţumim încă o dată pentru prezenţa sa in Kuweit şi la această conferinţă de presă de înaltă ţinută. Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU: V-aş ruga, in încheiere, să transmiteţi cititorilor dumneavoastră, poporului kuweitian salutul meu şi cele mai bune urări de bunăstare şi fericire. Desigur, aceste urări le adresez şi celorlalte ţări şi popoare arabe pe care le reprezentaţi. Şi urarea de a se realiza cît mai repede pacea în această regiune. În mijlocul cadrelor didactice şi studenţilor Universităţii din Kuweit Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au vizitat în cursul dimineţii de miercuri Universitatea din Kuweit, instituţie creată cu numai un deceniu in urmă, în cadrul politicii promovate de guvernul emiratului pentru pregătirea de cadre naţionale necesare înfăptuirii importantelor programe economice, pentru dezvoltarea ştiinţei şi culturii. Nenumărate drapele româneşti flutură,in această frumoasă dimineaţă, pe clădirile şi în incinta universităţii. Sentimentele de prietenie şi de înaltă stimă pe care le nutreşte faţă de distinşii oaspeţi colectivul de cadre didactice şi studenţi sunt exprimate în cuvintele „Bun venit preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi doamnei Elena Ceauşescu pe platforma universităţii“, înscrise la intrarea în această prestigioasă instituţie de cultură, înalţii oaspeţi sunt întîmpinaţi cu deosebită consideraţie de ministrul educaţiei, Jassem Al-Marzouk, rectorul universităţii, dr. Hassan Al- Ibrahim, secretarul general al universităţii, Anwar Al-Nuri, membri ai senatului, decanii tuturor facultăţilor, cadre didactice, studenţi. La sosire, ca şi in cursul vizitării unor unităţi ale universităţii, cadrele didactice şi studenţii salută cu vii aplauze pe reprezentanţii poporului român. Adresînd, în holul senatului, un cald salut oaspeţilor, ministrul educaţiei, Jassem Al-Marzouk, a subliniat că întregul colectiv al universităţii se simte deosebit de onorat pentru prilejul de a-i avea ca oaspeţi pe preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu. „Permiteţi-mi — a spus el — să-mi exprim speranţa că în cadrul bunelor relaţii ce s-au stabilit între ţările noastre se va dezvolta colaborarea şi în diferite domenii ale culturii. Fără îndoială că în însăşi vizita dumneavoastră în ţara noastră vedem garanţia dezvoltării acestor raporturi“. Un cordial cuvînt de salut la adresa înalţilor oaspeţi a fost rostit şi de rectorul universităţii, dr. Hassan Al-Ibrahim. Subliniind că succesele României pe drumul dezvoltării social-economice, în înflorirea culturii şi ştiinţei, sunt bine cunoscute şi se bucură de multă apreciere în Kuweit, vorbitorul şi-a exprimat dorinţa de a se stabili contacte directe şi de a se dezvolta colaborarea între Universitatea din Kuweit şi universităţi româneşti. Solii poporului român sunt apoi informaţi despre evoluţia şi importanţa acestui for de cultură. Cele cinci facultăţi ale sale — avînd ca profil pregătirea de specialişti pentru economie şi mai ales pentru industria petrolieră, ca şi în domeniile culturii arabe şi universale — au fost absolvite de şase serii de studenţi, iar în actualul an de invăţămint numărul tinerilor care frecventează cursurile depăşeşte 5 000. După ce se interesează de diferite aspecte ale activităţii universităţii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu rosteşte o alocuţiune : „Aş dori să mulţumesc pentru salutul adresat şi pentru primire şi, la rindul meu, să vă adresez dumneavoastră, tuturor profesorilor şi cadrelor didactice, studenţilor un salut călduros. Suntem bucuroşi că, în cadrul vizitei pe care o facem in Kuweit, vizităm universitatea dumneavoastră, putem cunoaşte eforturile care se fac pentru pregătirea cadrelor kuweitiene in diferite domenii. Intr-adevăr, raporturile noastre — dintre România şi Kuweit — cunosc o dezvoltare bună. In convorbirile pe care le-am avut in aceste zile cu emirul, cu primul ministru şi cu alte personalităţi kuweitiene am ajuns la înţelegeri bune cu privire la extinderea colaborării în diferite domenii, inclusiv stabilirea unei colaborări in domeniul pregătirii cadrelor. Am convenit să încheiem un acord de cooperare în domeniul Invăţămîntului, ştiinţei, culturii şi, desigur, in acest cadru, se vor putea dezvolta şi relaţiile dintre universităţile româneşti şi universitatea dumneavoastră. In România învaţă un număr mare de studenţi din alte ţări, printre care aproape 2 000 din ţările arabe, şi, de asemenea, un număr mare de specialişti români in domeniile petrolului, raedicinei şi învăţămintului lucrează în diferite ţări“. După ce a adresat invitaţia ca o delegaţie a Universităţii kuweitiene să viziteze România, preşedintele Nicolae Ceauşescu s-a referit la modul de organizare şi dimensiunile învăţământului de toate gradele din ţara noastră. „Pregătim toate cadrele în ţară. Trimitem numai la specializare, la schimb de experienţă in diferite domenii“. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a arătat că, in acelaşi timp, în România învaţă, în prezent, peste 8 000 de studenţi străini, iar aproape 8 000 de specialişti români lucrează in diferite ţări — in primul rind ţări în curs de dezvoltare — inclusiv în statele arabe, în domeniul tehnic, al medicinei şi învăţămîntului. In încheiere, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat : „Suntem gata si colaborăm cu dumneavoastră. Intr-adevăr, să punem tineretul nostru si conlucreze, să înveţe si trăiască în pace, să edifice o lume mai dreaptă şi mai bună“. Mulţumind pentru cuvintele adresate de preşedintele Nicolae Ceauşescu, ministrul educaţiei, Jassem Al-Marzouk, a spus : „Vedem ■ în acestea un mijloc important de întărire a frăţiei, a prieteniei dintre popoarele kuweitian şi român, dintre generaţiile actuale şi viitoare din ţările noastre“. Preşedintelui Nicolae Ceauşescu i se înminează apoi de către rector placheta de argint a Universităţii din Kuweit, iar tovarăşei Elena Ceauşescu placheta de argint a Facultăţii de ştiinţe şi o bogată colecţie de reproduceri ale unor reprezentative opere de artă arabă. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu semnează în Cartea de aur a universităţii. In continuare, se vizitează Facultatea de ştiinţe. Pe frontispiciul acestui edificiu este înscrisă cu litere mari urarea : „Facultatea de ştiinţe salută călduros vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a doamnei Elena Ceauşescu, soli ai poporului român şi distinşi reprezentanţi ai ştiinţei româneşti“. După ce au făcut cunoştinţă cu bogata bibliotecă ştiinţifică şi didactică aflată aici, oaspeţii au fost conduşi într-o serie de laboratoare, îndeosebi cu profil chimic, petrochimic şi de tehnologia petrolului, unde li se oferă detaliate explicaţii. In cadrul laboratorului de chimie analitică, tovarăşa Elena Ceauşescu dă o înaltă apreciere modului funcţional de organizare a acestui centru de studii, aparaturii moderne cu care este dotat. Este vizitată şi secţia de prelucrare, cu ajutorul computerelor, a datelor statistice, activitate care pe lingă scopurile pedagogice serveşte organismelor de planificare ale ţării. Un ultim popas este făcut în Muzeul secţiei de geologie. în încheiere, preşedintele Nicolae Ceauşescu, adresându-se ministrului educaţiei, rectorului, membrilor senatului, cadrelor didactice, a dat o bună apreciere bazei materiale, pregătirii cadrelor de care dispune universitatea, a reafirmat dorinţa de a se dezvolta o bună conlucrare româno-kuweitiană pe tărîmul învăţămîntului, ştiinţei şi culturii şi, în aplauzele celor prezenţi, a urat noi succese în activitatea prestigioasei instituţii. De la trimişii speciali