Scînteia, decembrie 1978 (Anul 47, nr. 11284-11310)

1978-12-01 / nr. 11284

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XLVIII Nr. 11284­­ : || ' Viideri 1 decembrie 1978 6 PAGINI — 30 BANI LA GLORIOSUL JUBILEU AL FĂURIRII STATULUI NAŢIONAL UNITAR POPORUL­­ INDESTRUCTIBIL UNIT IN JURUL PARTIDULUI, PENTRU ÎNFLORIREA ROMÂNIEI SOCIALISTE întregul nostru popor sărbătoreşte astăzi împlinirea a 60 de ani de la actul istoric al făuririi statului naţional unitar român, mo­ment crucial în dezvoltarea patriei. Operă legitimată de asemenea realităţi fundamentale, inexorabile, precum unitatea de neam şi de limbă a românilor din toate provinciile ţării, amploarea şi permanenţa legăturilor dintre acestea, comunitatea de viaţă economică şi culturală, identitatea in­tereselor tuturor fiilor aceluiaşi unic popor, Unirea a împlinit una din năzuinţele cele mai fierbinţi care, asemenea unei făclii, a luminat prin secole conştiinţele, a fost rezul­tatul luptei pline de sacrificii a celor mai înaintate forţe social-politice ale vremii. Pe drept cuvînt sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU : „Actul unirii nu este o in­­timplare, rezultatul unor momente conjunc­­turale, ci consecinţa unor cerinţe logice, ro­dul luptei maselor largi populare, hotârite să facă totul pentru a se uni într-un stat unitar, conştiente că numai în, ac­est fel . W puteau deschide calea spre progres, spre afirmarea cu drepturi egale, în rindul celor­lalte popoare şi Vaduri r­ale * Încheind procesul de făurire a statului na­ţional unitar român, actul de la 1 decembrie 1918 a deschis totodată o nouă etapă in dez­voltarea ţării, a creat cadrul propice pentru inmănuncherea şi afirmarea tuturor energii­lor creatoare ale poporului. înm­urirea sa profund pozitivă s-a reflectat in dezvoltarea forţelor de producţie, accelerarea progresu­lui economic, politic şi cultural; au­ crescut forţele proletariatului român, ale mişcării muncitoreşti revoluţionare, înfăptuindu-se. In condiţiile dominaţiei burgheziei şi moşierimii, Unirea n-a putut rezolva insă marile probleme ale vieţii so­ciale, n-a implinit toate aşteptările maselor, care luptau pentru o viaţă mai bună, pen­tru dreptate socială. Misiunea istorică de a călăuzi poporul la împlinirea înaltelor aspi­raţii de libertate, naţională­ şi socială pentru care au luptat şi au dat grele jertfe, nenu­mărate generaţii i-a revenit Partidului Co­munist Român, exponentul intereselor na­ţionale fundamentale. Iar a 60-a aniversare a marii Uniri, putem spune, cu satisfacţie şi mindirie legitimă, că România de astăzi nu numai că întruchipea­ză, dar depăşeşte cu mult cele mai îndrăz­neţe năzuinţe ale înaintaşilor. Prin triumful socialismului s-a pus capăt pentru totdeau­na in tara noastră oricărei exploatări şi asu­priri a celor ce muncesc, poporul muncitor in frunte cu clasa muncitoare a devenit de­ţinătorul puterii in stat, ca şi al întregii avuţii sociale, al roadelor muncii lui. In România socialistă, poporul şi-a cucerit o reală şi deplină independenţă şi suveranitate naţională, este unicul stăpin al ţării. Forţa de nezdruncinat a României ca stat socialist, naţional unitar, are trainice teme­iuri in dezvoltarea sa economică. La împli­nirea a 60 de ani de­ la Unire, România în­făţişează imaginea unei ţări cu o economie robustă, angajată ferm pe calea moderniză­rii şi inregistrind unul din cele mai inalte ritmuri de creştere din lume. Politica de re­partizare armonioasă a forţelor de producţie pe intreg teritoriul ţării a propulsat toate judeţele pe orbita progresului şi civilizaţiei socialiste, consolidind şi mai mult deplina egalitate în drepturi a tuturor cetăţenilor ţării, fără deosebire de naţionalitate. Ca ur­mare a succeselor obţinute în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a societăţii, a cres­cut considerabil nivelul de trai al poporului. Forţa statului naţional unitar independent român este considerabil amplificată prin unitatea social-politică a poporului fău­rită ca rezultat al profundelor transformări petrecute în structura economică şi socială a ţării, unitate atât de pregnant exprimată în abnegaţia cu care toţi cei ce muncesc la oraşe şi sate, fără deosebire de naţionali­tate, transpun în viaţă politica partidului. Pentru poporul nostru constituie un pu­ternic izvor de optimism şi încredere în vii­tor perspectivele deschise prin Programul partidului, prin hotărîrile Congresului al XI-lea şi ale Conferinţei Naţionale, potrivit cărora România va realiza noi şi strălucite . ăirpĂC^&e .mn. dezvoltarea economică, apropiin­­du-se­ de nivelul ţărilor industriale avansate a­le lumii, întregul popor se va ridica la un ^mănmivel de bunăstare şi civilizaţie, înfăp­tuirea neabătută a programelor de înflorire multilaterală a societăţii socialiste şi de ri­dicare continuă a bunăstării generale va permite afirmarea tot mai puternică a supe­riorităţii noii orinduiri, constituind in acelaşi timp un factor esenţial al întăririi capacită­ţii de apărare, a independenţei patriei. Este o realitate că România socialistă se bucură astăzi de puternice prietenii in lu­mea întreagă. Aceasta este rezultatul politi­cii sale de dezvoltare a legăturilor frăţeşti cu toate ţările socialiste, de întărire a co­laborării cu ţările în curs de dezvoltare, de cooperare cu toate statele, fără deosebire de orinduire socială, in spiritul coexistenţei paşnice. Este rezultatul eforturilor neobo­site pentru promovarea pe arena internaţio­nală a unei politici noi, pentru instaurarea relaţiile dintre state a principiilor ega­lităţii, respectului independenţei şi suvera­­, *nit£t.ni­. .fiecărui stat, dreptului fiecărui stat şi fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta, neamestecului in treburile interne, nerecurgerii la forţă şi la ameninţarea cu forţa. Este rezultatul activităţii neobosite, perseverente, desfăşurate pe arena interna­ţională pentru eliminarea factorilor de ten­siune şi soluţionarea pe cale paşnică a con­flictelor, pentru înfăptuirea dezarmării, pentru consolidarea destinderii, înţelegerii şi păcii în Europa şi în întreaga lume. Conştient de justeţea drumului pe care păşeşte, privind cu încredere viitorul, între­gul popor este indestructibil unit in jurul partidului, călăuza sa încercată in opera de edificare a noii orinduiri. La marea sărbă­toare a Unirii, întregul popor işi afirmă ho­­tărîrea de a duce mai departe şi ridica pe o treaptă superioară nobilele tradiţii ale luptei pentru independenţă, unita­te şi drep­tate socială, spre gloria şi strălucirea pa­triei socialiste. Aceasta înseamnă muncă fără preget, angajare plenară în înfăptui­rea minunatului Program de înflorire a patriei elaborat de partid, pentru victoria socialismului şi comunismului pe pămintul României indestructibil unite. Patria e una Începe să pogoare o iarnă preacurată pe munţii noştri sacri, pe ape şi cîmpii de-aici, din depărtare, eu simt în nări mirosul de brazi şi pîine calda al maicii Românii iar stelele-mi par, iată, fîntîni adînci de aur în care se înscrie eternul a dura — îmi este dor de ţară, la fel cum ţara însăşi tînjeşte după orice plămadă de a sa Aici, la împăratul în sat, cum botezară pre limba lor, Viena, ţăranii din Ardeal e pace şi lumină acum, doar cîteodată vin sloiuri mari de lacrimi pe Dunăre, la deal şi ele nu sînt alta decît sfinţite jalbe sosind cu-ntîrziere de la atîţi români eu le citesc şi carnea pe mine se-nfioară de cît mai pătimiră sărmanii mei bâtrîni Inzăpezite-n veacuri sînt încă străzi şi case ce agrăiesc şi astăzi de toţi acei bărbaţi ce-au pribegit zadarnic spre mîntuirea ţării şi s-au întors mai aprigi şi mai încrîncenaţi toate acestea, însă, s-au spulberat deodată ca putregaiu-n focul cel purificator cînd la calenda unui înmiresmat decembre bătuse deşteptarea şi pentru­ acest popor Pe prispa Albei lulii s-a strîns atunci o ţară şi-un vultur îşi luă zborul din hronici spre zenit un lung talaz de inimi şi clopote vestise că fiii bravi ai ţării pe veci s-au fost unit că patria e una şi-o vom păzi cu viaţa oricîte-ar fi pe lume să stea în drumul ei că steaua fiinţei noastre va dăinui pe boltă iar noi vom fi, de-a pururi, români şi pui de lei De-aici, din burgul care ne-a cunoscut obida atîtor lacrimi fără de rost şi căpătîi eu mă închin în faţa eternităţii tale o, zi de imn şi slavă, iubirea mea dintîi tu nu începi o iarnă ci însăşi primăvara unui destin pe care nu-l ştim biruitor de­ aceea tot românul te binecuvîntează iar fila ta e însuşi drapelul Tricolor! Corneliu VADIM TUDOR Viena, noiembrie 1978 Desen de TUDOR ISPAS I STRĂVECHILE RĂDĂCINI Vatră a străbunilor noştri daci, parte integrantă a vastei arii în care s-a plămădit po­porul nostru. Transilvania s-a manifestat din vechime, ca o ţară românească, a cărei evoluţie s-a derulat intr-o firească şi indisolubilă legă­tură cu a celorlalte teritorii româneşti. Este unul din te­meiurile de nezdruncinat ale legitimităţii Unirii de la 1 decembrie 1918. Din vremuri ce se pierd in vechimea veacurilor, Transil­vania a fost centrul de via­­­­ţă şi de­­ acti­v­itate al popu­laţiilor ce locuiau spaţiul car­­pato-danubiano-pontic. Aici şi-au durat geto-dacii com­plexul de fortificaţii in vre­mea lui Burebista şi Decebal. Tot in Transilvania au sta­tornicit romanii centrul poli­tic al Daciei, după cucerirea şi transformarea ei în pro­vincie a imperiului — la Ul­­pia Traiana Sarmizegetusa, aflată la poalele muntelui străjuit de cetăţile dacice. Aci,­in Transilvania, a cunos­cut maximă, intensitate pro­cesul de osmoză daco-roma­­nă,- -din care a rezultat po­porul român.­­Cînd, după mai bine de un secol şi jumătate, stăpinirea romană (administraţia şi ar­mata) s-a retras, aci au ră­mas mulţimile, lipite de munţi şi coline, de dealuri şi cîmpii. S-au abătut peste meleagurile lor puhoaie de populaţii, valuri după valuri, dar daco-romanii mai întîi, apoi, românii au rămas ne­clintiţi, adine înrădăcinaţi în sol­ şi glie. Pe intreg cuprin­sul dacic, dar mai ales în Cetatea înconjurată de munţi a Transilvaniei, învăţaţii, arheologi şi istorici, au descoperit rădăcinile daco­române, adînci, puternice, conferind trăinicie şi tărie poporului român, în aşa mă­sură incit învăţatul german Albrecht Wirt îl socotea „po­porul cel mai rezistent din lume“. Şi-au apărat limba cu toată dirzenia in faţa asalturilor altora, uimind pe unii învă­ţaţi străini, cum a fost uma­nistul Antonio Bonfini, care afirma că românii s-au lup­tat pentru păstrarea limbii lor mai mult decît pentru a­­părarea vieţii , au trăit po­trivit unor străbune datini şi obiceiuri atit de înrădăcina­te, incit au stirnit admira­ţia unui învăţat maghiar, Iosif Brenkö, care afirma că mai uşor s-ar fi putut smul­ge ghioaga din miinile lui Hercule decit datinile şi obi­ceiurile din conştiinţa po­porului român , şi-au orga­nizat viaţa in obşti săteşti, conduse de juzi şi de judeci, de oameni buni şi bătrini , obşti în care oamenii trăiau şi munceau împreună şi tot împreună se împărtăşeau de roadele muncii lor. Iar obşti­le de pe cursul unei ape sau dintr-o depresiune ocrotitoa­re s-au constituit în forma­ţiuni politice cuprinzătoare, in acele ,,ţări“ ce împodobesc tara Întreagă. Cronicile vremii şi cele apropiate de acele vremuri, confir­mate de cercetările arheo­logice, adeveresc cu do­vezi şi argumente convingă­toare existenţa voievodatului din Crişana, condus de Me­­numorut, a celor din Banat de sub conducerea voievozi­lor Glad şi Ahtum, sau din Podişul Transilvaniei in frunte cu voievodul Gelu. Şi nu numai simpla existen­ţă, dar de asemenea însem­nătatea lor politico-militară, economică şi culturală. „Oameni ai pămintului“, românii transilvani au sta­tornicit legături de tot felul cu locuitorii celorlalte me­leaguri româneşti, legături impuse de­­nevoile lor de toa­te zilele, înlesnite şi favori­zate de ape şi de drumurile ce le însoţeau, dar mai ales de factorul etno-demografic, acelaşi peste tot, compact şi omogen. Şi prin toate acestea s-a potenţat şi mai mult o­­mogenitatea etnico-lingvisti­­că a poporului român de pretutindeni. Izvoarele demografice, de cind se cunosc ele, ates­tă că poporul român for­ma etnia în întregime in teritoriile de la sud şi est de Carpaţi şi in majoritate absolută in Transilvania. Cele din prima jumătate a secolului al XIV-lea adeve­resc populaţia românească in Transilvania în proporţie de circa 62 la sută, iar toate celelalte populaţii împreună (maghiari, secui, saşi), in proporţie de aproximativ 38 la sută. Proporţia se păs­trează şi mai tirziu, după cum rezultă din conscripţii, urbarii, „recensăminte" etc. în 1585, călătorul francez J. Bongars constata că „se vor­beşte aproape peste tot mai mult româna decit.­­ maghia­­ra“; în secolul al XVlII-lea, acelaşi învăţat maghiar Iosif Benkö nota: „atit de mare este numărul românilor, incit nu numai că le egalează, dar le întrece cu mult pe toate celelalte neamuri din Tran­silvania luate la un loc“. Iar aceasta, dar şi altele, explică de ce Transilvania s-a aflat în legături politice active şi neîntrerupte cu ce­lelalte două ţări româneşti, de ce totdeauna în momente grele, hotărîtoare pentru des­tinul celor trei ţări române, munteni, moldoveni şi tran­silvăneni, sub comanda unor viteji şi înţelepţi voievozi şi domni, au luptat împreună. La cumpăna dintre veacu­rile al XVI-lea şi al XVII-lea, Mihai Viteazul — acel „restitutor Daciae“ — a fost ajutat in realizarea istoricei uniri nu doar de sabia sa vitează şi de mintea sa pă­trunzătoare, ci şi de mulţi­mile fără număr ale români­lor din Transilvania. Fapta marelui domn s-a întipărit adine in conştiinţa întregului popor, exemplul său a fost invocat şi urmat in toate încercările de unire a ţărilor române in secolele următoare, împreună, într-un efort unit şi printr-o­­strădanie conjugată, românii din prin­cipate ca şi fraţii lor din Transilvania au înălţat co­loanele, trainice şi impu­nătoare, de susţinere a edi­ficiului naţional , la 1848 şi la 1859, la 1877 şi la 1894. Şi tot împreună au du­rat cea mai importantă şi mai puternică dintre coloa­nele României moderne. Aşa au înţeles şi astfel au preţuit Transilvania toate generaţiile anterioare, aşa înţelege şi astfel preţu­ieşte Transilvania­­şi ge­neraţia de astăzi, care prin munca şi eforturile sale clă­deşte socialismul. Şi este un fapt incontestabil, adeverit zi de zi de viaţa însăşi, că transformările aduse de noua orinduire in structura econo­mică şi socială, rezolvarea problemei naţionale pe baza deplinei egalităţi in drepturi a tuturor fiilor patriei, fără deosebire de naţionalitate, întărirea legăturilor frăţeşti, cu tradiţii multiseculare, din­tre români şi naţionalităţile conlocuitoare au asigurat a­­cestei unităţi temelii de nezdruncinat. Unitatea de gindire şi de acţiune a tu­turor celor ce muncesc in patria noastră — fie ei ro­mâni, maghiari, germani sau de alte naţionalităţi — este garanţia sigură şi nedezmin­ţită a viitorului luminos şi glorios al României socialiste, de acad. Ştefan PASCU Astăzi, în jurul orei 9, posturile de radio şi tele­viziune vor transmite di­rect, de la Sala Palatului Republicii, Sesiunea so­lemnă comună a C.C. al P. C. R., Consiliului Na­ţional al Frontului Uni­tăţii Socialiste şi Marii Adunări Naţionale de­dicată sărbătoririi împli­nirii a 60 de ani de la formarea statului națio­nal unitar român. La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, lt. col. Menpistu Halié Mariam, preşedintele Consiliului Militar Administrativ Provizoriu şi al Consiliului de Miniştri ale Etiopiei Socialiste, va efectua o vizită oficială in România La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, lt. col. Mengistu Haile Mariam, preşedintele Consiliu­lui Militar Administrativ Provizoriu şi al Consiliului de Miniştri ale Etio­piei Socialiste, va efectua în curind o vizită oficială in România. FRĂŢIA NOASTRĂ Aniversăm astăzi un eveni­ment de răscruce din isto­ria poporului român, eveni­mentul deschizător de dru­muri petre­cut la 1 decem­brie 1918, care a marcat — ca rezultat al unui lung pro­ces istoric şi ca o încunu­nare a unei necesităţi logice — constituirea statului na­ţional unitar român. La jubileul unirii ne gin­­dim cu pietate la lupta re­voluţionară a maselor largi populare, la toţi cei care şi-au dedicat viaţa de-a lun­gul anilor înfăptuirii năzuin­ţelor nobile de libertate şi unitate ale poporului român. .Este un fapt cunoscut, că e­­venimentul istoric desfăşu­rat acum 60 de ani a însem­nat încoronarea luptelor se­culare ale maselor, desfăşu­rate pentru libertate naţio­nală şi unitate statală, dînd un nou şi puternic avint progresului social general . In condiţiile nou create, mişcarea muncitorească re­voluţionară s-a evidenţiat tot mai puternic. Unirea însă nu a rezolvat, nu a putut rezolva problemele majore ale vieţii sociale, deoarece guvernul burghe­­zo-moşieresc a continuat, in vederea întăririi­­propriei poziţii de clasă, să intensifice exploatarea celor ce muncesc, încercind să mascheze, prin continuarea politicii de dis­criminare naţională,­oprima­rea românilor şi a naţionali­tăţilor conlocuitoare. Salutăm evenimentul is­toric de acum 60 de ani cu certitudinea că tot ceea ce a necesitat de-a lungul secolelor atîta vărsare de singe pe aceste meleaguri , libertatea adevărată ■ şi inde­pendenţa naţională, unitatea social-politică reală a po­porului, adevărata putere şi democraţie a clasei munci­toare — însumînd interesele şi năzuinţele fiecărui munci­tor, ţăran, intelectual, fără deosebire de naţionalitate —, frăţia bazată pe ade­vărata egalitate în drep­turi, pe sinceritate, afec­­­­ţiune şi stimă reciprocă s-au realizat în deceniile glorioa­se ale socialismului în aceas­tă ţară considerată tocmai de aceea de către toţi, ro­mâni, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, în egală măsură, drept patrie comună. Sărbătoarea de azi e mar­cată de o serie de victorii de importantă istorică do­­bindite in anii construcţiei socialiste sub conducerea Partidului Comunist Român, căruia i-a revenit misiunea măreaţă de a rezolva in in­teresul întregului popor pro­blemele­ fundamentale ale societăţii noastre. Una dintre aceste­ ■ victorii minunate : rezolvarea justă a problemei naţionale bazată pe politica profund umanistă şi princi­pială a partidului nostru. Realitatea noastră socialis­tă confirmă pe deplin con­cluzia exprimată de secreta­rul general al partidului nos­tru. ■ tovarăşul , NICOLAE CEAUŞESCU : „Putem afir­ma cu mindrie că am rezol­vat problema naţională aşa cum puţine state au reuşit". Activitatea instructiv-edu­­cativă desfăşurată în reţeaua noastră, şcolară in limbile naţionalităţilor conlocuitoa­re, casele de cultură, teatrele, formaţiile artistice de ama­tori, ziarele, revistele literar­­artistice, activitatea creatoa­re a editurilor, emisiunile Radioteleviziunii române, nu­mărul însemnat al laureaţi­lor şi al talentelor populare din cadrul Festivalului naţio­nal „Ciitarea României“ — iată acele fapte, instituţii, realizări, creaţii care de­monstrează în mod con­vingător că, pe fundamen­tul egalităţii in drepturi consecvent aplicate, Româ­nia socialistă a devenit un cămin real al frăţiei, pa­tria noastră dragă, a tuturor. O ţară în care fiecare poate să-şi folosească liber limba sa maternă, poate vorbi în limba pe care o cunoaşte, mai bine, o ţară in care, alături de cultura nouă a naţiunii române socialiste şi in strin­­să interdependenţă cu aceas­ta, viaţa spirituală a naţiona­lităţilor conlocuitoare se îm­bogăţeşte an de an, înfloreşte liber, făcînd parte integrantă, inseparabilă din cultura Re­publicii Socialiste România. Gloriosul jubileu al Unirii dă o nouă şi puternică ex­presie faptului că poporul nostru, strîns unit in jurul Partidului Comunist Român, al Comitetului său Central, in jurul secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii, este pregătit să lupte şi de acum înainte, ca un singur om, pen­tru apărarea şi consolidarea libertăţii, independenţei şi suveranităţii ţării noastre, a minunatelor sale realizări­­ revoluţionare. La mijlocul secolului tre­cut, Gyulai Pál, care a trăit în apropiere de Tîrgu Mureş, in satul Gorneşti, un literat maghiar progresist de mare prestigiu, a spus următoare­le : „Poporul român şi maghiar de multe secole su­feră împreună, se bucură împreună. Mai multe nume româneşti strălucesc in pagi­nile istoriei maghiare. Dacă suntem­ copiii aceleiaşi mame, copiii aceluiaşi pămint natal, de ce nu am fi fraţi“. Scriitorul Nicolae Filimon parcă ar fi răspuns la cuvin­tele colegului maghiar, cînd a spus : „Noi, care trăim aici împreună, noi, românii şi nu maghiarii, sintem­ fraţi suferinţe". Da, noi, români, maghiari, germani şi oameni ai muncii de alte naţionalităţi, care trăim in aceeaşi ţară, sintem­ intr-adevăr fraţi, fraţi ade­văraţi. Dar cele peste trei de­cenii victorioase ale orîndui­­rii noastre noi, socialiste, do­vedesc că nu în suferinţe sin­tem­ fraţi, ci in fericire, în egalitatea totală în drepturi, care a devenit o realitate, in slujirea fidelă a patriei noas­tre, liberă şi independentă, sintem fraţi în construirea, viitorului comunist. A sluji singurul partid re­voluţionar care ne-a crescut şi care a dat sens şi scop în­tregii noastre existenţe ; a sluji scumpa noastră patrie, care asigură libertate, inde­pendenţă, egalitate in drep­turi şi o viaţă demnă de trăit tuturor fiilor ei — indiferent in ce limbă se adresează — este pentru noi o chestiune de onoare, de conştiinţă şi de omenie. Sun­tem­ copiii unei singure mame, Republica Socialistă România, şi ţinem la Ea cu nespusă dragoste şi afecţiu­ne, cu nestrămutată credinţă şi cu fermitate, gata de orice­ jertfă, pentru că această mamă — o ştim din expe­rienţă — nu a avut, nu are şi nu va avea niciodată vreun copil vitreg, pentru că, pe cerul ei imaculat, străluceşte steaua roşie a partidului nos­tru călit în eroice lupte, a Partidului Comunist Român. Limba noastră diferită nu ne separă, ci ne uneşte, pentru că în verbul ei apare întru­chipat acelaşi ideal de prie­tenie şi frăţie. E lucrul cel mai firesc din lume, şi fiind cel mai firesc este şi cel mai frumos, că, fiind copii ai ace­leiaşi mame, ne leagă acelaşi destin — la bine şi în orice încercare — şi ne stimăm şi ne iubim reciproc din toată inima, în orice împrejurare, ca fraţii. ■ de HAJDÚ Győző

Next