Scînteia, octombrie 1986 (Anul 55, nr. 13719-13745)
1986-10-01 / nr. 13719
PAGINA 2 PLĂNUI LA EXPORT - ÎNDEPLINIT RITMIC, la un Înalt nivel calitativ, îndeplinirea ritmică şi integrală a planului la export reprezintă nu numai o sarcină de maximă importanţă ce revine oamenilor muncii în acest prim an al celui de-al optulea cincinal, ci şi un examen al capacităţii profesionale a colectivelor din întreprinderi, o expresie concretă a competitivităţii produselor româneşti pe piaţa externă. Aşa cum a subliniat din nou tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, cu prilejul recentelor vizite de lucru in judeţele Buzău, Dîmboviţa şi Prahova, colectivele de oameni ai muncii trebuie să acorde o atenţie deosebită realizării in cele mai bune condiţii a producţiei de export, aceasta constituind o necesitate stringentă pentru desfăşurarea normală a întregii activităţi economice Cum se acţionează în aceste zile pentru îndeplinirea exemplară a planului la export şi pregătirea producţiei care urmează să fie livrată în perioada următoare ? Iată tema anchetei noastre de azi in două mari unităţi economice. ____ Organizarea muncii d in concordanţă cu specificul producţiei In această perioadă, întreaga activitate a oamenilor muncii de la ÎNTREPRINDEREA DE CONFECŢII DIN CRAIOVA se desfăşoară sub semnul imperativelor formulate de secretarul general al partidului cu privire la îndeplinirea sarcinilor de export. Şi este firesc să fie aşa dacă avem în vedere că, în ultimele luni, unitatea produce confecţii exclusiv pentru export. Desigur, prestigiul unui colectiv muncitoresc nu este asigurat doar de volumul mare al exportului, ci, in primul rind, de calitatea şi competitivitatea produselor realizate. „In acest an, volumul exportului a sporit cu peste 40 milioane lei față de 1985, dar aceasta nu înseamnă că putem face rabat de la calitate, ne spune economistul Petre Mitran, din cadrul serviciului plan-dezvoltare al întreprinderii. Dovadă că toate contractele încheiate cu partenerii de peste hotare, cu termenele scadente „la zi“, sunt onorate exemplar, fără a se înregistra nici un refuz de calitate. Mai mult decit atît, munca este astfel organizată incit, să putem asigura fondul de marfă pentru luna octombrie în primele două decade, astfel incit să respectăm, ca și pină acum, termenele de livrare"'. Care sunt elementele definitorii ale experienţei acumulate in această unitate ? Un prim aspect : specializarea personalului muncitor şi a sectoarelor de fabricaţie pentru producţia destinată exportului. Intrucit producţia pentru export este foarte diversificată, concretizată în comenzi şi loturi mici, formaţiile de lucru sunt alcătuite din 35—40 muncitori, ceea ce permite o mare mobilitate şi o adaptare operativă la cerinţele partenerilor de peste hotare. Practic, fiecare secţie de producţie a fost specializată în realizarea confecţiilor pentru o anumită firmă. In al doilea rind s-a pus la punct un sistem operativ de urmărire a producţiei destinate exportului, care, de curind, se face pe calcilator. In felul acesta se creează posibilitatea evidenţierii permanente, „la zi“ şi chiar la anumite ore, a stadiului în care se află fiecare comandă lansată in fabricaţie. Pe această bază, in funcţie de problemele ce apar, se poate interveni operativ pentru bunul mers al producţiei. Şi ca o demonstraţie a eficienţei acestui sistem, chiar in timpul documentării noastre a apărut o asemenea problemă legată de aprovizionarea tehnico-materială, ce putea să pericliteze realizarea planului la export in perspectivă. Atunci s-a luat pe loc hotărirea ca directorul comercial al Întreprinderii să plece imediat la principalii furnizori din ţară şi să soluţioneze problemele aprovizionării cu ţesăturile necesare pentru producţia de export. „Calitate, operativitate, competitivitate“ — acestea sunt exigenţele sub semnul cărora îşi desfăşoară activitatea întregul colectiv al întreprinderii. Iar pentru atingerea acestor obiective se foloseşte un ansamblu de măsuri organizatorice şi politicoeducative. „La noi, ne spune tovarăşa Silvica Voinea, ajutor de maistru la secţia nr. 2, fiecare muncitor are o fişă individuală de urmărire a calităţii şi, zilnic, se fac trei controale. O observaţie, cit de mică, este consemnată cu roşu in fişă. La patru observaţii, muncitorul este penalizat şi pus in discuţia colectivului, pentru a hotărî dacă mai poate sau nu lucra in cadrul acestuia". Reţinusem din discuţia avută la comitetul de partid al întreprinderii că la secţia nr. 2 s-a trecut la execuţia unei comenzi urgente. „Intr-adevăr, ne spune maistrul Constantin Cauc, şeful secţiei, zilele trecute am preluat o comandă de aproape 16 000 impermeabile pentru export. Datorită faptului că produsele noastre sunt de bună calitate, competitive, partenerul a solicitat prin minister să executăm noi această comandă. Cum acţionăm ? Printr-o exemplară pregătire a fabricaţiei şi organizare a muncii. Pe fluxul de fabricaţie se află permanent cite un cadru din conducerea întreprinderii, tehnologul, creatorul şi constructorul de tipare, mecanicul şi specialistul din secţie, care intervin operativ pentru soluţionarea competentă a eventualelor probleme ce pot să apară. După cum se desfăşoară producţia, avem certitudinea că şi această comandă va fi onorată la timp, in condiţii calitative ireprosabile“. Nicolae BABALAU corespondentul ,,Scinteii" Competitivitatea — principalul argument pe piaţa externă Pe o hartă a globului, aflată chiar la intrarea in ÎNTREPRINDEREA DE STOFE „ARGEŞANA“ DIN PITEŞTI sunt jalonate sugestiv direcţiile către care pornesc multe din produsele acestei unităţi : Republica Federală Germania, Statele Unite ale Americii, Italia, Uniunea Sovietică, Franţa, Republica Democrată Germană ş.a. Trecem pe la filatură şi apoi pe la ţesătorie. Peste tot se munceşte organizat, cu spor. „Să facem totul pentru a realiza la termen şi de calitate produsele noastre“ — acest îndemn este prezent pretutindeni. Şi alte forme ale muncii politice, bine gindite de comitetul de partid, contribuie la mobilizarea întregului colectiv pentru îndeplinirea exemplară a planului de producţie. — In perioada care a trecut din acest an, ne spune tovarăşul Ilie Dinu, directorul comercial al întreprinderii, toate comenzile la export au fost onorate la termenele stabilite, iar unele chiar in avans. Concomitent am acordat o deosebită atenţie calităţii producţiei. In prezent, 81,5 la sută din ţesăturile realizate sunt de calitate superioară, iar din acestea 83 la sută sunt la nivel mondial şi peste acest nivel. De la începutul anului nu am înregistrat nici un refuz de calitate , ba, dimpotrivă, suntem solicitaţi cu cereri tot mai multe. Intre comenzile cele mai urgente , execuţia a 9. 000 mp de stofă pentru un, partener din Statele Unite ,ale Americii. O stofă deosebit de pretenţioasă, care nu s-a mai executat in unitate , o stofă din fire de poliester trilobar lucios şi poliester lucios, materii prime de care iniţial întreprinderea nu dispunea. Atunci ? Să fie refuzată comanda ? Nicidecum — a fost cuvintul de ordine al conducerii unităţii, al comitetului de partid. Au început tatonările, căutările şi, in scurt timp, cu sprijinul centralei de specialitate, firele au fost procurate. Pentru promptitudinea de care a dat dovadă in execuţia acestei comenzi, colectivul Combinatului de fire şi fibre sintetice din Iași merită toate laudele. Se ridica insă şi o altă problemă : ciclul normal de fabricare a stofei respective era de citeva ori mai mare fată de data scadentă impusă de partener in contract. Ca urmare a măsurilor tehnice şi organizatorice luate de data aceasta in întreprindere s-a reuşit insă ca şi această comandă — ca toate celelalte, de altfel — să fie onorată la timp, la un nivel calitativ superior. Acesta este numai unul din multele exemple asemănătoare ce pot fi date şi care probează buna pregătire profesională a oamenilor muncii, răspunderea de care dă dovadă întregul colectiv al unităţii. Intr-o formulare mai exactă, aşa cum a fost făcută ea de inginera Maria Iordache, şefa serviciului C.T.C., grija pentru calitatea producţiei începe de la recepţionarea exigentă a materiilor prime şi dirijarea acestora pe comenzi, de la zonarea războaielor in scopul reglării lor optime şi selecţionarea celor mai experimentaţi muncitori care lucrează pentru export. Măsurile luate vizează insă şi alte aspecte ale producţiei, printre care : aburirea ţesăturilor crude în scopul evidenţierii eventualelor defecte apărute după tratamentele amidotermice : îmbrăcarea sulurilor de urzeală ale războaielor cu huse şişorţuri, in vederea protejării lor împotriva prafului şi infiltraţiilor de corpuri străine in ţesuturi , pregătirea în avans, îr funcţie de cerinţe, a modelelor ; creşterea gradului de valorificare a materiilor prime indigene şi îndeosebi a lunii ; crearea unor colecţii bogate şi diversificate, care să ţină seama de preferinţele partenerilor de peste hotare. Calitatea reprezintă aşadar principalul argument in promovarea produselor pe piața externă. Gheorgghe CIRSTEA corespondentul „Scinteii1" Fapte iniţiative, preocupări DIN JUDEŢELE ŢĂRII Un municipiu în continuă dezvoltare: Sfîntu Gheorghe După ce Oltul scaă din încleştarea deleului Tuşnad-Bicad şi îţi încetineşte ursul, pregătindu-se ă facă o cotitură, iubeşte în cale prima aşezare urbană reşedinţă de judeţ - municipiul Sfintu Gheorghe. Un oraş are, asemenea tutuor localităţilor pariei, a parcurs, treapa cu treaptă, araiul devenirii sale, rucindu-se in ultimei două decenii la angul de municipiu, prin tot ce s-a contruit şi se construieţe, mai durabil şi mai rumos pentru cei aproape 70 000 de louitori ai săi. Fiecare n în părte care a recut de la Congresul IX-lea ai părticiuai a intemnat un pas pre afirmare şi toţi lOlaltă au făurit imaginea de azi a unei şezări moderne, prin moiri structurale ără precedent. — E greu de găsit,n termen de compilaţie — ne spune tot ■arăşul Árpád Orbán, primarul municipiului - intre înfăţişarea dezi a aşezării noastre aceea din urmă cu două-trei decenii, cînd naşul exista, practic, oar cu numele, avindouă modeste unităţi conomice şi citeva unităţi ale cooperaţiei meşteşugăreşti. Comigraţia o putem face a anul 1965, anul Congresului al IX-lea ii partidului, in care oraşul Sfintu, Gheorghe a păţit pe drumul nfloririi, prin aplicaea consecventă a poiticii partidului de eparhizare raţională ii echilibrată a forţeor de producţie pe critoriul patriei. Anul 1965 a însemnat şi primele succese: construirea a 113 apartamente, o şcoală generală cu 8 săli de clasă, un oficiu poştal şi o centrală telefonicâ. Azi, aceste succese — şi ţin să subliniez că la vremea respectivă acestea erau intr-adevăr foarte mari succese — ni se par minore, dar atunci ele însemnau începutul drumului care a dus localitatea noastră la rangul de municipiu, cu toate dotările■ necesare desfăşurării unei vieţi moderne, civilizate. Rămine întipărită pentru totdeauna in memoria locuitorilor ziua de 16 iunie 1967, cind secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a efectuat o vizită oficială de lucru in oraşul Sfintu Gheorghe, stabilind, la faţa locului, direcţiile de dezvoltare economico-socială şi edilitară a localităţii. Un an mai tirziu, in 1968, oraşul a devenit reşedinţa judeţului Covasna. In acel an, producţia industrială ajunsese la aproape 500 milioane lei. Apoi, cronica împlinirilor consemnează alte date de referinţă: in cincinalul 1971—1975 se construieşte întreprinderea de aparataj electric auto, se dă in folosinţă un hotel cu 200 de locuri, o sală de sport, casa de cultură a sindicatelor, un spital cu 436 de paturi cuplat cu o policlinică modernă. în cursul cincinalelor următoare au intrat in producţie întreprinderea de maşini-agregat şi subansamble auto, fabrica de motoare electrice, combinatul de prelucrare a lemnului, întreprinderea de prelucrare a maselor plastice, întreprinderea de morărit şi panificaţie şi altele. S-au dat in folosinţă numeroase apartamente, şcoli, grădiniţe, un ştrand municipal, un patinoar, artificial, un magazin universal şi multe alte obiective. Astăzi, in municipiul Sfintu Gheorghe funcţionează 19 întreprinderi industriale, care la sfirşitul anului 1985 realizau o producţie in valoare de peste 5,5 miliarde lei. Municipiul dispune acum de circa 17 000 de noi apartamente, 311 săli de clasă, 93 laboratoare şi ateliere şcolare, unde se instruiesc şi se pregătesc pentru muncă şi viaţă aproape 17 mii de elevi sub îndrumarea a 860 de cadre didactice. Lungimea străzilor orăşeneşti atinge azi 66 km, din care 58 km sunt modernizate, reţeaua de distribuire a apei măsoară 57,9 km, iar cea de canalizare — 60 km, lungimea conductelor de distribuire a gazelor naturale este de 29 km. Iată de ce, beneficiind de toate transformările înnoitoare petrecute şi aici, ca pretutindeni in ţară, locuitorii municipiului Sfintu Gheorghe sunt hotăriţi să-şi aducă o contribuţie tot mai mare la continua înflorire a aşezării în care muncesc şi trăiesc. Constantin TIMAJRU corespondentul „Scinteii“ SCINTEIA — miercuri 1 octombrie 1986 „Dosarul“ resurselor energetice refolosibile (X) In metalurgie - mari posibilităţi de creştere a gradului de valorificare a unui mare potenţial energetic Intr-un larg ciclu de anchete, „Scînteia“ s-a ocupat în ultimele luni de modul cum se desfăşoară acţiunea de recuperare şi valorificare a resurselor energetice refolosibile. Investigaţiile efectuate intr-un şir de unităţi economice au evidenţiat că există, intr-adevăr, preocupări susţinute pentru mai buna valorificare a acestor resurse. Totodată, s-a reliefat insă şi faptul că mai există mari rezerve nevalorificate, că nu pretutindeni s-a inteles necesitatea reintroducerii eficiente in circuitul economic a preţioaselor resurse. Utilizarea integrală a resurselor energetice refolosibile trebuie să aibă, aşa cum a indicat secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, un caracter prioritar, permanent. In continuarea serialului de articole publicate de ziarul nostru pe această temă, prezentăm astăzi partea a doua a anchetei consacrate modului cum se implementează in metalurgie tehnologiile de recuperare şi valorificare a resurselor energetice refolosibile, însemnată cale de reducere a consumurilor specifice de energie. Din investigaţiile efectuate în prima parte a anchetei noastre, (vezi „Scînteia“ nr. 13 704) rezulta că resursele energetice refolosibile existente în unităţile industriei metalurgice pot fi valorificate intr-o proporţie mai mare in primul rind in condiţiile asigurării unor instalaţii specifice performante, care sa funcţioneze la parametrii proiectaţi. Ce se întreprinde, în acest scop, in unităţile implicate ? Multe din neajunsurile la care ne-am referit în prima parte a prezentei anchete vor putea fi depășite prin specializarea, in curind, a Combinatului de utilaj greu din Cluj-Napoca in producerea de echipamente energetice destinate recuperării. Aici urmează să se realizeze întreaga gamă de turbine cu puteri pină la 50 MW, inclusiv toate celelalte instalaţii destinate să valorifice energia reziduală. Este salutară recenta măsură vizînd centralizarea producerii acestui tip de echipamente, afirmă dr. ing. Constantin Ionescu, director general adjunct al Institutului de cercetări metalurgice. Prin stabilirea unei responsabilităţi unice, avem garanţia unei concepţii, unitare asupra respectivelor agregate, care, astfel, îşi vor putea spori performanţele şi fiabilitatea, in prezent niesatisfăcătoare in multe cazuri. Specializarea unei mari unităţi in producerea de instalaţii de recuperare a energiei este, intr-adevăr, binevenită, aceasta cu atit mai mult cu cit necesarul de asemenea echipamente va spori substanţial în perioada 1986—1990, comparativ cu cincinalul precedent. Şi tocmai pentru ca, pină la finele actualului cincinal, să se asigure instalaţii performante de recuperare pentru mai bine de 90 la sută din resursele inventariate pină acum in metalurgie. Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie are în vedere o serie de acţiuni menite să faciliteze implementarea noilor tehnologii. Astfel, soluţiile oferite de cercetare şi proiectare nu se vor mai opri doar la stadiul de model de laborator, ci vor continua prin cel de pilot industrial, pînă la omologarea echipamentului, a tehnologiei d intr-un prototip industrial, cu largă aplicabilitate. Premise favorabile există şi în ce priveşte stabilirea unor soluţii ele valorificare a resurselor energetice refolosibile care nu şi-au găsit pină acum utilizare. În acest sens, de reţinut că, pentru Perioada ,1986— 1990, a fost elaborat un program iunic de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi introducere a progresului tehnic — cu termene şi responsabilităţi precise — pentru valorificarea resurselor energetice refolosibile din metalurgie. Atunci cînd sunt întrebaţi beneficiarii din producţie dacă ii mulţumesc tehnologiile care li se oferă, se primesc insă deseori răspunsuri de genul : ,,Nu întotdeauna soluţiile proiectanţilor corespund cerinţelor noastre". De ce ? Mai intii, sunt unele cazuri de proiecte aprofundate insuficient ori realizate fără să se ţină seama de situaţia reală de la faţa locului. Du asemenea, „mostre“ de superficialitate s-a confruntat, bunăoară, Combinatul metalurgic din Cîmpia Turzii. In loc să se aibă in vedere traseul cel mai scurt pentru gazele arse şi, implicit, cu pierderi mai reduse de căldură, de la un cuptor la cazanul recuperator, amplasat într-o hală alăturată, s-a ales o cale foarte ocolită. Cum au remediat specialiştii din combinat greşeala proiectantului ? Pur şi simplu, făcînd o spărtură în peretele comun celor două hale, după elementara regulă că drumul cel mai scurt dintre două puncte este linia dreaptă... Un alt exemplu, din acelaşi combinat : un cazan recuperator legat corect de cuptor, dar cu un exhaustor ,„ de gaze supradimensionat, ceea ce determina arderea metalului, cu producere de multă zgură. Şi remedierea acestei greşeli a proiectantului, tot specialiştii combinatului au făcut-o şi a fost, pe cit de simplă, pe atit de eficientă : dotarea exhaustorului cu un motor mai mic, deci cu consum mai redus de energie... Altul este insă principalul motiv de insatisfacţie a beneficiarilor faţă de soluţiile oferite de proiectanţi. In multe cazuri, resursele energetice, refolosibile, conform proiectelor, sunt destinate încălzirii apei necesare halelor de producţie sau, in cel mai bun caz, producerii de abur tehnologic. Fireşte că aceste utilizări sunt cele mai simple, mai comode. In schimb, cea mai „nobilă“ valorificare o constituie producerea de energie electrică, aceasta prezentind, în plus, avantajul de a fi realizabilă — vară, iarnă — indiferent de anotimp. Să nu existe soluţii in acest sens ? Dimpotrivă, cercetarea le-a oferit demult pentru aburul de medie presiune, dar realizarea agregatelor este anevoioasă. Şi aceasta, deoarece sunt necesare turbine uşor adaptabile, capabile să funcţioneze la parametri variabili (ca debit şi calitate), specifici aburului obţinut prin recuperări. La combinatul gălăţean este în curs de implementare un asemenea turboagregat (fabricat la I.M.G.B., după un proiect I.C.S.I.T.E.E.) care va funcţiona cu abur recuperat de la cuptoare. O dată verificată această soluţie la Galaţi, ea va putea fi extinsă şi la celelalte combinate ale metalurgiei. O altă însemnată resursă utilizabilă pentru producerea de energie electrică este şi suprapresiunea gazului de furnal, valorificată cu succes in ţări ca Japonia, S.U.A., Franţa etc. Pentru a fi recuperată şi la noi, ar trebui ca Institutul de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică pentru echipamente energetice să se angreneze in realizarea unor turbine de detentă cu debit mare, care să funcţioneze cu fluid de temperatură joasă. Foarte important de ştiut este şi ce se întimplă cu căldura fizică a produselor şi deşeurilor metalurgice. „Curiozitatea“ se justifică prin faptul că aceasta reprezintă o pondere esenţială in resursele energetice refolosibile din metalurgie, actualmente încă fără instalaţii de recuperare. Aşadar, cantităţi imense de căldură sunt lăsate să se irosească in văzduh. Să nu existe oare nici o soluţie de valorificare a căldurii, bunăoară, din zgura de furnal, unul din principalele produse ce intră in această categorie de resurse ? De existat, există şi nu numai una, ci chiar două soluţii extrem de promiţătoare — una pe linie energetică (elaborată de I.C.E.M., în stadiu de pilot de laborator, experimentat cu bune rezultate la Vlăhiţa), cealaltă, pe linie tehnologică (elaborată de specialişti de la Combinatul siderurgic Hunedoara). De aplicat, nu se aplică unită nici una dintre ele. Motivul? Extîrfderea soluţiei propuse de LC.E.M. — •prin granularea zgurii in camere cu strat fluidizat şi folosirea căldurii fluidului de granulare pentru producerea de abur, în cazane recuperatoare, iar a nisipului de zgură pentru fabricarea cimentului Portland sau ca balast la construirea şoselelor — este condiţionată de realizarea unui pilot industrial, la combinatul din Galaţi. Din motive greu de înţeles, combinatul, pină acum, nici măcar nu a avizat studiul întocmit de cercetare, cuprinzind rezultatele obţinute în faza de laborator şi avansat spre avizare la Galaţi, încă de anul trecut. In consecinţă, munţii de zgură de la toate combinatele nu fac decit să crească, deşi ar putea aduce economiei importante foloase. S-ar putearecupera, la Galaţi, timpul pierdut ? Desigur, au afirmat specialiştii combinatului, in faţa reporterului „Scinteii“, dacă se întocmeşte urgent, împreună cu constructorii, un program concret de lucru, cu termene foarte strinse şi responsabilităţi precise. — Realizarea grabnică a primei instalaţii industriale pentru aplicarea acestei soluţii de valorificare a căii, durii din zgura de furnal prezintă un interes deosebit şi deoarece ea ar constitui o solidă bază de plecare, in vederea cercetării unui procedeu de recuperare a căldurii dintr-o altă importantă resursă, in prezent, nevalorificată, respectiv zgura de oţelărie, afirmă ing. Otto Adler, şeful laboratorului de economie de combustibil şi energie din cadrul LC.E.M. Cit priveşte originala tehnologie elaborată şi brevetată la Hunedoara, ea asigură producerea de vată minerală izolatoare termică, produs energointensiv deficitar, din zgura lichidă de furnal, evacuată la o temperatură de 1 450 grade Celsius. Intirzie insă de trei ani omologarea tehnologiei şi realizarea primei instalaţii industriale de acest gen. Singurul „inconvenient“ al aplicării noii metode l-ar constitui, după unele aprecieri, faptul că economia noastră nu are nevoie nici pe departe de imensele cantităţi de vată minerală care s-ar putea produce din milioanele de tone de zgură disponibile !! Aşa se face că întirzie realizarea primei asemenea instalaţii de valorificare, iar zgura granulată şi răcită (cu apă, care, pe lingă că „spulberă“ căldura, mai poluează şi atmosfera) este expediată la întreprinderile de materiale de construcţii, unde trebuie retopită, cu mare consum energetic, pentru ca abia apoi sa fie fibrilizată. In concluzie, multe din informaţiile culese pe parcursul investigaţiilor „Scinteii“ scot in evidenţă faptul că, in metalurgie, se pierd încă mari cantităţi de resurse energetice refolosibile. Ce ar trebui întreprins pentru ca imensa sursă de căldură din această ramură industrială să fie valorificată atit cantitativ, cit şi calitativ, în mod corespunzător ? Multe din răspunsurile primite la această întrebare se aseamănă cu cel al tovarăşului Ion Bărăscu, inginer-şef al Institutului de proiectare şi inginerie tehnologică pentru industria metalurgică : — Se impune o schimbare a opticii faţă de acţiunea de valorificare a resurselor energetice refolosibile, luate în calcul în balanţa energetică a ţării. Aceasta presupune un efort susţinut din partea institutelor de cercetare şi proiectare, dar şi a tuturor unităţilor productive implicate, in vederea adoptării şi extinderii operative a celor mai bune şi eficiente soluţii de recuperare a respectivelor resurse. De reţinut, totodată, că preocuparea pentru utilizarea integrală a resurselor energetice refolosibile trebuie să aibă un caracter permanent. Aşa cum o impun exigenţele actuale, aşa cum a indicat conducerea partidului, şi în acest domeniu trebuie să se producă un salt calitativ, asigurindu-se valorificarea eficientă, cu randamente superioare a acestor importante resurse. Ioana DABU • Curînd, la dispoziţia beneficiarilor din metalurgie — instalaţii prototip industriale cu largă aplicabilitate, pentru recuperarea cu adevărat eficientă a căldurii reziduale • Noi şi valoroase soluţii ale cercetării aşteaptă să fie aplicate • Cum ar putea fi mai „pe gustul" beneficiarilor din producţie soluţiile proiectanţilor ? • Cînd va fi curmată imensa risipă de căldură din produsele metalurgice ? • Zgura ar putea să producă și altceva, nu doar poluare Cititorii noştri - corespondenţii noştri Cu conştiinţa datoriei împlinite Dintre valoroasele idei cuprinse în cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la recentul Congres al oamenilor muncii am reţinut cerinţa pusă în faţa fiecărui colectiv, a fiecărui lucrător de a munci mai bine, cu mai multă răspundere, de a găsi noi soluţii şi mijloace care să ducă la promovarea mai rapidă a progresului tehnic, la modernizarea producţiei. Toate acestea — cu implicaţii directe în creşterea , producţiei şi productivităţii muncii, a calităţii şi eficienţei, obiective majore stabilite pentru perioada actuală de Congresul al XIII-lea al partidului. Ca şi în alte întreprinderi, şi în unitatea noastră, Antrepriza de montaj Ploieşti din cadrul Trustului de montaj chimic Bucureşti, oamenii au inteles sensul major al unor asemenea cerinţe, se străduiesc să lucreze astfel incit să aibă conştiinţa datoriei împlinite. Unul dintre aceştia este şi comunistul Constantin Pana, muncitor, specialist policalificat, şef de echipă. Exigent in primul rind cu sine, dar şi cu cei cu care colaborează, el a reuşit să se menţină de 15 ani fruntaş in producţie, echipa pe care o conduce puţind fi considerată drept etalon. Preocupat permanent de perfecţionarea pregătirii profesionale, de organizarea mai bună a muncii, el se dovedeşte a fi şi un tenace promotor al noului, propunind şi apucind o seamă de raţionalizări şi inovaţii, care s-au arătat deosebit de eficiente. Iată doar citeva din acestea : realizarea unor dispozitive de lucru, traverse, şi manipulatoare pentru rotirea pieselor in timpul sudării cap la cap , dispozitive pentru ambutisarea ţevilor la conducte cauciucate (reducţii la cald şi capace bombate pentru conducte) , a unui stand pentru sudură automată la grinzi şi stilpi cu sudură de colţ. Pe lingă faptul că un asemenea stand asigură o productivitate zilnică echivalentă cu munca a 10 sudori, el contribuieşi la creşterea considerabilă a calităţii sudurii şi la prevenirea fenomenelor de poluare din halele de lucru. O altă inovaţie a sa (disc pentru debitarea şi şamfrenarea conductelor de aluminiu, care aduce economii de peste un milion lei) a fost preluată şi se aplică la toate antreprizele din cadrul trustului nostru, inlocuindu-se discurile speciale cu fibră metalică aduse din import. Iar diapozitivul semiautomat,de debitat tablă, pe care l-a realizat de curînd, asigură o creştere considerabilă a productivităţii muncii, îmbunătăţirea calităţii sudurii, nemaifiind nevoie de retuşarea tăieturii ca in cazul debitării manuale. De adăugat că buna sa experienţă în muncă, precum şi competenţa sa profesională el le valorifică şi pregătind generaţii întregi de tineri muncitori care i-au trecut prin Sunt cunoscute grija şi eforturile ce le depun lucrătorii C.F.R. pentru asigurarea unor condiţii optime de călătorie, pentru a pune la dispoziţia călătorilor vagoane curate, confortabile. La asemenea preocupări, noi, călătorii, beneficiarii direcţi, trebuie să răspundem printr-un comportament civilizat, prin respectarea întocmai a tuturor normelor scrise şi nescrise referitoare la călătoria cu mijloacele transportului in comun. Şi, de regulă, majoritatea covirşitoare a călătorilor aşa se comportă. Sunt insă şi excepţii. Despre unele dintre acestea s-a scris şi în „Scinteia“, fiind aduse la cunoştinţa cititorilor şi măsurile adoptate în urma publicării lor. Totuşi, mai intîlnim încă în unele trenuri situaţii de comportare necivilizată, care trebuie, in continuare, ferm combătute atit de opinia publică, cit şi prin efectuarea de controale severe şi aplicarea sancţiunilor legale. Iată şi un caz concret la care vreau să mă refer. Am călătorit în ultimul timp, de citeva ori, cu trenul de persoane de la ora 20,17, cu plecare din gara Bucureşti-Basarab, pină la Cîmpulung, judeţul Argeş. De fiecare dată am constatat că la pornire vagoanele erau curate, ospitaliere, cu mină. De altfel, şi atelierul-şcoală din cadrul antreprizei noastre este conceput şi realizat sub îndrumarea sa directă. Elena ALEXA muncitoare, secretar adjunct al comitetului de partid de la Antrepriza de montaj Ploieşti compartimente rezervate pentru nefumători şi fumători. Dar numai după o oră şi jumătate de mers, pină spre Găeşti, nu se mai poate spune acelaşi lucru despre starea vagoanelor. O seamă de călători navetişti, certaţi cu bunacuviinţă, pun stăpînire pe unele compartimente, neţinind seama dacă sint pentru fumători sau nu, işi aprind ţigările, aruncă pe jos, fără jenă, mucuri, chibrituri stinse, hirtii etc., consumă băuturi alcoolice, fără să le pese că prin atitudinea lor stînjenesc pe ceilalţi călători. Dacă cineva se încumetă să le atragă atenţia sar imediat cu gura. După cum nici conductorul de tren nu poate singur să-i potolească. Ca să nu mai vorbim şi de faptul că unii dintre ei considerem, probabil, că vagoanele ar fi ale nimănui le degradează, tăind tapiţeria scaunelor şi descompletind unele obiecte de inventar etc. Aşa cum afirmam mai sus, asemenea atitudini discordante pot fi şi trebuie eradicate prin conjugarea eforturilor echipelor de control, ale organelor cu împuterniciri in acest domeniu, ale opiniei publice. Ioan DOBRESCU Cîmpulung, judeţul Argeş Comportarea necivilizată a unor călători poate fi eliminată Pe scurt, din scrisori • Dezvoltarea edilitor-gospodărească a comunei noastre. Lunca, judeţul Teleorman, poate fi ilustrată intre altele şi cu cele 6 şcoli generale, 4 grădiniţe pentru copii, trei dispensare, diverse magazine săteşti, 22 secţii prestatoare de servicii. La care se adaugă construirea a numeroase case noi, moderne. (Octavian Gogoaşă, inginer, comuna Lunca, judeţul Teleorman) • Sugerăm edililor dîmboviţeni să analizeze posibilitatea renovării vechiului edificiu „Castelul Doiceşti“ din această localitate, situată între Tirgovişte şi Pucioasa. Clădirea s-ar putea refolosi, de pildă, pentru amenajarea unui pitoresc popas turistic. (Apostol Crinu, tehnician, Piteşti) • Pentru petrecerea timpului liber. Colectivul întreprinderii mecanice de echipamente hidraulice Galaţi, a amenajat prin muncă patriotică o frumoasă bază sportivă în cartierul „Aeroport“ — microraionul 39/c, care contribuie la extinderea bazei materiale pentru practicarea sportului de masă. (Ştefan Roibu, organizator de grupă sindicală la Laminorul de tablă Galaţi) • O obligaţie nerespectată. Deşi există prevederi legale clare care reglementează recuperarea ambalajelor de sticlă, nu toate unităţile comerciale le respectă. De pildă, din comuna noastră, Voluntari, sticlele pentru lapte nu se primesc nici la centrele de achiziţionat ambalaje, nici la cele pentru desfacerea laptelui. In gospodăriile noastre s-au tot adunat mari cantităţi de astfel de sticle pe caren-avem cum să le revalorificăm. (Gh. Gheorghe, comuna Voluntari, sectorul agricol Ilfov). Mijloacele publice de control (Urmare din pag. I) publicului pentru a-și exprima pe loc opinia cu privire la serviabilitatea (sau lipsa ei), buna (ori proasta) organizare a serviciului intr-un magazin este „Jurnalul cumpărătorului“. Cele înscrise în filele acestuia — conform legii — trebuie citite de reprezentanţii conducerii întreprinderii, care indică, de la caz la caz, măsurile ce se impun. Nu o dată poţi vedea, in jurnalul cumpărătorului, cuvinte de laudă adresate personalului din unităţi. Dar tocmai acolo unde treaba merge prost, iar cumpărătorii au multe de sesizat, „jurnalul“ este apărat de atitea „baricade“ şi „metereze", incit cu greu se mai poate ajunge la el — cu greu sau deloc. Sunt inventate fel de fel de motive pentru ca cetăţeanul să nu pună mina pe jurnal şi să se lase păgubaş. Se începe cu întrebările iscoditoare : „Dar ce vreţi să scrieţi ?“, „Ce nu vă convine ?“. Apoi, „Cu plăcere vi l-am da, însă e încuiat intr-un birou şi tovarăşul e plecat!“. „Ne pare rău, dar tocmai azi l-am trimis la întreprindere spre luare la cunoştinţă !“. Se pune întrebarea : cu ce drept responsabilii unor magazine ascund, pur şi simplu, jurnalul cumpărătorului, când el ar trebui să se afle permanent la vedere şi la indemnia oricărui cetăţean ? De ce? Oare ce fapte „trebuie" tăinuite, ascunse de ochii factorilor de conducere ierarhică ? Nu este vorba numai de „cazuri mărunte“, ci uneori de lucruri deosebit de grave, care afectează nemijlocit buna aprovizionare a populaţiei. Iată ce arată exemplele culese dintr-o proaspătă acţiune pe teren a echipelor de control al oamenilor muncii din municipiul GALAŢI. La unitatea nr. 19 a I.C.S. Alimentara (responsabil Petriche Grigoriţa) s-au găsit dosite, în magazie, cantităţi apreciabile de mărfuri ce nu erau expuse la vînzare, deşi publicul le solicita : carne, preparate din carne, oţet, sare etc. O situaţie asemănătoare la unitatea 152 (responsabil Ciochină Violeta) , unitatea I.L.F. nr. 14 expunea produse nesortate, deteriorate, cu preţuri neafişate. Să menţionăm şi cazurile cind, după multe insistenţe, „jurnalul“, în sfîrşit, apare. Dar... dispare însemnarea critică (caz concret la restaurantul „Olimpic“ tot r..n GALAŢI, unde filele incriminatorii pur şi simplu au fost rupte). $I PREA MULTA „DISCREŢIE“ STRICA. Spiritul critic nu poate rămine pasiv în faţa unor nereguli constatate. Iar ..-dacă „Jurnalul cumpărătorului“ nu este de găsit, atunci pentru a sesiza la momentul oportun, o situaţie sau o atitudine necorespunzătoare, incit şi măsurile de remediere să fie prompte, cetăţeanul pune mina pe telefon şi solicită intervenţia Inspecţiei comerciale de stat. In principiu, numărul de telefon al acesteia este afişat la vedere — adică... ar trebui să fie afişat la vedere ! Ca regulă d in vitrină. Aceasta pentru că, nu o dată, in orele de program, la intrarea unor magazine te intîmpină lacătul, alături de cite un „bilețel“ : „Sint plecat după marfă“, „Sint la bancă“, „Primim marfă“, „Mă întorc imediat“ etc., etc. însuși faptul de a nu respecta programul este o abatere de la disciplină, ce trebuie sesizată. Dar la acest gen de abateri se adaugă cele constatate în interiorul unităţii şi pe care cetăţeanul este îndreptăţit să le aducă la cunoştinţă acestui for de control. Or, această obligaţie elementară, da a afişa numărul de telefon amintit, nu este respectată nu nu puţine unităţi comerciale. (Restaurantul „Pelican“, unităţile alimentare nr. 16, 100 şi 245 din PLOIEŞTI, spre a da doar citeva exemple). Ca să nu mai insistăm şi asupra faptului că nici organele sesizate ■ inspecţiile comerciale şi nu numai ele — nu răspund întotdeauna cu promptitudinea necesară. Se pune întrebarea : oare de ce au început să fie escamotate, sau pur și simplu să dispară, aceste mijloace de exprimare pe loc și nemijlocit a părerilor publicului, care oferă de fapt posibilitatea cetățeanului de a participa permanent la controlul asupra activităţii şi comportamentului personalului din unităţile comerciale ? Realitatea este că nimeni — nici un organ ierarhic superior — nu a dat unităţilor comerciale vreo indicaţie în acest sens. Existenţa acestor instrumente de control, puse la indemnna publicului, îşi păstrează pe deplin obligativitatea. Iar absenţa lor se datoreşte, in exclusivitate, neglijenţei, voite sau nu, a personalului din unităţi, îndeosebi şefilor acestora, însă şi lipsei de control din partea celor in drept să vegheze la întronarea unui climat de ordine în unităţile comerciale. Care, nu o dată, işi concentrează atenţia doar asupra scriptelor, registrelor, borderourilor — dar omit să se intereseze de modul cum apreciază publicul serviciile unităţilor. Adică esenţialul... Perpetuarea unei asemenea situaţii de „interpretare“, după bunul plac, a unor obligaţii bine precizate, nu poate fi admisă. Trebuie bine înţeles că „micile derogări“, „micile abateri“ de la normele de ordine şi disciplină deschid adeseori poarta unor abateri mai mari, care ajung uneori la consecinţe şi proporţii dintre cele mai serioase.