Scînteia, iulie 1982 (Anul 51, nr. 12396-12422)

1982-07-22 / nr. 12414

PROLETARI DIN TOATE J­ĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LI Nr. 12 414 Joi 22 iulie 1982 6 PAGINI — 50 BANI În întimpinarea marii sărbători naţionale a eliberării patriei MOMENT ISTORIC PENTRU NOUA ISTORIE A ŢÂRII făurită cu patriotică dăruire de popor, de Partidul Comunist Român Ţara, partidul, poporul au sărbătorit, într-o atmosferă de puternică însufleţire, de vibrantă manifestare a pa­triotismului revoluţionar, un moment cu adinei rezonanţe in istoria României : împlinirea a 17 ani de la Congresul al IX-lea al P.C.R. Aceşti ani in viaţa patriei noastre au marcat o nouă epocă istorică : epoca celor mai măreţe înfăptuiri din intreaga existenţă a României. Am străbătut, în aceşti 17 ani, de istorie nouă, o etapă de puternic avînt al construcţiei economice. S-au ridicat, nu absolut toate judeţele ţării, importante obiective in­dustriale. Rîurile şi-au deschis noi albii, sporind­u-şi de mai multe ori potenţialul energetic. S-a generalizat me­canizarea producţiei , apoi, treptat, s-a trecut la extin­derea sistemelor automatizate şi cibernetice. S-a trecut la o nouă calitate a muncii şi a vieţii, proces ce a devenit obiectiv fundamental al actualului cincinal. România dis­pune azi de o industrie modernă, de o agricultură in plină dezvoltare revoluţionară. Construcţia economică s-a desfăşurat concomitent cu construcţia omului. Pe fondul unor profunde preocupări ale partidului pentru lărgirea şi perfecţionarea democraţiei socialiste, pentru afirmarea umanismului revoluţionar, pentru dezvoltarea continuă a ştiinţei, invăţămintului şi culturii, s-au schimbat condiţia omului, modul lui de a gîndi, de a fi şi de a acţiona, i s-a consolidat statutul de făuritor al istoriei noi, socialiste. Ca un corolar al tuturor acestor măreţe înfăptuiri s-a consolidat puternic unitatea dintre partid şi popor, între­gul nostru popor, strins unit in jurul partidului, al secre­tarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, acţio­nează cu însufleţire, cu nestrămutată hotărire pentru a transpune în viaţă istoricele obiective ale Congresului al XII-lea, prevederile Programului partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism. Pentru intreaga noastră na­ţiune, pentru toţi oamenii muncii, ideile, indicaţiile, ori­entările cuprinse în operele secretarului general al parti­dului, in strălucita expunere rostită la plenara lărgită din iunie a.c. se constituie intr-un preţios îndrumar, într-un mobilizator program de muncă şi acţiune revoluţionară. Am aniversat cu profundă satisfacţie civică, patriotică Împlinirea celor 17 ani care au trecut de la Congresul al IX-lea al partidului în pragul unei alte mari sărbători a poporului nostru. Se împlinesc, luna viitoare, 38 de ani de la o zi istorică, o zi pentru istorie : 23 August 1941. Revoluţia socială şi naţională antiimperialistă şi antifas­cistă a deschis drumul noii epoci ce avea să confere di­mensiuni noi, să aducă transformări radicale in viaţa ţării. A început atunci măreţul efort constructiv ce a pus in mişcare toate energiile creatoare ale poporului român. Uniţi de aceleaşi idealuri, sub faldurile partidului co­munist, oamenii muncii din patria noastră, muncitori, ţă­rani, intelectuali, fără deosebire de naţionalitate, au ridi­cat din temelii o societate nouă — societatea a cărei isto­rică piatră de hotar a fost pusă la 23 August 1944. Ne propunem, incepînd cu acest număr al ziarului nos­tru, să înfăţişăm pe larg fapte de muncă şi creaţie ilus­trative pentru această măreaţă epopee, să reconstituim, din perspectiva prezentului şi a viitorului, drumul celor 38 de ani de muncă şi împliniri ce redau forţa de creaţie a poporului nostru, capacitatea partidului de a concepe şi de a conduce, pe pămîntul patriei noastre, construcţia celei mai drepte societăţi : socialismul şi comunismul. PATRIOTISMUL FAPTEI MUNCITOREŞTI „Automatica“ este o în­treprindere mult frecven­tată de gazetari, îndeosebi pentru rezultatele in pro­ducţie — îndepliniri de plan, inclusiv la­­export, şi calitatea produselor. Insis­­tind colegii mei reporteri asupra acestor teme, mie mi-a mai rămas Bădica. Cine este Bădica? Am să vă spun, deşi m-a cam re­fuzat, m-a amînat, in sfîr­­şit, am să vă spun pe pro­pria-mi răspundere, folo­sind­ relatările unor mun­citori care ii stimează . Constantin Bădică este un pensionar in virstă de 69 de ani. Cum starea de pen­sionar nu-i prieşte, a ob­ţinut toate aprobările să-şi facă meseria de bobinator­­motoare. De un muncitor specialist în bobinaj e ne­voie oricind, şi peste tot. La 69 de ani, vine printre primii la uzină, pleacă printre ultimii, încă destul de ager, cu mult spirit de observaţie, are şi nume­de Nicolae ŢIC­roase propuneri de făcut. După cutremurul din mar­tie 1977 a venit cu soluţii ingenioase de redresare. Acum, de cite ori e cazul, îşi comunică observaţiile. Cind se duce la directori, are formula pregătită : Am urcat treptele anume ca să vă spun... (ceea ce ar vrea să însemne : Dacă eu, la virstă mea, am găsit ni­merit să vă aduc la cu­noştinţă personal...). Este, desigur, un caz mai apar­te : Bădică se prezintă la uzină, ţine la greu, în rînd cu ceilalţi. Explicaţia e la-ndemină : continuindu-şi munca, omul îşi întreţine pasiunea de-o viaţă pen­tru meserie, obişnuinţele, într-un climat prielnic, printre ai săi (de treizeci de ani, mereu la datorie, in acelaşi loc de muncă). Omul acesta n-a suportat pensionarea, acea retra­gere din activitate în spa­ţii şi preocupări limitate. Are şi el casă, nevastă, cinci fete, nepoţi, găseşte timp şi pentru ai săi — totuşi, ziua de lucru tre­buie să fie zi de lucru. Şi iată că, de curind, s-a zvonit că Bădică ar vrea să ceară ceva­ important... Toţi l-au îndemnat să nu mai ezite, ştiind că cereri­le unui asemenea om se cuvin onorate. Ce-ar putea să ceară Bădică pentru el? Presupunerile au dat greş.­ Bădică a adresat conduce­rii întreprinderii rugămin­tea de a reglementa situa­ţia unui băiat mai necăjit (dificultăţi cu sănătatea, consecinţele unei polio­mielite) — ajutat de el, de Bădică, să-nveţe meseria de bobinator, format pen­tru uzină (şi căruia îi zice : băiatul meu...). Cu astfel de oameni — (Continuare în pag. a V-a) Oameni ai muncii de la oraşe şi sate! Să întîmpinăm cu noi şi importante succese ziua de 23 August, să dăm expresie puternică voinţei noastre de a face ca România să se înalţe mereu mai sus, pe drumul progresului şi civilizaţiei socialiste, să urmăm chemările partidului, îndemnurile secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, muncind cu abnegaţie comunistă pentru ca patria noastră scumpă, Republica Socialistă România, să se ridice pe culmile prefigurate de Programul partidului! Familia Paraschiv se numără printre fruntaşii în muncă şi se bucură de preţuirea colectivului de la „Automatica" din Capitală Foto : E. Dichiseanu! La zi în AGRICULTURĂ — în fiecare zi din această săptămînă PRETUTINDENI RITMURI ÎNALTE LA SECERIŞUL ORIULUI! O veste bună de pe frontul stringerii recoltei: SECTORUL AGRICOL ILFOV A ÎNCHEIAT SECERIŞUL în cea mai mare parte a­­ţării vremea este frumoasă, favorabilă pentru intensifi­carea recoltării griului. De­altfel, aria secerişului s-a extins in aproape toate zo­nele ţării, desfâşurindu-se practic în 35 de judeţe. Po­trivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, pină în seara zilei de 20 iulie griul a fost strins de pe 1 226 500 hectare, ceea ce reprezintă 57 la sută din suprafeţe. Unităţile din sectorul agricol Ilfov au raportat încheierea secerişului. Timpul este înaintat şi, de aceea, sarcina cea mai im­portantă care stă în prezent în faţa organelor şi organi­zaţiilor de partid, a consilii­lor populare este aceea de a mobiliza pe toţi mecanizato­rii, cooperatorii şi specialiş­tii din agricultură la seceriş, astfel incit in această săptă­mînă să se încheie recoltarea griului in toate judeţele si­tuate în zona I şi să se ge­neralizeze şi intensifice şi in zona a IlI-a, care cuprinde judeţele din Transilvania şi nordul Moldovei. Cu atit mai mult trebuie să se acţioneze pentru gră­birea ritmului de recoltare în judeţele Arad, Timiş, Ia­lomiţa, Călăraşi, Tulcea şi Constanţa, unde griul a ră­mas de strins pe mari supra­feţe, în aceste judeţe, ca şi in altele unde campania de recoltare a început în ulti­mele zile, organizarea temei­nică a activităţii formaţiilor de combine, care trebuie să lucreze în lanuri din zori şi pină seara tîrziu, constituie condiţia esenţială. Transferul operativ al com­binelor din unităţile agricole care au încheiat secerişul in unităţile aflate în acelaşi consiliu agroindustrial sau in consilii învecinate, uride lu­crările sunt întirziate, consti­tuie o sarcină de mare răs­pundere a consiliilor agroin­dustriale şi a direcţiilor a­­gricole judeţene. Aceste com­bine trebuie să ajungă re­pede in unităţile în care mai este de strins griul de pe im­portante suprafeţe, astfel in­cit mecanizatorii să poată continua munca fără pauze prea mari. Totodată, potrivit unui program întocmit de Ministerul Agriculturii, un însemnat număr de combine urmează să fie trimise din judeţele sudice ale ţării, unde se încheie secerişul, în cele situate în nord. Concomitent cu grăbirea şi scurtarea duratei secerişului, este nevoie să se organizeze cit mai bine transportul, ast­fel incit cerealele să ajungă în cel mai scurt timp din lanuri la bazele de recepţie şi in magaziile proprii ale unităţilor agricole. Practic, tot ce se recoltează într-o zi trebuie să se transporte şi depoziteze în aceeaşi zi. Su­bliniem această cerinţă deoa­rece, din analizele efectuate de organele de specialitate, a reieşit că in unele judeţe — Dolj, Hunedoara, Vrancea, Olt, Bihor — in loc de 4 curse pe zi, camioanele fac, în medie, doar 2,5—3 curse. Cauzele : unele unităţi agri­cole nu respectă orarele de transportare a produselor, iar in activitatea de la ba­zele de recepţie se înregis­trează staţionări mari ale mijloacelor de transport, îm­puterniciţii consiliilor popu­lare judeţene, trimişi pentru perioada secerişului in uni­tăţile agricole au datoria de mare răspundere de a asi­gura atit integritatea pro­ducţiei obţinute, cit şi buna organizare a transportului la baze. Organele judeţene de partid şi agricole, consiliile agroin­dustriale şi organizaţiile de partid de la sate au da­toria de a acţiona energic, prin măsuri hotărîte, pentru ca oriunde mai este de strins recolta să se muncească in­tens, cu răspundere, din zori şi pină seara tîrziu, astfel ca griul să ajungă neîntâr­ziat din lanuri in magazii. Cifrele înscrise pe hartă reprezintă, în procente, stadiul recoltării griului în seara zilei de 20 iulie. Precizăm că ieri, unităţile din sectorul agricol Ilfov au încheiat secerişul. (Judeţele notate cu o linie nu au­ inceput, pină la data menţionată, recoltarea griului). Printre localităţile judeţului Hunedoara, oraşul Haţeg este cunoscut pentru arhitectura sa modernă. Iată, mai sus, o imagine a noilor construcţii de locuinţe Foto : S. Cristian In lumina expunerii tovarăşului nicolae ceauşescu _____________________________________________________________■_____________________________________ _ LA PLENARA LĂRGITĂ A C.C. AL P.C.R.: Rezolvarea justă a problemei naţionale - remarcabilă cucerire revoluţionară a poporului condus de partid partidul nostru comunist s-a pronunţat întotdeauna îm­potriva politicii de asuprire naţională, mih­lind neabătut pen­tru deplina egalitate în drepturi între toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate“. NICOLAE CEAUŞESCU Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din 1­2 iunie a.c. relevă o deosebită densitate de idei şi teze noi în ceea ce priveşte numeroase probleme ale teoriei şi practicii re­voluţiei şi construcţiei socialiste. In­tre acestea se numără şi aprecierile referitoare la rolul naţiunii în socie­tatea socialistă, la modul în care a fost­ soluţionată problema naţională in România. Rigoarea ştiinţifică, logica expune­rii invită la o abordare deschisă, lip­sită de prejudecăţi, probată cu ar­gumente a acestei probleme de o de­osebită complexitate. Un aspect esenţial vizează însuşi modul cum sunt definite naţiunea şi statul naţional. în literatura de spe­cialitate, inclusiv in cea marxistă, domină încă o tendinţă sociologizan­tă aş spune, care este tentată, pe de o parte, să lege originea naţiunii ex­clusiv de apariţia capitalismului şi a pieţei naţionale, iar, pe de altă parte, să definească naţiunea prin enume­rarea componentelor materiale şi spi­rituale ale comunităţii naţionale. De­sigur, naţiunile moderne apar pe o anumită treaptă istorică a devenirii societăţii umane, în împrejurările destrămării feudalismului şi formării modului capitalist de producţie. Dar apariţia lor nu reprezintă un moment de discontinuitate, ci dimpotrivă este expresia unei întregi evoluţii istorice. Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu propune un nou concept, deosebit de cuprinzător, asupra isto­riei, ca istorie a luptelor de clasă, dar şi ca istorie a luptei pentru li­bertate şi neatirnare a popoarelor, a comunităţilor umane, ca istorie a făuririi unei civilizaţii materiale şi spirituale superioare. în spiritul a­­cestei viziuni, apariţia naţiunii ro­mâne nu mai apare legată numai de epoca modernă a istoriei noastre. Trăsăturile definitorii ale naţiunii române sunt rezultanta unui proces extrem de îndelungat, o sinteză şi o încununare, logică aş zice, a întregii istorii a poporului român în existen­ţa şi devenirea sa. Comunitatea de origine, de limbă, de viaţă spirituală şi trăsături psihice, de teritoriu şi viaţă economică şi conştiinţa tuturor acestora sunt o plămadă a devenirii istorice a poporului român. O altă particularitate a procesului de constituire şi afirmare a naţiunii române — avînd în vedere vecinăta­tea unor mari imperii — o consti­tuie faptul că acest proces se înge­mănează,­in anumite momente isto­rice chiar se suprapune, cu lupta de eliberare naţională şi lupta pentru formarea statului naţional indepen­dent. O anumită abordare schematică a făcut ca o bună perioadă de timp, atit in literatura istorică, cit şi in aceea politologică, formarea naţiunii române şi a statului modern să fie adeseori prezentate ca procese sepa­rate sau, oricum, aflate intr-o legă­tură palidă, putin convingătoare. Or, între aceste procese majore ale is­toriei noastre există o relaţie com­plexă de intercondiţionare dialectică. Naţiunea română exista deja, se năs­cuse, prinsese contur cind se aşezau temeliile statului naţional modern, prin Unirea din 1859, dar acest mo­ment este, cred, crucial în afirma­rea d in interior şi exterior — a naţiunii romane. Lupta de eliberare naţională, pentru formarea statului naţional unitar constituie acea acti­vitate umană care fortifică naţiunea, care îi conferă atributele ei defini­torii — unitatea, neatîrnarea, suve­ranitatea. Toate acestea vor crea şi posibilităţi superioare pentru dezvol­tarea social-economică a comunităţii naţionale, pentru înflorirea civiliza­ţiei proprii poporului român. O deosebită importanţă teoretică prezintă aprecierile secretarului ge­neral al partidului privitoare la rolul naţiunii in societatea noastră, în lu­mina experienţei istorice de cină a­cum a construcţiei socialiste, expu­nerea relevă teza de majoră semni­ficaţie că in procesul făuririi socie­tăţii socialiste naţiunea noastră a că­pătat caracteristici superioare, dez­­voltîndu-se permanent. Socialismul se construieşte în cadre naţionale specifice şi a nu ţine cont de aceasta ar însemna — ca şi in cazul eludă­rii legităţilor generale — să se peri­cliteze grav însăşi existenţa socialis­mului. Naţiunea s-a dovedit a fi for­ma de comunitate umană cea mai potrivită pentru edificarea noii orân­duiri, care, la rîndul ei, asigu­ră o dezvoltare fără precedent a naţiunii. Este de la sine înţeles că orândui­­rea socialistă va determina un nou conţinut diverselor caracteristici ale naţiunii şi apariţia unor noi trăsături ale ei. Lichidarea exploatării, făuri­rea unui nou tip de relaţii sociale, transformările profunde in structura de clasă a societăţii, edificarea unei democraţii veritabile, revoluţionarea culturii şi a conştiinţei sunt mutaţii esenţiale care, in mod obiectiv, vor conferi contururi noi naţiunii socia­liste. O trăsătură ce capătă un tot mai puternic relief se referă la uni­tatea naţiunii, la gradul ei de coe­ziune. O anumită unitate a naţiunii, mai a­les în momentele cruciale ale istoriei, in momentele de mare pe­ricol,­în clipele cindi se pune proble-Iosi! BODA secretar ştiinţific □I Institutului de ştiinţe politice şi de studiere a problemei naţionale (Continuare în pag. a IV-a) Responsabilitate şi spirit novator în cercetarea ştiinţifică Vorbind despre modalităţile de asigurare a creşterii continue a efi­cienţei economice, fundamentul trai­nic al dezvoltării societăţii şi ridi­cării nivelului de trai, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta, la recenta alenara lărgită a C.C. al P.C.R., că trebuie ..să asigurăm creşterea pu­­ternică a ştiinţei, ca factor dinami­zator al progresului economico-so­­cial“. Sentimentul dominant rezultat din expunerea secretarului general al partidului, precum si din celelalte intîlniri recente de lucru, la care am avut cinstea să particip, este acela al răspunderii, al modului în care cei care muncim în cercetare şi in­ginerie tehnologică suntem­ angajaţi în lupta strinsă pentru cucerirea noilor orizonturi ale construcţiei noastre socialiste. Conştienţi de ro­lul crescind al in­telectualităţii teh­nice în făurirea------------------------­acestor noi pagini de istorie, înţelegem că datoria oa­menilor muncii din laboratoare, de pe platformele de încercări, de la planşete şi din ateliere este de a fi în prima linia a bătăliei pentru realizarea indicatorilor de plan, cu deosebire a celor care reflectă latu­rile calitative ale procesului de pro­ducţie. Aflat încă sub impresia con­vingătoarelor îndemnuri exprimate de secretarul general al partidului, consider de datoria mea să împăr­tăşesc cîteva ginduri legate de acest sentiment al răspunderii. Activitatea de creaţie tehnică, deşi strins angrenată în procesul de pro­ducţie a bunurilor materiale, diferă de munca direct productivă nu nu­mai prin unelte şi metode, ci şi prin ceea ce am puteai numi „orizont“. Orizontul producţiei este înscris în procese, reţete şi instrucţiuni tehno­logice, care trebuie respectate cu rigoare. Orizontul cercetării tehno­logice este mai larg : pentru căuta­rea soluţiei pol sunt de încercat multe drumuri, înainte de a alege calea potrivită. Putem spune că pentru creaţia tehnologică nu există limite ; drumul spre progres este deschis continuu, cu condiţia să nu te fixezi in rutină, ci să cauţi cu ambiţie şi perseverenţă rezolvarea inovatoare, prin care economiseşti încă un kilo­gram de oţel, un kilowatt/oră sau un minut. Orizontul larg in cercetare impli­că deci asumarea curajoasă a răs­punderii, indiferent de deficultatea problemei care iti stă in faţă. Nu se poate accepta tendinţa adăpostirii după soluţii modeste, dar sigure, pentru simplul motiv al evitării riscurilor. Dezvoltarea impetuoasă a forţelor noastre de producţie în in­dustrie impune efectuarea unor străpungeri tehnologice în toate do­meniile, depăşind cu curaj faza extrapolărilor liniare cu cîştiguri minime. în industria construcţiilor de maşini aceasta este deosebit de evident mai ales în direcţia valori­ficării superioare a materiei prime şi în automatizarea proceselor de producţie. Avem condiţii bune pen­tru creşterea va­lorii maşinilor pe care le producem, pe linia ridicării complexe a nive­lului tehnic al .............. utilajului, a tre­cerii de la con­cepţia de maşină izolată la aceea de sisteme tehnologice adaptate cerinţe­lor beneficiarilor interni şi externi, a generalizării posibilităţilor de valori­ficare a concepţiei sinergice „proces­­produs“ prin realizarea de linii teh­nologice cu nivel înalt de dotare in echipamente de automatizare si tehnică de calcul. Condiţiile create in majoritatea unităţilor noastre de cercetare si inginerie tehnologică, sub aspectul experienţei si dotării în echipamente de încercări, ne permit să abordăm astfel de soluţii, fără a depăşi cotele rationale de risc, în numeroase întreprinderi con­structoare de maşini, procesele teh­nologice au rămas în urma dotărilor cu maşini-unelte. Există toate con­diţiile pentru a trece la metode avansate de muncă, la crearea de sisteme automate flexibile şi la im­plementarea roboţilor industriali. Totuşi, unii tehnologi din întreprin­deri şi institute manifestă rezerve fată de astfel de soluţii, care cer importante eforturi tehnice si orga­nizatorice, preferind linia de mini­mă rezistentă a situaţiilor existente sau a îmbunătăţirilor nesemnificati­ve. Evident că o astfel de poziţie este in totală contradicţie cu răspun­derea nouă a unor adevăraţi teh­nologi. (Continuare in pag. a V-a) Ing. Ion CRIŞAN director general al Institutului central pentru construcţii de maşini

Next