Scînteia, mai 1977 (Anul 46, nr. 10792-10817)

1977-05-01 / nr. 10792

SCINTEIA — duminică 1 mai 1977 GINDEŞTE ŞI ACŢIONEAZĂ ...Idei, idei, idei... Fiecare şedinţă a consiliului oameni­lor muncii din întreprindere este o densă vehiculare de idei, de cunoştinţe, de soluţii, o concentrare a competenţei, li privim atent pe participanţi. Fără să le punem cîtuşi de puţin la îndoială calităţile, ne întrebăm totuşi: de unde, din ce rezervor bogat se hrănesc cu atitea idei şi cu o atît de minuţioasă cunoaştere a realităţilor uzinei? Şi astfel, ne-am adresat cîtorva dintre membrii consi­liului oamenilor muncii cu întrebarea „Cum se nasc ideile pe care le lansaţi in consiliu ?“ ,.Mai întîi ar trebui să ştiţi cine participă la aceste şedinţe“ — ni s-a sugerat. „Cum, cine participă ? Fireşte, membrii consiliului“. Ni s-a răspuns : „Nu numai. Practic, participă mii de oameni, toată uzina...“ MARIAN AVRAM, muncitor în secţia prese-compresoa­­re : „Se înţelege că nu sunt numai ideile mele. Trăiesc şi muncesc între oameni care au ideile, propunerile lor. Aşa incit ceea ce spun eu în consiliu este, în fapt, o emanaţie a colectivului din care vin. Nu mă bizui niciodată numai pe ceea ce observ şi cunosc eu, din experienţa locului meu de muncă, ci mă consult cu toţi. Spre exemplu, luna trecută, în consiliu ştiam că se va analiza, între altele, protecţia muncii. Am mers aproape din om un om şi­ am adunat păreri, situaţii, propuneri. Aşa am putut să-mi dau seama că referatul prezentat în şedinţă era sărac, superficial, nerealist. Şi am înfăţişat situaţia reală de la noi. Cu idei şi soluţii“. HRISTACHE ANTONACHE, maistru, Erou al Muncii Socialiste, secţia forjă : „Nu este zi să nu bat cu piciorul toate locurile de muncă din secţie. La fiecare pas găseşti întotdeauna cite ceva care doare, care arde. Stau de vorbă zilnic cu cel puţin 20—30 de oameni, lămurim împreună tot ce putem lămuri. Ce nu — rămîne pentru consiliu, unde cuvîntul meu are greutate tocmai pentru că acesta este, de fapt, cuvîntul tovarăşilor mei de muncă. Apoi eu le spun ce s-a hotărît şi, din acest dialog permanent, apar alte idei, alte inițiative, probleme ce se cer analizate şi rezolvate". „Toţi decidem, toţi răspundem“ ROMULUS DRAGOESCU, muncitor la Com­binatul siderurgic din Reşiţa, membru in consi­liul oamenilor muncii . Fac parte din generaţia de siderurgişti mai vechi ai Reşitei. Am apucat, de fapt, şi vremea patronatului, cind noi, mun­citorii, nu eram întrebaţi şi nu aveam cuvint in treburile de conducere. Astăzi, cum să vă spun, tot muncitor sunt, dar ce mare deosebire ! Fap­tul că participăm efectiv la deciziile privind munca si viata noastră spune totul despre cum trăim si muncim, despre demnitatea noastră. ECATERINA JULARI,­­ firăreasă, întreprin­derea textilă Arad . Fiecare angajat cunoaşte acum, pe lingă problemele specifice ale locului de muncă, si situaţia de ansamblu a întreprinde­rii. Este firesc si necesar. Prin aceasta se reali­zează conducerea efectivă de către muncitori a destinelor întreprinderii in care ei sunt singurii si adevăraţii stăpini. ARCADIE SCHWARTZ, maistru, Combinatul siderurgic Hunedoara : Anul trecut s-au creat la noi consilii ale oamenilor muncii si in uzinele din combinat. Odată cu aceasta, conducerea co­lectivă s-a adincit , analizele făcute in adunări­le generale sunt mai profunde, iar activitatea de control si îndrumare a consiliului oamenilor muncii, mai concretă, mai eficientă. VERONICA HAGAU, turnător-formator la întreprinderea mecanică Alba Iulia : Adunarea generală te critică si te laudă după merit, fie­care isi spune organizat opinia, votează cu con­ştiinţa răspunderii de adevărat stăpin. Noi pro­punem, noi hotărim, noi purtăm răspunderea pentru că noi conducem. Iar fiecare vot repre­zintă un angajament muncitoresc. TEMISTOCLE FRANGACHE, Combinatul de prelucrare a lemnului Bacău . De cinci ani de cind sunt membru al consiliului oamenilor muncii, îmi amintesc doar de o singură hotărire neindeplinită din cauza unor con­diţii strict obiective. In rest, hotărîrile s-au îndeplinit integral. Este, fără îndoială, efectul controlului strict exercitat de colectiv, în adunările generale, în activitatea de zi cu zi. Membrii consiliului oamenilor muncii sunt puşi să dea seama asupra modului cum işi îndepli­nesc mandatul muncitoresc. Democraţia im­plică controlul nemijlocit asupra îndeplinirii hotăririlor colectivului. IOAN CREŢU, turnător, întreprinderea me­canică Alba Iulia, membru în Comitetul oamenilor muncii. Cînd intru in secţie după o şedinţă a consiliului sint asaltat de întrebări. Ce s-a hotărit in legătură cu... ? La fiecare întrebare sint dator cu un răs­puns temeinic, concret, susţinut de fapte pre­cise. Acesta este controlul colectivului. Nu poţi nici să răsufli ! Ing. GÜNTER GROSS, întreprinderea „Inde­pendenţa“ Sibiu . Nu există h­otăriri care să fie „pierdute pe drum“. In temeiul legalităţii so­cialiste, al democraţiei muncitoreşti, toate ho­­tăririle sunt afişate la fiecare loc de muncă şi cuprind specificaţii exprese cu privire la modul de rezolvare, cu termene şi responsabilităţi pre­cise. E un mecanism pe care-l facem să func­ţioneze exact, aşa cum funcţionează întregul mecanism al democraţiei noastre socialiste. PAGINĂ 3 Aia, LA NOI, CONDUCE CLASA MUNCITOARE aici, în România socialistă aici, in uzinele ţării aici, la fiecare loc de muncă ■ PESTE 153000 DE REPREZENTANŢI AI MUN­CITORILOR ŞI CADRE DE CONDUCERE fac parte din consiliile oamenilor muncii . PESTE 5000000 DE OAMENI AI MUNCII au participat la adunările generale desfăşurate la începutul acestui an . AU LUAT CUVÎNTUL PESTE 360000 . APROAPE 180000 DE PROPUNERI au îmbogăţit programele de lucru ale întreprinderilor industriale, agricole, de construcţii, de cercetare şi proiectare „Itt condiţiile în care masele muncitoare sunt stupine pe forţele de producţie, pe toate bogăţiile naţionale, creăm o democraţie de tip nou, radical diferită de democraţia burgheză bazată pe exploatarea şi asuprirea majorităţii poporului. In acest sens am creat cadrul organizatoric pentru participarea oamenilor muncii la conducerea întregii activităţi economice şi sociale. In toate întreprinderile şi instituţiile funcţionează consilii ale oamenilor muncii, la toate nivelurile societăţii există organe de conducere colectivă“. NICOLAE CEAUŞESCU La intreprinderea „23 August“ din Capitală, ca pretutindeni pe întinsul ţării Marele colectiv, în virtutea prerogativelor democraţiei socialiste, ALEGE ŞI HOTĂRĂŞTE luni, 25 aprilie 1977, ora 10. La întreprinderea „23 Aug,­gust“ din Capitală a început şedinţa lunară a consiliului oamenilor muncii. Participă 21 din cei 27 de membri (lip­­sesc motivat a şase, nici unul însă din reprezentanţii aleşi ai angajaţilor). Mai participă membrii biroului co­mitetului de partid, ai colectivului care a coordonat studiul importantei probleme puse în discuţie: creş­­terea gradului de utilizare a maşinilor şi instala­­ţiilor. Referatul­­ se află pe masă: patru file dacti­lografiate la un rind, plus 30 de diagrame, grafice, tabele. Este esenţa extrasă dintr-o vastă investigaţie la care au participat colective alcătuite din cite cinci oameni din fiecare secţie, deci 85, şi care au discutat, practic, cu toată uzina. Pe durata a 30 de zile de lucru. Unele dintre ideile noi, descoperite pe parcursul investigaţiei, s-au şi aplicat, înainte de a deveni decizie. Nu e numai o impresie că la şedinţa aceasta participă întreaga masă de muncitori şi tehnicieni ai uzinei, multe mii de angajaţi, ci o realitate : aici, pe masa de lucru a consiliului, se află ceea ce au gîndit — pentru bunul mers al uzinei, pentru valorificarea întregului po­tenţial productiv — toţi cei care acum se află, ca întot­deauna, la maşinile lor, în neîntreruptul proces al muncii. Această largă şi efectivă participare la conducerea tre­burilor întreprinderii este, în fapt, forţa pe care o vă­deşte în practică activitatea consiliului — el însuşi, prin structura sa, o emanaţie a marelui colectiv. S-a discutat cu aprindere, o oră şi jumătate, răstimp în care s-a auzit de nenumărate ori : „adunarea generală“, „hotărirea adunării generale“... Era fireasca raportare a întregii activități la forul suprem al conducerii colectiva care a însărcinat consiliul oamenilor muncii să ducă la îndeplinire hotărîrile sale. Extrasă din procesele verbale din acest an ale adunărilor generale ale angajaţilor sau ale reprezentanţilor lor din fiecare atelier, din fiecare secţie şi pe toată uzina, o cifră ne vorbeşte de la sine despre democraţia muncitorească, despre larga participare la conducere, despre forţa învestiturii atribuite acestui consiliu , în 114 adunări generale şi 20 de adunări ale reprezentanţilor s-au făcut nu mai puţin de 1136 de pro­puneri privind îmbunătăţirea activităţii generale a în­treprinderii. Şedinţa ne-a oferit astfel tabloul impresionant al Îm­plinirii unor mari răspunderi. Al exercitării unor înalte prerogative democratice. Pentru că membrii consiliului poartă pe umerii lor învestitura voinţei a mii şi mii de oameni şi răspund direct pentru modul în care îşi duc la îndeplinire mandatul muncitoresc. GHEORGHE GABOR, maistru, şef de atelier, in secţia uzinăi-locomotive. „La o şedinţă, preşedintele consi­liului, tovarăşul Mircea Drăgulin, directorul între­prinderii, m-a contrazis. N-am cedat, pentru că ştiam precis că oamenii cu care m-am sfătuit nu puteau să greşească. A doua zi, conducerea uzinei a cer­cetat lucrurile la faţa locului, s-a constatat că aveam dreptate şi s-au luat pe loc măsurile care se impuneau. Sursa cea mai bogată in idei este deci activitatea noastră de zi, cu zi. La o altă şedinţă a consiliului, cînd se discu­tau problemele cheltuielilor la mia de lei producţie, am fost eu criticat aspru pentru diversele­ fenomene de ri­sipă din cadrul secţiei, faţă de care arătam cu degetul spre alţii. M-am iftt­urs înapoi, am informat conducerea secţiei şi a fost rindul nostru să dovedim prin fapte că respectiva critică era pe deplin întemeiată“. ...Bogăţia faptelor şi a ideilor care se află pe masa de lucru a acestui organism de conducere colectivă este — după cum ne-o demonstrează realitatea — rodul unei ample investigaţii a opiniilor exprimate de marele colec­tiv. Cei peste 15 000 de angajaţi ai întreprinderii işi spun cuvîntul în adunările lor generale şi, prin aceşti expo­nenţi, participă plenar în cadrul de maximă răspundere şi eficienţă pe care-l oferă democraţia muncitorească. CONTROLEAZĂ, CRITICĂ, ÎNFĂPTUIEŞTE Care este, în fond, esenţa participării reale, efective la actul de conducere ? Negreşit, aceea ca observaţiile, criti­­cile, propunerile să-şi afle neintirziat rezonanţa cuvenită, să conducă la rezolvările necesare. E un fapt care a pă­truns puternic in conştiinţa clasei noastre muncitoare, chemată să-şi spună cuvîntul, să critice, să decidă in nu­mele dreptului şi datoriei de clasă conducătoare, in nu­mele responsabilităţii sale politice şi sociale. Iar cinci mi­lioane de muncitori au conştiinţa necesităţii participării lor active la actul conducerii, a manifestării unei atitu­dini responsabile, ofensive faţă de tot ceea ce priveşte întreaga colectivitate socialistă, ne găsim pe cel mai auten­tic şi mai fertil ţărim al democraţiei socialiste. Se ştie însă, critica nu este, pentru cei vizaţi, lucrul cel mai plăcut de pe lume. Şi , de ce nu ? doar se mai cunosc ici-colo şi asemenea cazuri — cei care critică s-ar putea teme de eventuale urmări, stingheritoare, ale actului lor... temerar. Nu se tem, totuşi. De ce ? Să-i întrebăm. PETRE SIMA, sudor în secţia prese şi compresoare: — Da, în ultima adunare generală am criticat. L-am criticat pe şeful secţiei, pe preşedintele sindicatului, pe şeful de atelier. I-am criticat pentru că aveam aici unele greutăţi în ce priveşte disciplina tehnologică şi aprovizio­narea ritmică cu piese. Ceea ce înseamnă că nu-şi făceau, cum trebuie, datoria. — S-au supărat ? — N-am simţit. Dimpotrivă, după cîteva zile, cînd si­tuaţia s-a remediat, a venit la locul meu de muncă şe­ful secţiei şi m-a întrebat zimbind dacă am observat vreo schimbare. Avem şi o gazetă de perete unde toate criti­­cile şi propunerile noastre se afişează împreună cu măsu­rile hotărîte de către conducerea secţiei pentru reme­diere. Dacă o critică a fost nejustă sau o propunere a fost nerealistă se spune şi asta acolo, cu toate explicaţiile ne­cesare. Mi se pare că aşa e drept şi bine. ANDREI URSU, lăcătuş montator, aceeaşi secţie : — Sigur că am criticat. Vă spun exact şi ce anume, pe puncte. Unu: atitudinea îngăduitoare a unor condu­cători ai locurilor de muncă faţă de actele de indisciplină. Doi : risipa de energie electrică ce se face din neglijenţa unor tovarăşi pe care i-am numit. Trei : aportul scăzut al unor cadre inginereşti de la noi din secţie şi din uzină la rezolvarea unor probleme tehnologice care ne dau incă de furcă. Patru : nerespectarea graficelor de colaborare cu alte secţii şi cu alte întreprinderi. Am criticat si ministe­rul. Problema asta a preluat-o pe urmă şi tovarăşul Ma­rian Avram, reprezentantul nostru in consiliul oamenilor muncii, şi a supus-o in dezbaterea consiliului. — Şi-aţi păţit ceva ? „ — Nu, dar tot n-ar fi contat. Trebuie să respectăm prin­cipiile. — Alte urmări ? — Păi, a început să se rezolve ba una, ba alta... HORIA TUDORACHE, rectificator, secţia motoare : — Ei, da, am criticat, şi foarte tare, conducerea între­prinderii pentru situaţia proastă pe care o aveam aici pri­vind mijloacele de transport. Era în adunarea generală. — Vi s-a reproşat această critică ? — Poate în lipsa mea să fi spus cineva, ceva. Mie, în faţă, nu mi-a reproşat nimeni nimic. Iar la o săptămînă după asta ne-au sosit in secţie două autostivuitoare, adică exact ce ne trebuia. Ştiţi cum e cu critica? Condi­ţia e să fie reală. Şi s-o spui în faţă. Şi să nu urmăreşti avantaje personale, adică să nu faci din critică o chestie meschină. Dacă respecţi aceste reguli, n-are nimeni ce să-ţi reproşeze. EUGEN SILBERSTEIN, maistru principal, secţia uzinaj locomotive : — La ultima adunare generală a angajaţilor l-am cri­ticat pe un tovarăş inginer-şef. Mi s-a părut că se ocupă mai cu părtinire de alte secţii, in vreme ce noi rămîneam cu nişte probleme nerezolvate. — Ce-a urmat după şedinţă ? — După şedinţă a venit în secţie şi ne-a spus : „Iată, chiar acum mă ocup de problemele voastre, ca să nu măi trăiţi cu impresia că ţin mai mult cu alţii“... — Deci, nici o reprimare ? — Atmosfera de la nod nu permite aşa ceva. Orice comentarii despre cum funcţionează critica si auto­critica intr-un asemenea colectiv, despre garanţiile demo­craţiei muncitoreşti ni se par de prisos. Ce spun despre conducerea colectivă : Directorul Întreprinderii, ing. MIRCEA DRĂGULIN O hotărire luată in consiliul oamenilor muncii are o cu totul altă autoritate decit cea mai fermă dispoziţie dată pe cale administrativă. De ce ? Pentru că noi, ca membri ai consiliului, avem în spatele activităţii noastre uriaşa forţă a mii de oameni care gindesc şi ne încredinţează ideile, observaţiile, voinţa lor. Pe de o parte s-ar părea că-i mai simplu pentru noi. Nu ? E uşor să conduci când ţi se oferă mii de păreri şi soluţii. Dar, în acelaşi timp, este extrem de greu. Pentru că ne incumbă o foarte mare răspundere faţă de voinţa maselor, pentru valorificarea in­tegrală a acestei gîndiri colective. In aceste condiţii, pen­tru noi, cei din conducerea operativă a întreprinderii, ra­portarea fiecărui gest la voinţa exprimată de colectiv şi consultarea înţelepciunii lui devine legea numărul unu. Secretarul comitetului de partid, CAROL DINA Făcind o retrospectivă a şedinţelor consiliului oamenilor muncii, aş sublinia un fapt : la multe dintre acestea au participat, şi membrii biroului comitetului de partid. Aces­te şedinţe comune subliniază, după părerea mea, un as­pect esenţial : caracterul politic al conducerii democratice a întreprinderii. A conduce, astăzi, nu­ înseamnă numai a acţiona in cunoştinţă de cauză, ci în egală­­măsură şi a convinge, iar aceasta nu se poate face decit prin meto­dele specifice muncii politice. Iată de ce milităm ca mem­brii consiliului oamenilor muncii, toţi factorii de decizie din conducerea întreprinderii să acţioneze permanent ca adevăraţi conducători politici mereu printre oameni şi îm­preună cu ei, întrucît aceasta este adevărata garanţie a unei conduceri profund democratice, revoluţionare. Mihai CARANFIL Dumitru TIRCOB Foto ! S. CRISTIAN Luni, 25 aprilie, ora zece... A început şedinţa lărgită a Consiliului oamenilor muncii de la „23 August" „Trebuie sa fiu bine pregătit pentru şedinţă" (Marian Avram, muncitor, membru în C.O.M.) „Hotărîrile temeinice se pregătesc studiind atent problemele fiecărui loc de muncă" (Eugen Silberstein, maistru principal) Gheorghe Gabor, maistru, șef de atelier, membru in C.O.M. Hristache Antonache, mais­tru, Erou al Muncii Socialiste Aurel Mincu, turnător, șef de echipă. Ing. Lucia Costescu, prezentă la şedinţă în calitate de membră a biroului comitetului de partid. •Ing. Mircea Drăgulin, preşedintele consiliului oamenilor muncii, direc­torul general al întreprinderii. (­ Gheorghe Buruc, muncitor, şef de echipă, Erou al Muncii Socialiste

Next