Scînteia, septembrie 1978 (Anul 47, nr. 11206-11231)

1978-09-01 / nr. 11206

PAGINA 2 rFAPTUII DIVERS „Dacia- 2050“, pe Marea Neagră Din Sulina a plecat prima expediţie cu pluta pe Marea Neagră — o premieră in materie. Este vorba de o plută din cele care circulau cindva pe Bistriţa, dar căreia i s-au ataşat, in plus, un catarg, vele, cîrmă. Pe vela mare este pictat chipul unui dac fi înscrisă denumirea expediţiei: „Dacia—2050“. Itinerarul expediţiei : Sulina-Varna-Burgas-Istanbul-Coasta Anatoliei-Ialta- Odesa-Sulina. Scopul expediţiei: o tentativă de a corecta recordul european in navigaţia cu acest gen de ambarcaţiune, precum şi verificarea unor informaţii din cronici despre plutăritul costier pe mare, pină la Constantinopol, ce-l intreprindeau curajoşii plutaşi bistriţeni. Cei şase temerari sunt : trei ieşeni, un petroşănean şi doi bucureşteni. Gentile *■ din tren Avind mai multe bagaje şi grăbindu-secum fac şi alţii) la coborire, Ileana Rădulescu din Bucureşti a uitat in trenul de pe ruta Bucureşti—Baia Mare două genţi de voiaj, pline ochi cu obiecte de îmbrăcăminte şi cu banii pe care-i avusese. Cind şi-a dat seama, trenul plecase din stafie. S-a dus la postul de miliţie T.F. din gara Cimpina. Aici, după ce plutonierul major D. Costaru a ascultat-o cu atenţie, s-a adresat, la rindu-i, Colegilor de la posturile de miliţie din gările de pe parcurs, solicitindu-le sprijin in găsirea genţilor pierdute. Ei au fost găsite ! Ciobanul cu... blugi Venind cu treburi pe la Satu Mare, ciobanul G.R., de la întreprinderea agricolă de stat Cărei, a intilnit pe stradă nişte turişti care i-au vîndut trei pantaloni blugi. Cum insă n-avea de gînd să se prezinte îmbrăcat cu blugi in faţa mioarelor, de teamă să nu-l mai recunoască, s-a dus glonţ cu ei in zona de agrement Someş, unde a încercat să-i vindă cu suprapreţ. Spre ghinionul lui, unul dintre „cumpărători“ s-a dovedit a fi un om al ordinii, astfel că ciobanului i s-au confiscat blugii, pe motiv de negoţ clandestin şi speculă. După cum se vede, ciobanul care s-a îndepărtat de noi a făcut-o de... oaie. La ora 0,35 Puţin după miezul nopţii (mai exact la ora 0,35), sistemul de alarmă de la monumentul istoric şi de artă Biserica Neagră din Braşov s-a declanşat brusc. Lucrătorul de miliţie aflat la post, însoţit de ciţiva cetăţeni ieşiţi din casele din jur şi de trecătorii intimplători pe stradă, s-a apropiat grăbit de locul cu pricina. Nu mică le-a fost mirarea cind au observat un individ care işi luase picioarele la spinare, după ce mai înainte încercase să se furişeze înăuntru cu ginduri necurate. Dar urmăritorii l-au prins. Numele lui Alexandru Platon din Bucureşti, un recidivist înrăit. Tăbliţele şi ortografia Un bărbat înalt, ars de soare, se oprise in loc, mirat, pe una din cele mai animate artere din Constanţa, cu magazine mari şi clădiri impunătoare. După dulcele grai in care ii vorbea celui de-alături, se vedea de la o poştă că omul era de prin părţile Moldovei. — Apoi să nu fi avut zugravul acela atita vopsea, incit să-i scrie numele domnitorului moldovean pe tăbliţa de pe stradă așa cum se cuvine . Ar fi sărăcit oare primăria ? Ce-i acela— „St. cel Mare 7“. Poate că cele zise de moldoveanul nostru nu le-am fi luat in seamă (deși este de nedorit o asemenea prescurtare), dar iată că, pe o altă stradă, aracă o „scăpare“ a... scriitorilor de tăbliţe : strada „V. Alexandri“. Cu „X“. Ce am putea să mai adăugăm ? Să adăugăm că vom trimite această notă celor care — se vede treaba — au tras chiulul şi de la lecţiile de istorie şi de la cele de gramatică. O să scriem adresa exactă a primărei. Să ajungă sigur la destinatar. Imprudenţă Un accident stupid s-a petrecut zilele acestea în staţia C.F.R. Roşiori — Teleorman. Mai exact, in timp ce se manevra un convoi de vagoane. Pe scara ultimului vagon din garnitura trenului era prezent, ca de obicei, la postul său, manevrantul Ioan Glintă, in vîrstă de 47 de ani. Atent la misiunea pe care o avea de îndeplinit, manevrantul n-a putut să observe, indreptindu-se spre el, o autobasculantă a Întreprinderii de reparaţii auto Telerman. In momentul cind cel de la volan efectua o manevră de întoarcere a autobasculantei, aceasta l-a lovit violent pe omul aflat pe scara ultimului vagon. Deşi transportat de urgenţă la spital, n-a mai putut fi salvat. Rubrică realizată de P. PETRE cu sprijinul corespondenţilor ■ „Scînteii" Oamenii ţin la oraşul lor, oraşul ţine la oamenii lui Paşcaniul anului 1978 nu mai poate fi numit, la drept vorbind, o „microcolectivitate“. I se potrivea, fără îndoială, acest calificativ sociologic pe vremea când un mare fiu al acestor meleaguri i-a dat porecla metaforică — ce avea să se transforme, pentru multe decenii, într-un trist renume — de „loc unde nu se întîmplă nimic“. — Un moment hotăritor in dezvoltarea Paşcaniului de azi — sublinia Eugen Nichifor-Moraru, prim-secretar al comitetului orăşenesc de partid, păşcănean de baştină — l-a constituit vizita din ianuarie 1973 a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Cred că e suficient, pentru a evidenţia consecinţele excepţional de fecunde ale acestei vizite, să arăt că, în cincinalul actual, oraşului nostru i s-au alocat investiţii de 4,8 miliarde lei — faţă de 380 milioane in cincinalul precedent — şi că, pe temeiul lor, vom ajunge în 1980 la o producţie industrială globală de 5 miliarde lei, adi- _________ că tot atît cit producea, in întregul ei, fosta regiune Iaşi in anul 1963. Neîndoielnic, cifre impresionante prin dimensiunile lor ! Dar, pornind de la ele, am ajuns la o problemăcheie : cum a izbutit organizaţia orăşenească de partid să asigure forţele umane, cadrele calificate necesare ridicării oraşului ? — Tot greul urma să-l ducem la început noi, ca cel mai puternic colectiv muncitoresc al oraşului — ne spunea maistrul turnător Gheorghe Panaite, secretarul comitetului de partid de la întreprinderea mecanică de material rulant (fostele Ateliere C.F.R., care şi-a sărbătorit, in anii trecuţi, centenarul), într-adevăr, concomitent cu pregătirea cadrelor pentru propria noastră dezvoltare vertiginoasă — gîndiţi-vă numai la faptul că, doar de la vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu pină astăzi, uzina noastră şi-a îmbogăţit zestrea cu 2,5 hectare de hale moderne şi spaţioase, utilate cu tehnica cea mai avansată — ni s-a dat sarcina de a asigura cadre, în primul rînd comunişti, absolut tuturor noilor unităţi ce urmau să se ridice in Paşcani... Sarcină, am spune noi, pe măsura forţelor acestui harnic colectiv , e profund semnificativ faptul că dintre cei 5 400 de comunişti pe care ii numără organizaţia orăşenească de partid, aproape 1 700 lucrează la întreprinderea amintită. — Baza politicii noastre de cadre — ţinea să precizeze tovarăşul Marian Charciuc, secretar al comitetului orăşenesc de partid — a fost şi este, potrivit preţioaselor indicaţii pe care ni le-a dat, în cursul vizitelor din 1973 şi 1976, secretarul general al partidului, nu căutarea oamenilor in alte părţi, nu solicitarea continuă de sprijin „de la centru“, nu aşteptarea pasivă „să ne vină oameni gata formaţi“, ci folosirea raţională a propriului nostru rezervor — practic inepuizabil, aşa cum demonstrează viaţa — printr-o cit mai judicioasă repartizare în raport cu cerinţele curente şi de perspectivă... Exemplele care ilustrează grăitor rodnicia unei asemenea concepţii şi practici ne stau la îndemînă pe întreg „teritoriul industrial“ al noului Paşcani : cind s-a format, bunăoară, colectivul întreprinderii de tricotaje şi perdele, mlădiţă a noului in economia păşcăneană, nucleul l-au constituit cei 120 de muncitori, ingineri şi tehnicieni, în covîrşitoare majoritate comunişti, care au fost pregătiţi din rîndurile colectivului întreprinderii mecanice de material rulant. Directorul noii unităţi a fost promovat tot dintre cadrele de nădejde ale „intreprinderii-mamă“ , inginerul Nicolae Agavriloaiei. „Comuniştii din prima generaţie“, cum li se spune aici celor veniţi intîia oară, au sprijinit, atît prin exemplul lor, cit si prin îndrumarea de zi cu zi, modelarea de noi cadre muncitoreşti din rîndurile celor mai tineri. La fel s-a acţionat şi pentru noile întreprinderi, unele aflate intr-un stadiu înaintat de construcţie-montaj, cum e întreprinderea de traductoare şi regulatoare directe, unitate ce va fi dată în funcţiune spre sfîrşitul acestui an. Dar, în legătură cu această nouă întreprindere şi cu formarea cadrelor necesare punerii ei în funcţiune ni s-a relatat o experienţă vrednică de tot interesul tocmai prin aptitudinea de a valorifica cu maximă eficacitate propriul tezaur de capacităţi şi competenţe. — Uneori întîlneşti părerea — ne spunea primul secretar al comitetului orăşenesc de partid — că, odată ce un tovarăş a fost numit intr-o anumită funcţie sau la un anumit loc de muncă şi a dat acolo rezultate mulţumitoare, el trebuie să rămînă toată viaţa „priponit“ de acel loc. Să noi, uităm că nu numai economia şi viaţa socială evoluează cu un dinamism nemaiintilnit, dar şi oamenii cunosc, nu o dată, evoluţii spectaculoase, care li fac apţi pentru noi „locuri potrivite“... Pornind de la necesitatea de a asigura noilor unităţi industriale cadre de conducere corespunzătoare, comitetul orăşenesc de partid a ajuns la concluzia — pe deplin îndreptăţită, cum au demonstrat faptele — că e bine, e raţional să folosească experienţa organizatorică şi tehnică pe care le-au dobîndit unii dintre tovarăşii ce au format, in urmă cu ciţiva ani, nucleul întreprinderilor care acum se consideră „veterane“ (deşi „istoria“ lor se limitează numai la un cincinal). Astfel, cind s-a pus problema formării nucleului pentru „beneficiar“ la întreprinderea de traductoare şi regulatoare, comitetul orăşenesc s-a oprit asupra unor comunişti de nădejde de la intreprinderea de tricotaje şi perdele (şi care lucraseră, acum patru-cinci ani, la I.M.M.R.). Li se vor adăuga in curind alţii, pe măsură ce vor absolvi şcolile sau cursurile de specializare la care au fost trimişi, pe măsură ce vor fi repartizate aici noi cadre inginereşti de la facultăţile de profil. ..Avem pregătite apartamente şi garsoniere pe care le vor primi „la cheie“ de îndată ce se vor prezenta la post“ , ne asigură primul secretar. Ni s-au mai înfăţişat la Paşcani şi alte aspecte semnificative şi demne de luat în seamă ale unei temeinic chibzuite şi riguros traduse în practică politici de cadre. Iată un exemplu ce vădeşte o viziune de perspectivă, atît de necesară în acest domeniu : la fiecare „aniversare de promoţie“ ce are loc într-una din şcolile oraşului, cite unul dintre secretarii comitetului orăşenesc ---------------------ia cuvintul, dezvăluind celor adunaţi perspectivele înfloritoare ale dezvoltării economiei şi culturii pe aceste meleaguri in anii ce vin. O consecinţă directă a acestei măsuri este „migraţia inversă“ a celor din Paşcani : un număr tot mai mare de specialişti de diferite profile, originari din aceste locuri, îşi manifestă dorinţa de a reveni pe plaiurile natale. Şi mulţi dintre ei sunt înscrişi în „rezerva de cadre“ a urbei, urmînd să fie chemaţi la momentul potrivit pentru „locurile potrivite“. Există încă multe aspecte care ar merita să fie reţinute şi generalizate în experienţa acestui comitet orăşenesc privind pregătirea şi, mai ales, repartizarea cadrelor potrivit nevoilor unei citadele industriale în plin şi impetuos avânt , esenţială ni se pare însă preocuparea păşcănenilor de a face din propriul lor rezervor de cadre o forţă motrice a propăşirii bătrinei şi atit de Întinerite! citadele muncitoreşti, revoluţionare a Paşcanilor. Victor BIRLADEANU Manole CORCACI Din experienţa organizaţiilor de partid de la Paşcani în mobilizarea forţelor locale la ridicarea industriei, în folosirea cadrelor (Urmare din pag. I) nate fabricării celulozei, iar începind din anul 1977 construieşte agregate de mari dimensiuni, cum sunt valţurile utilizate în industria cauciucului. Producător unic în ţară de asemenea instalaţii — un agregat cintăreşte nu mai puţin de 46 tone — întreprinderea vîlceană a furnizat pină acum două asemenea valturi, care sunt montate si si-au făcut debutul in probele tehnologice la „Danubiana“. Apoi a intrat în funcţiune un laminor care realizează inele expandate, piese avind un diametru de pină la 4 000 mm. La secţia forjă se realizează îndeosebi piese solicitate de industria constructoare de mașini, iar cazangeria execută exclusiv unicate, de tipul hidrofoarelor si al schimbătoarelor de căldură, cu utilizări in industria chimică. Nici Oltul nu mai e Olt la Riureni. Oprit de barajul uneia din multele hidrocentrale care-l segmentează din dreptul Făgărașilor pină la vărsare, unul de legendă este aici, ca in tot atîtea alte locuri, oglindă lucie de apă, materie primă energetică. Am urmărit metamorfozarea a ceea ce s-a numit „Cimpul Rîurenilor“ de la primele Începuturi, cam de prin 1955, cind s-a auzit vorbindu-se despre viitoarea fabrică de sodă acolo unde apăruseră, cu planuri si unelte, constructorii. Am văzut ridicindu-se cel de-al doilea combinat chimic, iar pe terenul celei de-a treia intreprinderi am pus piciorul cind incă nu se turnaseră nici măcar fundaţiile. Nu mai este de mult lucru care să producă uimire ridicarea pe un teren cu totul virgin, intr-un spaţiu rural pină la limita absolută a termenului, a unei platforme industriale de asemenea proporţii. Cind tara întreagă se dezvoltă in impetuosul ritm pe care-l cunoaştem, cinci zone întregi ce nu cunoscuseră in peisajul lor coşul de fabrică si nici noţiunea de muncitor industrial in vorbire sint astăzi componente ale ţării, avind ca notă dominantă a economiei lor industria, nu putea, si cu atit mai puţin nu poate să mire pe nimeni ridicarea unei industrii moderne in perimetrul unui cimp fără altă funcţionali- • tate in trecut decit aceea de loc de întîlnire anual pentru comerţul tradiţional. Lucrează aici circa douăzeci de mii de oameni ai muncii, aproape dublul populaţiei din 1939 a oraşului Rimnicu Vîlcea. Profesia de chimist, cu diferitele ei subramuri, cea de metalurgist de asemenea cu numeroase subdiviziuni, de energetician şi de constructor sunt branşe de acum cu vechime. Munca s-a intelectualizat, iar odată cu acest proces s-a dezvoltat gîndirea tehnică, şi aceasta în asemenea măsură incit poţi afla că un colectiv de la fabrica de produse sodice a finalizat o cercetare pe baza căreia se realizează in prezent instalaţiile care vor produce ceea ce a si fost denumit „Romsil“, material necesar în fabricarea cauciucului, procurat pină de curind pe calea importului. Mai afli că la combinatul chimic o serie de instalaţii cu utilizări in procesul propriu de producţie se elaborează pe baza unei concepţii realizate in Întreprinderea insăşi. Si altele... A dispărut Cîmpul Rîurenilor, iar odată cu el a coborât in tainiţele amintirilor, definitiv, şi înfierbintatul bilet anual de toamnă. In schimb insă au apărut fabricile, însemne ale progresului vertiginos al ţării, un suflu nou de viaţă. Spectacol industrial în Cîmpul Rîurenilor Pe litoral - sezon estival prelungit • Timpul permite petrecerea unui concediu plăcut • Cură de struguri din renumitele soiuri cultivate în podgoriile Dobrogei • Importante înlesniri acordate turiștilor pentru luna septembrie Pe litoralul românesc al Mării Negre, luna septembrie este foarte plăcută. Deşi durata strălucirii soarelui este ceva mai redusă decit în miezul verii, se pot face zilnic multe ore de plajă. Există un avantaj în plus : aerul devine mai puternic ionizat, avind o influenţă tonică asupra organismului. In această lună, avantajele sunt şi de altă natură : tarifele biletelor substanţial reduse, evitarea aglomeraţiei, posibilitatea alegerii staţiunii şi confortului dorit, sejurul poate fi stabilit la un număr de zile mai mare sau mai mic decit clasica serie de 12 zile. Continuă să se organizeze numeroase excursii in Delta Dunării, în nordul Dobrogei, la Murfatlar, Adamclisi, Histria, precum şi in R.P. Bulgaria. Şi, in mod deosebit, se poate face o cură de struguri. Dobrogea oferă cei mai dulci şi cei mai aromaţi struguri. Pentru luna septembrie, oficiile judeţene de turism din întreaga ţară dispun de numeroase locuri pentru odihnă în toate staţiunile de pe litoral. Cazarea se face în hoteluri de categoria I prevăzute cu tot confortul necesar. Pentru perioada 1—15 septembrie, tariful — cazare şi masă — este de 85 lei pe zi de persoană. Un sejur de 12 zile costă 780 lei, iar unul de 6 zile — 390 lei. După 16 septembrie, tarifele sunt și mai reduse, și anume — 57 lei pe zi de persoană. Un sejur de 12 zile se ridică la numai 684 lei, iar unul de 6 zile — la 342 lei. In toate cazurile, cei ce călătoresc cu trenul beneficiază de reducere la costul biletului de tren, înscrierile pentru litoral se fac la toate agenţiile şi filialele oficiilor judeţene de turism. SCINT El A vineri 1 septembrie 1978 Calitatea actului medical izvorăşte din conştiinţa profesională a oamenilor in alb, din răspunderea civică a tuturor cetăţenilor afirmă dr. Costin SANDU directorul Direcţiei sanitare a judeţului Buzău — Ce înţelegeţi dumneavoastră prin calitatea actului medical ? — Actul medical se constituie dintr-o multitudine de factori economici, sociali şi educaţionali — ne spune interlocutorul. în primul rînd, este de subliniat rolul imens pe care il au acţiunile de prevenire. Este un adevăr axiomatic că un bolnav depistat la timp are infinit mai multe şanse de însănătoşire şi reinserţie în activitatea socio-profesională decit unul adus în spital pe targă. In această privinţă, dispensarele de întreprindere şi cele săteşti, ca şi controalele medicale periodice obligatorii îşi dovedesc pe deplin utilitatea. In multe întreprinderi — cum sunt întreprinderea de sîrmă şi produse din sîrmă, cele de mase plastice, de geamuri şi utilaj tehnologic din Buzău, Fabrica de confecţii din Rimnicu Sărat — personalul sanitar se bucură de toată solicitudinea din partea conducerilor acestora. Calitatea actului medical este un proces complex, de la amplitudinea şi perseverenţa activităţii de prevenire a îmbolnăvirilor pină la asigurarea unei asistente medico-chirurgicale de urgenţă de cel mai înalt profesionalism, de la îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi viaţă ale întregii populaţii pină la educarea şi formarea culturii sanitare a fiecărui cetăţean. — După opinia dumneavoastră, apărarea sănătăţii individuale este şi o chestiune de autoapărare . — Fără îndoială. Şi aceasta, incepind cu formarea deprinderii la copii de a folosi în mod curent şi corect batista şi periuţa de dinţi, pină la respectarea celor mai elementare reguli de igienă, de alimentaţie raţională. Din păcate, înregistrăm incă internări ale unor pacienţi care îşi agravează singuri afecţiunile, încercînd să se vindece cu tot felul de leacuri băbeşti. Practica de zi cu zi ne probează că in cazul unui traumatism, de exemplu, acordarea promptă a primului ajutor este determinantă in evoluţia bolii, in efectuarea ulterioară a unei intervenţii medicale de calitate. Iar această intervenţie de calitate depinde de calitatea cadrelor noastre priedico-sanitare, de pregătirea şi priceperea lor, de dăruirea şi pasiunea dovedite. Pină acum, medicii buzoieni mergeau la Bucureşti pentru a urma diferite cursuri de perfecţionare profesională, a căror tematică nu era întotdeauna in concordanţă cu necesităţile specifice judeţului. Tocmai de aceea, cu concursul catedrei de nutriţie de la Institutul medico-farmaceutic din Bucureşti, condusă de profesorul Iulian Mincu, am organizat aici, la Buzău, un curs practic cu medicii noştri internişti pe teme şi cazuri cu care ei se confruntă in activitatea lor. In toamna aceasta va avea loc tot la Buzău, in colaborare cu Uniunea societăţilor de ştiinţe medicale, o consfătuire privind consecinţele medicale şi implicaţiile sociale ale accidentului rutier, care a luat proporţii in judeţul nostru, iar pentru anul viitor am solicitat sprijinul specialiştilor de la Spitalul nr. 9 din Bucureşti să organizăm şi la Buzău un curs practic de perfecţionare a medicilor in diagnosticarea şi tratarea traumatismelor craniene. Toate acestea se adaugă celorlalte forme existente de reciclare şi ridicare a calificării profesionale a personalului nostru medico-sanitar, al cărui număr se apropie de 3 000. In acelaşi timp, ducem o muncă neslăbită de educare a intregului nostru personal, pentru ca in fiecare dispensar medical, in fiecare din cele 10 spitale ale judeţului, să se manifeste toată solicitudinea şi grija faţă de sănătatea şi viaţa oamenilor. Deşi nu-mi face deloc plăcere, pot să vă spun că, ori de câte ori am constatat o abatere de la conduita profesională şi morală, de la normele eticii şi echităţii socialiste, am pus cazurile respective în dezbaterea colegiului judeţean al medicilor şi farmaciştilor, luind măsuri in consecinţă. Autocritic vorbind Insă, va trebui ca in viitor colegiul nostru să nu se rezume la discutarea abaterilor, ci să desfăşoare o muncă efectivă de prevenire a acestora, inclusiv dezbaterea problemelor legate de stabilizarea cadrelor in judeţul nostru. — Adică a navetiştilor . — Exact. Şi nu e vorba numai de medici de la sate, ci şi de cei din mediul urban. Nu mai puţini de 42 de medici din municipiul Buzău fac naveta la Ploieşti şi Bucureşti. E foarte greu să vorbeşti de calitatea actului medical in condiţiile în care eşti mereu cu ochii la ceas pentru a nu pierde trenul sau autobuzul. Personal, consider de importanţă vitală indicaţia secretarului general al partidului nostru, stipulată şi in Legea privind asigurarea sănătăţii populaţiei, ca medicii să locuiască acolo unde îşi desfăşoară activitatea, pentru a fi in măsură să acorde asistenţă medicală calificată în orice moment din zi şi noapte. Mă gîndesc, cind spun aceasta, la ceea ce se întîmplă, practic, în judeţul nostru. Din cauză că medicii de la spitalul comunal Mihăileşti sunt navetişti, numărul îmbolnăvirilor şi al celor care vin pentru internare la spitalul judeţean este mult mai mare decât în cazul comunei Pliscov, cu condiţii similare şi spital comunal de aceeaşi mărime, dar unde medicii Florin Constantinescu şi Victor Moraru s-au stabilit, muncesc şi trăiesc acolo de 25 de ani, ca şi soţii Moldovan de la Nehoiu, ca şi medicul Ion Dogăroiu din Pătirlagele. Sunt oameni care şi-au ciştigat stima şi preţuirea obştii, care desfăşoară o neobosită activitate profilactică şi de educaţie sanitară a populaţiei, fiind implicaţi direct in întreaga viaţă economică, socială şi culturală a localităţilor respective. De asemenea, prevederea ca tinerii absolvenţi să facă mai întii o practică in unităţi sanitare sub îndrumarea unor cadre cu bogată experienţă este de natură să contribuie la creşterea calificării, a contribuţiei lor la realizarea calităţii actului medical. In privinţa repartizării lor la locul de muncă, eu şi colaboratorii mei avem o opinie care sperăm să fie studiată şi luată in considerare. — Putem s-o aflăm şi noi . — In fiecare an, institutele medico-farmaceutice sint absolvite şi de tineri care au părinţii şi fraţii in oraşele şi satele judeţului nostru, întrucit, pină in prezent, principalul criteriu al repartizării la locul de muncă il constituie ordinea mediilor obţinute, se întîmplă frecvent că un tinăr sucevean, să zicem, să meargă la Craiova, iar un buzoian să fie repartizat la Suceava. Desigur, păstrînd acest criteriu al mediilor, care constituie — și trebuie să constituie în continuare — un stimulent pentru o pregătire superioară, trebuie găsită și modalitatea de a se da posibilitate acelor tineri care au posturi asigurate in judeţele de baştină de a putea opta pentru ele. Am întrebat-o odată pe o tînără, de fel din Bihor, ce a determinat-o să opteze pentru o comună din Buzău. Ştiţi ce mi-a răspuns ? „M-am uitat pe hartă şi am văzut că, în linie dreaptă, era o comună mai apropiată de Oradea decit altele din Tulcea sau din Ialomiţa“. In ce ne priveşte, dorim să aducem in judeţ ci mai mulţi tineri absolvenţi buzoieni, care sunt legaţi de meleagurile in care s-au născut, care vor să se reîntoarcă lingă părinţi şi prieteni, să-şi rostuiască un cămin, să participe activ la îmbunătăţirea stării de sănătate a celor pe care-i ştiu şi-i simt apropiaţi, întrucit In prezent se află în construcţie Încă două spitale — unul la Rimnicu Sărat cu 430 paturi şi altul la Nehoiu cu 240 paturi, şi avem nevoie de noi cadre d in ce mă priveşte, nu voi osteni niciodată să solicit repartizarea, cu prioritate, in judeţul Buzău a tinerilor absolvenţi buzoieni. Este aceasta, după părerea mea, una din condiţiile stabilizării cadrelor, ale creşterii calităţii actului medical şi, implicit, ale eficienţei acesteia. — In ce se „măsoară“ această eficienţă ? — In numărul scăzut de Îmbolnăviri, in depistarea la timp a acestora şi reducerea zilelor de spitalizare şi tratament, de aici şi a cheltuielilor, in indicele de morbiditate scăzut. In concluzie, în redarea cit mai grabnică a oamenilor vieţii active. Cu cit vom „asuda“ mai mult, ca să zic aşa, in acţiunile profilactice, de igienizare şi educaţie sanitară, cu atît va spori şi eficienţa actului medical — act de calitate, de Înaltă conştiinţă şi probitate profesională şi civică. Opinii consemnate de Petre POPA CUM SUNT SOLUŢIONATI SCRISORILE OAMENILOR MUNCII? O analiză concludenta La sesizarea lui Constantin Sandu din Iaşi, care pretindea că este persecutat pentru că a semnalat nereguli petrecute la C.A.P. Mogoşeşti, judeţul Iaşi, in perioada cit a funcţionat aici ca inginer şef, Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie ne-a trimis un amplu referat, întocmit de Comitetul judeţean Iaşi al P.C.R. şi U.J.C.A.P. Iaşi. După cum rezultă din referat, două colective formate din activişti de partid şi de stat cu experienţă au verificat activitatea cooperativei, au analizat faptele semnalate, împreună cu numeroși cooperatori, cu îngrijitorii din sectorul zootehnic, cu membrii biroului comitetului comunal de partid. S-a ajuns astfel la concluzia că, datorită stilului defectuos de muncă al cadrelor de conducere din unitate, preşedintele Ionel Lazar, contabilul şef Valentina Rusu, precum şi Inginerul şef Constantin Sandu, semnatarul sesizării, C.A.P. Mogoşeşti a încheiat anul trecut cu rezultate economice foarte slabe. Au fost, de asemenea, dezvăluite nereguli in sectorul zootehnic, la livrările de animale către întreprinderea de industrializare a cărnii Iaşi etc. Organele agricole judeţene, analizind concluziile celor două colective care au controlat activitatea cooperativei agricole Mogoşeşti, au hotărît înlocuirea din funcţia de preşedinte a lui Ionel Lazăr, iar adunarea generală a cooperatorilor a ales in această funcţie pe ing. Constantin Haras , destituirea Valentinei Rusu din funcţia de contabil şef, pentru nereguli in exercitarea controlului preventiv, ţinerea evidenţei contabile in mod necorespunzător şi lipsă de fermitate în aplicarea unor măsuri disciplinare; diminuarea retribuţiei medicului veterinar Mariana Atudoresei cu 10 la sută pe timp de două luni, pentru dezordine In sectorul zootehnic, ilegalităţi, lipsuri nemotivate de la serviciu. In ce-l priveşte pe C. Sandu, semnatarul sesizării, in răspuns se precizează că aplicarea sancţiunii de diminuare a retribuţiei cu 10 la sută pe timp de două luni, precum şi transferarea sa ca fermier la C.A.P. Dumeşti sunt întemeiate. In aceste condiţii, este limpede că nu e vorba de persecutarea lui C. Sandu, ci, dimpotrivă, asemenea afirmaţii făcute de el demonstrează, mai degrabă, tendinţa de a-şi ascunde propriile lipsuri. Aşa că nu e bine să fie văzut doar paiul din ochiul altuia... Disciplină şi solicitudine Pensionarul Dumitru Gheorghe din municipiul Brăila, in virsta de 77 de ani, ne-a relatat într-o scrisoare despre necazurile ce le-a intimpinat in autogara din localitate, intr-una din zile, cind a trebuit să meargă la Focșani. Autobuzul de la ora 13,30, pentru care cumpărase bilete, a sosit în autogara cu o intîrziere de 10 minute, nu a mai tras la peronul stabilit, unde aştepta el, împreună cu soţia sa, şi după o oprire de un minut a plecat din nou in cursă. Din această cauză, cei doi bătrini n-au mai ajuns la autobuz, fiind nevoiţi să aştepte cursa următoare. In atare situaţie, D. Gh. a rugat casiera de serviciu, Condruţ Vica, să le vizeze biletele pentru cursa următoare, ca să nu piardă cei 64 lei pe care-i plătiseră. Casiera insă nu numai că nu a dat dovadă de solicitudine faţă de doi oameni in vtrstă, care nu din vina lor pierduseră autobuzul, ci, dimpotrivă, i-a apostrofat şi insultat, refuzînd chiar să le dea alte bilete. Abia după multe insistenţe şi rugăminţi, casiera s-a indurat să le vindă noi bilete. Conducerea întreprinderii de transporturi auto Brăila ne-a răspuns că, verificindu-se această sesizare, s-a constatat că faptele se confirmă. Materialele întocmite de conducerea Autobazei 2 Brăila şi compartimentul exploatare parc autobuze privind abaterile repetate de la disciplină comise de casiera Condrut Vica şi comportarea necorespunzătoare a acesteia faţă de publicul călător au fost discutate în biroul executiv al consiliului oamenilor muncii. In urma analizei efectuate s-a hotărît ca celei in cauză să i se desfacă disciplinar contractul de muncă, iar cazul a fost prelucrat cu tot personalul autogării și autobazei. Se confirma, dar... La sfîrșitul anului trecut, Inginerul Ion Trandafir, de la spitalul nr. 3 „Dr. V. Babeş“ din Craiova, a sesizat că directorul adjunct economic al unităţii, Vasile Mălineanu, nu are pregătire profesională corespunzătoare pentru funcţia respectivă, se poartă unit cu muncitorii, comite abuzuri. In luna martie a.c., petiţionarului i s-a adus la cunoştinţă că direcţia sanitară judeţeană a dispus următoarele măsuri: recuperarea de la Vasile Mălineanu a sumei de 753 lei reprezentind contravaloarea unor transporturi ilegale cu maşinile spitalului; retragerea Indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 3 luni; s-a propus, de asemenea, Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Dolj ca Vasile Mălineanu, care are o capacitate de muncă şi o pregătire profesională mediocre, să fie trecut la spitalul din comuna Poiana Mare, unde problemele ce urmează a le rezolva nu au complexitatea celor de la Spitalul nr. 3 din Craiova. Se părea că prin aplicarea acestor măsuri lucrurile vor intra pe făgaşul normal şi activitatea unităţii se va îmbunătăţi. Numai că, după cum ne-a semnalat Ing. Ion Trandafir, propunerii de mutare a lui V. M. nu i s-a dat curs nici după aproape 6 luni, iar cel in cauză continuă să aibă atitudine necorespunzătoare in relaţiile de serviciu cu personalul din sectoarele pe care Ie coordonează. Ministerul Sănătăţii, căruia redacţia i-a trimis scrisoarea, ne-a informat că din discuţiile purtate cu tovarăşul Vasile Bulucea, prim-vicepreşedinte al Consiliului popular judeţean Dolj, nu s-a luat incă o hotărire in privinţa transferării lui Vasile Mălineanu, dar că intr-un viitor apropiat se va decide (?!). Conducerea ministerului a transmis sesizarea Comitetului executiv al Consiliului popular Judeţean Dolj, in vederea urgentării rezolvării definitive a acestui caz ce intră in competenţa organelor locale. Se confirmă deci că V. M. are o pregătire profesională scăzută, că nu este corespunzător in funcţia pe care o deţine şi, in consecinţă, pentru Îmbunătăţirea activităţii in unitate, este necesară înlocuirea sa. Cu toate acestea, se tărăgănează, luni în şir, aplicarea unei măsuri pe care însăşi viaţa o impune. Aşteptăm intervenţia promptă a Comitetului judeţean Dolj al P.C.R. pentru soluţionarea definitivă a acestui caz. ★ Nu au respectat termenele legale in care trebuie examinate şi rezolvate propunerile, sesizările şi reclamaţiile oamenilor muncii şi nu au răspuns redacţiei — nici in urma revenirilor — la scrisorile ce le-au fost adresate. I.C.V.L. Bucureşti, la scrisoarea nr. 2333 din 28 martie a.c. ; Comitetul de partid al sectorului 7, Bucureşti, la scrisorile nr. 2 357 şi 2 075 din luna martie a.c.; Inspectoratul silvic al judeţului Vrancea la scrisoarea nr. 14 767 din 27 aprilie a.c.; Comitetul judeţean Dîmboviţa al P.C.R. la scrisorile nr. 100 741 din 28 decembrie 1977, nr. 101013 din 12 ianuarie a.c., 101951 din 17 februarie a.c., nr. 36 045 din 22 februarie a.c., nr. 36 249 şi 36 660 din luna martie a.c. etc.; Comitetul judeţean Olt al P.C.R. la scrisorile nr. 33 053 din luna martie a.c., nr. 33 944 şi 34 209 din luna mai a.c.; Consiliul popular al judeţului Dolj la scrisorile nr. 60640 din 7 iunie a.c. şi nr. 61481, cu privire la intîrzierea executării lucrărilor de reparaţii la Casa de naşteri din comuna Popinzăleşti. Gheorghe PIRVAN