Scînteia, iulie 1981 (Anul 50, nr. 12085-12111)

1981-07-22 / nr. 12103

I Un „fapt deosebit" , de acum 32 de ani Sfârşitul anului 1949. Ziarul „Steagul roşu“ din Pe­troşani consemna un fapt, socotit pentru acea vreme deosebit : „Iată-l pe Ion Fila, miner, şeful unei grupe de mineri din Petrila. Nu demult, şi-a cumpărat o­­ bicicletă cu 21 016 lei. Pentru a-i fi mai uşor, a cumpă- t rat bicicleta in 7 rate“. După numai 32 de ani — perioadă scurtă in istoria­­ unui popor, in aceeaşi Vale a Jiului, zonă in care se află­­ azi un municipiu, patru oraşe şi două comune şi in care s-au petrecut schimbări profunde, in ritm cu schimbările din întreaga ţară. După ce a citit „faptul deosebit“ apărut in urmă cu 32 de ani, minerul şef de brigadă Constantin Popa, de la Întreprinderea minieră Lupeni, ne-a spus : „Mă număr printre tinerii şefi de formaţie de lucru din bazin. Ştiu de la cei mai virstnici că orice I­ I ! I I­N­ ­ PICĂTURA DE CERNEALA comparaţie intre munca şi viaţa noastră, a minerilor de acum, faţă de trecutul nu prea îndepărtat, sunt de prisos. Cum să compari o viaţă de mizerie şi asuprire cu viaţa nouă de azi, nouă nu numai pentru mineri, ci şi pentru tot omul muncii din România ? Minerii din brigada mea realizează un cîştig lunar de peste 6 000 lei. Am autoturism, apartament dotat cu tot ce işi poate dori o familie. Şi ca mine sunt mulţi. Cum să mă mai compar cu fostul şef de grupă care işi lua bicicle­tă in rate cită vreme eu am cumpărat un autoturism cu plata integrală, cu cîţiva ani in urmă?“. Să mai notăm că in cincinalul încheiat retribuţia minerilor a crescut cu 38,2 la sută, faţă de media pe economia naţională de 29 la sută, retribuţia medie lu­nară fiind cu 1000 lei mai mare decit media pe în­treaga economie. Dar dacă o comparaţie intre venitu­rile ce le realizau minerii acum trei decenii şi cele pe care le obţin in prezent este, categoric, in favoarea ortacilor de azi ce muncesc în subteran, ce se poate spune despre condiţiile de muncă? Locul uneltelor ru­dimentare l-a luat mecanizarea, tehnica eliminind in multe locuri efortul fizic, sporind in acelaşi timp rodnicia muncii, veniturile minerilor. Cum se vede, cum se ştie, lung e drumul parcurs de... bicicleta cum­părată in rate de un miner din Valea Jiului in urmă cu peste trei decenii. Un drum care nu se măsoară in kilometri. Pentru că, inainte de toate, este un drum de muncă tenace, dăruită, pe temeliile căreia i-au clă­dit, trainic, bucuriile de azi. Sabin CERBU I I I I I I PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul L Nr. 12103 Miercuri 22 iulie 1981 6 PAGINI - 30 BANI ADUNĂRILE GENERALE ALE OAMENILOR MUNCII foruri supreme ale democraţiei şi autoconducerii muncitoreşti, cadru optim pentru dezbateri fructuoase, responsabile in vederea indeplinirii exemplare a sarcinilor economice „Trebuie să facem, totul ca adunările generale ale oamenilor muncii, consiliile de conducere să asigure dezbaterea largă a sarcinilor ce revin fiecărui colectiv, să stimuleze puternic ini­ţiativa creatoare a maselor în înfăptuirea exemplară a planului de dezvoltare economico-socială, să antreneze oamenii muncii în stabilirea celor mai eficiente măsuri pentru realizarea unei cali­tăţi noi în toate domeniile de activitate NICOLAE CEAUŞESCU Am trecut de jumătatea primului an al cincinalului calităţii şi eficien­ţei. Din nou, in toate unităţile eco­nomice, oamenii muncii se întrunesc în adunări generale — forurile su­preme ale democraţiei şi autocon­ducerii muncitoreşti din întreprin­deri. Este o vie şi convingătoare do­vadă a profundului democratism al societăţii noastre socialiste, care asigură din plin condiţiile pentru ca clasa muncitoare, oamenii muncii să dezbată şi să hotărască direct asu­pra tuturor problemelor majore — economice şi sociale — în scopul în­făptuirii neabătute a obiectivelor planului, a programului stabilit de partid pentru progresul patriei so­cialiste. In virtutea calităţii lor de proprietari, producători şi beneficiari a tot ceea ce realizează, muncitorii, tehnicienii şi specialiştii, aflaţi în miezul fierbinte al producţiei, sunt chemaţi să analizeze in adunările generale ale oamenilor muncii, un spirit critic şi autocritic, activitatea desfăşurată în primul semestru al acestui an, rezultatele obţinute în îndeplinirea planului şi angaja­mentelor asumate în Întrecerea socialistă, să definitiveze măsurile ce se impun a fi luate în continuare, în partea a doua a anului, pentru­ realizarea tuturor in­dicatorilor de plan pe 1981. an hotă­râtor pentru înfăptuirea prevederilor actualului cincinal. Semnificaţia actualelor adunări generale este dată de faptul că ele au loc la numai cîteva săptămîni de la lucrările celui mai înalt forum al clasei noastre muncitoare — Congre­sul al II-Iea al consiliilor oamenilor muncii. Practic, se poate spune că, la acest larg forum al democraţiei noastre muncitoreşti, fiecare unitate economică a fost reprezentată, prin muncitori, tehnicieni şi specialişti, care au analizat intr-o atmosferă de înaltă răspundere şi angajare patrio­tică căile şi direcţiile de acţiune pentru dezvoltarea multilaterală a patriei socialiste, pentru ridicarea în continuare a bunăstării întregului popor. Sunt proaspete in conştiinţa fiecărui participant la congres, a fie­cărui om al muncii ideile de o deo­sebită însemnătate principială şi practică cuprinse în Expunerea to­varăşului Nicolae Ceauşescu, îndem­nurile sale pline de patos revoluţio­nar şi profund patriotism adresate clasei muncitoare, tuturor oamenilor muncii de a-şi spori eforturile şi a acţiona cu întreaga capacitate pen­tru realizarea neabătută a tuturor prevederilor planului pe acest an şi pe întregul cincinal, asigurind tre­cerea României in rîndul ţărilor cu dezvoltare medie. In lumina sarcinilor şi orientărilor de excepţională însemnătate stabilite de Congresul al II-lea al consiliilor oamenilor muncii, manifestîndu-se ca adevărate tribune active ale afir­mării ideilor novatoare şi experien­ţei înaintate, adunările generale sunt chemate să asigure afirmarea plena­ră a capacităţii creatoare şi respon­sabilităţii sociale ale clasei noastre muncitoare, ale tuturor oamenilor muncii pentru valorificarea cu maxi­mă eficienţă a potenţialului tehnic şi uman, a resurselor materiale de care dispune fiecare întreprindere, pentru perfecţionarea continuă a stilului şi metodelor de muncă ale organelor de conducere colectivă din unităţile economice şi ridicarea pe o nouă treaptă a autoconducerii muncitoreşti, pentru înfăptuirea neabătută a hotărârilor Congresului al XII-lea al partidului. Iată de ce muncitorii, maiştrii, tehnicienii, in­ginerii şi economiştii sunt chemaţi să­­participe la adunările generale cu puncte de vedere limpezi, să for­muleze, intr-un spirit de înaltă exi­genţă faţă de organizarea şi condu­cerea activităţii economice, critici şi propuneri menite să asigure îmbu­nătăţirea continuă a activităţii in toate compartimentele unităţilor in care lucrează. Experienţa, practica au dovedit din plin că nu există probleme econo­mice, tehnice, sociale sau de altă natură care să nu-şi găsească solu­ţionarea atunci cînd sunt supuse dezbaterii colective. In prezent, pen­tru actualele adunări generale din întreprinderi şi unităţi economice, aceste probleme sunt printre altele: asigurarea condiţiilor pentru înde­plinirea planului la producţia fizică şi cu prioritate la producţia pentru export, recuperîndu-se grabnic res­tanţele; reducerea mai accentuată a consumurilor materiale, economisirea severă a materiilor prime, materia­lelor, energiei şi combustibilului şi valorificarea superioară a acestora ; intensificarea activităţii de colectare şi utilizare a materialelor recupera­bile ; ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor ; promovarea largă a tehnologiilor noi, moderne şi de înaltă eficienţă ; reducerea im­porturilor prin valorificarea la ma­ximum a inteligenţei creatoare pro­prii, a resurselor şi posibilităţilor materiale interne ; înfăptuirea în­tocmai a programului de investiţii, asigurindu-se punerea în funcţiune integrală şi la termen a tuturor file ŞTEFAN (Continuare în pag. a III-a) Municipiul Giurgiu a cunoscut, in anii socialismului, ca dealtfel toate localităţile ţării, o puternică dezvoltare, lată in fotografie cîteva din noile construcţii ale oraşului Foto : S. Cristian întreprinderea „Metalurgica” — Bacău se situează pe locul I in întrecerea pe primul semestru al anului. In fotogra­fie: una din secţiile întreprinderii In muzeul din Tîrgu Se­cuiesc se află numeroase diplome prin care se atestă, încă din evul mediu, că meseriaşul cutare sau cuta­re din această localitate, colindînd lumea, „a cîştigat iscusinţă rară in lucratul fierului, arămii sau auru­lui”. Dar ce să faci cu iscu­sinţa în casa-n care trona sărăcia ? Interlocutorul nostru, to­varăşul Marton Albert, pri­marul oraşului Tîrgu Se­cuiesc, vorbindu-ne despre schimbarea din temelii a fostului „oraş uitat” folo­seşte doar două cuvinte : „Platformă Industrială”. — Putem spune cu pre­cizie anul şi data cînd re­­numele nostru de azi, de centru industrial, a căpătat contururi clare în gîndurile şi inimile noastre : 15 iunie 1967. La marea adunare populară din oraşul nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu proclama : „Pe harta Româ­niei va apărea încă un cen­­­­tru al industriei noastre socialiste". Era vorba de oraşul nostru, de Tîrgu Se­cuiesc. In aceşti ani a apă­rut, prin munca noastră în­­dirjită, prin efortul făcut de întreaga ţară, platforma de pe care ne-am luat zborul spre renumele atit de vi­­sat de „centru industrial". In drum spre platformă 11 întilnim pe maistrul Gheorghe Cebuc, secretar al comitetului de partid de la întreprinderea mecanică, despre care el susţine că este un adevărat „vîrf de lance" al tehnicii nu n­umai din Tirgu Secuiesc. Ne invită să vizităm întreprin­derea. Dar ’pir,a acolo, ne serveşte drept „ghid”, nu­mind edificiile industriale pe lingă care trecem : „Secuiana” — întreprinde­re de confecţii care poartă renumele Tîrgului Secuiesc in întreaga ţară, cit şi în străinătate („se vede asta şi după «TIR**-urile parcate în faţă") ; întreprin­derea de amidon şi glucoză („produse căutate ca pîinea caldă“) ; întreprinderea de produse lactate ; întreprin­derea de izolatori de înaltă tensiune ; filiala din Bra­şov a întreprinderii meca­nice. Şi, in sfîrşit, între­prinderea mecanică, locul de muncă al interlocuoru­­lui nostru. O adevărată cetate a In­dustriei moderne, ai cărei cetăţeni (peste 6 000 de oa­meni) sporesc zi de zi pres­tigiul de centru industrial al oraşului lor. Răsărită aici nu mai puţin de 15 ani. „Dacă nu m-aş vedea zilnic aici cu oamenii de-acum 14 ani, mai că nu mi-ar veni nici mie să cred că pe aceste locuri erau cindva maidanele cu bălării şi ciulini", sintetizează in­terlocutorul nostru istoria atit de densă a citadelei industriale. Răsfoim in carnetele de însemnări cifrele ce-nseam­­nă actualitatea „sau viito­rul" de acum 14 ani a Târ­gului Secuiesc : producţia industrială a oraşului a crescut de 17 ori , de la 120 milioane la 2,2 miliarde lei. Din care peste 50 la sută producţia industriei de vîrf, constructoare de maşini, încercăm o scurtă biogra­fie a întreprinderii meca­nice. în vîrstă de... zece ani şi ceva , s-a născut cu 160 de oameni, care produceau piuliţe. Acum, cei 2 400 de „doctori în meseria lor" produc (în premieră pe ţară) sofisticatele elemente de etanşare „ERMETO“. Ambiţia muncitorească a colectivului poartă astăzi faima Tîrgului Secuiesc în toate colturile ţării. Ba unele produse ale Între­prinderii se bucură de mare căutare şi in unele ţări cu vechi tradiţii industriale, ca R.F.G., Franţa, S.U.A., Ja­ponia. Pornim de la unul PÁLJÁNOSI Maria Laurenţiu PUŢ­A (Continuare in pag. a IV-a) „în ziua aceea, oraşul nostru s-a născut a doua oară“ SECERIŞUL A mai rămas de recoltat griul de pe un sfert din suprafaţa cultivată Combinele şi mijloa­cele de transport să fie folosite mai bine pentru ca Întreaga recoltă să ajungă mai repede din lanuri în magazii Secerişul griului intră in stadiul final. Dealtfel, numeroase judeţe au anunţat încheierea acestei lucrări. Potrivit datelor furnizate de Minis­terul Agriculturii şi Industriei Ali­mentare, pina în seara zilei de 20 iulie, griul a fost strîns de pe 1 512 500 hectare, reprezentînd 73 la sută din suprafaţa cultivată în întreprinderile agricole de stat şi cooperativele agricole. Cu realiză­rile de ieri­­ se lucrează cu o viteză zilnică de 50 000 hectare — se apreciază că griul a fost strîns de pe mai bine de trei sferturi din suprafaţă. Bătălia secerişului se desfăşoară acum în judeţele situate în jumăta­tea de nord a ţării. In sprijinul unităţilor agricole din această zonă au fost trimise, din sudul ţării, nu­meroase combine şi alte utilaje, ceea ce va permite grăbirea ritmu­lui de lucru. Dar în ultimele zile, tocmai judeţele situate in jumăta­tea de nord a ţării au fost afectate de ploi şi scăderea temperaturii. Precipitaţiile d in unele locuri foarte abundente — au refăcut rezerva de umiditate din sol, ajutind plantele prăşitoare să crească, dar stinje­­nesc desfăşurarea secerişului. In asemenea condiţii trebuie să se acorde o atenţie şi mai mare orga­nizării muncii la recoltarea griului. Totodată, se cere intensificat transportul griului la bazele de recepţie. Intrucit in numeroase unităţi agri­cole, chiar din judeţele în care re­coltarea griului s-a încheiat, elibe­rarea terenurilor de paie a intîrziat, este necesar să fie luate măsuri in vederea folosirii din plin a pre­selor de balotaj De asemenea, să fie atraşi cu­ mai mulţi oameni la stringerea şi transportul paielor la marginea tarlalelor sau în sectoa­rele zootehnice, pentru a da timp liber tractoarelor la arat şi semănat. Mecanizatorii, ceilalţi oameni ai muncii din agricultură sunt chemaţi să nu-şi precupeţească nici un efort pentru­ a încheia grabnic re­coltarea griului, celelalte lucrări agricole de vară. STADIUL RECOLTĂRII GRIULUI ÎN SEARA ZILEI DE 20 IULIE. Cifrele scrise pe hartă reprezintă, in procente, suprafeţele recoltate în întreprinderile agricole de stat (cifra de sus) și in cooperativele agricole (cifra de jos). întreprinderile agricole de stat din judeţele notate cu o linie nu cultivă grîu Trei procente de... conservatorism in minus si tot atitea in plus la productivitate Faptele: un grup de stu­denţi de la Academia de stu­dii economice condus de pro­fesorul universitar Petre Bur­­loiu a efectuat — pe bază de contract — un studiu ergono­mic la întreprinderea de maşini electrice Bucureşti. Vreme de cîteva luni de zile au fost supuse analizei circa 40 de locuri de muncă din două secţii, într-o strânsă colaborare studenţi-munci­­tori. Rezultatul: 25 de volume xeroxate, cuprinzînd descrie­rea acestor locuri de muncă, diagrame, calcule, măsură­tori complicate ale consumu­lui de energie umană rezul­­tînd din toate mişcările ce­rute de procesul muncii, în funcţie de specificul lui, de dotările existente. A urmat apoi reconsiderarea întregu­lui obiect al cercetării, din punct de vedere al principii­lor ergonomice, cu reproiec­­tarea locurilor de muncă, alte calcule, cu schiţe tehnice pri­vind noi soluţii, ingenioase, care pot duce la creşteri ale productivităţii muncii intre 10 şi 300 la sută, fără inves­tiţii sau cu mijloace minime aflate la indemîna sectorului de autoutilaje. Costul con­tractului : 500 000 lei. Pină aici — totul In ordine. Aspectul mai sensibil al problemei : — Ce este un studiu de a­­cest fel, tovarăşe profesor universitar Petre Burloiu . — O investigaţie de adân­­cime, complexă, a fiecărui loc de muncă, din toate un­ghiurile de vedere, pentru creşterea productivităţii mun­cii. Deci, proces tehnologic, organizare a muncii, factorul om, cu tot ceea ce implică el — inteligenţă, pregătire, ex­perienţă, mediu etc. Cu alte cuvinte, adaptarea metodelor şi mijloacelor de muncă la modalităţile psihofiziologice normale ale omului şi folo­sirea raţională a acestora. — Şi altă „virtute“ a stu­diului respectiv ? — Nu o altă „virtute", ci virtutea esenţială a oricărui studiu ştiinţific: privire cri­tică, ştiinţific argumentată, a stării de lucruri cercetate, in vederea perfecţionării ei. — Locul conştiinţei umane In acest teritoriu supus ana­lizei ? — De prim ordin! Hotărî­­tor! Oamenii sint obişnuiţi să lucreze intr-un anumit feL Li se propune, deodată, să lu­creze altfel, li se demonstrea­ză, cu tot aparatul ştiinţific necesar, că pot lucra altfel, obţinînd rezultate mai bune. Pentru mulţi, soluţiile noi sunt o surpriză. In prima cli­pă, surprizele îi fac pru­denţi, neîncrezători, şovăie. Se renunţă greu la comodi­tăţi... — Pentru, că sunt inconfor­­tabile? îngăduiţi întrebarea in acest fel, cu tot para­doxul... — Chiar! Spuneam că orice studiu ştiinţific este, implicit, o critică. Şi critica, din păca­te, nu are, ca prim-rezultat, bucuria. Nici în cazul cînd este ştiinţifică, obiectivă. Da, un studiu ştiinţific de acest fel este, implicit, o cri­tică. Ne-am dat seama că aşa se prezintă lucrurile de la prima convorbire angajată in întreprinderea amintită cu inginerul Nicolae Rădulescu, şeful biroului organizare a muncii. — Mărturisesc, sunt pru­dent — spunea acesta — sunt şi uimit. Înseamnă că noi am muncit prost, că nu am văzut rezervele existente. — Admiteţi, totuşi, că sunt rezerve­. — Sigur, sunt rezerve de timp. Ele ţin de felul cum munceşte fiecare om, de atitudinea lui faţă de muncă. Dar nu putem scon­ta pe aceste izvoare pentru creşteri ale productivităţii muncii de 30, 40 sau... 300 la sută numai prin folosirea intensivă a timpului. Studiul respectiv este foarte bun pentru o uzină cu serii mari, nu pentru uzina noastră, cu serii mici şi unicate. Dincolo de aspectul econo­mic, ştiinţific al studiului, in­ginerul Nicolae Rădulescu in­troduce în discuţie (pentru că nu poate altfel, determinat de observaţiile cercetării) fac­torul atitudine umană. Nu-l dezvoltă, nu intră in amănun­te, dar aici sunt izvoare asu­pra cărora îi atragem atenţia, izvoare încă neexplorate în­deajuns cu unealta fină şi pretenţioasă a educaţiei. Ati­tudinea, ca factor motor al productivităţii muncii, ni se poate înfăţişa purtind şi semnul minus şi semnul plus. Semnul minus : delăsa­re, indisciplină, „lasă-mă sâ te las", dezinteres etc. Sem­nul plus : folosirea integrală a timpului de lucru, organi­zarea mai bună a locului de muncă, căutare permanentă de soluţii mai eficiente pen­tru rezolvarea problemelor dificile etc. Lupta pentru li­chidarea semnului minus este una din raţiunile studiului. — Studiul nostru este foarte strîns, este adevărat — recu­noaşte tovarăşul Petre Bur­­loiu. Nu se referă însă numai la rezervele de timp existen­te, ci comprimă timpul, pro­­punind metode, noi dispozi­tive­­proiectate de studenţi, şi, unele dintre ele, confecţio­nate deja in uzină şi puse la lucru). Ideea că propunerile Dionisie ŞINCAN (Continuare in pag. a IV-a) anchetă socială­­ pornind de la un studiu de ergonomie UNIVERSIADĂ DE LA BUCUREŞTI o mare competiţie sportiva, o mare manifestare a păcii şi prieteniei dintre studenţii lumii ŞCOALA ROMÂNEASCĂ DE GIMNASTICĂ şi-a reconfirmat înalta ei valoare Echipa feminină a ţării noastre şi Nadia Comăneci — campioane mondiale universitare Multiplă campioană naţională, multiplă campioană balcanică, mul­tiplă campioană europeană, multi­plă campioană mondială şi multi­plă campioană olimpică — ce-şi mai putea dori fetiţa cu fundiţe de la Skien şi ziua de la Montreal, devenită acum studenta de la Bucureşti ? Singurul titlu sportiv ce-i mai lipsea acestei inegalabile gimnaste care a fost şi rămâne Nadia Comăneci era cel de cam­pioană mondială universitară. Şi l-a cucerit aseară, dînd satisfacţie deplină milioanelor de iubitori ai ei şi ai gimnasticii care s-au aflat în sală sau în faţa micilor ecrane. Succesul Nadiei a fost încununat (Continuare în pag. a II-a)

Next