Scînteia, martie 1980 (Anul 49, nr. 11671-11697)

1980-03-01 / nr. 11671

SCINT El A — simbâtâ I martie 1980 „Am trăit atunci una din cele mai fierbinţi pagini din istoria ţării" Cu gindul şi fapta comuniştilor m-am întilnit înainte de 23 August 1944. Venind odată către uzină, in preajma podului Constanţa am găsit citeva manifeste împrăştiate de comunişti. Erau chemări înflăcărate la luptă împotriva fascismului, a exploatării. Cuvinte ce trezeau speranţă. Am înţeles că această speranţă, aceastăchemare la luptă trebuie să ajungă şi în uzina in care lucram. Am luat manifestele şi le-am împărţit tovarăşilor mei de muncă. Era datoria mea să fac acest lucru. S-a aflat însă şi sus, la direcţia uzinei. Am fost chemat, interogat, ameninţat. Simţeam din plin duşmănia lor. Citeam în această duşmănie teama de partidul comunist, de cuvintul care exprima adevărul crud al vieţii noastre. In acel moment am aderat, de fapt, cu toată fiinţa mea, la partidul comuniştilor, cu toate că primirea efectivă s-a produs ceva mai tîrziu. Din acel moment deosebit, de înfruntare deschisă cu lumea vechii societăţi, am participat la toate chemările şi acţiunile organizate de partid. Alături de tovarăşii mei de muncă am zădărnicit acţiunile de sabotaj pe care patronii le încercau în uzină, ne-a în avîntat in lupta pentru prefacerea democratică a ţării. Dintre toate evenimentele pe care le-am trăit îmi amintesc de marea demonstraţie de la sfîrşitul lui februarie 1945, cînd ne-am confruntat aprig cu forţele reacţiunii. Parcă întregul popor coborise în stradă, hotărît să-şi ia soarta în propriile mîini, să-i alunge pe cei care voiau să ne întoarcă la vechile stări de lucruri de dinainte de război. Ţin minte ca acum că am venit cu maşinile Întreprinderii pînă la Gara de Nord, de unde a trebuit să înaintăm pe jos. Coloanele de demonstranţi umpleau toate arterele oraşului către Piaţa Palatului. Străzile şi bulevardele deveniseră deodată neîncăpătoare. In acest şuvoi imens am simţit limpede forţa noastră, a celor mulţi şi obidiţi. Valurile de oameni care strigau lozinci nu mai puteau fi oprite de nimeni şi de nimic. Veşti sumbre străbateau coloanele. Se spunea că vom fi întîmpinaţi cu gloanţe. Dar noi mergeam hotăriţi înainte. Deodată, am auzit şuierînd gloanţele deasupra creştetelor noastre. O primă salvă. S-a mers mai departe, mai hotărit. Au răsunat apoi alte împuşcături. De data aceasta se trăgea în plin. S-au auzit strigăte şi vaiete. Coloana nu s-a oprit. O minte surdă zguduia toate inimile. Din nou au răsunat împuşcăturile. Am văzut oameni căzînd sub focul ucigător comandat de un guvern care se proclamase „democratic“ şi „reprezentativ“. ’ Am înţeles atunci că uciderea tovarăşilor noştri de muncă şi de luptă era pentru noi legămîntul suprem de a nu da inapoi cu nici un pas, de a continua lupta şi mai indirjiţi, pinâ la victoria finală. Astăzi putem spune că acel legămînt a fost întru totul respectat, întărit prin faptele noastre. Acea zi încrincenată a fost preludiul victoriei clasei muncitoare, a ţăranilor, a intelectualilor care, conduşi de partid, au câştigat victoria eroic, smulgînd la 6 martie 1945, din mîinile reacţiunii, puterea politică. Victoria de atunci se află la temelia tuturor izbînzilor care au urmat izbinzi obţinute sub conducerea comuniştilor de-a lungul ultimelor decenii. Pot spune deci că la 6 martie 1945 am trăit una dintre cele mai fierbinţi pagini din istoria patriei. Cînd am venit în uzină prima oară, cel mai mult m-a impresionat — îmi amintesc bine — modelarea manuală a cutiilor de foc pentru locomotivele cu abur. Placa de metal era încălzită la circa 900 de grade şi apoi bătută cu ciocane de lemn, modelată. Era un efort fizic istovitor dar măreţ, plin de forţă, care copleşea, dar care vorbea prin sine însuşi de condiţiile grele de muncă de atunci. Drumul de la vechile realităţi şi pină la imaginea noii realităţi constituite din noua hală unde se lucrează pe bază de programare automată, este drumul unei istorii de luptă, istoria minunată a omului liber, stupin pe soarta sa, hotărit să-şi dureze destinul socialist şi comunist. Uzina noastră produce acum de 12 ori mai mult decit în 1938. înainte, dispreţul faţă de om te intimpina de la poartă. Nu existau vestiare, băi, grupuri sanitare. Nu aveai unde să-ţi schimbi hainele de lucru la intrarea şi la ieşirea din schimb. Uzina părea o unitate amenajată in pripă, pentru a produce venituri cit mai mari, indiferent de soarta muncitorului. Astăzi, lingă fabrică, avem un cămin şi un bloc pentru nefamilişti — acesta din urmă cu 10 etaje, o bază sportivă dintre cele mai frumoase, cu popicărie, teren de fotbal, de tenis. Aceste realizări, cu care ne mîndrim, se integrează realizărilor obţinute in cele două cartiere cu care ne învecinăm, cartiere cu vechi tradiţii muncitoreşti. Cine pune faţă în faţă imaginea fostei Griviţe şi a Bucureştilor Noi cu imaginea de astăzi — în întregime înnoită, din care au dispărut locuinţele insalubre, mizeria care te intîmpina la tot pasul — are o reprezentare grăitoare a înfăptuirilor din toţi aceşti ani. Chiar zilele trecute am participat la o intilnire cu candidaţii pentru alegerile de la 9 martie. In faţa proiectelor de dezvoltare viitoare, care ne erau înfăţişate, am simţit emoţia marilor bătălii paşnice pe care le-am dus de-a lungul ani- lor din urmă, bătălii în cursul cărora chipul oraşelor şi satelor noastre — şi chiar şi noi înşine — s-a schimbat atît de mult. „Da, aş fi vrut să le spun tuturor celor defaţă, totul se va Înfăptui aşa cum gîndim acum, aici. In faţa istoriei şi a poporului, comuniştii şi-au ţinut întotdeauna cuvintul ! Viitoarea legislatură va Însemna o nouă confirmare, la un nivel superior, a acestui adevăr Dar nu am mai rostit aceste cuvinte pentru că — mi-am dat seama — de acest adevăr erau pătrunşi toţi cei din jurul meu care discutau cu atita răspundere dimensiunile impresionante ale viitorului nostru comunist. Moise NICOLAE muncitor - întreprinderea . ,,Laromet"-Bucureşti niştii. Bărbaţii în comună, in iarna aceea a lui 1945, erau puţini. Cei mai mulţi se întorseseră de pe front răniţi. Citeam pe nerăsuflate în „Scînteia“ articolele în care se spunea clar că pămîntul trebuie să fie al celor ce-l muncesc, al ţăranilor, şi că aceştia să-l ia imediat, cu de la sine putere, din iiinile boierilor. Articolele erau citite cu adîncă emoţie pe toată valea Ialomiţei, satele intrau in fierbere, înţelegeam şi simţeam puternic semnul noilor vremuri şi am trecut fără întîrziere la acţiune. La fel cum s-a întîmplat şi în celelalte părţi ale ţării, l-am alungat pe vechiul primar şi am pus unul de-al nostru. Pe şeful de post, şi pe ceilalţi jandarmi care au încercat împotrivire i-am pus la locul lor. Prin februarie am consti- Tmm DRUMUL DE LUPTĂ ŞI VICTORII (Timne). . .MSAL POPORULUI STĂPlN PE SOARTA SA L 1980 ! PAGINA 3 TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUSESCU A CONTINUAT IERI VIZITA DE LUCRU IN CAPITALA (Urmare din pag. a II-a) Tovarăşul Nicolae Ceauşescu este întimpinat la sosirea in ÎNTREPRINDEREA „DANUBIANA" de tovarăşii Mihail Florescu, ministrul industriei chimice. Ion Stănescu, ministru secretar de stat la Ministerul Construcţiilor Industriale, de membri ai conducerilor Centralei industriale pentru prelucrarea cauciucului şi maselor plastice şi întreprinderii „Danubiana“. Aceleaşi probleme de deosebită importanţă privind dezvoltarea şi modernizarea producţiei se situează în centrul atenţiei şi in timpul vizitei la această întreprindere, ce şi-a ciştigat un binemeritat prestigiu în ţară şi peste hotare ca producătoare de anvelope pentru tractoare, maşini agricole şi camioane. Creşterea an de an a volumului şi calităţii anvelopelor fabricate aici, precum şi diversificarea gamei sortimentale ilustrează elocvent dezvoltarea cu precădere a acelor sectoare industriale capabile să realizeze produse cu valoare ridicată, să utilizeze mai eficient materiile prime din ţară, să diminueze continuu importurile, să contribuie prin producţia lor la dezvoltarea altor ramuri ale economiei naţionale. Analiza modului în care oamenii muncii de la „Danubiana“ acţionează pentru folosirea cu randament sporit a modernelor capacităţi de producţie, gospodărirea cu grijă a materiilor prime şi energiei începe în cadrul unei expoziţii unde sunt prezentate rezultatele eforturilor pe linia dezvoltării sectoarelor productive, ale măsurilor adoptate in scopul sporirii productivităţii muncii, creşterii mecanizării şi automatizării lucrărilor. Directorul centralei de resort, ing. Dumitru Nicolaescu, a arătat, totodată, că activitatea sectorului de autoutilaje a devenit mai cuprinzătoare. Se informează, totodată, că a fost pus la punct un procedeu original prin care se obţine din anvelope uzate un produs, numit „Canaval“, ce este reintrodus in procesul de producţie ca materie primă, economia astfel înregistrată ridicindu-se anual la circa 4,5 milioane lei. Secretarul general al partidului vizitează apoi o serie de secţii ale întreprinderii, unde se remarcă gradul înalt de mecanizare şi automatizare a operaţiilor, productivitatea ridicată a maşinilor şi instalaţiilor. Sunt înfăţişate preocupările specialiştilor de la „Danubiana“, care s-au străduit să asigure înfăptuirea cât mai rapidă a programului de diversificare a producţiei, prin asimilarea în fabricaţia curentă a noi tipuri de anvelope destinate tractoarelor şi maşinilor de fabricaţie românească. Astfel, dacă, in anul punerii in funcţiune, „Danubiana“ producea şapte sortimente de anvelope, in momentul de faţă marca fabricii este imprimată pe 35 de tipuri de anvelope. In timpul vizitării laboratorului de încercări al Institutului de cercetări și proiectări pentru cauciuc si mase plastice, situat pe platforma întreprinderii, sunt abordate, de asemenea, preocupările actuale și de perspectivă pe linia promovării progresului tehnic, a elaborării de noi procedee tehnologice şi de asimilare a unor produse noi, cu caracteristici şi calităţi superioare. în acest domeniu îşi găseşte un mare timp de manifestare colaborarea strinsă, fructuoasă, dintre specialiştii institutului, ai întreprinderii şi ai unor unităţi de învăţământ superior, conlucrare menită să asigure aplicarea in producţie a unor metode noi, originale, de înaltă eficienţă economică. Se vizitează în continuare noua capacitate de fabricare a anvelopelor pentru tractoare de mare capacitate, pusă in funcţiune la sfîrşitul anuluu trecut, secţie care marchează inaugurarea celei de-a treia etape de dezvoltare a întreprinderii. Directorul centralei relevă faptul că marea majoritate a utilajelor a fost executată in ţară, subliniind că aportul întreprinderii beneficiare la dotarea proprie s-a materializat in realizarea unor maşini, linii de transport şi instalaţii, in valoare de circa 40 milioane lei. Secretarul general al partidului are cuvinte de apreciere pentru faptul că au fost realizate în ţară aceste utilaje şi instalaţii, unele dintre ele adevărate premiere tehnice româneşti, pentru modul de organizare a fluxurilor tehnologice, precum şi pentru gradul înalt de mecanizare şi automatizare a operaţiilor. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu se interesează de stadiul lucrărilor de finalizare a acestei importante investi-ţii, de modul în care se desfăşoară, montajul utilajelor la noi linii tehnologice. Reprezentanţii constructorilor şi ai întreprinderii menţionează că sunt create toate condiţiile pentru intrarea in funcţiune a întregii capacităţi la mijlocul acestui an, ceea ce permite sporirea substanţială a producţiei şi asimilarea unor noi tipuri de pneuri pentru maşini grele. In legătură cu dezvoltarea întreprinderii „Danubiana“ este reliefată, totodată, însemnătatea rezolvării în condiţii optime a problemelor legate de asigurarea forţei de muncă. Apreciind măsurile luate pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului muncitor la nivelul complexităţii tehnice a proceselor de producţie de aici, tovarăşul Nicolae Ceauşescu recomandă factorilor de răspundere să studieze posibilitatea creării unui ansamblu de locuinţe în apropierea întreprinderii, de care să beneficieze atît oamenii muncii de la „Danubiana“, cit si de la celelalte intreprin- deri situate pe aceeaşi platformă in-’ dustrială. Vizita de lucru a tovarăşului Nicolae Ceauşescu a reprezentat un nou şi semnificativ moment al dialogului nemijlocit şi rodnic pe care secretarul general al partidului il poartă neîntrerupt cu făuritorii de bunuri materiale şi spirituale in probleme esenţiale ale dezvoltării patriei, ale construcţiei socialiste. Prin marea actualitate şi însemnătate a problemelor analizate, prin importanţa deosebită a orientărilor şi măsurilor stabilite, ea se înscrie, totodată, ca un eveniment de seamă în activitatea unităţilor vizitate, in viaţa economică a ţării şi fără îndoială aprecierile secretarului general al partidului îşi vor găsi, firesc, un larg şi profund ecou in conştiinţa oamenilor muncii, mobilizindu-le şi mai intens forţele şi energiile creatoare in lupta pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan pe anul 1980 şi pe întregul cincinal, pentru înfăptuirea insufleţitoarelor obiective cuprinse în documentele Congresului al XII- lea al partidului. Dialog de lucru la întreprinderea mecanică de utilaj chimic MOMENT DE NEUITAT. SE PUNE IN FUNCŢIUNE PRESA HIDRAULICĂ DE 12000 TONE FORŢĂ Se examinează subansamblul unui utilaj de înaltă performanţă, fabricat la întreprinderea de maşini grele „O zi de primăvară, in primăvara socialistă a ţării" Căzăneştiul de acum 35 de ani era un sat de oameni săraci, dar săraci râu de tot. Aceştia munceau pe moşiile boierilor. Casele noastre — mai mult bordeie ! Uliţele, cind le desfundau ploile toamnei, te ţintuiau in ogradă. Sărăcia — sărăcie ! Războiul — război ! Şi toate pe spinarea noastră. Peste tot se vorbea că dreptatea pentru tot poporul o vor face comtituit comitetul de împroprietărire. Am făcut mai intii listele. Primii au fost trecuţi soldaţii care erau pe front şi luptau pentru alungarea fasciştilor din Ungaria şi Cehoslovacia, apoi văduvele de război şi ceilalţi ţărani fără pămînt sau cu pămînt puţin, căci toţi eram o apă şi un pămînt. Eu am făcut parte din comisia care a împărţit moşiile lui Radu Sava şi Ionel Alexe. Strigam lista şi unii măsurau cu pasul, alţii cu lanţul şi au fost unii care au folosit chiar hamurile. Se făceau muşuroaie şi se bateau ţăruşi. In sat se zvonea că aceia care se bagă pe moşiile boierilor vor fi arestaţi şi Împuşcaţi. Dar zvonurile nu au avut crezămint. De data aceasta aveam in fruntea noastră pe comunişti, care şi la oraşe erau in fruntea primenirilor. Noaptea unii făceau de pază la primărie să nu fie rupte listele cu improprietăriţii, iar alţii pe cimp să nu se răvăşească muşuroaiele şi să nu se smulgă ţăruşii. Apariţia legii reformei agrare, imediat după formarea noului guvern de la 6 martie 1945, a constituit, aici, la noi, în Căzăneşti şi în comunele învecinate, confirmarea unei realităţi pe care noi am făurit-o conduşi de comunişti. Zic eu că nu-i greşit atunci cînd spun că şi noi, ţăranii din Căzăneşti, am trăit la 6 martie 1945 o zi de primăvară deosebită ce anunţa primăverile încărcate cu rod bogat ale anilor de construcţie socialistă. Am crezut in comunişti — şi nu am greşit ! Dealtfel, în 1945, împreună cu alţi ţărani din Căzăneşti, ne-am înscris in partid şi s-a făcut organizaţia. Au trecut anii, repede. Cind văd acum câte tractoare sunt în cooperativa noastră agricolă imi vine greu să cred că e adevărat, cu toate că nimic din ceea ce s-a petrecut în aceşti ultimi 35 de ani aici nu-mi este străin sau necunoscut. Atîtea tractoare şi maşini agricole nu erau atunci pe toată valea Ialomiţei pină la Slobozia. Acum, cind văd comuna şi mă gindesc cum era, iarăşi nu-mi vine să cred că sunt tot aceleaşi locuri şi, vorba aceea, toate au crescut sub ochii mei. Diferenţa este cu adevărat de la cer la pămînt. Au dispărut ţăranii cu opincile scorojite şi hainele numai petice. Nepoţii noştri ascultă uimiţi povestirile despre bordeie şi opaiţe. Comuna noastră a început să semene din ce in ce mai mult cu un orăşel. Străzi asfaltate şi pietruite, 7 kilometri de trotuare, două parcuri de agrement, cămin cultural, teatru de vară, club, 90 la sută din case sunt noi, iar restul renovate. Nu există casă fără aparat de radio, iar 500 de familii au televizor. In ultimii zece ani, la Căzăneşti, s-au vîndut 800 de garnituri de mobilă. Alături de cele aproape 100 de apartamente, anul acesta se vor mai construi două blocuri. Dar cel mai muţit, pe mine mă impresionează altceva : cele 190 de posturi telefonice personale. Ţăranul cu telefon — iată ceva la care nici cei mai visători dintre noi nu îndrăzneau să se gindească. Ţăranul este chibzuit : cînd şi-a pus telefon a ştiut de ce o face. El ştie că numai aşa face economie de timp şi de drum. La Căzăneşti, ca dealtffel in întreaga ţară, oamenii şi-au schimbat nu numai viaţa , şi-au schimbat in primul rind mentalitatea. Ei ştiu că cine-i harnic şi munceşteare intr-adevăr tot ce vrea. Dacă stau bine şi mă gindesc, comuniştii cu care intrasem in contact in toamna lui 1944 nu ne-au promis pe atunci atîtea bucurii. Ei ne-au făcut să credem însă în dreptate şi libertate, în puterea noastră, iar tot ce am făcut am făcut prin muncă în tot acest timp de 35 de ani. Cu gindul la realizările mari obţinute, la cele şi mai mari pe care sunt sigur că le vom obţine, dăm votul nostru la 9 martie cu bucurie nemărginită, cu hotărire nestrămutată candidaţiilor Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste. Este votul pe care-l dăm, de fapt, forţei noastre de a ridica ţara de culmi şi mai Înalte de civilizaţie şi prosperitate. Marin SORESCU ţăran pensionar, comuna Căzăneşti, judeţul Ialomiţa