Scînteia, decembrie 1977 (Anul 46, nr. 10974-11000)
1977-12-01 / nr. 10974
PAGINA 2 CRAIOVA,întreprinderea de autoturisme se construieşte în... plină viteză In activitatea constructorilor de pe ŞANTIERUL ÎNTREPRINDERII DE AUTOTURISME DIN CRAIOVA există două momente de referinţă, deosebite net intre ele. Primul datează de la începutul lucrărilor, mai precis din luna aprilie a acestui an, cînd amplasamentul viitoarei întreprinderi nu era altceva decit un teren slab productiv, cu denivelări foarte pronunţate. Fără îndoială, era un teren impropriu în starea lui naturală pentru o investiţie de o asemenea anvergură, în urma unor vaste lucrări de sistematizare pe verticală, realizate pe o suprafaţă de cîteva zeci de hectare de către Staţia de utilaj greu şi transport Craiova, au apărut trei rînduri de terase, betonate şi perfect plane, pe care, acum, prind contur tot mai clar principalele hale de producţie ale fabricii de presaj şi ambutisaj, montaj general, prelucrări mecanice şi altele. Pretutindeni în jur, domneşte o intensă activitate, constructorii înalţă în ritm susţinut o „masivă pădure“ de stîlpi şi grinzi metalice, care îşi sporeşte fără întrerupere dimensiunile. De trei ori mai repede... Pentru a sugera cu exactitate amploarea şi gradul de dificultate ale lucrărilor de nivelare şi sistematizare riguroasă a terenului, să dăm glas cifrelor. Constructorii au avut de pus în mişcare aproape 2 000 000 mc de pămînt, au executat lucrări complexe de săpături, în medie, pină la o adîncime de 5 metri faţă de cota terenului natural, mergind in multe zone chiar pină la 10 metri. Circa 1 000 000 mc din această imensă masă de pămînt au fost dislocaţi şi transportaţi în altă parte, in afara şantierului. S-au efectuat lucrări ample de umplutură şi nivelare pe mai bine de o treime din suprafaţa noii întreprinderi. Au urmat, apoi, în succesiune firească, lucrările de bază : trasee kilometrice la canalizare, gospodării de apă, peste 500 de fundaţii directe, cuve, diverse alte amenajări. Mărimea acestui efort este şi mai clar exprimată de ritmul cu adevărat neobişnuit în care s-a lucrat. Totul a fost făcut, practic, în decurs de patru luni. Adică, INTR-UN TIMP DE DOUA ORI ŞI JUMĂTATE, CHIAR DE TREI ORI MAI SCURT DECIT CEL OBIŞNUIT. Cum a fost posibilă această autentică performanţă şi în ce mod au acţionat constructorii ? — iată întrebările fireşti pe care şi le pune oricine. Să începem descifrarea metodic: în etapa de ORGANIZARE A LUCRĂRILOR, cea mai mare parte a preocupărilor a fost consacrată „comprimării timpului“, scurtării hotărite a duratelor de execuţie. Calea ce trebuia urmată era clară : mecanizarea completă a lucrărilor de nivelment. — Pe baza volumelor strict determinate de lucrări, am stabilit necesarul de mijloace tehnice, ne precizează tovarăşul Florea Chisăr, secretar adjunct al organizaţiei de partid. Apoi, cu ele am alcătuit formaţii sau unităţi complexe de lucru, fiecare cuprinzind un excavator, un buldozer, unul sau doi cilindri compresori şi cinci basculante de mare capacitate. — Care a fost scopul acestei „formule organizatorice“ ? — în primul rînd, introducerea unei ordini şi discipline desăvîrşite în munca oamenilor şi în funcţionarea Utilajelor, deoarece toate unităţi-le au primit sarcini precise. In al doilea rind, cunoscînd cine şi cit anume are de făcut, am putut institui un control permanent şi riguros asupra mersului întregii noastre activităţi şi asigura o intervenţie promptă şi eficientă pentru înlăturarea vreunui eventual neajuns. în sfîrşit, am creat condiţiile aplicării cu rezultate maxime a acordului global. Ce înseamnă ordine ştiinţifică de bătaie? — Momentul alcătuirii acestor unităţi complexe a coincis însă şi cu prima dificultate întîmpinată, intervine în discuţie ing. Leon Iftode, şeful staţiei. Pentru că nu totul a decurs simplu, fără obstacole. Potrivit calculelor noastre, era nevoie de 16 formaţii, dar nu s-au putut asigura mijloace tehnice decit pentru 9. Trebuia, deci, să adoptăm un plan mobilizator de acţiune, în care ritmul de lucru să fie hotărit nu de cantitatea de utilaje de care dispunem, ci de calitatea muncii obţinute cu acestea. Firesc, deci, pasul următor, la capitolul organizare, a constat in programarea optimă a lucrărilor, în stabilirea „ordinii de bătaie“ — cum spun oamenii de pe şantier — adică a succesiunii în care se vor efectua nivelarea şi sistematizarea diferitelor zone ale terenului. Scopul acestei măsuri ? Să se asigure cit mai rapid cu putinţă fronturile de lucru necesare începerii, în paralel, a lucrărilor de construcţii propriu-zise. — Aveam de susţinut cu toţii un adevărat examen al capacităţii profesionale, ne spune în continuare inginerul Iftode. Ştiam însă un lucru : timpul cîştigat de noi n-avea importanţă decît în măsura în care ceilalţi constructori puteau beneficia din plin de el“. Deci, în permanenţă şi pretutindeni în perimetrul şantierului, s-a acţionat stăruitor şi cu înaltă răspundere în virtutea aceluiaşi cuvînt de ordine : „nici un constructor şi nici un utilaj de construcţii să nu fie obligat să aştepte“, iar cazul „prelucrărilor mecanice“ este elocvent. Pentru început, toate forţele au fost concentrate doar pe jumătate din suprafaţa acestei hale şi, numai după ce s-a asigurat constructorilor posibilitatea ca, la rindul lor, să treacă energic la lucru, a fost sistematizată şi nivelată cealaltă jumătate. N-am dezvăluit încă un important „secret“ de organizare, care a permis practic dublarea productivităţii muncii oamenilor şi a randamentului utilajelor. Este vorba de stabilirea celor mai adecvate puncte de lucru, în funcţie de specificul fiecărui utilaj, pentru a se obţine maximum de randament pe seama lui. S-a hotărit, de pildă, ca buldozerele să fie folosite şi la lucrările de săpături şi la cele de umplutură. Trebuia însă să li se găsească un loc de acţiune corespunzător, iar acesta a fost ales pe o fîşie de 100 m lăţime, de o parte şi de alta a „graniţei“ care delimita zona destinată săpăturilor de aceea care urma să fie umplută cu pămînt. Rezumind această iniţiativă, ce se desprinde . Intr-un singur drum, un buldozer a executat ambele categorii de lucrări. De asemenea, toate excavatoarele au lucrat grupate compact, pe un front larg de circa 150 m. Iată un sistem avantajos din toate punctele de vedere şi, înainte de orice, pentru că a stimulat intrecerea între oameni, fiecare avînd posibilitatea să aprecieze cu destulă exactitate stadiul atins de către el, precum şi de ceilalţi. Iar această întrecere, dinamică şi pasionantă uneori, a existat realmente pe şantierul craiovean, dublată însă, în permanenţă, de spiritul de întrajutorare tovărăşească. — Dacă un excavatorist „pierdea“ teren, rămînînd în urmă, făcea un schimb de locuri cu cel mai avansat dintre tovarăşii săi de muncă, care îl înlocuia automat pentru a recupera „handicapul“ — ne explică muncitorul Ion Cruţan. în ce constau efectele acestor măsuri organizatorice, completate, bineînţeles, cu numeroase altele ? în primul rind, s-a obţinut un ritm de Să mai menţionăm două dintre pîrghiile care au completat acest amplu efort organizatoric al constructorilor, contribuind efectiv la reuşita lui în condiţii de înaltă eficienţă : 1. APLICAREA INTEGRALA A ACORDULUI GLOBAL. Cunoaşterea cu precizie a volumelor de lucrări a permis încheierea unor contracte-angajamente clare şi mobilizatoare privind atît termenele, cit şi nivelul calitativ al lucrărilor. Oamenii şi-au făcut un riguros program de lucru, respectat intru totul : două schimburi a cite 10 ore. Tot ei au fost aceia care s-au preocupat de asigurarea unei bune iluminări a punctelor de lucru pe timpul nopţii. Urmarea , între zi şi noapte, diferenţele la realizări au fost practic insesizabile. Acest ritm aproape neîntrerupt de muncă este reflectat sugestiv de coeficientul de schimb atins in folosirea utilajelor . 2,5. Adică, maximum posibil. A fost mult de muncă, e drept, dar şi ciştigurile au fost pe măsură. Aproape toţi au primit o retribuţie intre 4 000 şi 4 500 lei pe lună, faţă de 2 000— 2 500 lei, cit s-ar fi încasat, dacă nu s-ar fi aplicat acordul global. Aproape că nu mai e nevoie de comentarii , numai prin mecanizarea acestor trei categorii de lucrări s-a înlocuit munca a 383 oameni, în timp ce duratele de execuţie au fost sensibil scurtate. Nu putem trece, de asemenea, cu vederea activitatea desfăşurată pe acest şantier de un alt colectiv de constructori — cel al Trustului de izolaţii pentru lucrări industriale din Bucureşti. Cîteva date din „cartea sa de vizită“ : acordul global aplicat in proporţie de sută la sută, sarcina de creştere a productivităţii muncii depăşită cu 3 la sută şi, mai cu seamă, organizarea unei baze de producţie secundară, care să asigure premisa reală a mecanizării aproape integrale a lucrărilor, deci a reducerii substanţiale a duratei de execuţie. Un exemplu sugestiv : prin vopsirea elementelor de acoperiş în atelierul centralizat se micşorează cu două treimi timpul necesar acestei operaţii, faţă de situaţia cînd ar fi fost efectuată pe şantier. în sfîrşit, un ultim aspect demn de menţionat pe şantierul întreprinderii de autoturisme Craiova : măsurile lucru net superior indicilor tehnici de productivitate prevăzuţi. Tabloul de mai jos este, de altfel, grăitor : 2. ASIGURAREA UNEI ASISTENTE TEHNICE COMPETENTE ȘI PERMANENTE, prin intermediul unei echipe specializate de mecanici în ambele schimburi, completată in perioadele de „virf“ ale activității cu întregul personal muncitor al Secției de utilaj greu și transport, gata să intervină oricînd în caz de nevoie. De o importantă capitală în prevenirea defecţiunilor s-a dovedit însă „ora dintre schimburi“ — interval de timp în care, zilnic, utilajele erau verificate, gresate, echipate şi predate in stare de perfectă funcţionare. Nu poate surprinde, în aceste condiţii, faptul că deşi s-a muncit in ritm susţinut, fără menajamente, numai la basculante s-au economisit, pină in prezent, 41 581 litri de benzină. O altă măsură care reţine atenţia : asigurarea pieselor de schimb, în primul rind, prin forţe proprii, iar in situaţii care depăşeau capacitatea de rezolvare a celor de pe şantier, prin sprijinul primit din partea furnizorilor acestor maşini de construcţii , în principal, întreprinderile „Tractorul“ din Braşov şi „Progresul“ din Brăila. Prin mecanizare la productivitate ridicată Preocupările pentru mecanizarea lucrărilor nu se limitează însă numai la atît. In continuare, constructorii au mecanizat complet si alte categorii de activităţi : de betoane, de pregătire a armăturii şi a carcaselor pentru coloanele de forare etc. Avantajele ? Calitatea înaltă a lucrărilor, economii de materiale şi, mai ales, o reducere substanţială a efectivelor de muncitori. Să privim tabloul alăturat , pentru asigurarea condiţiilor normale de lucru pe timp friguros.. Dintre acestea desprindem realizarea, in interiorul halelor, a unor pardoseli in grosime de 15—20 cm din beton, cu un conţinut sărac in ciment, doar de 5 la sută, care însă creează un cadru optim de lucru : aprovizionarea, depozitarea şi manevrarea materialelor de construcţii se efectuează în condiţii de curăţenie ridicată ; randamentul în muncă al oamenilor este sporit ; se evită suprasolicitarea şi defectarea maşinilor ce circulă in interiorul şantierului ; totodată, constituie elementul de bază pentru realizarea unor reţele corespunzătoare de drumuri in şantier şi, fapt deloc neglijabil, costul acestor amenajări este foarte apropiat de cel al balastului de sub pardoseala definitivă. ... Acestea ar fi elementele pozitive ale organizării lucrărilor şi ale activităţii rodnice a constructorilor de pe şantierul întreprinderii de autoturisme din Craiova. Ing. Cristian ANTONESCU Să popularizăm, să încurajăm, să aplicăm experiența Înaintată Productivitatea lunară planificată pentru un excavator cu cupa de 1 mc 14 550 mc 100% Productivitate lunară realizată pe circa circa Șantier 27 000 mc 185% lucrări de be- lucrări de pre-lucrări de pietoane (propa- gătire a armă- gătire a armărare, transport, turn (tăiere, turli pentru punere in o- îndoire, fase- carcase peră) nare) forate Efective necesare, în I condiţii de lucru 250 200 190 „tradiţionale“ I Efective reale, în con- diţii de mecanizare 125 87 45 a lucrărilor I Economia reală de for- ţă de muncă obţinută 113 145 — La virsta de 34 de ani, in ianuarie 1976, aţi fost numit directorul Întreprinderii de maşini-unelte şi agregate — unitate deosebit de importantă, dar şi cu foarte multe probleme. Cu ce experienţă de viaţă fi-a început munca noul director ? — Biografia mea face parte din categoria biografiilor „liniare“. Am terminat liceul la 16 ani şi facultatea de tehnologie a construcţiilor de maşini la vîrsta de 21 de ani. Apoi, am fost repartizat să lucrez, ca inginer, aici, la I.M.U.A.B. Asta acum 15 ani. Şi aici am rămas. — Ce credeţi că v-a făcut să fiţi ataşat de acest colectiv ? — Oamenii de aici. Oamenii aceştia pe care am învăţat să-i cunosc. Sau poate că munca. Frumuseţea muncii. Şi de ce nu, greutatea şi, uneori, duritatea muncii. Fabricăm maşini-unelte şi agregate. Fiecare maşină are o „biografie“ a ei. Fiecare conţine ceva inedit. Ca efort, ca reuşită sau ca dificultate. Nu ştiu ce simte un sculptor cînd termină o lucrare de artă, dar eu cînd se naşte un nou produs mă învîrt în jurul lui şi mă bucur sau sufăr, alături de muncitori, după cum e maşina reuşită sau mai puţin reuşită. Fac tot ce pot să ajut efectiv la izbînda tehnică... — Şi ce înseamnă pentru un director să facă „tot ce poate“ ? — în primul rînd, să cunoască bine, foarte bine, problemele concrete ale producţiei, îndeosebi cele mai dificile. Apoi, să aibă clarviziunea soluţiei şi, eventual, a deciziei. Şi in sfîrşit, dar, bineînţeles, nu în ultimul rînd, să aibă curajul confruntării opiniei sale cu cea a oamenilor în mijlocul cărora lucrează — muncitori, ingineri, tehnicieni. — Ce se intimplă cînd soluția dv. nu coincide cu cea a colaboratorilor ? — Nimic deosebit. îi felicit pe cei care au avut o idee mai bună ca a mea, iar eu caut să sprijin cu toată priceperea finalizarea ei în practică. — Este greu, este uşor să procedezi aşa ? De ce este greu sau de ce este uşor ? — Este uşor dacă poţi să-ţi înfrîngi orgoliul. Şi este greu, chiar foarte greu, dacă începi să te gîndeşti că printr-o asemenea confruntare ţi-ar scădea prestigiul. Adevărata dăruire a unui cadru de conducere presupune să „arzi“ pentru tot ce se intimplă in jurul tău. Noi, directorii, nu purtăm nişte galoane pe care să nu ni le poată lua nimeni. Se ştie bine că chiar colectivul, oamenii în mijlocul cărora lucrezi pot să ceară schimbarea din funcţie dacă nu corespunzi exigenţelor. Cert este că, după fiecare consultare a colectivului, un conducător devine mai stăpîn pe situaţie. Aş spune, chiar mai capabil. — Poate că un exemplu concret ne va face să înţelegem mai bine atitudinea dv., ca director in mecanismul deciziei colective. — Cînd am discutat într-un colectiv lărgit soluţia pentru procurarea elementelor hidraulice (necesare celei mai moderne maşini de alezat şi frezat asimilată în acest an), eu am propus varianta aducerii din import. Am luat riguros în calcul atît dificultatea tehnică deosebită a realizării acestor elemente, cit şi termenul foarte scurt ce se impunea pentru a reduce ciclul de asimilare. Şi punctul meu de vedere „a prins“ foarte repede. La un moment dat însă, un inginer, tînăr şi foarte ambiţios, îmi spune : „Nu sunt de acord cu importul. Eu mă angajez ca, împreună cu oamenii de aici, să le fabricăm în uzină. Simt că putem“. Și a reuşit. Dar nu oricum. Aş îndrăzni să spun la nivelul celor mai bune realizări ale firmelor cu prestigiu in lume. — Cine este acel inginer ? — II cheamă Aurel Popescu, lucrează doar de trei ani la proiectări, fiind specializat în elemente hidraulice. Este, cum spuneam, un tînăr foarte ambiţios. Şi tare îmi plac aceştia oameni inimoşi şi plini de curaj. Iar o fabrică cum este a noastră, care işi înnoieşte integral producţia in acest cincinal, are nevoie de asemenea oameni. — Şi îi aveţi . — Da, poate acesta este încă un motiv care m-a făcut să mă simt bine aici, în uzină. Am început ca stagiar, apoi, după cinci ani, am fost numit adjunct de şef de secţie la prelucrări , pe urmă inginer-şef şi director tehnic. Indiferent de răspunderea pe care am avut-o, programul meu de lucru a început şi începe în mijlocul muncitorilor, în secţiile de producţie. Şi tot aşa se sfîrşeşte. Aşa am ajuns să-i cunosc bine pe aproape toţi oamenii din fabrică. Cred că pe mai bine de 3/4 din ei îi cunosc şi după nume. Nu mi s-a întîmplat, în cei 15 ani de cind lucrez în uzină, să li se ceară ceva pe linie de producţie şi să nu răspundă cu entuziasm. Şi ceea ce mă bucură cel mai mult este că, de fiecare dată, în prima linie a bătăliei pentru autodepăşire se află comuniştii. — în cei doi ani de cînd sînteţi director, care este cel mai important succes pe care l-a obţinut colectivul I.M.U.A.R. 7 — Este greu să spun. Poate faptul că ne realizăm şi chiar depăşim planul la absolut toţi indicatorii ar putea fi cea mai importantă realizare a noastră in ultimii doi ani. — De ce simpla realizare a planului poate fi un succes important şi nu o simplă onorare a unei îndatoriri fundamentale 7 — Pentru noi constituie cu adevărat un succes. Deoarece realizăm şi depăşim planul, după ce ani în şir nu l-am realizat integral la aproape nici un indicator. — Care este explicaţia 7 — înainte erau o serie de greutăţi, ajunse în faza cronică, în ceea ce priveşte colaborarea cu vecinii noştri de peste gard — întreprinderea „23 August“. Nu ne livrau subansamblele principale la timp, in cantităţile şi la nivelul calitativ corespunzător. începînd cu anul trecut, am abandonat învinuirile reciproce. Cadrele de conducere ne-am întîlnit mai des, la ei sau la noi, am discutat pe îndelete cu muncitori şi tehnicieni. Am văzut că lucrurile încep să intre pe un făgaş bun. Acum situaţia s-a îmbunătăţit, aş spune, radical. Recent, vecinii noştri, cu care altădată „ne certam“, au ajuns să ne realizeze un ansamblu, pentru strungul carusel de mare capacitate, la un nivel tehnic şi calitativ situat peste aşteptările noastre. Totul este ca în relaţiile dintre întreprinderi, cînd intervin probleme dificile, să fie pus pe primul plan contactul direct între cadrele de răspundere. Uneori, nici cu o mie de telexuri, note, reclamaţii şi minute nu poţi rezolva ceea ce rezolvi prin contactul direct, la faţa locului, cu colectivul respectiv. Nu există la noi colective de întreprinderi răuvoitoare , dar există colective care se confruntă cu greutări, unele destul de mari în relaţiile dintre întreprinderi, pentru reuşita lor, esenţială este înţelegerea recirocă în numele interesului general. Interesul îngust, departamentul nu poate genera decît pagube. — Sinteţi, deci, partizanul ideii de colaborare, de conlucrare în rezolvarea problemelor. Cum funcţionează acest principiu in unitatea dv. 7 — Nu ştiu dacă am lăsat să se înţeleagă că, la noi, toate deciziile se iau în colectiv, în şedinţele consiliului oamenilor muncii. Ştiţi cum se discută la noi ? Fiecare membru al consiliului vrea să-şi spună părerea în legătură cu problemele discutate. Şi reuşeşte. Nu există şedinţă de consiliu in care fiecare membru să nu-şi spună cuvîntul. Personal, simt o mare satisfacţie cînd particip la aceste şedinţe, văzîndu-i pe oameni cum luptă, cum caută cea mai bună soluţie. Se discută deschis, intr-o atmosferă destinsă, colegială. Nu de puţine ori se intimplă să ia unul altuia vorba din gură, ducînd mai departe o idee pină la găsirea celei mai bune soluţii. — In continuare, important este ca soluţiile şi măsurile stabilite să fie aplicate neîntirziat. — în ce mă priveşte, mă declar un duşman hotărît al adepţilor aşazisei teorii că... „orice minune ţine 3 zile !“ Ce vreau să spun ? Dacă un singur om în angrenajul producţiei — de pildă, unul care lucrează la prelucrări — nu-şi face conştiincios datoria şi nu realizează la timp piese bune, el şi alţii ca el ne pot da peste cap întregul program de montaj. Oricît ar fi de ştiinţific fundamentat. Iată de ce am luptat şi lupt foarte mult, împreună cu organizaţia de partid, cu toţi factorii de răspundere, să inoculăm în conştiinţa fiecăruia cultul seriozităţii şi răspunderii, al respectului faţă de sarcinile ce-i revin. Al consecvenţei in aplicarea măsurilor. Fie că este muncitor, maistru, şef de secţie. — Sau director... — Da, m-am gindit nu o dată ca înainte de a-i controla pe alţii să „mă controlez pe mine“. La fel ca toţi inginerii am fabrică, ca toate cadrele de conducere, am in răspundere directă — pe lingă problemele generale — şi unele concrete, directe de producţie. Sarcini a căror rezolvare presupune să-ţi sufleci mînecile şi să pui umărul. In prezent, de exemplu, răspund de asigurarea bunei întreţineri şi funcţionări a maşinilor de bază, care sunt foarte solicitate la sfîrşit de an. Şi zilnic, de două ori, sunt insecţii şi urmăresc această problemă, iau măsuri pe loc, in funcţie de situaţia existentă. De asemenea, răspund de asimilarea unor subansamble de bază pentru maşinile noi. — Dacă directorul se ocupă de asemenea sarcini, nu-şi risipeşte prea mult timpul, nu ignorează marile probleme, perspectiva 7 — Fără îndoială că directorul trebuie să răspundă — şi să dea socoteală în faţa adunării generale a oamenilor muncii, precum şi în faţa forurilor superioare, a centralei, a ministerului , pentru toată activitatea întreprinderii pe care o conduce. Dar nici problemele la care m-am referit mai înainte nu sunt deloc probleme mărunte. Ele privesc sectoare de bază in care se reflectă nemijlocit activitatea de ansamblu a uzinei, cu realizările şi minusurile ei. Răspunderea unui director nu poate fi — cred — tratată numai global, ci şi mai „pe felii“. Fiind zilnic în mijlocul oamenilor, discutind cu ei despre rezervele şi posibilităţile dintr-un sector sau altul, nu am decit de cîştigat. Şi pentru activitatea curentă şi pentru perspectivă. De fapt, în munca noastră nu cred că se poate spune cită este activitate curentă şi cită de perspectivă ; in mod firesc, ele se împletesc. Prin tot ce realizăm zi de zi, în proiectare, în asimilare, în producţie, nu facem decît să dăm contur perspectivei. Iar pentru noi, aşa cum spuneam, atit prezentul, cît şi perspectiva înseamnă înnoirea completă a producţiei în acest cincinal. Viorel SALAGEAN ----- MUNCA • RĂSPUNDERE • COMPETENTA ------„Programul meu de lucru începe şi se încheie în mijlocul muncitorilor“ Convorbire cu ing. Virgil STERE, directorul întreprinderii de maşini-unelte şi agregate Bucureşti SCINTEIA-joi 1 decembrie 1977 IA ARUTURI - NICI UN RIIGAZ FINA IA ULTIMA BRAZUA! Folosind din plin timpul favorabil din această toamnă, cooperativele agricole din 19 judeţe au încheiat executarea arăturilor de toamnă, iar în alte 10 judeţe lucrările sint pe terminate. Cu toate acestea, acum cînd calendarul arată că sintem in prima zi de iarnă, așa cum rezultă din datele centralizate la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, in total mai sunt de făcut arături pe 303 000 ha, din care 89 000 ha in întreprinderile agricole de stat si 214 000 ha in cooperativele agricole. Cu precădere, se impune intensificarea la maximum a ritmului de lucru in cooperativele agricole din judeţele Ilfov, Constanţa, Ialomiţa, Arad, Timiş, Teleorman şi Botoşani, care mai au de făcut arături pe suprafeţe mari. Ce se întreprinde în acest sens ? Iată ce relatează corespondenţii noştri din judeţele Teleorman şi Botoşani. TELEORMAN Până marţi, 29 noiembrie, în judeţul Teleorman mai erau de atat 15 000 hectare. La această dată unităţile agricole din 14 consilii intercooperatiste, printre care Buzescu, Ciolăneşti, Dobroteşti, Găleteni, Gratia, Odobeasca, Orbească, Peretu ş.a. terminaseră această lucrare. Rămase în urmă se află cooperativele agricole din partea de sud a judeţului şi din zona sistemelor de irigaţii. In această situaţie sunt unităţile servite de staţiunile de mecanizare Slobozia-Mîndra, Traian, Tr. Măgurele, Lunca, Salcia, Fîntinele, care mai au incă de arat între 800 şi 2 000 hectare. Pentru a urgenta executarea arăturilor şi in aceste zone, trustul judeţean S.M.A. a deplasat aici o parte din tractoarele de la unităţile care au terminat această lucrare. Cum se explică decalajul între cooperativele agricole din partea de nord — unde lucrarea a fost de mult încheiată — şi cele din sudul judeţului ? La C.A.P. Crîngu, încă de la orele 7,30, 12 tractoare se aflau in brazdă. Zilnic, mecanizatorii de aici ară între 30 şi 35 de hectare. „Dacă conducerea cooperativei — ne spunea Gică Dinu, şeful secţiei de mecanizare — ar lua măsuri să ne asigure un larg front de lucru, am putea să depăşim cu mult ritmul actual de lucru. Or, o bună parte din cele 160 hectare, care au mai rămas, sunt ocupate cu coceni de porumb“. Situaţia este nesatisfăcătoare şi la C.A.P. Dracea, unde mai sunt de atat peste 500 hectare. Aici, viteza zilnică planificată este de 60 hectare, dar se realizează numai 35 hectare. Explicaţia ne-o dă şeful secţiei de mecanizare, Florea Ruşanu : „Cooperativa agricolă nu ne asigură front de lucru. Azi, de pildă (marţi, 29 noiembrie — n.n.), tractoarele pe care le avem în cîmp au teren eliberat doar pe 15 hectare. In alte zile, parcelele eliberate sunt dispersate şi la mare distanţă între ele, astfel că pierdem mult timp cu mutarea tractoarelor“. Aceeaşi situaţie şi la C.A.P. Putineiu, unde tractoarele stăteau, pur şi simplu, întrucît nu aveau nici un hectar eliberat de coceni. In mod firesc, 8 tractoare fuseseră deplasate la cooperativele vecine Răduleasa, unde se arau ultimele suprafeţe, şi zece la cooperativa din Dracea. Este însă uşor de înţeles cit s-a putut lucra aici, din moment ce unitatea din Dracea asigurase front de lucru doar pentru ... 15 hectare. Iată şi explicaţia faptului că, aşa cum ne spunea Dumitru Popescu, directorul S.M.A. Putineiu, din cele 240 hectare planificate a seara zilnic în acest consiliu intercooperatist, se realizează numai 80—90 hectare. (Ion Toader). BOTOŞANI Din cele 131 000 ha planificate a seara în această toamnă in judeţul Botoşani, pină marţi seara s-au arat aproape 117 000 ha, ceea ce reprezintă peste 89 la sută din prevederi. Dacă avem în vedere viteza zilnică de lucru la arat, situaţia ar putea părea mulţumitoare. Zilnic se ară in jur de 2 500 ha, ceea ce înseamnă că in cel mult 6 zile bune de lucru lucrările ar putea fi încheiate. Numai că executarea in cel mai scurt tiip a arăturilor pe ultimele 15 000 hectare se află sub semnul întrebării, intrucit organizarea lucrărilor este necorespunzătoare în unele consilii intercooperatiste. Ca urmare, și arăturile sunt întirziate : 69 la sută în consiliul intercooperatist Albești, 70 la sută la Dragalina, 72 la sută la Rispiceni, 75 la sută la Săveni etc. Care este motivul rămînerii în urmă a unor consilii intercooperatiste în privinţa arăturilor ? „Principala cauză — ne spune ing. Gh. Popa, directorul trustului S.M.A. Botoşani — a constituit-o nelivrarea ritmică a motorinei. în al doilea rînd, faptul că in numeroase secţii de mecanizare s-a făcut o mare risipă de combustibil, ceea ce ne-a determinat să adoptăm măsuri severe faţă de cei vinovaţi“. Pe de altă parte, adăugăm noi, numeroşi şefi ai secţiilor de mecanizare, sub privirile indulgente ale consiliilor de conducere ale cooperativelor agricole, au tărăgănat executarea arăturilor. Astfel se explică de ce executarea arăturilor de toamnă in judeţul Botoşani a intîrziat nepermis de mult. Prin măsurile adoptate în ultimele zile de comitetul judeţean de partid, in cel mult 5—6 zile bune de lucru, suprafaţa planificată va fi arată în întregime. Este un lucru posibil dacă se va asigura folosirea tuturor tractoarelor disponibile, organizarea muncii în schimburi prelungite şi în două schimburi, utilizarea din plin a timpului favorabil. Totodată, trebuie mobilizate toate forţele din cooperativele rămase in urmă la eliberatul terenului de coceni, astfel ca cei 200 de tractorişti sosiţi din judeţul Suceava, pentru a da o mină de ajutor la arat, să aibă permanent front de lucru şi să poată ara din plin. (Silvestri Ailenei), întreprinderea mecanică Timişoara , aspect din secţia de montaj Responsabilitate partinică (Urmare din pag. I) perioadă, prin lansarea, înainte de termen, cu 20 de zile, a celui de de-al şaptelea mineralier de 55 000 tdw, scoate in evidenţă, cu spirit de responsabilitate comunistă şi în mod autocritic, lipsurile care se mai resimt în activitatea diferitelor secţii şi formaţii de lucru. Datorită acestor lipsuri, nu se înfăptuiesc întocmai prevederile din graficele de producţie la executarea unor blocsecţii aflate in fabricaţie în succesiunea tehnologică, în ordinea fazelor de producţie, cu efect negativ asupra respectării termenelor ferme de construcţie a celor patru mineraliere de mare tonaj aflate în lucru, în cadrul unui asemenea climat de muncă, de înaltă exigenţă şi răspundere, cei care au luat cuvîntul in şedinţa consiliului oamenilor muncii au fost incisivi, au spus lucrurilor pe nume, venind şi cu soluţii de îndreptare a situaţiei. De pildă, ing. Stan Mihail, şeful secţiei I navale, maistrul Costea Chivu de la secţia a treia lemnoasă, Iulian Voineagu, şeful serviciului C.T.C., maistrul Vasile Vatră de la secţia navală, ing. Mitică Rusen de la atelierul de proiectări, participînd la discuţii, au scos in evidenţă şi alte neajunsuri, propunînd pe loc măsuri eficiente, care să ducă la înlăturarea lor in diferite compartimente ale producţiei. Sugestiile şi soluţiile prezentate de ei nu s-au născut, de fapt, „pe loc", in acel moment ; ele se datoresc consultării directe a unui mare număr de muncitori şi specialişti din cadrul secţiilor şi atelierelor pe care le reprezintă. Sunt propuneri serioase, rodul gindirii colective. Pe baza celor propuse se hotărăşte pe loc comasarea unor forţe de lucru spre punctele râmase in urmă faţă de grafice şi schimbarea succesiunii tehnologice a unor faze de producţie, de natură să ducă la recuperarea rămânerilor in urmă. De asemenea, se stabileşte să se lucreze in paralel la realizarea unor instalaţii necesare diferitelor faze de construcţie, se precizează măsuri pentru asigurarea documentaţiei tehnice. Spirit de exigenţă partinică, responsabilitate muncitorească sporită — iată ce a caracterizat această şedinţă a consiliului oamenilor muncii de la Şantierul naval din Constanţa.★ — Noile îmbunătăţiri organizatorice, menite să asigure o mai bună desfăşurare a muncii de ansamblu in întreprindere, dar şi in amănunt, la nivelul fiecărui loc de lucru — arăta tovarăşa Alexandrina Mocanu, secretarul comitetului de partid şi preşedinte al consiliului oamenilor muncii de la ÎNTREPRINDEREA DE CONFECŢII FOCŞANI au venit să statueze funcţionalitatea unui stil de muncă izvorât din însăşi practica activităţii noastre de-a lungul anilor. După cum sublinia secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, trebuie să vedem in noile măsuri necesitatea creşterii continue a răspunderii directe a organizaţiilor de partid şi de masă in conducerea activităţii întreprinderii, faţă de problemele producţiei, ale vieţii oamenilor muncii din unitatea noastră, o cerinţă a afirmării tot mai puternice a democraţiei şi responsabilităţii muncitoreşti. Recent, şedinţa consiliului oamenilor muncii din întreprindere a adus, prin modul de pregătire, desfăşurare şi finalizare a acesteia, argumente in acest sens. S-au analizat două probleme de mare importanţă pentru activitatea unităţii , modul cum a fost asigurată forţa de muncă in lunile ce au trecut din acest an şi preocuparea privind calificarea şi perfecţionarea profesională a oamenilor muncii din întreprindere. Elaborarea studiilor respective a fost încredinţată unor colective in componenţa cărora au intrat membri ai comitetului de partid şi ai consiliului oamenilor muncii, cadre din conducerile secţiilor de produc-ţie şi ale serviciilor funcţionale, muncitori cu o bogată experienţă in muncă, dar şi cadre tinere, cu înaltă pregătire, entuziaste, curajoase, încă pe parcursul analizei, datorită componenţei şi competenţei colectivelor însărcinate cu elaborarea studiilor, au fost rezolvate operativ o serie de probleme, altele — pentru soluţionare — fiind cuprinse in programul de măsuri supus atenţiei consiliului oamenilor muncii. Aşa, de exemplu, chiar in timpul controlului s-a insistat pentru respectarea programului la cursurile de perfecţionare a verificatorilor C.T.C., a modelierilor şi tehnologilor din cadrul compartimentului tehnic şi a ajutorilor de maiştri şi maiştrilor din serviciul producţie. Totodată, s-a trecut la o mai bună repartizare a oamenilor pe operaţiile din procesul tehnologic, in funcţie de aptitudini şi pregătirea lor tehnico-profesională. In şedinţa consiliului, problemele vitale ale planului şi-au găsit reflectare şi în cadrul programului de măsuri adoptat, urmînd ca, spre sfirşitul lunii decembrie, biroul executiv al consiliului, preşedintele biroului care este, în acelaşi timp, şi directorul întreprinderii, să prezinte o informare privind modul de realizare a măsurilor stabilite. — Deşi ne aflăm la început de drum, in sensul aplicării noilor perfecţionări aduse de conducerea partidului — arăta ing. Nicolae Lungoci, preşedintele biroului executiv al consiliului oamenilor muncii de la întreprinderea de confecţii Focşani — putem aprecia că măsurile luate au creat şi in unitatea noastră premisele pentru un spirit de înaltă exigenţă şi răspundere faţă de îndeplinirea sarcinilor de plan din partea tuturor, de la muncitori pină la cadrele investite cu munci de răspundere. S-au lărgit posibilităţile de cunoaştere mai temeinică de către toţi a cerinţelor producţiei, de organizare raţională a muncii şi, in acelaşi timp, s-a creat o bază mult mai largă pentru participarea activă şi responsabilă a celor ce muncesc nemijlocit în producţie la rezolvarea problemelor de ansamblu ale unităţii. Sunt secvenţe ale perfecţionării activităţii, stilului şi metodelor de muncă ale consiliilor oamenilor muncii din întreprinderi, pentru traducerea în viaţă a sarcinilor subliniate de conducerea partidului. Funcţiile au fost preluate, atribuţiile şi exigenţele sporite , stabilite . Acum, de cea mai mare însemnătate este activitatea efectivă, eficientă, plină de responsabilitate a consiliilor oamenilor muncii pentru încheierea cu succes a anului economic 1977 şi pregătirea ireproşabilă a producţiei anului viitor. Petre NEDELCU George MIHAESCU Dan DRAGULESCU