Scînteia, septembrie 1982 (Anul 51, nr. 12448-12473)
1982-09-15 / nr. 12460
SCINT El A — miercuri 15 septembrie 1982 Acum, la începutul toamnei, cînd cîmpul îşi dezvăluie imensele-i resurse de masă verde, de nutreţuri variate, oamenii muncii de la sate sînt chemaţi să acţioneze intens pentru strîngerea şi depozitarea lor neîntârziată. Recolta bogată, timpul extrem de favorabil şi, evident, cerinţa îndeplinirii in fiecare unitate agricolă, în fiecare comună şi judeţ a sarcinilor privind sporirea producţiei de carne, lapte şi lină se constituie în îndemnuri mobilizatoare pentru strîngerea, transportarea, însilozarea şi depozitarea in cel mai scurt timp a cantităţilor de furaje necesare animalelor pe întreaga durată a iernii. Ce s-a realizat pină acum, ce trebuie să se întreprindă în continuare pentru îndeplinirea acestei sarcini esenţiale de care depinde in mod hotărîtor dezvoltarea mai puternică a zootehniei. Pină în seara zilei de 12 septembrie, stocul de furaje însilozate in întreprinderile agricole de stat şi in cooperativele agricole depăşeşte 6,2 milioane tone, reprezentând 35 la sută din cantităţile necesare în perioada de stabulaţie în I.A.S. şi 31 la sută în cooperativele agricole. Pînă la aceeaşi dată au fost depozitate mai bine de 2,4 milioane tone de fin, adică 60 la sută din necesarul unităţilor din ambele sectoare agricole. Rezultate bune au obţinut unităţile agricole cooperatiste din judeţul Braşov, care au depăşit planul anual de depozitare a finului , cantităţi de furaje mai mari au fost însilozate în judeţele Mehedinţi, Caraş- Severin, Maramureş, Călăraşi, Dîmboviţa şi în sectorul agricol Ilfov. Datele centralizate la Ministerul Agriculturii arată insă că, în numeroase judeţe, cantităţile de furaje strinse şi depozitate sunt cu mult sub nevoile de consum minim al animalelor pe timpul iernii. Conducerile multor unităţi agricole, consilii populare şi organe agricole — îndeosebi din judeţele Olt, Buzău, Brăila, Prahova, Galaţi, Vilcea, Vrancea, Dolj — nu acţionează în mod hotărit pentru mobilizarea forţelor mecanice şi umane necesare în vederea asigurării întregii cantităţi de furaje prevăzute. Cu atît mai criticabil este acest fapt cu cit, in această toamnă, unele unităţi agricole repetă o practică păgubitoare : atit de mult au tergiversat în anul trecut strîngerea furajelor, încit o bună parte au rămas acoperite de zăpezi în cîmp. Sarcina pusă recent de secretarul general al partidului în faţa tuturor unităţilor şi organelor agricole, consiliilor populare şi comitetelor judeţene de partid de a asigura sectorului zootehnic, în iarna viitoare, o puternică bază furajeră trebuie îndeplinită cu toată răspunderea. Livrarea integrală şi ritmică la fondul de stat a cantităţilor de carne, lapte şi lină stabilite, înfăptuirea riguroasă a obiectivelor prevăzute in programele de autoaprovizionare au caracter obligatoriu şi, de aceea, nici o justificare privind „lipsa de furaje“ nu va putea fi luată în considerare. Iată de ce se impune ca organele Ministerului Agriculturii, comitetele judeţene de partid să exercite un control mult mai ferm asupra modului în care se asigură baza furajeră şi să ia măsuri energice pentru recoltarea grabnică, transportarea, însilozarea şi depozitarea a tot ceea ce poate constitui hrană necesară animalelor. In toate judeţele trebuie încheiată in aceste zile recoltarea porumbului siloz, concomitent cu intensificarea lucrărilor de recoltare a culturilor duble, a ultimei coase de trifoliene şi a celei de-a doua coase pe fineţe. Nu trebuie pierdut din vedere, sub nici un motiv, faptul că, in acest an, condiţiile favorabile oferă fiecărei unităţi agricole posibilitatea echilibrării balanţei de furaje. Realizarea acestui obiectiv cere însă organelor de partid şi agricole, conducerilor consiliilor agroindustriale şi ale unităţilor agricole să desfăşoare o muncă mai temeinică pentru organizarea activităţii formaţiilor de mecanizatori la recoltarea şi însilozarea porumbului siloz, la strîngerea celorlalte resurse furajere. Totodată, este necesară formarea mai multor echipe de cosaşi pentru recoltarea otavei de pe fineţele naturale. Iar pe terenurile unde furajele nu pot fi strinse cu maşinile să intre cosaşii. Tot atît de important este ca, odată cu recoltarea culturilor agricole, să fie strinse şi depozitate cu răspundere capitulelede floarea-soarelui, vrejii de fasole şi alte resurse vegetale cu o bună valoare nutritivă. Pretutindeni să fie valorificate la maximum condiţiile oferite de această „toamnă a furajelor“ pentru a se asigura hrana necesară animalelor în timpul iernii, dezvoltarea puternică a zootehniei şi creşterea producţiei animaliere. Aceasta este in interesul general al economiei naţionale, al bunei aprovizionări a populaţiei cu bunuri agroalimentare de consum. C. BORDEIANU La zi in AGRICULTURĂ FURAJELE, in toate judeţele - mult mai multă preocupare pentru această „problemă nr. 1“ a dezvoltării zootehniei! • Judeţe cu rezultate pozitive în depozitarea nutreţurilor: Mehedinţi, Caraş-Severin, Maramureş, Sălaj, Alba, sectorul agricol Ilfov. • Judeţe cu mari rămîneri în urmă: Galaţi, Olt, Brăila, Argeş, Prahova, Vîlcea, Buzău, Constanţa, Vrancea. COOPERATORI, MECANIZATORI, SPECIALIŞTI, OAMENI AI MUNCII DIN AGRICULTURA! Folosiţi din plin fiecare zi, fiecare oră pentru intensificarea recoltării furajelor. Strîngeţi şi depozitaţi întreaga cantitate de masă verde, culturile duble şi otava fineţelor, tot ceea ce oferă cîmpul! Asiguraţi în întregime cantităţile de furaje necesare hrănirii raţionale a animalelor în timpul iernii, contribuind astfel la dezvoltarea zootehniei, la creşterea producţiei de carne, lapte şi lină! INSĂMÎNŢĂRILE efectuate la timp, in condiţii de cea mai bună calitate în judeţul Timiş urmează să se însămânţeze în această toamnă 141000 hectare cu grîu. Pregătirile făcute sunt in măsură să asigure executarea acestor lucrări in perioada stabilită şi la nivelul calitativ venit ? Ne răspunde tovarăşul Viorel Ciovică, director general al direcţiei agricole. „ Pornim la drum în noul an agricol cu conştiinţa clară a îndatoririlor ce ne revin tuturor celor care lucrăm în agricultura judeţului Timiş, dar mai ales cu hotărîrea de a înlătura deficienţele mari manifestate in ultimii ani în activitatea noastră. Analizele critice ale rezultatelor înregistrate in majoritatea unităţilor agricole din judeţ au pus în evidentă cauzele care au determinat aceste producţii mici, erorile comise in amplasarea şi rotaţia culturilor, in stabilirea structurii soiurilor, în alegerea seminţei, în organizarea muncii şi în folosirea mijloacelor mecanice. O primă dovadă că am tras învăţămintele ce se impuneau o constituie tocmai stadiul în care am ajuns cu arăturile. La această dată, practic, pe mai bine de jumătate din suprafeţele prevăzute a fi însămînţate în această toamnă arăturile sînt executate, urmînd ca în următoarele zile să trecem la pregătirea terenului. — Intr-adevăr, pe ansamblu staţi mai bine cu arăturile faţă de anul trecut, dar ritmul de lucru foarte scăzut din ultimele două săptămîni ridică semne de întrebare cu privire la încadrarea însămînţărilor în perioada optimă stabilită. In luna aceasta, obligatoriu ar trebui executate alături pe încă 120 000 hectare, ceea ce înseamnă să se lucreze cu o viteză de cel puţin 6 000—7 000 hectare pe zi. Or, realizările efective nu depăşesc 2 000—3 000 hectare. — Adevărul este că de mai multe zile lucrăm doar cu jumătate din numărul de tractoare. Marţea trecută, tractoarele din 15 staţiuni de mecanizare din cele 27 existente în judeţ au stat din lipsă de motorină. Şi nu este vorba de cîteva zeci de tractoare, ci de un număr de 4 500, reprezentînd peste 65 la sută din parcul județului. Așa se explică faptul că, în primele 9 zile ale lunii septembrie am lucrat, una peste alta, cît trebuia să facem, în mod normal, în patru zile. Și asta în plin virf de campanie, cu atîtea lucrări urgente. — Producţiile medii la hectar de griu şi orz pe care vi le-aţi propus să le realizaţi în 1983 sunt aproape duble faţă de cele obţinute în 1982. Acest salt presupune însăşi o schimbare a opticii în ce priveşte tehnologia culturilor, înlăturarea erorilor comise in repartizarea pe teritoriu a griului şi orzului şi în stabilirea rotaţiei culturilor. — Obligaţi oarecum şi de faptul că am sporit mult suprafeţele cultivate cu grîu şi orz, am extins foarte mult aceste culturi spre zona de deal, ajungînd în 1982 ca la griu, bunăoară, peste 59 la sută din suprafaţă să fie cultivată pe terenuri din categoriile a IlI-a şi a IV-a de fertilitate, unde am realizat în medie o producţie de 1 500—1 900 kg la hectar. Tocmai acest neajuns am căutat să-l înlăturăm apelind şi la sprijinul unor specialişti din învăţămint şi cercetare recunoscuţi pentru înalta lor probitate profesională. După două luni de studii şi analize, am reuşit să realizăm o zonare mai bună, mai ales la grîu, care va fi reamplasat cu precădere în zona lui de baştină, cum s-ar spune, zonă care de fapt a dat faima de odinioară a griului de Banat. In acelaşi timp, am reuşit să asigurăm şi o rotaţie mai bună a griului, prin creşterea ponderii suprafeţei ce urmează a fi insăminţată după leguminoase şi plante tehnice. — Banatul şi-a cîştigat renumele de grînar al ţării atît pentru producţiile mari şi constante de grîu care se obţineau aici, cît şi pentru calităţile superioare ale griului din Banat. Or, in ultimii ani, în judeţul Timiş s-au obţinut nu numai recolte mici la hectar, dar şi de slabă calitate. Ce garanţii există că aceste neajunsuri vor fi înlăturate in anul agricol 1982—1983? — Este adevărat că s-a exagerat foarte mult în Timiş cultivlnd cu precădere soiurile timpurii — Libelula şi Bana 2 — care s-au dovedit a fi nu numai sensibile la ger şi scuturare, ci şi de calitate inferioară. Pentru a înlătura acest neajuns, la indicaţia comitetului judeţean de partid s-a constituit un colectiv de specialişti care a elaborat o nouă structură a soiurilor în care ponderea o deţin soiurile autohtone, în special Fundulea-29 şi Lovrin -32, care împreună vor ocupa aproape 43 la sută din suprafaţa cultivată cu griu. — Din cite ştim, la sămînţa din soiul Lovrin-32, care urma să se cultive pe circa 30 000 hectare, au apărut unele probleme de germinaţie. Fapt este că in această toamnă nu veţi putea folosi,,săţhîţia, #n“, acest soi îl el tuluiounorth.No! am contat mult pe acest soi valoros şi sîntem preocupaţi de a găsi o cale pentru a-1 păstra in cultură. In acest sens avem nevoie de circa 10 000 tone sămînţă din alte judeţe. Dar chiar dacă nu vom reuşi să procurăm sămînţa din soiul Lovrin- 32, vom cultiva alt soi valoros — Fundulea-29. — Intîrzierile mari din toamna trecută la însămînţări s-au datorat şi modului defectuos in care au funcţionat tractoarele şi maşinile agricole. Cum se prezintă acestea acum, în pragul noii campanii de însămînţări? — Mai bine pregătite decit anul trecut, cu toate că dorinţa noastră era să putem spune că foarte bine. Avem şi la această dată 662 tractoare defecte din care 514 fără anvelope. Probleme grele se ridică în legătură cu folosirea tractoarelor marinii A-I 800. Lipsesc de faptceea ce ne-a lipsit totdeauna: piesele de schimb. Multe probleme se ridică şi în legătură cu asigurarea îngrăşămintelor chimice. Judeţul Timiş trebuie să obţină în 1983 o producţie medie de grîu de 4 000 kg la hectar. Asemenea randamente nu se pot obţine eliminînd din lanţul tehnologic veriga cea mai importantă după sămînţă: îngrăşămintele. Cel mai urgent avem nevoie de cele 7 000 tone îngrăşăminte fosfatice şi potasice substanţă activă, pentru a le încorpora acum sub brazdă. Acesta este stadiul pregătirilor în pragul noii campanii de insămînţări a cerealelor păioase de toamnă în judeţul Timiş. Că s-au produs multe schimbări în bine rezultă şi din stadiul actual al arăturilor, din felul în care au fost repartizate culturile pe teritoriu, din îmbunătăţirile aduse structurii solurilor. Sunt şi probleme nerezolvate, ceea ce impune intervenţia neintirziată a organelor de resort din Ministerul Agriculturii. Iosif POP Cezar IOANA In judeţul timiş : Măsuri ferme pentru ca deficientele din trecut să nu se mai repete Peste 300 de tone de combustibil pe a —atît s-ar putea economisi, dar deocamdată se iroseşte d in unităţi economice tulcene Tinăra industrie a oraşului Tulcea se înscrie printre marii consumatori ai ţării de energie electrică şi combustibil. Cind spunem aceasta ne referim în primul rind la cele opt cuptoare electrice pentru producerea feroaliajelor care utilizează zilnic sute de megawaţi-oră. In acelaşi timp, din procesul de producţie al acestui mare consumator de energie care este combinatul metalurgic rezultă şi considerabile resurse energetice recuperabile, care inca nu sunt puse în valoare. Cea mai importantă resursă energetică recuperabilă o reprezintă căldura gazelor arse de la cuptoarele de feroaliaje. La ieșirea din cuptor gazele respective au o temperatură medie de peste 300°C ; mai mult decit atit, aceste gaze antrenează şi însemnate cantităţi de praf din minereul de mangan, crom, siliciu, deci preţioase materii prime. De ce ? Pentru că, deşi există o instalaţie de recuperare a prafului, cu toate eforturile oamenilor care o exploatează, ea nu funcţionează eficient. Cauza ? Foarte simplă : nerecuperarea căldurii gazelor. Mai de înţeles, datorită temperaturii ridicate a gazelor ce antrenează praful, sacii de desprăfuire se ard foarte repede. Prin recuperarea căldurii s-ar asigura şi reintroducerea, intr-un an, în circuitul economic a aproximativ 100 000 tone de praf, înlocuindu-se o bună parte din minereul care acum se importă. In acelaşi timp s-ar diminua poluarea mediului cu fum şi praf. Specialiştii din combinat apreciază că dacă ar fi folosită la producerea aburului sau energiei electrice fie şi numai căldura gazelor arse de la cuptoarele de feroaliaje, intr-un an economiile de combustibil ar fi de aproape 50 000 tone combustibil convenţional. Cu această cantitate de combustibil nu numai că ar putea fi acoperite toate necesităţile de abur şi apă caldă ale combinatului, ci s-ar asigura în totalitate agentul termic pentru termoficarea tuturor locuinţelor din Tulcea. Şi acestea reprezintă doar jumătate din potenţialul energetic recuperabil existent in combinatul metalurgic. Există şi o altă sursă energetică recuperabilă în combinat, deloc neglijabilă : căldura feroaliajelor şi a zgurei degajate la turnare. Se apreciază că prin folosirea acestei resurse anual s-ar putea economisi aproape 20 000 tone de combustibil convenţional. De asemenea, cuptoarele de feroaliaje sunt prevăzute cu un „păienjeniş“ de instalaţii de apă pentru răcire. Recuperind căldura apei de răcire, care ajunge la temperatura de aproximativ 60°C, se pot economisi intr-un an peste 2 000 tone de combustibil. Ne-am referit doar la cele mai importante resurse energetice recuperabile pe care ni le-a prezentat inginerul Grigore Damianov, șeful serviciului mecano-energetic al combinatului. Combinatul nu este însă singura unitate economică din oraș care posedă surse energetice recuperabile. Pe aceeași platformă industrială, la Întreprinderea de alumină rezultă gaze arse de la producerea aluminei a căror căldură, dacă ar fi recuperată, ar asigura intr-un an o economie de combustibil de aproape 5 000 tone. Aici lucrările la instalaţia de recuperare abia au început. De asemenea, ar putea fi recuperată şi reintrodusă in cazanele de producere a aburului apa de condensat folosită în instalaţiile de producere a aluminei, ceea ce ar reprezenta o economie de combustibil de peste 16 000 tone combustibil pe an. Trecerea în revistă a unor asemenea mari resurse ar putea continua. Sintetizind, se estimează că resursele energetice recuperabile din unităţile economice tulcene pot înlocui un consum de combustibil de aproape 190 000 tone pe an. O imensă bogăţie care acum, în cea mai mare parte, încălzeşte inutil atmosfera. Pentru că doar 15 la sută din resurse sunt reutilizate. Ce se întreprinde pentru folosirea lor integrală ? La indicaţia comitetului judeţean de partid, un grup de energeticieni din judeţ şi din institute de profil din ţară au inventariat fiecare resursă şi posibilităţile de valorificare a acestora. Cu toate că aceste cercetări au început de mai mulţi ani, iar pentru folosirea unor resurse s-au stabilit şi tehnologiile de recuperare şi de utilizare, cum este cazul căldurii gazelor arse, punerea in aplicare a soluţiilor tehnice se tergiversează in mod nejustificat. La această dată este definitivat doar un singur proiect pentru recuperarea căldurii din gazele arse de la secţia nr. 2 de feroaliaje. Proiectul, realizat de IPROMETBucureşti, pe baza studiilor făcute de Institutul de cercetări metalurgice Bucureşti, prevede închiderea aspiraţiei de aer la cuptoare, realizarea unor instalaţii de recuperare a căldurii care vor fi introduse la cinci cazane de recuperare şi montarea unei turbine electrice. Prin punerea in funcţiune a acestor instalaţii se pot obţine într-o oră 36,4 gigacalorii sub formă de abur sau apă încălzită, precum şi energie electrică. Primul cazan se află in construcţie la întreprinderea „Vulcan“-Bucureşti, urmînd însă ca abia spre sfirşitul acestui an să se inceapă montajul lui. Termenul de punere in funcţiune, conform planului de investiţii al unităţii, pentru acest cazan, este... trimestrul IV 1983 , să mai relevăm că întreaga instalaţie, care va putea produce 170 tone de abur pe oră şi 25 MWh, va fi finalizată abia in anul 1984. Este de fapt singura lucrare de investiţie pentru recuperarea resurselor energetice refolosibile „nominalizată“ in plan. Valorificarea celorlalte resurse energetice pentru care s-au făcut cercetările necesare a rămas in stadiu de... discuţii, deci se pare că drumul pină la aplicarea soluţiilor preconizate va fi inca foarte lung. Iar cuvintul hotărîtor, decizia mult aşteptată revine Ministerului Industriei Metalurgice. Din dorinţa de a pune cit mai repede in valoare aceste resurse energetice, specialiştii şi muncitorii din combinat au făcut mai multe propuneri pentru aplicarea unor soluţii ieftine de recuperare. Plecind de la aceste propuneri s-au şi executat unele lucrări. Este vorba îndeosebi de închiderile la cuptoarele nr. 4 şi 5 de la secţia nr. 1, efectuate cu prilejul reparaţiilor capitale. Nu s-a mers însă mai departe deoarece se aşteaptă începerea lucrărilor de investiţii la instalaţiile din această secţie, pentru care nu există însă nici măcar proiecte. „Am propus — ne spunea maistrul Severin Iriciuc — să realizăm instalaţii simple pentru recuperarea căldurii la turnarea zgurii. Propunerile însă au rămas fără ecou la conducerea combinatului ; se aşteaptă prea mult să vină alţii să ne facă instalaţiile. Trebuie executate şi acele instalaţii mai complexe, care să rezolve în fond această problemă, dar pînă atunci putem face şi noi cite ceva mai simplu pentru a recupera cel puţin o parte din căldură. Şi credem că n-ar fi deloc râu dacă, pentru început, am produce pe această cale întreaga cantitate de apă caldă pentru necesităţile ■ noastre“. Că se pot realiza astfel de instalaţii au demonstrat-o „vecinii“ metalurgiştilor, oamenii muncii de la întreprinderea de morărit şi panificaţie, care încă din 1980 au montat recuperatoare de căldură la coşurile de evacuare a căldurii de la cuptoarele de piine. La fabricile de piine din Tulcea, Măcin şi Babadag funcţionează astfel de instalaţii de recuperare care încălzesc apa tehnologică necesară, economisindu-se în felul acesta într-un an peste 100 de tone de combustibil. Desigur, condiţiile tehnice diferă întrucîtva, insă, principial, instalaţiile de recuperare sunt asemănătoare. Incontestabil, atit la combinatul metalurgic, cit și la întreprinderea de alumină resursele energetice recuperabile sint foarte mari. In scopul introducerii neîntîrziate a acestor resurse energetice în circuitul economic, pentru reducerea consumului de energie electrică şi combustibil, institutele de proiectări şi cercetări trebuie să devanseze termenele de predare a proiectelor, iar acolo unde acestea sunt întocmite, cum este cazul celui pentru recuperarea gazelor arse de la secţia nr. 2 de feroaliaje, să se execute urgent instalaţiile necesare. Deosebit de aceasta, Ministerul Industriei Metalurgice, organele locale de partid au obligaţia să intervină ferm pentru a se trece grabnic la confecţionarea şi montarea operativă a unor instalaţii simple de recuperare care ar putea asigura refolosirea cel puţin a unei părţi din volumul de resurse existent aici pină la finalizarea investiţiilor care privesc recuperarea resurselor energetice. Un fapt trebuie să fie reţinut de toţi factorii de care depinde realizarea instalaţiilor de recuperare a energiei d in fiecare zi ce trece, din cauza nevalorificării acestor resurse energetice, în unitățile economice tulcene se risipesc 330 tone de combustibil. Neculai AMIHULESEI corespondentul „Scînteii“ _______________________________________________________________________________________________________________________________ La Combinatul siderurgic Hunedoara EFORTURI RODNICE PENTRU ASIMILAREA DE OȚELURI SUPERIOARE Dacă ar fi să definim sintetic prin ce se caracterizează activitatea colectivului Combinatului siderurgic Hunedoara, fără îndoială, trebuie să ne oprim întii de toate la deosebita competenţă profesională. Corespunzător tradiţiei, acestui colectiv bine sudat de muncitori şi specialişti i se încredinţează de aproape fiecare dată sarcina de a deschide drumul in fabricarea unei noi mărci de oţel, unui nou tip de laminat, cu convingerea, nedezminţită pină acum, că va duce totul la bun sfîrşit. — Ne aflăm sub puternica impresie a vizitei tovarăşului Nicolae Ceauşescu in combinatul nostru — ne-a spus inginerul Ionel Cândea, directorul uzinei de laminoare. Ca de fiecare dată cînd s-a aflat printre noi, secretarul general al partidului ne-a trasat sarcini de o mare importanţă pentru ridicarea nivelului calitativ al producţiei noastre. In această privinţă avem de înfăptuit un program foarte strict de asimilare a unor produse metalurgice atît pentru înlocuirea importului, cît şi pentru a oferi construcţiei de maşini şi altor sectoare economice materialele necesare ridicării calităţii şi eficienţei propriei lor producţii. Bunăoară, prin acţiunile care le vom întreprinde, pină la sfirşitul anului urmează ca ponderea „oţelului de Hunedoara“ in asigurarea necesităţilor economiei naţionale de laminate pentru rulmenţi grei să sporească de la 40 la sută la 70 la sută, reducînd considerabil importul de asemenea metal. Notăm că din cele 134 de mărci de oţel aflate in nomenclatorul de fabricaţie al Hunedoarei 54 de mărci au fost asimilate în perioada care a trecut din actualul cincinal. Specialiştii pot aprecia la adevărata valoare cîteva din recentele realizări în această privinţă ale combinatului hunedorean : profile cornier cu aripi inegale, intens solicitate de industria navală ; profile pentru susţineri de galerii miniere la mare adîncime ; oţel-beton cu profil periodic, de înaltă rezistenţă, pentru barajul ce se construieşte la Porţile de Fier II ; diferite mărci de blumuri şi tagle pentru rulmenţi grei ; blumuri pentru arbori şi osii. In centrul atenţiei siderurgiştilor hunedoreni se situează trecerea la fabricarea concretă, in gama sortimentală necesară, a produselor metalurgice pentru industria aeronautică şi industria nucleară, la care exigenţele privind calitatea, deosebit de riguroase, au fost satisfăcute intocmai. Desigur, lista realizărilor e mai lungă. Ceea ce ne-am propus este ca, referindu-ne la cîteva exemple, să desprindem modul concret în care se acţionează aici pentru asimilarea unui produs nou. Cînd s-a pus prima dată problema de a se lamina pe an 12 000 tone oţel cord necesar fabricării anvelopelor cu inserţie metalică, unii specialişti au spus că e imposibil. Doar încercaseră in faza pilot să lamineze această sîrmă şi văzuseră că nu e deloc o treabă simplă. Inginerul Iosif Tamaş, şeful secţiei laminoare de sîrmă, aducea la început şi argumente : deşi oţelul avea o rezistenţă ridicată la deformare, prin prelucrare trebuia să i se asigure o toleranţă dimensională foarte restrînsă şi un grad foarte înalt de finisare, ceea ce nu se mai făcuse pină atunci. îndoielile inginerului Tamaş n-au durat mult, pentru că, tot frămîntindu-se cum să rezolve această Cum se acţionează pe frontul progresului tehnic ? problemă şi discutînd cu alţi specialişti, cu muncitori cu experienţă, a ajuns la două concluzii importante. Intîi, că foarte multe depind de conducerea atentă, corectă a procesului tehnologic. Bunăoară, dacă la încălzirea taglelor nu se respectă programul și se pierde din vedere un singur parametru, atunci toată șarja se compromite. "Deci aparatura de urmărire a regimului termic trebuia bine reglată şi întreţinută cu cea mai mare grijă, iar conducerea procesului tehnologic trebuia încredinţată celor mai pricepuţi laminorişti. A doua dificultate care trebuia depăşită se referea la uzarea rapidă a echipamentului de ghidare din cauza durităţii deosebite a sirmei ce se lamina. S-a încercat soluţia recondiţionării ghidajelor prin încărcarea cu sudură, dar rezultatele n-au corespuns aşteptărilor. Atunci s-a apelat la o idee radicală : utilizarea la carele finisoare a rolelor de ghidare ionitrate, adică durificate la suprafaţă. Operaţia de ionitrare nu e deloc simplă şi nu se practică în multe locuri din ţară. Nu exista deci experienţă in această privinţă. Maiştrii Mircea Mihai, Miron Ursu, inginerii Vaier Păcuraru şi Gavrilă Adam au luat diferite mărci de oţel pe care le-au ionitrat in diferite condiţii, reuşind să găsească soluţia optimă. Acum rolele ionitrate fabricate la Hunedoara asigură importante economii de fondurivalutare. Cît priveşte placarea ghidajelorde răsucire, o altă problemă tehnică de rezolvarea căreia depindea asigurarea unei calităţi constante a sîrmei de oţel cord, ideea potrivită a venit observindu-se cum se comportă ghidajele placate cu bronz la întreprinderea de sîrmă şi produse din sirmă de la Buzău. „De ce să executăm placajele din bronz, care e mai scump şi nici nu are durabilitate suficientă, şi nu din oţel aliat?“ întrebarea şi-a pus-o inginerul Tamaş, dar răspunsul l-a găsit împreună cu maiştrii Dumitru Ionescu şi Ion Raţiu, care au propus anumite adaptări pentru mai buna fixare a plăcuţelor pe ghidajele existente. Consecinţa : producţia de sîrmă cord ţine acum pasul cu cerinţele beneficiarilor. Ce concluzie se desprinde din căutările care au dus la asimilarea acestui produs ? Aceea că orice problemă tehnică, oricît de dificilă, poate fi rezolvată acolo unde există pasiune, competenţă, iar specialiştii şi muncitorii conlucrează creator. Pentru că aici, la Hunedoara, s-a stabilit regula ca asimilarea unui nou produs să nu fie o obligaţie generală a unei secţii sau uzine, ci o sarcină precisă a unui anumit colectiv nominalizat, format din muncitori şi specialişti aleşi după criteriul competenţei profesionale. O asemenea „tehnologie“ a asimilării se repetă, cu specificul respectiv desigur, pentru fiecare nou produs. Lucrurile nu merg întotdeauna lesne. Uneori trec luni şi luni şi nu se ajunge la rezultatul dorit. Cum a fost, cazul cu mărcile de oţel refractar pentru ţeava de extruziune utilizată la cazane termice şi la in- stalaţii ce lucrează la temperaturi ridicate.La această problemă ne-am referit în citeva rînduri şi în ziarul „Scînteia“. Iată însă că, de această - dată, inginerul I. Cândea a putut să -i ne dea o veste bună : — Am fost recent la întreprinde- rea de ţevi „Republica“ din Capi- tală şi, cu inima strânsă, am între- r bat cum se comportă ultimele loturi de ţagle de oţel inoxidabil. „Exce- ti lent !“ — mi s-a spus. Chiar mai1 bine decit ţaglele aduse din import pe relaţia devize libere !“ Am găsit deci rezolvarea tehnică, acum depinde numai de noi să asigurăm | calitatea constantă a metalului livrat. | Pentru siderurgiştii hunedoreni,■ programul de asimilări prevede rea- lizarea pînă la sfirşitul anului a incă | patru mărci de oţel şi trei tipodimensi- | uni noi de laminate. Dintre acestea, o importanţă deosebită prezintă, pre- Jjirile, sppnliWs instalaţiile ţCgLinţice. otelurile pentru cuplaje electromag;.n«i4fţe şLrPrejucile pentru industria navală. De aceea, s-a stabilit şi o „strategie“ specială, care prevede, în esenţă, măsuri legate atît de elaborarea oţelurilor (punerea in funcţiune a instalaţiei de vidare şi utilizarea gazelor inerte pentru turnarea oţelurilor cu jet protejat), cît şi de definitivarea tehnologiilor de laminare (încălzirea oţelurilor, laminarea propriu-zisă şi finisarea laminatelor), în paralel se lucrează la pregătirea S.D.V.-urilor, a cilindrilor de laminor şi a echipamentului de ghidare. Un efort de concepţie şi creaţie la care contribuie atît specialiştii combinatului, cît şi cei al centrului de cercetări şi proiectări siderurgice din localitate. Cantitativ, produsele nou asimilate reprezintă în acest an doar 5 la sută din producţia combinatului. Valoric, ele ajung la 15—20 la sută. Ceea ce este cît se poate de grăitor despre eficienţa deosebită a activi- taţii de asimilare a produselor noi. Sabin CERBU Cornelia CÂRLAN Combinatul siderurgic Hunedoara : se elaborează o nouă șarjă de aței PAGINA 3 „CONTUL“ RESURSELOR ENERGETICE REFOLOSIBILE întocmit pe baza anchetelor „Scînteii“ — un tone combustibil convențional — Totalul Echivalente Totalul Resurse resurselor cu consumul ' resurselor energetice Unitatea e"e!'9e,'cre dî enf.r?t e energetice de recuperat refolosibile al unității recuperate în continuare depistate pe timp de : 1. întreprinderea de țevi „Republica" - București 38 000 110 zile 15 000 23 000 2. Combinatul chimic Tîrnăveni 68 623 80 zile 40 800 27 823 3. Combinatul metalurgic Tulcea 75 000 75 zile - 75 000 4. întreprinderea de alumină - Tulcea 86 000 130 zile 15 100 70 900